Sistemul Mijloacelor Educatiei Fizice Si Antrenamentului Sportiv

Sistemul Mijloacelor Educatiei Fizice Si Antrenamentului Sportiv

Pentru a analiza sistemul mijloacelor E.F. si antrenamentului sportiv trebuie definite cele doua notiuni de baza : sistemul si mijlocul.

Prin sistem se intelege un ansamblu de elemente (principii, reguli, forte ) dependente intre ele si formand un intreg organizat, care pune ordine intr-un domeniu de gandire teoretica, reglementeaza clasificarea materialului intr-un domeniu de stiinte ale naturii sau face ca o activitate practica sa functioneze potrivit scopului urmarit.( D.E.X.)

Prin mijloc se intelege - unealta, instrumentul utilizat pentru realizarea unui scop; posibilitatile de care dispune cineva pentru un anumit scop.

Particularizand cele expuse mai sus, consideram ca in activitatea de E.F.S. este necesar realizarea unui sistem de mijloace care sa asigure realizarea obiectivelor acesteia. In acest sens, operam cu un sistem variat de instrumente grupate in trei categorii: mijloace specifice; mijloace nespecifice (asociate); mijloace imprumutate;

Aceste mijloace, ca elemente componente a unui sistem , se afla intr-o stransa interactiune, avand acelasi scop si anume, realizarea obiectivelor E.F.S.

Mijlocele reprezinta instrumente didactice care asigura transpunerea continutului instructiv-educativ, pregatirea subiectilor in vederea obtinerea unor abilitati, capacitati sau performante sportive care apartin deopotriva sferei fizice si psihice a personalitatii acestora.

1. Mijloace specifice

EXERCITIUL FIZIC

I.Siclovan considera ca " exercitiul fizic reprezinta o actiune preponderent corporala, efectuata sistematic si constient in scopul perfectionarii dezvoltarii fizice si a capacitatii motrice a oamenilor".

Alta definitie : act motric repetat sistematic si constient in vederea indeplinirii obiectivelor E.F.S.

Exercitiul fizic este mijlocul specific si in acelasi timp mijlocul de baza al E.F.si antrenamentului sportiv. El isi are originea in actul motric general al omului in scopul intretinerii unor relatii optime cu mediul natural si social. Este un act special si specializat denumit si gest motric, influentand atat sfera biologica cat si cea spirituala.

1.1. Continutul exercitiului fizic cuprinde totalitatea elementelor si proceselor care compun exercitiul fizic si care determina o anumita influenta asupra organismului. Elementele care definesc continutul sunt:

Miscarile corpului si a segmentelor sale;

Efortul fizic caracterizat prin parametrii sai : volum, intensitate si complexitate;

Efortul psihic solicitat in efectuarea exercitiilor fizice;

Finalitatile practicarii exercitiilor fizice, reprezentate de efectele aparute in organism in urma practicarii acestora;

1.2. Forma, dupa I. Siclovan este " modul particular in care se succed miscarile componente  ale fiecarui exercitiu, precum si legaturile care se stabilesc intre acestea de-a lungul efectuarii actiunii motrice in cauza".

Forma este data de aspectul exterior al exercitiul fizic . In aprecierea formei au existat mai multe puncte de vedere din care am sintetizat urmatoarele elemente:

Pozitia corpului si a segmentelor sale(pozitie initiala, intermediara, finala);

Pozitia corpului fata de obiect sau aparat;

Directia miscarii;

Amplitudinea miscarii;

Tempoul miscarii;

Ritmul miscarii.

Intre continut si forma exista o stransa legatura. Forma nu poate determina esential continutul, dar poate avea un rol activ asupra acestuia.

Un concept apropiat de forma exercitiului fizic il reprezinta tehnica, definita ca :imbinarea cea mai rationala a structurii actiunilor motrice, in conformitate cu scopul urmarit pentru valorificarea optima a legilor biomecanicii.

Aspectele esentiale ale tehnicii:

Mecanismul de baza al miscarii sau baza tehnicii, care determina structura actiunii motrice;

Detaliile tehnice , particularitatile secundare ale miscarii, care nu denatureaza mecanismul de baza;

Tehnica se schimba mereu, se perfectioneaza, are un caracter evolutiv si individualizat.

Caracteristicile Miscarii

Miscarea dispune de anumite caracteristici si insusiri esentiale din a caror respectare decurge frumosul si esteticul ei.

Aceste caracteristici sunt:

Spatiale:

spatiul miscarii - determinarea conventionala a parametrilor tridimensionali de efectuare a unor miscari ;

traiectoria - drumul parcurs de corp sau segmentele sale intre anumite repere, poate fi rectilinie sau curbilinie;

amplitudinea - conditionata de mobilitatea articulara pasiva si activa si elasticitatea ligamentelor si muschilor;

pozitia initiala, intermediara, finala;

directia- inainte, inapoi, lateral, sus, jos;

planurile anatomice - frontal, sagital, orizontal(transversal);

axele de miscare: longitudinala, transversala;

Temporale:

durata - timpul necesar executiei actului motric;

tempo - cantitatea de elemente structurale in unitatea de timp; frecventa miscarilor in unitatea de timp;

ritm - consta in accentuarea periodica a unor elemente ale actului motric, dupa anumite reguli;

Spatio-temporale: viteza - de executie a actului motric;

Dinamice: rezultate din interactiunea fortelor interne si externe care determina desfasurarea actului motric :

forte interne - determinate de caracteristicile aparatului locomotor;

forte externe - forta greutatii corpului, forta de reactie a sprijinului, rezistenta mediului, forta de inertie, forta aparatelor;

Alte insusiri ale actului motric

Armonia miscarii reprezinta particularitatea de executie a actului motric care rezulta din raporturile optime stabilite intre elementele sale componente, cu efect preponderent estetic. Este conditionata de tehnica si de personalitatea subiectului.

Expresivitatea - particularitatea actului motric prin care se nuanteaza momentele sale esentiale si se comunica totodata un anumit continut de idei si sentimente. Depinde de plasticitatea corporala, tematica abordata, de acompaniamentul muzical si nivelul tehnic.

Caracteristici psihice ale miscarii:

Bucuria miscarii - reprezinta o stare afectiva de satisfactie, provocata de executarea actului motric.

Trairea miscarii - ansamblu de stari subiective cu caracter perceptiv si afectiv.

Fantezia motrica - capacitatea de a crea structuri de miscari noi pe baza experientei si a imaginatiei combinative.

1.3. Clasificarea Exercitiilor Fizice

Exercitiile fizice sunt instrumente care prin continut si forma conduc la efecte functionale stabile. Datorita varietatii exercitiilor fizice exista o multitudine de puncte de vedere in ceea ce priveste clasificarea si ierarhizarea acestora, urmarind in final indeplinirea obiectivelor E.F.S. Aceste puncte de vedere au evoluat odata cu gandirea teoretica despre fenomenul practicarii exercitiilor fizice.

Astfel, vechii greci utilizau urmatoarele categorii de exercitii: exercitii igienice, exercitii militare si exercitii pentru dezvoltarea organismului.

Pehr Henrik Ling a creat sistemul suedez de gimnastica, constituit pe observarea structurii, functionarii organismului, pe baza analizei miscarilor.

F.L.Jahn intemeietorul scolii germane, are la baza sistemului sau, gimnastica la aparate, utilizand exercitii ordonate dupa forma si valoarea lor: exercitii pregatitoare, exercitii originale pentru care s-au creat aparate noi.

Clias si Amoros doi reprezentanti ai scolii franceze, au impartit exercitiile in: exercitii pentru dezvoltarea membrelor inferioare, superioare, exercitii complicate si exercitii pentru gimnastica feminina.

P.S. Leshaft , cel care a pus bazele sistemului rus si a considerat ca alegerea exercitiilor sa se faca in functie sarcini anatomice, pedagogice .

Trebuie amintiti si F. Delsarte, care a sistematizat miscarile in trei grupe: incordare, relaxare si respiratie si Elli Byorksten, care a selectionat un sistem de exercitii prin care se poate obtine plasticitate, ritmicitate si gratie.

In prezent clasificarea exercitiilor se face nu numai dupa continut si forma dar si dupa functionalitatea acestora si modul de indeplinirea obiectivelor.

1.3.1.Criterii de clasificare :

Dupa ponderea exercitiilor asupra dezvoltarii unor segmente sau grupe musculare :

- exercitii pentru membrele superioare;

- exercitii pentru membrele inferioare;

- exercitii pentru trunchi;

- exercitii pentru spate;

Dupa pozitia executantului fata de aparate :

- exercitii la aparate;

- exercitii pe aparate;

- exercitii cu aparate;

3. Dupa influentele pe care le are asupra dezvoltarii aptitudinilor motrice:

- exercitii pentru dezvoltarea/educarea vitezei;

- exercitii pentru dezvoltarea/educarea indemanarii (capacitate coordinativa);

- exercitii pentru dezvoltarea/educarea rezistentei;

- exercitii pentru dezvoltarea/educarea fortei;

Dupa influentele pe care le exercita asupra componentelor antrenamentului sportiv:

- exercitii fizice pentru pregatirea fizica, tehnica, tactica, psihologica;

5. Dupa caracterul succesiunii elementelor componente:

- exercitii ciclice, aciclice, mixte;

6. Dupa natura efortului, a contractiei musculare :

- exercitii statice - efort izometric;

- exercitii dinamice - efort izotonic;

- exercitii mixte;

7. Dupa intensitatea efortului :

- exercitii cu intensitate maximala;

- exercitii cu intensitate sub maximala;

- exercitii cu intensitate medie;

- exercitii cu intensitate mica;

8. Dupa tipul de deprinderi motrice care se invata:

- exercitii pentru insusirea deprinderilor de baza, aplicativ-utilitare si specifice;

Aceste clasificari sunt reale si functionale pe masura ce corespund necesitatilor pentru care au fost create.

41.3.2. Efectele Exercitiilor Fizice

Clasificarea efectelor exercitiilor fizice dupa urmatoarele criterii:

v      Anatomo-fiziologice, efectele sunt: morfogenetice si morfoplastice; fiziologice; educative;

v    Medicale, efectele pot fi: profilactice; terapeutice de refacere si recuperare;

v    Biologice si sociale, efectele sunt: biologice; economice; etice; estetice;

v    Metodice, efectele pot fi: locale si generale; imediate si tardive; specifice si nespecifice;

1. Formele De Practicare A Exercitiilor Fizice

In viata exercitiile fizice nu se practic in mod general ci sub diferite forme.Aceste forme sunt: gimnastica; joc; sport; dans; turism;

Aceste forme s-au constituit de-a lungul anilor in discipline de sine statatoare.Fiecare cuprinde exercitii cu structuri diferite, caracteristici ai efortului si influente instructiv-educative proprii, solutionand in mod diferit obiectivele E.F.S.

1.1. Gimnastica

cuvantul provine din grecescul "gymnos" - gol, dezbracat

grecii au folosit acest cuvant pentru a da un nume generic exercitiilor fizice practicate in scopul de a contribui la intretinerea sanatatii, la intarirea corpului si la infrumusetarea vietii spirituale.

Astazi gimnastica este un sistem de exercitii fizice aplicat analitic si global, care influenteaza selectiv si cumulativ aparatul locomotor, in vederea perfectionarii si armonizarii corpului omenesc, a formarii tinutei sale corecte.

Multitudinea de miscari de care dispune gimnastica, permite diversificarea ei in functie de scopul urmarit.

Caracteristicile gimnastici:

posibilitatea dozarii judicioase a efortului;

posibilitatea influentarii selective a aparatului locomotor;

folosirea acompaniamentului muzical;

posibilitatea formarii unor importante trasaturi de caracter;

Ramurile gimnasticii:

gimnastica formativa: gimnastica de baza; gimnastica igienica;

gimnastica de performanta: gimnastica artistica; ritmica sportiva; acrobatica; aerobica;

gimnastica cu caracter ajutator: gimnastica pe ramuri de sport; gimnastica in productie; gimnastica terapeutica;

Gimnastica dispune de un numar imens de mijloace, unele reprezentand actiuni motrice frecvent intalnite in viata de zi cu zi, altele insa sunt create in mod special fie pentru a exercita o influenta mai precisa asupra organismului, fie pentru a fi aplicate in performanta.

Mijloacele utilizate sunt: exercitiile de front si formatii, exercitii de dezvoltare fizica armonioasa, exercitii aplicative, sarituri, exercitii acrobatice, artistice, exercitii la aparate.

1.2. Jocul

C. Brancusi definea jocul astfel: " Cand am incetat sa ne jucam, nu mai suntem oameni."

Definitie: activitate preponderent motrica si emotionala desfasurata spontan sau organizat, dupa reguli prestabilite in scop recreativ, sportiv si totodata de adaptare la realitatea sociala.

Caracteristici:

poate fi practicat de toti indivizii indiferent de varsta, sex, nivel de pregatire, clima, relief ;

contribuie la dezvoltarea aptitudinilor motrice si la frmarea si cnsolidarea deprinderilor si priceperilor motrice;

cultiva calitati moral-volitive;

are caracter educativ;

are caracter de intrecere;

are influenta generala asupra dezvoltarii intregului organism

Clasificare:

jocuri imitative;

jocuri motrice (dinamice, de miscare);

jocuri sportive;

1.3. SPORTUL

1. DANSUL

1.5. TURISMUL

2. APARATURA DE SPECIALITATE

Alaturi de exercitiul fizic, aparatura de specialitate face parte din grupa mijloacelor specifice. Ea reprezinta un mijloc important atat pentru antrenamentul sportiv, unde contribuie in mod deosebit la obtinerea marilor performante, cat si in educatie fizica, determinand organizarea eficienta a lectiilor.

Prin aparatura de specialitate intelegem atat instalatiile utilizate (porti ,panouri, groapa pentru sarituri) cat si aparatele si materialele specifice(mingi, banci, scari fixe, saltele, barne etc.).

Aceste pot fi grupate in functie de scopurile pentru care sunt utilizate:

aparatura necesara pentru practicarea diferitelor sporturi( aparatele de gimnastica, mingile, schiurile, ambarcatiunile, prajina);

aparatura care ajuta la perfectionarea tehnicii(manechinele la lupte, lonjele la gimnastica ,aparatul de aruncat mingile de tenis, bacul, groapa cu bureti);

aparatura de protectie, cu rol in a proteja sportivii(casca in box, ciclism, schi, genuncherele);

aparatura de tip trenajoare- simulatoare ; trenajoarele asigurand dezvoltarea aptitudinilor motrice, iar simulatoarele creeaza posibilitatea pregatirii in conditii de analoage probei de concurs;

Aparatura de specialitate adauga exercitiilor fizice valori functionale deosebite, care nu pot fi realizate doar prin repetarea structurilor motrice. Prezenta acesteia mai ales in sporturile de sezon, este indispensabila pentru caracterul permanent al pregatirii sportivilor.

3. MASURILE DE REFACERE A CAPACITATII DE EFORT

Practicarea exercitiilor fizice se face prin consum de energie si uneori apare starea de oboseala, din care cauza, refacerea capacitatii de efort devine o necesitate.

Aceasta refacere este importanta atat in activitatea de performanta cat si in activitatea de educatie fizica. Ea se poate realiza in doua moduri:

refacerea pe parcursul activitatii (lectie, concurs); se concretizeaza in pauzele active sau pasive dintre executii, iar in activitatea competitionala refacerea se poate asigura prin schimbarea competitorilor, prin pauzele dintre reprize, seturi.

refacerea dupa incheierea activitatii, prin luarea de masuri hidro fizioterapice  dusuri calde, relaxare in bazine cu apa calda, oxigenarea, relaxare in sauna, vitaminizarea, etc.

MIJLOACELE NESPECIFICE (ASOCIATE) -Conditii favorizante

Ion Siclovan(1979) a utilizat termenul de mijloace asociate pentru a desemna  factorii naturali de calire, conditiile de igiena si mijloace preluate din alte laturi ale educatiei.

A.Dragnea(2000) considera factorii de calire si conditiile de igiena, conditii favorizante pentru actiunea mijloacelor specifice, ele potentand efectele exercitiilor fizice, creand suportul progresului.

1. Factorii naturali de calire

- principalii factori naturali de calire sunt: apa, aerul si soarele

- folosirea acestora ori de cate ori este posibil determina realizarea eficienta a obiectivelor specifice diferitelor subsisteme ale educatiei fizice.

- expunerea rationala a corpului la soare , imbinata cu practicarea exercitiilor fizice in aer curat si cu folosirea apei sub diferite forme, ajuta la intarirea sanatatii , sporirea rezistentei la diferiti microbi, obtinerea unui randament crescut in orice activitate.

2. Conditiile de igiena

acestea vizeaza atat aspectele legate de igiena individuala a subiectilor cat si igiena bazelor materiale;

Igiena individuala cuprinde urmatoarele elemente: deprinderi si obisnuinte privind echipamentul sportiv; reguli privind raportul dintre efort si odihna; reguli de alimentatie;

Igiena bazelor materiale cuprinde: respectarea unor reguli de tip ergonomic si ecologic in confectionarea sau construirea unor baze materiale; folosirea corecta a bazelor;

5. Mijloacele imprumutate

Aceste mijloace sunt eficiente pentru a contribui la o educatie integrala a celor care practica exercitiile fizice, sunt reprezentate de elemente de continut ale celorlalte laturi ale educatiei.

Fig. 6. Sistemul mijloacelor Educatiei Fizice si Sportului si Antrenamentului sportiv