Sistemul Notional Al TEORIEI EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

Sistemul Notional Al TEORIEI EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

1. Notiunile si categoriile principale ale Teoriei E ducatiei Fizice si Sportului

Cunoasterea  se realizeaza intr-un proces de comunicare a informatiilor de la un subiect la altul. Comunicarea presupune:

- receptionarea mesajului;

- descifrarea semnelor;

- stabilirea semnificatiei lor, a informatiei transmise;

Transmiterea informatiilor se poate face atat pe cale orala-verbala cat si pe cale nonverbala. Comunicarea verbala se realizeaza cu ajutorul limbii, ea reprezentand un ansamblu de semne cu ajutorul carora comunica intre ei oamenii dintr-o societate. Limba reprezinta o realitate materiala a gandirii. Limba propriu-zisa, cea naturala este invatata de copil de la adulti, iar pe baza ei s-au creat "limbi artificiale"," limbaje artificiale". Limbajul este o functie de utilizare a limbii in raport cu ceilalti.

Stiintele isi construiesc limbi speciale care sunt fragmente ale limbii naturale. Limbajele stiintifice se deosebesc de limba uzuala prin exigenta mai mare, prin precizie, prin efortul de a realiza o corespondenta univoca intre semn si semnificatie.

Pentru a intelege TEORIEI EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI, cel care o studiaza trebuie sa-si insuseasca limbajul stiintei E.F.S. asa numitul sistem notional, care este unul din elementele care justifica statutul de stiinta. Dupa A.Dragnea (2000), termenii utilizati sunt divizati in trei nivele conceptuale:

1.termeni comuni;

termeni specifici;

3.termeni generali;

Pentru a definii notiunile TEORIEI EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI trebuie sa explicam termenul de "notiune" si cel de "categorie".

Notiunea, este o forma a gandirii care reflecta ceea ce este esential si general in lucruri. Este o forma logica fundamentala care reflecta insusirile esentiale necesare si generale ale unei clase de obiecte fiind numita si "concept". Se formeaza pornind de la perceptii si reprezentari. Nu se invata cuvinte, ci notiuni care reflecta realitatea si se exprima prin cuvinte.

Orice notiune are un continut si o sfera .Continutul se concretizeaza in totalitatea insusirilor esentiale ale unei categorii de obiecte. Sfera cuprinde clasele de obiecte care poseda aceleasi insusiri esentiale.

Matematicienii Euler si J. Venn recomanda reprezentarea raporturilor dintre sferele notiunilor ( multimi) prin raporturi intre cercuri

Fig. 3. Raportul dintre sferele notiunilor

Legat de sfera notiunilor se se explica si fenomenul de generalizare.

Generalizarea este operatia logica cu ajutorul careia trecem de la notiuni cu sfera mica la notiuni cu sfera mare. (fig. 3)

Notiunile de ordinul cel mai general ,ce numai pot fi generalizate se numesc "categorii".

Dintre categoriile care reflecta cele mai generale aspecte si relatii din natura distingem: materie, miscare, motricitate, cantitate, calitate, timp, spatiu, forma, continut, fenomen, realitate.

miscare - termen ce desemneaza o schimbare de pozitie si transformare suferita de un corp sau de una din partile sale, "o iesire din starea de imobilitate, stabilitate, o schimbare a pozitiei corpului in spatiu, in raport cu unele repere fixe.(A. Dragnea, 2000)

motricitate - totalitatea actelor motrice efectuate de om cu ajutorul muschilor scheletici, pentru intretinerea relatiilor cu mediul natural sau social, inclusiv prin efectuarea deprinderilor specifice.

act motric - fapt simplu de comportament, realizat cu ajutorul muschilor scheletici, in mod voluntar, efectuat in scopul adaptarii imediate sau al constituirii de actiuni sau activitati motrice.

actiune motrica- sistem de acte motrice prin care se atinge un scop imediat, unic sau integrat intr-o activitate motrica.

activitate motrica - ansamblu de actiuni motrice incadrate intr-un sistem de idei, reguli si forme de organizare, in scopul obtinerii unui efect complex de adaptare a organismului.

exercitiul fizic - act motric repetat sistematic si constient in vederea realizarii obiectivelor educatiei fizice si sportului.

actiune motrica cu valoare instrumentala, conceputa si programata in vederea realizarii obiectivelor E.F.S. (A.Dragnea, A.Bota, 1999).

Disciplina sportiva, indica ansamblul ramurilor si probelor sportive ale caror structura, tip de efort, conditii si mod de organizare si de evaluare se aseamana.

Ramura sportiva poate fi definita ca un sistem de exercitii fizice care se realizeaza dupa reguli prestabilite si se desfasoara in conditii proprii.

Proba sportiva este un exercitiu fizic complex, care face parte dintr-o ramura sportiva, cu o structura proprie, realizata in conditii de concurs specifice, evaluat dupa un anumit cod si care permite specializarea sportivului 

1.1Educatie fizica:

Definitie: " activitate care valorifica sistematic ansamblul formelor de practicare a exercitiilor fizice in scopul maririi in principal a potentialului biologic al omului in concordanta cu cerintele sociale." (Terminologia E. F.S.)

" activitatea in care sub indrumarea unui cadru de specialitate, persoane de varste diferite practica exercitiul fizic, in mod organizat, valorificand in mod extensiv exercitiul sub diferite forme, in vederea optimizarii dezvoltarii morfo-functionale si psihice, a dezvoltarii capacitatii motrice in concordanta cu cerintele sociale, in vederea realizarii idealului educativ, idealul E.F.S".

Educatia fizica este o componenta (latura) a educatiei integrale, care isi aduce o contributie esentiala la formarea personalitatii umane alaturi de celelalte laturi, intre ele existand o stransa interdependenta.

De mentionat sublinierea facuta de UNESCO, referitor la caracteristicile E.F.:

efect benefic asupra solutionarii unor probleme sociale, politice si economice fiind mijloc de diminuare a delicventei, violentei, criminalitatii si toxicomaniei.

contributia la integrarea sociala, inclusiv a persoanelor dezavantajate fizic.

contributia la sporirea productivitatii muncii prin imbunatatirea formei fizice si a sanatatii.

contributie la prelungirea varstei active de munca, a pensionarii, ca si a ameliorarii situatiei persoanelor in varsta si a handicapatilor.(Bontas)

Caracteristicile fundamentale ale E.F.S. :

este fiziologica prin natura exercitiilor ;

este pedagogica prin metoda;

este biologica prin efecte;

este sociala prin organizare; 

Alte caracteristici ale acestei activitati:

are un caracter accesibil pentru oricine, pentru orice varsta ;

are un caracter formativ, pregateste subiectii pentru viata , integrare sociala;

nu exclude caracterul competitiv ;

La ora actuala E.F. acopera o sfera mai larga, ea referindu-se nu numai la activitatea desfasurata la nivelul scolii, ci se adreseaza si altor categorii de oameni , determinand reconsiderari in sfera continutului, a organizarii si a finalitatilor acestei activitati. 

Educatia fizica are mai multe subsisteme determinate de ontogeneza umana:

1. educatia fizica a tinerei generatii, care cuprinde:

invatamantul prescolar;

invatamantul primar;

invatamantul gimnazial;

invatamantul liceal;

invatamantul profesional;

invatamantul superior;

educatia fizica profesionala, se refera la diferite specialitati care solicita eforturi fizice : aviatorii, scafandrii, geologii, cosmonautii;

3. educatia fizica militara, diferite arme : aviatie, infanterie, marina;

4. educatia fizica in cadrul educatiei permanente, pentru toate varstele;

In cadrul sistemului de E.F., subsistemul E.F .a tinerei generatii, poate fi considerat temelia pe care se sprijina celelalte esaloane ale sistemului de E.F.S.

Sarcina fundamentala a E.F. este:

optimizarea dezvoltarii biologice a fiintei umane cu referire la:

optimizarea dezvoltarii morfo-functionale;

optimizarea aptitudinilor motrice;

formarea priceperilor si deprinderilor motrice de baza, aplicativ-utilitare si specifice;

prevenirea si corectarea unor deficiente de atitudine;

dezvoltarea din punct de vedere psihic si formarea personalitatii umane.

Educatia Fizica, ca activitate motrica se desfasoara in doua moduri distincte:

ca proces bilateral, care presupune o activitate desfasurata in timp, permanent si continuu, sub indrumarea unui cadru de specialitate cu atributii precizate concret in vederea transmiterii de informatii spre subiecti. Acestia prin efort fizic si intelectual trebuie sa insuseasca cele transmise de profesor si in acelasi timp sa participe constient si activ la propria lor pregatire.

ca activitate independenta, realizata individual sau in grup, in timpul liber al subiectilor si fara prezenta profesorului (conducatorului).

1.Sportul - activitate specifica de intrecere, in care se valorifica intensiv formele de practicare a exercitiului fizic, in vederea obtinerii de catre individ sau colectiv perfectionarea posibilitatilor morfo-functionale si psihice, concretizate intr-un record, o depasire proprie sau a partenerului.

Sportul este un fenomen social si a luat amploare dupa reluarea Jocurilor Olimpice de la Atena din 1896.

Caracteristici:

caracter formativ dar spre deosebire de E.F., urmareste valorificarea maximala a inclinatiilor si talentelor, in una din ramurile de sport.

in sport au acces doar cei cu aptitudini deosebite, selectia fiind stricta;

sportul vizeaza performante maxime;

Structura:

Se remarca cele patru subsisteme ale sale:

sportul pentru toti;

baza de masa a sportului de performanta;

sportul de performanta;

sportul de inalta performanta;

Clasificarea sportului in functie de diferite criterii:

sporturi clasice si moderne;

sporturi olimpice si neolimpice;

sporturi nationale si internationale;

sporturi individuale, pe echipe si mixte;

sporturi de sezon si pentru tot anul;

sporturi cu caracter motric si amotric (sah, aeromodelism, navomodelism).

Sabin Dragoi considera sportul "cea mai desavarsita scoala din ciclul educativ al vietii, cea mai agila pentru a transpune in viata acel mens sana in corpore sano".

1.3. Cultura fizica

Definitia notiunii de cultura: "ansamblul mijloacelor, tehnicilor, cunostintelor, normelor si institutiilor proprii unei societati intr-un moment istoric."

Ea sintetizeaza toate valorile materiale si spirituale  puse in slujba dezvoltarii personalitatii umane.

In evolutia ei cunoaste mai multe momente:

momentul cognitiv, de cunoastere;

momentul axiologic, de valorizare si raportare a rezultatelor cunoasterii la aspiratiile omului;

momentul creativ, creatia fiind factorul cel mai dinamic al actului cultural;

momentul praxiologic, de aplicare si generalizare , de raspandire a celor create;

Toate aceste momente sunt specifice si fenomenului de practicare a exercitiilor fizice, fenomen ce contribuie efectiv la crearea unui set de valori general-umane.

Cultura fizica este o componenta a culturii universale, ea sintetizeaza categoriile legitatile, institutiile si bunurile materiale, create pentru valorificarea exercitiilor fizice in scopul perfectionarii potentialului biologic si implicit a celui spiritual si motric al omului.

Cultura fizica cuprinde urmatoarele categorii de valori:

valori create in scopul organizarii superioare a practicarii exercitiilor fizice, de-a lungul istoriei, valori concretizate in: discipline stiintifice in domeniu, regulamente competitionale, performante, recorduri;

valori create in dezvoltarea filogenetica a omului, concretizate in: armonioasa si corecta dezvoltare fizica a fiintei umane, idealul despre dezvoltarea armonioasa a corpului uman reflectat in opere;

valori create in procesul direct de practicare a exercitiilor fizice, care sunt de natura materiala sau create prin spectacolul sportiv;

valori de ordin spiritual, ganduri si reflectii despre practicarea exercitiilor fizice;

1.4. Antrenament sportiv - un proces pedagogic, desfasurat sistematic si continuu, gradat, in scopul adaptarii organismului la eforturile fizice si psihice intense, pentru a obtine rezultate inalte in una din formele de practicare competitiva a exercitiilor fizice.

Este forma de organizare a pregatirii unor indivizi special selectionati, cu aptitudini deosebite, pentru a participa in competitii si a obtine rezultate maxime.

Si antrenamentul sportiv are cele doua caracteristici:

caracterul bilateral al procesului instructiv-educativ, cu unele mici diferente fata de procesul educativ din E.F.: posibilitatea existentei a doi antrenori, numar mai mic de sportivi, relatia dintre cei doi poli mult mai puternica, numar mai mic de mijloace puse la dispozitie, dar mai specializate;

caracterul independent, realizandu-se dupa acumularea unei experiente in domeniu, fara prezenta fizica a antrenorului;

1.5. Capacitate - sistem de insusiri functionale si operationale in uniune cu deprinderile, cunostintele si experienta necesara, care duc la actiuni eficiente si de performanta.(Dictionar psihologic)

Capacitate motrica - ansamblul posibilitatilor motrice naturale si dobandite prin care se pot realiza eforturi variate ca structura si dozare.(Terminologia E.F.S.)

Mai poate fi definita ca fiind: un complex de manifestari preponderent motrice (priceperi, deprinderi), conditionat de nivelul de dezvoltare al calitatilor motrice, indicii morfo-functionali, procesele psihice (cognitive, afective, motivationale) si procesele biochimice, metabolice, toate insumate, corelate si reciproc conditionate, avand ca rezultat, efectuarea eficienta a actiunilor si actelor solicitate de conditiile specifice in care se practica activitatile motrice.(A. Dragnea, 1984)

Clasificare:

capacitate motrica generala, care cuprinde: priceperile si deprinderile motrice de baza si aplicativ-utilitare; aptitudinile motrice de baza: V.I.R.F si suplete;

capacitate motrica specifica, care cuprinde: priceperile si deprinderile motrice specifice; aptitudinile motrice specifice;

1.6. Crestere fizica- nivelul cantitativ al indicilor somatici ai individului, rezultat cumulativ al factorilor ereditari si de mediu.

Dezvoltare fizica- actiunea indreptata spre influentarea cresterii corecte si armonioase a organismului uman concretizat in indici morfologici(somatici) si functionali calitativi si proportionali cat mai apropiati de valorile atribuite in acest sens organismului sanatos la diferite varste.

Dezvoltarea fizica presupune doua categorii de indici:

v      indici morfologici(somatici), care sunt masurabili :inaltimea corpului, greutatea corporala, perimetrele, diametrele, lungimea segmentelor corpului;

v      indici functionali (fiziologici), care constituie "motorul" organismului uman;

Dezvoltarea fizica isi propune realizarea :

armoniei dintre cele doua categorii de indici;

armonia/proportionalitate in interiorul fiecarei categorii de indici;

mentinerea unui tonus muscular optim;

obtinerea si mentinerea unei atitudini corporale corecte atat globale cat si segmentare;

prevenirea si corectarea unor atitudini deficiente;

educarea marilor functii ale organismului si in mod special educarea actului respirator voluntar;

Dezvoltarea fizica este un proces natural, supus unor legi naturale si se manifesta in functie de conditiile sociale ale vietii si activitatii omului.

1.7. Kinetoterapia

"este un mijloc terapeutic al tratamentului complex de recuperare,care foloseste un sistem de exercitii fizce cu actiune asupra intregului organism."(I. Dragan si colab, 1982)

Obiectivele kinetoterapiei

Refacerea fortei de contractie a muschilor hipotoni, hipotrofici, muschi cu forta de contractie redusa fie in urma unor procese patologice musculo-articulare reumatice sau postraumatice, fie datorita neutralizarii lor dupa un timp mai indelungat.

Refacerea rezistentei musculare, indeosebi pentru muschii de forta si de rezistenta antigravitationali - refacerea capacitatii de efort.

Refacerea coordonarii musculare, respectiv, refacerea unor stereotipuri motorii cu diferite grade de complexitate legate de activitatea de autoservire zilnica si de gestica necesitata de activitatea profesionala.

Refacerea mobilitatii articulatiilor afectate.

Cand abordam domeniul kinetoterapiei profilactice (kinetoprofilaxiei), obiectivele sunt mai largi si se refera la:mentinerea sau ameliorarea fortei musculaturii antigravitationale, a mobilitatii articulare si a coordonarii miscarilor;mentinerea posturilor corecte ale coloanei vertebrale si membrelor inferioare;mentinerea si amelorarea capacitatii de effort a organismului;

Principii de aplicare a exercitiilor fizice in kinetoterapie

Primum non nocere(inainte de toate sa nu faci rau)-Hipocrate

Cunoasterea efectelor profilactice si terapeutice ale practicarii exercitiilor fizice presupune o buna pregatire teretica si practica a specialistilor in domeniu: cunostinte referitoare la :anatomia functionala,fiziologie neuro-musculara,kinesiologie si biomecanica articulara.