Sistemul metodelor si mijloacelor utilizate in EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Sistemul metodelor si mijloacelor utilizate in EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Metode de instruire

Metode de comunicare (de transmitere a informatiei)

Metodele de comunicare, sau de transmitere a informatiei, se bazeaza pe discursul verbal sau scris, si in educatie fizica sunt reprezentate prin:

descriere - trebuie sa fie realizata intr-un limbaj accesibil nivelului de cunoastere al colectivului, clar, concis, uneori plastic si sugestiv, apelindu-se la elementele deja cunoscute de subiecti. Se intalneste in cazul predarii mecanismelor specifice unor derprinderi sau priceperi motrice, al modalitatilor de actionare, regulamentelor de desfasurare al unor jocuri de miscare sau discipline sportive, etc.

explicatie - este forma cea mai des intalnita in educatie fizica, fiind folosita la toate categoriile de subiecti. Pentru a fi eficienta, aceasta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa fie clara;

sa fie concisa;

sa fie logica;

sa fie oportuna.

In timpul desfasurarii activitatii profesorul poate folosi explicatia inainte, in timpul, sau dupa realizarea demonstratiei actelor sau actiunilor motrice supuse invatarii.

conversatie - se refera la dialogul permanent care trebuie sa aiba loc intre profesor si subiecti. Acesta se poate desfasura cu un singur interlocutor, sau cu intregul colectiv (discutia colectiva), si aduce in discutie elementele de stricta specialitate care pot contribui la grabirea insusirii cunostintelor si inlaturarea greselilor de invatare.

comunicarea prin discursul scris - realizata de catre publicatiile de specialitate si regulamentele diferitelor discipline sportive, care implica in buna masura studiul individual.

metode intuitive - nu folosesc discursul si sunt reprezentate in activitatea de educatie fizica de: demonstratia, observarea executiei altor subiecti, folosirea materialelor iconografice.

Metode de actiune

Metodele de actiune vizeaza activitatea practica a subiectilor.

Teoria educatiei fizice descrie in cadrul acestei categorii de metode, doua tipuri si anume:

metoda de exersare mentala, cu mare aplicabilitate in activitatea de educatie fizica, in special in procesul formarii deprinderilor motrice.

metoda practica prezinta cel mai inalt grad de aplicabilitate in educatie fizica si sport.

Metode de evaluare

Evaluarea in educatie fizica si sport se refera la sistemul de masurare si apreciere a eficientei procesului formativ, in functie de obiectivele stabilite. Ea nu se refera doar la rezultatele obtinute de subiecti, ci poate fi extinsa si la nivelul activitatii profesorului, sau al eficientei demersului didactic specific lectiei de educatie fizica.

Toate aceste aspecte vor fi discutate in capitolul destinat evaluarii in educatie fizica si sport.

Mijloacele reprezinta instrumente didactice (dar nu numai) care asigura transpunerea continutului instructiv-educativ, pregatirea subiectilor in vederea obtinerii unor abilitati, capacitati sau performante sportive care apartin deopotriva sferei fizice si psihice a personalitatii acestora.

Mijloacele specifice

Mijloace specifice sunt: exercitiul fizic, masurile de refacere a capacitatii de efort si aparatura de specialitate.

Exercitiul fizic

In acceptie didactica, este cel mai important instrument, cu multiple functii si aplicatii in programarea si realizarea procesului de instruire. El face parte din tehnologia predarii si a insusirii continutului educatiei fizice si al antrenamentului sportiv.

Etimologic, termenul de "exercitiu" provine din latinescul "exercere", care insemna repetarea de mai multe ori, pana la castigarea usurintei sau a abilitatii in efectuarea unei miscari.

Exercitiul fizic nu trebuie inteles numai ca o repetare stereotipa, ci ca o posibilitate de adaptare permanenta la conditiile externe si interne. In acest context, exercitiul fizic nu presupune doar o repetare sistematica, ci si posibilitatea de a construi, de a asambla, pe baza miscarilor invatate, o conduita motrica proprie subiectului care a asimilat anumite cunostinte motrice, pe care le exteriorizeaza apoi sub forma comportamentului motric.

Nu toate miscarile sau actiunile motrice pot fi considerate exercitii fizice: particularitatea distinctiva a exercitiului fizic este data de concordanta continutului si a formei acestuia cu esenta educatiei fizice si sportului si cu legitatile acestora (de exemplu, alegarea este o actiune extrem de comuna, care poate deveni exercitiu cand i se confera reguli precise de practicare, modalitati rationale de executie, o anumita dozare a efortului etc.).

Masurile de refacere a capacitatii de efort

Masurile de refacere a capacitatii de efort difera in educatia fizica, in raport cu cele din antrenamentul sportiv.

In lectia de educatie fizica se utilizeaza pauzele intre repetari, cu o durata si un caracter impuse de caracteristicile efortului prestat, iar la sfarsitul lectiei exista veriga "revenirea organismului dupa efort", in care se realizeaza acest obiectiv.

In activitatea sportiva, solicitarea severa din antrenamente, numarul crescut al acestora, sustinerea concursurilor cu o totala angajare a disponibilitatilor fizice si psihice, reclama o strategie complexa de refacere a sportivilor dupa efort.

Aparatura si echipamentul de specialitate

Acestea au o importanta speciala in antrenamentul sportiv, dar si o contributie aparte in educatia fizica.

In functie de scopul urmarit, se intalnesc urmatoarele tipuri de aparatura:

aparatura componenta a practicarii sporturilor (aparatele in gimnastica, mingile in jocurile sportive, schiurile, obiectele portative, ambarcatiunile, halterele etc.);

aparatura pentru perfectionarea tehnicii sau aparatura speciala si ingraditoare de miscare (manechinele in sporturile de lupta, lonjele in gimnastica, groapa cu bureti, bazinul cu apa moale la sariturile in apa, aparatul de aruncat mingi in tenis etc.);

aparatura cu rol de protectie (casca in box, rugby, lupte, bob, ciclism, schi etc., manusile in schi, scrima etc., genunchierele in volei, handbal, aparatorile in fotbal, hochei, etc).

aparatura de tip trenajoare si simulatoare (trenajoarele asigura dezvoltarea calitatilor motrice specifice ramurii de sport, in paralel cu perfectionarea tehnicii - parasutism, canotaj, iar simulatoarele creeaza posibilitatea pregatirii tehnice si fizice specifice, in conditii analoage probei respective - natatie).

Conditii favorizante si mijloace asociate in practicarea exercitiilor fizice.

Conditiile favorizante in practicarea exercitiilor fizice, care le potenteaza efectele si care creeaza suportul progresului, sunt:

factorii naturali de calire - implica expunerea rationala a corpului la soare, folosirea diverselor procedee de frictionari cu apa si practicarea exercitiilor fizice in aer curat, ceea ce creeaza posibilitatea cresterii vigorii fizice si psihice a organismului, imbunatateste rezistenta la diferite afectiuni, reduce uzura si ajuta la calirea organismului;

conditiile de igiena - implica preocupari ale responsabililor cu privire la crearea unui climat favorabil de practicare a exercitiilor fizice; este vorba despre igiena salilor de educatie fizica, despre dotarea acestora cu dusuri, cu instalatii de aerisire si de iluminat corespunzatoare, despre igiena personala (echipament adecvat cerintelor efortului prestat, precum si despre asigurarea unui regim rational de viata, in care efortul si odihna sa fie complementare, favorizand astfel volume si sarcini mari de lucru).