EXERCITII DE DEZVOLTARE FIZICA GENERALA SI/SAU ARMONIOASA (E.D.F.G.si sau D.). Definitie. Scop. Clasificare. Cerinte metodice si recomandari in aplicarea acestora

EXERCITII DE DEZVOLTARE FIZICA GENERALA SI/SAU ARMONIOASA (E.D.F.G.si sau D.). Definitie. Scop. Clasificare. Cerinte metodice si recomandari in aplicarea acestora

DEFINITIE

Exercitiile de dezvoltare fizica generala si/sau armoniosa (E. D.F.G. si/sau A.) sunt constituite din pozitii si miscari segmentare, analitice si complexe pentru dezvoltarea echilibrata a sistemului muscular si osteo-articular, dar si pentru perfectionarea functionala a aparatului locomotor.

SCOP

a)- angrenarea functionala a organismului (sistemul cardio-vascular, musculo-articular, respirator, nervos, metabolism energetic);

b)- tonifierea sistemului muscular si dezvoltarea mobilitatii articulare;

c)- dezvoltarea calitatilor motrice (forta, viteza ,rezistenta, indemanarea);

d)- cunoasterea capacitatii de miscare a segmentelor corpului;

e)- prevenirea si corectarea deficientelor fizice;

f)- formarea tinutei corecte;

g)- formarea bazelor generale ale miscarilor;

h)- formarea capacitatii de folosire independenta a unor exercitii in activitatea personala, zilnica.

SISTEMATIZAREA (CLASIFICAREA) EXERCITIILOR

- Exercitii libere (simple si compuse);

- Exercitii cu partener si in grup;

- Exercitii cu obiecte portative;

Acestea sunt: bastoane, mingi medicinale, mingi de cauciuc, cercuri, corzi, esarfe, maciuci, saci cu nisip, sandouri, extensoare, gantere, etc.

- Exercitii la si cu aparate speciale cum ar fi: banci, scari fixe, helcometre, banca cu carucior rulant, scripeti cu autorezistenta, banca curbata;

- Elemente artistice simple (pasi, sarituri);

- Exercitii la aparatele de gimnastica (bara, paralele, inele, barna, cal, sol).

SISTEM DE ORGANIZARE

- individual

- pe perechi

- in grup (frontal, circuite pe ateliere).

FORME DE APLICARE

a) in lectie:

influentarea selectiva a aparatului locomotor (veriga a 3-a);

dezvoltarea mobilitatii si fortei sub forma de circuit si frontal (veriga dezvoltarii calitatilor motrice);

b) in activitati sportive:

incalzire specifica (handbal, fotbal, lupte, etc.);

perfectionarea calitatilor motrice specifice, exercitii compensatorii.

c) in afara lectiei:

gimnastica de inviorare;

gimnastica corectiva si de intretinere acasa;

actiuni colective in camine, tabere de vacanta, cantonamente sportive;

centre de intretinere aerobica;

in timpul studiului acasa;

CERINTE METODICE

Exercitiile de dezvoltare fizica generala reprezinta grupa de exercitii cu cea mai mare aplicabilitate in toate domeniile. Ele trebuie sa indeplineasca anumite cerinte ca:

- sa fie accesibile;

- sa fie adecvate nivelului de pregatire, varstei si sexului;

- sa fie concepute intr-o ordine logica;

- sistematizarea predarii (analitice, localizarea actiunii pe segmente);

- sa fie simetrice pentru stanga si pentru dreapta;

- alternarea grupurilor musculare si a caracterului solicitarii (forta, intindere, relaxare , coordonare) si schimbarea pozitiilor de lucru;

- dozarea adecvata (numar de repetari, complexitate, ingreunare);

- continuitate in aplicarea exercitiilor;

- organizarea adecvata a colectivelor;

- metode eficiente de predare: complexe, fise, planse, fotomontaje,

pliante, filme video, acompaniament muzical, metoda fragmentat-imitativa;

exigenta fata de corectitudinea executiei.

CARACTERIZAREA EXERCITIILOR DE DEZVOLTARE FIZICA GENERALA SI/SAU ARMONIOASA

Structura simpla a acestor exercitii permite insusirea lor rapida si corecta influentand pozitiv organismul omenesc.

Numarul mare de exercitii si posibilitatea mare de combinare a lor, permite alegerea exercitiilor adecvate scopului urmarit. Ca urmare, exista posibilitatea de a influenta in mod izolat musculatura sau segmentele corpului, dar ofera si oportunitatea actionarii asupra intregului organism.

Dezvoltarea fortei musculare se poate obtine prin folosirea exercitiilor de dezvoltare fizica generala cu caracter dinamic sau static.

Dezvoltarea mobilitatii articulare si a elasticitatii musculare se poate realiza atat prin miscari active (arcuiri), cat si prin miscari pasive, atunci cand greutatea anumitor segmente apasa pe articulatii, prin intinderea diferitelor grupe musculare.

Pentru dezvoltarea cu succes a fortei, a vitezei si a elasticitatii musculare este necesar:

- sa se execute in mod sistematic exercitiile;

- cresterea treptata a complexitatii exercitiilor;

- schimbarea vitezei si ritmului de executie;

- cresterea treptata a amplitudinii miscarilor;

- alternarea incordarii si a relaxarii musculare.

In activitatea practica, mai ales in munca desfasurata cu copiii se mai intalneste o doza insemnata de superficialitate in exersarea exercitiilor de (D.F.G. si/sau A.). De cele mai multe ori scopul acestor exercitii se reduce la o simpla incalzire a organismului pentru efort.

Pentru realizarea eficientei maxime a acestor exercitii trebuie sa se respecte bazele generale ale miscarilor in tot timpul executiilor, incepand chiar de la primele exersari.

Bazele generale ale miscarilor sunt urmatoarele:

1.- directia precisa;

2.- amplitudinea maxima;

3.- ritmul si tempoul corespunzator;

4.- gradul de incordare necesar executiei;

5.- tinuta corespunzatoare a segmentelor corpului

Nerespectarea bazelor generale ale miscarilor duce inevitabil la diminuarea valorii formative si la reducerea influentei multilaterale asupra organismului.

Pozitiile de plecare (initiale) folosite la executarea exercitiilor de D.F.G. si/sau A. nu trebuie sa fie alese la intamplare, sau invariabile pe tot parcursul folosirii lor. Alegerea si folosirea corespunzatoare a pozitiilor de plecare, rezolva urmatoarele sarcini:

n    asigurarea conditiilor optime de executare;

n    usurarea executiei (gradul de incordare);

n    ingreunarea executiei (intra in actiune mai multe grupe musculare);

n    izolarea anumitor articulatii sau segmente in timpul executiei.

Ca pozitii de plecare se pot folosi toate pozitiile fundamentale, cat si derivatele lor. Alegerea pozitiei de plecare depinde de structura exercitiului, de scopul urmarit si de nivelul de pregatire al colectivului. De exemplu, daca se analizeaza pozitiile de plecare pentru miscarile executate cu bratele, se poate constata ca:

- din stand departat se realizeaza o executie mai usoara;

- din asezat departat se ingreuneaza executia;

- din culcat dorsal exercitiul devine corectiv si formeaza tinuta corecta.

In activitatea practica, complexele de exercitii de D.F.G. si A. sunt folosite mai des, cu scopul de a influenta mai multe segmente si grupe musculare in acelasi timp. Astfel, se pot combina miscarile de trunchi cu miscari de brate, de picioare, etc. Important este sa se gaseasca pozitii de plecare care sa asigure conditii optime de executie.

In aceste complexe trebuie sa fie incluse exercitiile care influenteaza toate grupele musculare in mod proportional cu masa lor.

La alcatuirea complexelor trebuie sa se respecte urmatoarele reguli:

- angrenarea succesiva a grupelor musculare;

- folosirea la inceput a unor miscari simple, de amplitudine medie si care sa se execute in tempo moderat si exercitii la a caror realizare intra in actiune grupe mari musculare;

- spre mijlocul complexului se vor folosi exercitii pe segmente cu dozare si viteza crescuta;

- spre sfarsitul complexului, exercitii in a caror executie sa intre mai multe grupe musculare in acelasi timp;

- intensitatea exercitiilor sa ajunga la maximum spre sfarsitul complexului.

Dozarea efortului in executarea acestor complexe se poate realiza prin:

- alegerea adecvata a exercitiilor;

- numarul structurilor alese;

- numarul de repetari;

- stabilirea pauzelor intre exercitii;

- ritmul si tempoul de executie;

- schimbarea pozitiilor de plecare.

INDICATII METODICE

Complexele de pregatire a organismului sunt alcatuite in medie din 8-12 exercitii, cuprinzand toate segmentele si grupele musculare. Fiecare exercitiu se repeta de mai multe ori, in raport cu complexitatea si influentele lui asupra organismului, precum si in functie de varsta executantilor si gradul lor de pregatire. De asemenea, se tine seama si de limitele stabilite pentru fiercare ciclu de invatamant si anume:

n    de 4-6 ori pentru ciclul prescolar si primar;

n    de 6-8 ori pentru ciclul gimnazial;

n    de 6-10 ori pentru ciclul liceal si universitar.

Complexele de incalzire sunt repetate de 4-6 ori (de-a lungul lectiilor), dupa care se alcatuieste un nou complex.

Complexele pot fi compuse din exercitii libere, la scara fixa, la banca de gimnastica, cu bastoane, cu mingi medicinale, cu obiecte portative clasice si neclasice.

Un complex nu se alcatuieste oricum.

Exercitiile care il compun sunt intr-o ordine anumita, cu grad de complexitate si tempo diferit, astfel:

exercitii pentru brate + picioare;

exercitii pentru brate + trunchi si/sau trunchi + picioare;

exercitii pentru brate + trunchi + picioare;

exercitii pentru abdomen, spate, sarituri;

exercitii pentru respiratie de cate ori este necesar.

Exercitiile dintr-un complex pot cuprinde miscari de forta,

mobilitate, intindere si relaxare.

Executarea acestor exercitii se desfasoara in diferite formatii de lucru (coloana de gimnastica cate 3, 4, etc., "cate 3 sau 4 in trepte", "in sah", etc.)

In cadrul predarii acestor exercitii, profesorul, in afara de denumirea terminologica si demonstrarea corecta a miscarilor, trebuie sa indice o serie de particularitati ca :forma, directia si amplitudinea miscarilor. De fapt, se pretinde cu strictete executantilor sa respecte parametrii miscarilor (ritm de executie, tinuta) inca de la inceput.

Corectarea riguroasa a greselilor urmareste sa realizeze invatarea corecta a tuturor procedeelor.