FUNCTIILE EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

FUNCTIILE EDUCATIEI FIZICE SI SPORTULUI

Conceptul de "functie" a fost definit drept o "corespondenta intre doua clase de fenomene, un ansamblu coordonat de operatii efectuate in vederea atingerii unor obiective". Functia este esenta unei activitati, este o realitate ce caracterizeaza masura orientarii acesteia in vederea atingerii scopului. Particularizand, functiile educatiei fizice si sportului realizeaza o corespondenta intre practicarea exercitiilor fizice, sub diverse forme, si efectul acestora asupra ansamblului vietii sociale.

Dupa I. Siclovan (1979), "prin functiile educatiei fizice si sportului se inteleg acele destinatii (roluri, influente) ale activitatilor in cauza, care au caracter constant, raspunzand unor nevoi ale dezvoltarii si vietii omului. Aceste functii deriva din ideal si se subordoneaza acestuia.

Functia de optimizare a potentialului biologic

Aceasta functie reprezinta punctul de plecare al influentelor exercitate prin exercitii fizice asupra organismului uman. Omul este o fiinta biologica, ale carei componente structural-functionale (sfera somatica, marile functii, rezerve energetice, resurse psihice) sunt, in mod general si specific, influentate prin educatie fizica si sport. Un bun potential biologic conditioneaza si o stare optima de sanatate, intretinuta permanent prin practicarea exercitiilor fizice.

O solicitare adecvata din punct de vedere calitativ si cantitativ, si in educatia fizica si in antrenamentul sportiv, conduce la modificari morfologice si functionale relevante, cum ar fi: tonificarea musculaturii cardiace si respiratorii, cresterea volumelor sistolic si respirator, scaderea frecventei cardiace in repaus si in efort, atitudinea corporala corecta, imbunatatirea calitatii proceselor de reglare neuromusculara.

Activitatile de educatie fizica si sport constituie un stimul direct, aproape exclusiv, al dezvoltarii morfo-functionale, iar absenta acestora poate conduce la adaptari de tip involutiv, ale caror dimensiuni sunt greu de anticipat.

Prin urmare, educatia fizica si sportul scolar trebuie sa aiba o contributie mai mare la compensarea lipsei de activitate fizica a copilului si a efectelor acesteia.

Functia de perfectionare a capacitatii motrice

Motricitatea este elementul central pentru temele vizand continutul instructiv al unei programe de educatie fizica. Aceasta activitate contribuie esential la dezvoltarea motrica, influentand conduita subiectului, in procesul de integrare a acestuia in mediu.

Deprinderile motrice sunt consolidate si rafinate pana la punctul in care subiectul opereaza cu ele cu usurinta, in mod eficient, in orice conditii ambientale.

Nivelul fitness-ului conditioneaza ansamblul abilitatilor si motivatia subiectului de a se "desfasura" liber, in orice tip de activitate, posibilitatea lui de a realiza zilnic sarcini motrice variate, fara a resimti oboseala, posesia unor ample rezerve energetice in scopuri recreative sau pentru nevoi neprevazute. Toate acestea constituie note definitorii pentru starea de bine fizic, motric si psihic pe care o implica fitness-ul. Forta musculara, rezistenta cardiovasculara si cea musculara, mobilitatea articulara si compozitia corporala sunt componente ale capacitatii de miscare, conditionate in special de starea de sanatate. Echilibrul, coordonarea segmentara, agilitatea, viteza, puterea musculara sunt componente ale capacitatii de miscare aflate in relatii de conditionare cu eficienta miscarii (deprinderile performante).

Capacitatea motrica este de doua feluri:

generala - cuprinde calitati motrice de baza si deprinderi motrice de baza specifice educatiei fizice;

specifica - include calitati motrice si deprinderi motrice specifice ramurilor de sport.

Prin functia de perfectionare a capacitatii motrice, educatia fizica si sportul presupun invatarea miscarilor si invatarea prin miscare (prin stimularea structurilor perceptiv-motorii, cognitive, a imaginii de sine si a socializarii).

Functia psiho-sociala

Educatia fizica si sportul contribuie la procesul de transformare a copilului in adult si la integrarea acestuia in societate. Prin faptul ca il capaciteaza cu competente de ordin motric, biologic, functional, psihic si moral, cele doua activitati au devenit indipensabile in procesul de dezvoltare armonioasa a personalitatii umane.

Pe langa dezvoltarea capacitatii motrice, educatia fizica si sportul influenteaza considerabil dezvoltarea cognitiva si afectiva.

Activitatea care are loc in cadrul educatiei fizice si sportului nu este exclusiv de natura motrica. Prin intermediul miscarii, inclusa intr-o activitate planificata si organizata, se obtin modificari progresive in capacitatea subiectilor de a analiza situatii, de a rezolva probleme, de a lua decizii si de a actiona. Se stimuleaza, astfel, activitatea intelectuala (gandirea, atentia, memoria, imaginatia, creativitatea), cea care este responsabila de dobandirea de catre subiecti a cunostintelor despre deprinderi (cum ar trebui sa se miste corpul), despre activitati (in ce context poate sa se miste corpul, care sunt regulile de desfasurare a acestor activitati), despre miscare (cum poate sa se miste corpul), despre fitness (cum "functioneaza" corpul uman).

Influenta practicarii exercitiilor fizice asupra domeniului cognitiv si afectiv nu poate fi analizata in afara contextului social in care se desfasoara educatia fizica si sportul. Prin practicarea exercitiilor fizice, se dezvolta sentimentul de apartenenta la un grup, se ofera ocazia valorizarii ideilor si a actiunilor personale, se asigura recunoasterea valorii individului, se favorizeaza dezvoltarea capacitatii de apreciere si de autoapreciere, elemente deosebit de importante pentru structurarea imaginii de sine, se realizeaza acceptarea si promovarea unui comportament moral consistent, exprimat in concepte de tipul: fair-play, cooperare etc.

Dorinta de afiliere la grup este unul dintre motivele pentru care oamenii, in general, si copiii, in special, participa la activitati motrice cu caracter recreativ sau competitional. In acelasi timp, nevoia de apartenenta la un grup il obliga pe individ sa respecte normele de comportament, valorile pe care acesta le promoveaza, si sa aiba atitudine de acceptare a celuilalt. In acest fel se realizeaza procesul de socializare, deosebit de important pentru ca are ca rezultat dobandirea de catre individ a competentei sociale.

Functia culturala

Reflectarea activitatii de practicare a exercitiilor fizice, ca act cultural, trimite la o noua semnificatie a corpului uman, la o alta perceptie asupra necesitatii angajarii subiectului in acest tip de activitate, la o imbinare armonioasa intre cultura spiritului si actiunea propriu-zisa. Functia culturala marcheaza transformarea "corpului-obiect" in "corpul-subiect", care simte, percepe, analizeaza, compara, decide, intr-o experienta de miscare ce interfereaza cu creatia. Prin educatie fizica si sport, individul poate exprima cine este, ce simte si care este viziunea lui asupra vietii, putandu-se astfel identifica cu sine si cu ceilalti.

Functia culturala se exprima si prin momentele de sublim pe care le releva marile spectacole sportive, de exemplu festivitatile de deschidere si de inchidere a Jocurilor Olimpice, care exprima o intensitate emotionala greu de egalat. Sublimul apare si ca atribut al naturii care "gazduieste" performanta sportiva (de exemplu, impresia spectaculoasa a escaladarii muntilor Himalaya, zborul cu planorul etc.). Valorile estetice ale naturii sunt solidare cu actiunea sportive si se exprima prin intermediul acesteia ( M. Bouet, 1968).

Educatia fizica si sportul reprezinta surse de inspiratie pentru creatorii de arte plastice, de literatura, cinematografie si muzica. Pot fi amintite sculpturile antichitatii, impregnate de plastica atletului, antologia de texte cu teme sportive a lui Homer si Pindar, "Imnul Olimpic" al lui Richard Strauss si numeroasele filme cu tematica sportiva.

Se poate aprecia ca dezvoltarea culturii universale s-a realizat si prin imbogatirea culturii fizice (specifica activitatilor de educatie fizica si sport), care presupune un ansamblu de idei, convingeri, obiceiuri, institutii, discipline stiintifice, tehnologii, opere artistice etc. Toate aceste elemente creeaza legatura intrinseca intre sport si cultura, realizand un limbaj comun care uneste diferitele arii geografice, sociale, religioase etc.

Functia economica

In orice activitate sociala, deci si in educatie fizica si sport, apare problema eficientei activitatii derulate in contextul specific fiecareia. Eficienta poate fi apreciata prin prisma efectelor pe care le au aceste activitati la nivel biologic, psiho-social, cultural, deci prin raportul dintre "investitia" realizata si efectul obtinut.

In aceste conditii, se considera ca, in domeniul educatiei fizice si sportului, se poate vorbi despre trei tipuri de "clienti":

primari - care beneficiaza direct de efectele practicarii exercitiilor fizice;

secundari - parinti, sponsori, administratii locale;

tertiari - societatea.

Activitatile educative si cheltuielile pe care le presupun justifica aplicarea principiilor majore ale rationalitatii economice. Si in fata specialistilor din domeniu se pune problema evitarii risipei de timp, de bani, de competenta. Educatia fizica si sportul au, din punct de vedere economic, un impact comun asupra societatii, dar si numeroase influente specifice.

Practicarea exercitiilor fizice, prin functia lor biologica, contribuie la mentinerea si intarirea starii de sanatate, fapt care se repercuteaza favorabil asupra bugetului fiecarei familii, dar si asupra societatii, in general.

Educatia fizica, prin obiectivele sale specifice, contribuie la ameliorarea randamentului profesional, a randamentului scolar si, prin aceasta, sustine integrarea profesionala.