Senectutea si sportul

Gr:  301

Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Babes Bolyai

SENECTUTEA SI SPORTUL

Senectutea sau ultima perioada a evolutiei unei fiinte, caracterizata prin slabirea functiilor fiziologice, nu apare brusc si nu se manifesta asemenator la toti oamenii. Modificarile produse de batranete nu afecteaza deodata aceleasi tesuturi sau organisme si nu evolueaza in paralel sau in acelasi ritm. Persoanela care imbina judicious munca fizica cu munca intelectuala sunt ferrite de o batranete timpurie sau patologica.

Urmarile unei imbatraniri premature, pornesc de la gresita conceptie ca odihna binemeritata a pensionarilor inseamna nemiscarea si intreruperea orcarei activitati psihice sau fizice. Ori aceasta, dupa cum multe persoane au constatat-o printr-o dureroasa experienta, echivaleaza cu degradarea organismului, urmata de o batranete plina de suferinta. Din cauza obisnuintei, a inertiei sau din lipsa de initiativa, si a comoditatii, multi oameni inaintati in varsta stau in pat mai mult decat este nevoie. Nemiscarea accentueaza procesele de atrofie, specific varstei, favorizeaza limitarea miscarilor articulare, scade vigoarea si rezistenta organismului, influentiaza in sens negativ functiile motorii, organice si psihice.

Evitarea acestor neajunsuri se poate realize prin respectarea unui regim alimentar adaptat particularitatiilor anatomice individuale. Precum si practicarea fara intrerupere a activitatiilor fizice.

Trecand de varsta de 60-70 de ani are loc o usoara scadere a inaltimii corpului, iar oasele devin fragile, fracturandu-se usor. Muschii la randul lor, incep sa-si modifice forma, scad in dimensiuni, forta si elasticitate. Atitudinea generala a corpului se modifica, in sensul ca devine prea rigid sau, din contra prea relaxat.

Inaintarea in varsta influenteaza capacitatea vitala care scade din ce in ce mai mult, prin reducerea volumului de aer curent si a celui de rezerva, in timp ce aerul rezidual creste. Adaptarea la eforturi intense si revenirea functiilor sistemului circulator la valorile de repaus se fac mai greu si mai lent, la persoanele inaintate in varsta.

In manifestarile persoanelor in varsta, gasin deseori schimbari ale dispozitiei, starii de oboseala, tendinte spre melancolie sau din contra impulsivitate si nervozitate. Viata psihica de desfasoara din ce in ce mai lent.

Cauzele unei imbatraniri timpurii a oraganismului sunt, in primul rand, cauze sociale si de accea incepand cu anii 1990 exista toate conditiile prielnice, necesare unei lupte stintifice pentru prelungirea vietii.

Lupta pentru longevitate nu inseamna insa numai lupta pentru prelungirea vietii. Ea trebuie inteleasa in primul rand ca o lupta pentru pastrarea cat mai indelungata a capacitatii de munca si a fortelor creatoare ale tuturor membrilor societatii.

O astfel de intelegere a problemei longevitatii, deschide noi orizonturi de lupta impotriva imbatranirii premature. Niciun "elixir" al tineretii nu este in stare sa amane sau sa previna imbatranirea biologica a organismului. Numai totalitatea conditiilor care hotarasc dezvoltarea corecta a vitalitatii si a capacitatii de munca a omului in conditiile actuale, reprezinta singurul factor real si sigur al longevitatii.

Influenta binefacatoare a exercitiilor fizice, a antrenamentului fizic, in sensul de a mentine o capacitate de munca inalta pana la batranete, intr-o anumita masura, este determinata de influenta stimulatoare asupra activitatii celulelor, tesuturilor si sistemelor functionale ale organismului. De accea are o importanta mare mentinerea prin antrenament fizic a activitatii proceselor de oxigenare si regenerare, produse in organism, si in general a proceselor de schimburi nutritive, a caror slabire, dupa cum am mai afirmat, are o mare importanta in explicarea batranetii.

Sistematica a exercitiilor fizice imbunatateste in mod vizibil conditiile alimentarii cu sange a acelor organe si sisteme fiziologice importante ale organismului, ale muschilor, ale inimii, etc. care sunt angrenate intr-o activitate intensa.

Aprovizionarea muschilor activi cu materii hranitoare se face prin mijlocirea celor mai mici vase capilare. Numarul capilarelor care se afla intr-un muschi activ este de 600-700 ori mai mare decat intr-un muschi, care se gaseste in stare de repaus. Aceasta marire sistematica a alimentarii muschilor nu poate sa nu influenteze favorabil asupra elasticitatii, grosimii si fortei lor, fapt ce se poate constata la sportivii care au atins o varsta inaintata. Acelas lucru se refera si la alte organe ale omului, care activeaza.

O inima, care lucreaza intens in procesul executarii exercitiilor fizice, se alimenteaza mai bine cu substante nutritive, decat inima unui om, care duce o viata sedentara, putin activa.

Cel ce practica exercitiile fizice alimenteza isi alimenteaza inima mai bine cu sange si are o retea mai bogata de vase sanguine. E usor de inteles importanta mare pe care o are aceasta alimentare intensa cu sange in timpul vietii omenesti, cand de obicei incep sa apara modificarile vaselor cardiace proprii varstei, inrautatind oarecum alimentarea ei.

Cultura fizica in lupta pentru pastrarea indelungata a conditiilor fizice se hotaraste de asemenea in acea concordanta completa a activitatii diferitelor organe si a sistemelor organismului, care se obtine in urma unui antrenament fizic sistematic. Numai prin aceasta minunata coordonare a activitatii diferitelor parti ale organismului, tipica oamenilor antrenati, se poate explica faptul, ca la oameni de varsta inaintata, care practica exercitiile fizice, se pastreza un inalt nivel al capacitatii lor de munca, chiar daca intervin unele schimbari caracteristice varstei.

Parerea ca exista unele mecanisme, legate intre ele, care fac ca sanatatea sa beneficieze pe termen indelungat de efectele activitatilor fizice a fost adoptata. Asa de exemplu, acceptam ca mentinerea si chiar cresterea conditiei fizice combate intr-un fel sedentarismul si obezitatea, unanim considerati ca factori de risc; in acelasi timp fundamentat sau inca insuficient fundamentat cazuistic se admite ca forma fizica si reconditionarea fizica ar putea intarzia ateroscleroza prin mecanisme direct legate de metabolismul lipidelor. In consecinta ne apare tentant sa gandim ca perfectionarea conditiei fizice implica o relatie invers proportionala cu morbiditatea si chiar mortalitatea cardiovasculara, ceea ce unii cercetatori pretind a fi demonstrat prin studii desfasurate pe termen lung.

Fostii sportivi au reputatia de a pastra o buna sanatate cardiovasculara, dupa ce renunta la activitatea competitionala.

Daca aceasta afirmatie se va confirma in viitor, inseamna ca grupul fostilor sportivi ar pute constitui un grup-etalon care se indeparteaza de mediile populationale sub aspectul morbiditatii cardiovasculare, cu conditia de a continua sa practice sistematic diverse forme de conditionare fizica dupa incetarea activitatii sportive de performanta. Contrar, renuntand brusc la activitatea fizica, ei devin un grup-etalon in sens negativ, proband cum beneficiile a 10-15 ani de sport pe plan biologic pot fi simplu pulverizate de 15-20 ani de sedentarism si obezitate mereu crescanda. Sub un aspect stiintific, unele concluzii generale, ca urmare a studiilor intreprinse, au fost, din fericire, formulate de cercetatori putand deveni un bun general al sanatatii populatiei.

Sporturile de anduranta (rezistenta-efort) par a se asocia longevitatii, in timp ce eforturile fizice cu caracter de forta ar putea avea un efect contrar, la tineri chiar impiedicand cresterea: intalnim azi frecvent opinia ca eforturile de tip anduranta ar influenta favorabil unii parametri fiziologici ce reflecta sanogeneza, dintre care unii se opun imbatanirii tisulare, fara insa sa putem considera sportul ca un panaceu universal valabil impotriva aterosclerozei.

In urma unor studii, de asemenea, efectuate pe esantioane populationale selectate, ca la sportivii intre 25 si 50 ani au gasit o mortalitate scazuta, chiar la valori de pana la 39%. Ne putem pune legitim intrebarea: intamplare sau realitate? La ora actuala nu dispunem de dovezi certe in sustinerea relatiei sport-longevitate; sunt necesare noi cercetari, adaptate conditiilor vietii si sportului contemporan, diferite total fata de secolul trecut, inainte de a ne pronunta cu fermitate aupra intrebarii daca sportul de performanta, de competitie practicat in tinerete, exercita efecte favorabile demonstrabile la distanta si bineinteles asupra longevitatii. De asemenea studiile existente acorda unele valente favorabile unor anume activitati sportive, asa cum este cazul cu exemplele din canotaj, atletism, alergari etc., dar si in acest caz elementele obiective existente pana in prezent nu permit emiterea unor concluzii clare si nete.

Si atunci intrebarea este: longevitatea se cladeste si prin conditie fizica? Raspunsul este afirmativ: da! O buna forma sportiva, o conditie fizica superioara reprezinta un factor minimal al expresiei unei sanatati superioare, cea ce in ultima instanta coreleaza strans cu factorul "longevitate". Ingrijiti-va "fizicul" pentru o "longevitate crescuta".

Fiinta umana lupta pentru longevitate din cele mai indelungate vremuri. In antichitate, celebrul medic grec Hipocrate, recunoscut, pe buna dreptate, ca unul din precursorii medicinii moderne, considera batranetea ca o boala si recomanda pentru prevenirea si combaterea ei cele patru "medicamente" lasate de altfel drept mostenire urmasilor sai in vestitul sau testament: apa, aerul, miscarea si cumpatarea (in alimentatie si in regimul de viata). El insista in scrierile sale asupra importantei pe care o are viata in aer liber, miscarea, exercitiile fizice si dieta, ca mijloace eficiente de intarire a sanatatii si de crestere a mediei de viata a omului. Este drept ca de-a lungul istoriei conceptul societatii despre sanatate, longevitate si imbatranire a cunoscut o evolutie continua pana in zilele noastre, reflectand de altfel conditiile social-economice si nivelul cunoasterii stiintifice din fiecare epoca, ceea ce traducea in final curentul dominant al "medicinii vremii".

Intarzierea instalarii batranetii, care la randul ei reprezinta o boala, o distrofie, ce poate si trebuie tratata eficient. Au existat numeroase teorii care au incercat sa explice aparitia imbatranirii, locul si mecanismele initiale de instalare a acesteia. Asa de pilda, unii cercetatori considera afectarea sistemului reticulohistiocitar ca semn precoce de imbatranire, preparand si un set pentru combaterea acestor dereglari. Pentru alti autori instalarea imbatranirii isi are sediul la nivelul sistemului nervos central. In ultimi ani, se afirma din ce in ce mai insistent si autorizat ca fenomenul imbatranirii poate fi prevenit si franat. Constatarile si afirmatiile cercetatorilor ca omul are varsta propriilor artere, ca arterioscleroza "paveaza" drumul fiintei umane spre imbatranire si moarte, tind sa fie unanim acceptate. Astfel, viciile ce apar in metabolismul lipidic duc treptat la instalarea arteriosclerozei, care afecteaza organ dupa organ pana la aspectul de boala. In acelasi timp se intreprind masuri de prevenire a acestei imbatraniri, dieta (grasimile vegetale) si exercitiile fizice dovedindu-si deja bunele rezultate alaturi de unele produse farmaceutice. Dar aceasta batalie ramane inca deschisa.

Batranetea - boala (distrofie), ca imbatranire precoce a organismului inca insuficient elucidata, dar care incepe sa-si sistematizeze o terapie si mai ales o profilaxie si batranetea stare fiziologica, consecinta a evolutiei normale a organismului. In final omul reflecta in viata de toate zilele varsta sa biologica si nu pe cea cronologica. Aceasta stare reprezinta atributul factorilor genetici, de mediu, sociali, geografici, economici si politici, externi si interni, constitutionali etc. Lupta impotriva imbatranirii constitue o problema deschisa ce se pune din ce in ce mai acut in fata medicinii contemporane.

Profilaxia imbatranirii trebuie sa inceapa foarte de timpuriu ea identificandu-se cu preceptele unui regim igienic de viata.

Nu trebuie sa lipseasca din regimul de viata cotidian al varstnicului, gimnastica igienica de inviorare. Savantii spun ca "ziua incepe si se termina" cu gimnastica si masaj.

Pauzele dintre exercitii, reglandu-se in permanenta respiratia.

Frecventa cardiaca (precordial, la carotida sau artera radiala) avand grija sa nu se depaseasca 100 - 120 pulsatii/minut. Tinand seama de predispozitia varstnicilor la constipatii, distonii veziculare etc. se va acorda o atentie deosebita gimnasticii abdominale.

Un dus cald de 10 minute sau baie in cada, apa avand o temperatura de 30-35^o C, urmat de un scurt masaj sau automasaj pe coapse, abdomen, brate si antebrate, uneori spate, gambe, ceafa etc. urmat de odihna, culcat sau sezand in fotoliu, timp de 20 - 30 minute, fara a intrepride vreo activitate (lectura, program radio sau TV etc.). acest program este la indemana fiecarui varstnic, el desfasurandu-se in casa si nereclamand dotari speciale.

O ora pe zi de mers pe jos, intr-un ritm de 5 Km./ora, reprezinta de asemenea un mijloc al culturii fizice medicale, care, exceptand zilele nefavorabile din punct de vedere meteorologic, trebuie sa intre in regimul cotidian al varstnicului. Mersul pe jos, relaxat, ca mijloc terapeutic, nu trebuie sa se confunde cu deplasarea pentru rezolvarea unor treburi personale, chiar daca uneori si aceasta deplasare insumeaza 2-3 km si 50 min. Acest mers se face pe o distanta prestabilita, intr-un ritm mediu de efort, controland respiratia, care trebuie bine corelata cu pasii; din punct de vedere psihic vom abandona toate gandurile negative, concentrandu-ne asupra acestui exercitiu si incercand o relaxare totala neuro-psihica.

Alergarea in ritm moderat, stabil, acest "jogging" foarte la moda in numeroase tari, cu un ritm de 5-9 km/ora, timp de 20 minute, pana la o frecventa cardiaca de 125-130 pulsatii/minut. Alergarea se face in trening si cu pantofi de tenis in picioare. Aceasta forma de miscare este foarte utila sanatatii, efectuata de 1-2 ori pe saptamana.

Mersul pe bicicleta, fie sub forma de mici plimbari, fie pentru deplasari legate de anumite necesitati casnice, reprezinta o forma de miscare recomandata si cu bune rezultate. Am putea spune, fara teama de a gresi, ca aceste trei mijloace terapeutice: mers pe jos, alergare si mersul pe bicicleta, sunt cele mai utilizate azi pe glob pentru sanatate, pentru prevenirea imbatranirii si mentinerea longevitatii.

Inotul reprezinta o activitate sportiva de mare utilitate biologica si sociala. Persoanele in varsta, sanatoase, pot si este bine sa practice inotul atat in bazine special amenajate, cat si in lacuri sau in apa marii. Putem spune ca inotul, efectuat timp de 20-35 de minute pe zi, poate inlocui ca efect o lectie de gimnastica medicala. Se vor respecta toate indicatiile igienice legate de practicarea inotului. Temperatura apei va fi cuprinsa intre 24-28^o C. se va inota in ritm lent, punandu-se accent pe amplitudinea si corectitudinea miscarilor si pe respiratie. Se prefera inotul in procedeul bras, care permite un control mai bun atat al pozitiei corpului cat si al respiratiei. Sedintele de inot este bine sa fie precedate de 8-10 minute de gimnastica pe uscat.

In aceeiasi categorie cu inotul incadram vaslitul (canotajul), care pentru cei cu o buna stare de sanatate, practicat o data pe saptamana in sezonul cald, se dovedeste un bun mijloc de antrenament, pentru aparatul circulator si musclatura membrelor superioare, a spatelui si a centurii scapulare.

Tenisul d masa si tenisul de camp pot fi practicate de varstnicii sanatosi. In special tenisul de camp permite o antrenare nu numai fizica si functionala, dar mai ales volitiva.

Se recomanda partide scurte, maximum 1 ora, fara deplasari violente pe teren. Se va insista pe miscarea de lovire corecta a mingii, pe miscari ample in articulatii, schimbari usoare de directie etc.

Jocurile sportive pot fi de asemenea practicate dupa dorinta celor virstnici. Aceste pot fi organizate fie in cadrul concediului de odihna sau in vacanta, fie in cadrul orelor de cultura fizica medicala, organizate si supravegheate de instructor.

Dintre aceste jocuri se recomanda: voleiul, baschetul, handbalul si de ce nu, chiar fotbalul. Bineinteles ca nu se vor depasi ca durata de desfasurare 20-25 minute, urmate de o pauza de 10 minute dupa care se mai repeta o repriza. Se va urmari sa se alerge intr-un ritm normal, lent, lovirea corecta a mingii si placerea de a juca.

Exercitiile de forta, de corectare a unor deficiente musculare (hipotonii, atonii sau hipotrofii etc.) vor completa indicatiile privind folosirea mijloacelor culturii fizice medicale la varstnici.

Exercitiile de gimnastica musculara cu sau fara aparate ajutatoare (mingi medicale, greutate de 1-3 kg. benzi de cauciuc sau extensoare etc.) sunt de preferat exercitiilor cu haltere, greutati sau alte obiecte grele.

Exercitiile cu contractii izometrice nu se recomanda pentru varstnici, datorita riscului diminuarii irigarii cerebrale pe un sistem vascular si asa afectat de arterioscleroza. In schimb, miscarile efectuate in apa calda (28-32^o C.) cu sau fara ingreuieri, sunt mai bine suportate si mai eficiente in aceste situatii.

Masajul este binevenit dupa lectiile de cultura fzica medicala, el realizand atat o forma pasiva de antrenare fizica, cat si un mijloc de combatere a oboselii musculare cumulate in timpul exercitiilor.

Perenitatea unei solicitarii regulate in care antrenamentul si practica se confunda, aduce elemente pozitive si ani castigati prin cresterea sperantei de viata si intarzierii trecerii la o stare de dependenta.

Aceste beneficii sunt:

- reducerea sedentarismului, surplusului ponderal si hipertensiunii prin lupta continua impotriva lor;

- ameliorarea calitatii contractiei musculare; reactivarea echipamentului enzimatic si al mitocondriilor, recapitalizarea muschilor, mentinerea tonicitatii si supletei muschilor si tendoanelor;

- intretinerea si intarirea sistemelor care concura la transportul oxigenului; dezvoltarea colateralelor pentru miocard, eficientizarea umplerii diastolice a ventriculului, ameliorarea fractiei de ejectie, cresterea Dc maximal;

- intretinerea facultatilor perceptive vizuale, auditive, labirintice prin plimbari, mers pe teren inegal, deplasari in grup, "descoperirea" imprejurimilor;

- reducerea efectelor secundare ale alimentatiei prin diminuarea colesterolului si a concentratiei plasmatice a trigliceridelor, mentinerea echilibrului, somnului, troficitatii osului si a tesutului cartilaginos.

- ameliorarea executiei gesturilor prin intarirea coordonarii, intretinerea inervarii reciproce si a sensibilitatii proprioceptive, diminuarea timpului de reactie, stimularea psihomotorie, reculul fatigabilitatii, diminuarea caderilor;

- ameliorarea debitului ventilator (joc costal si joc diafragmatic) reducand dezvoltarea enfizemului, favorizand calitatea hematozei; 

BIBLIOGRAFIE:

I.      D. Gal - Dezvoltarea Umana si Imbatranirea, Ed. Presa Universitara Clujeana, 2001. Cluj-Napoca

II.    Motileanskaia - Sportul si varsta, Ed. Culturala Fizica si Sport, 1951

III.  I.DRAGAN - Medicina Sportiva, Ed. Medicala, 2002 Bucuresti R.E.