Efortul in lectia de EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Efortul in lectia de EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Trasatura comuna a tuturor actiunilor unui individ o reprezinta consumul energetic, care atunci cand atinge un anumit nivel determina starea de oboseala.

In educatia fizica dozarea efortului este esentiala pentru realizarea obiectivelor si se realizeaza prin modificarea parametrilor efortului si corelarea cu un anumit tip de pauza, respectand legile fiziologice ale organismului.

Parametrii efortului:

Marimea efortului este privita atat din perspectiva externa, a factorilor indusi de specialist si anume volum, durata, amplitudine, densitate, intensitate, complexitate, cat si din perspectiva interna a reactiei complexe a organismului la activitatea desfasurata. Discutia acestor factori este facuta in legatura cu notiunea de stimul specific.

Orientarea efortului se apreciaza in functie de sistemul furnizor de energie aerob-anaerob, dominant in tipul de efort programat in lectie. Totodata, ea este determinata si de particularitatile aplicarii si ordinea combinarii caracteristicilor de durata, intensitate, caracterul exercitiilor, al pauzelor, numarul de repetari etc.

Tipul efortului este discutat sub aspectul efortului specific si nespecific. Specificitatea efortului se considera a fi data pe de o parte de caracteristicile externe ale miscarii (amplitudine,traiectorie etc.) si pe de alta parte de structura sa coordinativa, particularitatile functionale ale muschiului si de reactiile vegetative ale organismului.

Dinamica efortului in lectia de educatie fizica

Evolutia demonstrata practic dar si ceruta de fiziologia efortului, pentru angrenarea treptata si cu un bun randament a organismului in efort, evidentiaza un traseu al efortului in lectie de forma unei curbe ale carei cote de reprezentare sunt stabilite prin valorile indicatorilor functionali mentionati.

Astfel, pe parcursul primelor trei verigi evolutia efortului inregistreaza un drum ascendent evidentiat de valorile FC si FR, care pornind de la aproximativ 70 pulsatii/min. respectiv 16-18 respiratii/min., pot atinge cote de 120-130 pulsatii/min. respectiv 20-22 respiratii/min. in finalul verigii a treia. Aceasta situatie corespunde incalzirii organismului, care exprima o stare de preparatie psiho-fizica, senzoriala si chinestezica optima, ce previne posibilele accidente.

Evolutia descendenta a valorilor parametrilor functionali este una fiziologic normala, asigurata de mijloacele ultimelor doua verigi care urmaresc revenirea organismului la o stare optima continuarii activitatii scolare sau cotidiene. Acest fapt genereaza un aspect descendent al curbei de efort, pana la cote apropiate de cele inregistrate inaintea inceperii lectiei.

Dirijarea efortului in lectia de Educatie fizica si sport

Sarcina dirijarii efortului in lectia de educatie fizica, revine profesorului care are obligatia de a asigura o dinamica corespunzatoare, fapt ce reclama o buna cunoastere a relatiei efort-oboseala-odihna.

Oboseala poate fi privita ca raspunsul acut al organismului la efortul fizic, manifestat printr-o stare de disconfort caracterizat prin scaderea temporara a capacitatii de efort si o alterare (dezechilibru) a coordonarii functiilor organismului.

Modalitatile principale de dirijare a efortului in lectie, in functie de momentul folosirii lor, sunt urmatoarele:

dirijarea anticipata-realizata prin intermediul documentelor de planificare;

dirijarea concreta (curenta)-realizata in timpul desfasurarii lectiei in urma unor informatii obtinute prin metode obiective (inregistrarea frecventei cardiace si a celei respiratorii) si subiective (observarea reactiei elevilor la efort, care permite aprecieri cu privire la gradul de transpiratie, coloritul pielii, gradul de coordonare motorie, atentia etc.). In aceasta situatie se impun modificari ale dirijarii anticipate concretizate in:

modificarea duratei si naturii pauzelor;

modificarea parametrilor de efort;

modificarea conditiilor de exersare.