Alpinism | Arta cultura | Diverse | Divertisment | Film | Fotografie | |
Muzica | Pescuit | Sport |
Jocul de baschet este un mod specific de manifestare si totodata de practicare cu caracter ludic si sportiv a activitatii corporale si a exercitiului fizic, la care participantii constituiti in doua echipe a cate cinci jucatori, aflati temporar intr-un raport de adversitate neostila, tipica jocurilor sportive, denumita rivalitate sportiva, lupta pe un teren special amenajat cu cosuri de baschet, pentru obtinerea victoriei fiecare incercand sa realizeze mai multe aruncari reusite in cosul adversarilor, efectuate cu ajutorul mingii de baschet manevrate inconditii prevazute de regulamentul jocului ".
Din punctul de vedere al activitatii, al practicii sportive globale, care nu face diferentieri intre sporturi si jocuri sportive, baschetul poate fi considerat si ca sport.
Din acest punct de vedere consideram ca baschetul poate fi practicat ca sport de masa, sport pentru baza de masa a performantei, sport de performanta si de mare performanta. In acest context, subliniem aria foarte cuprinzatoare de practicare a acestui joc sportiv, el putand fi practicat la toate varstele (pe categorii) atat de barbati, cat si de femei, de oameni cu nevoi speciale.
Considerat sub acest aspect educational, baschetul contribuie la realizarea functiilor educatiei fizice si sportive dintre care enumeram cateva: functia sanogenetica sau sanotrofica (intarirea sanatatii), dezvoltarea calitatilor motrice (a capacitatii motrice), educarea calitatilor psihice, a spiritului de autoorganizare si autoconducere.
Trebuie mentionat si faptul ca jocul de baschet de la inceput a constituit un domeniu de investigatie al pedagogiei ca stiinta a educatiei. Ca practica sociala cu carcater ludic, cultural-sportiv jocul de baschet constituie un domeniu care este si trebuie studiat si investigat stiintific. Ca disciplina stiintifica sportiva aplicativa este integrat in ramura stiintifica a ludicei sportive (teoria si metodica jocurilor sportive) si impreuna cu aceasta in
stiinta educatiei fizice si sportive.
Baschetul ca mijloc al educatiei fizice care are influente multiple
asupra dezvoltarii celor care-l practica se regaseste printre sporturile
adaptate copiilor cu deficinete mintale. Organizatia Spacial Olympics
impreuna cu FIBA organizeaza competitii de baschet cu regulament
adaptat pentru copiii cu grad de inteligenta scazut.
Federatia Romana de Baschet (FRB) este infiintata in anul 1932 si
este membru fondator al FIBA.
Din punct de vedere competitional, in sarcina FRB prin comisiile
si colegiile din cadrul aparatului sau ii revine, pe plan intern, organizarea urmatorului sistem de intreceri:
In colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii FRB organizeaza atat la masculin cat si la feminin :
Factorii antrenamentului sportiv specializat: pregatirea fizica
tehnica, tactica, teoretica si psihologica
Conceptul de antrenament sportiv poate fi interpretat ca un model
al unui sistem complex si dinamic cu caracteristicile cunoscute (regleaza si se autoregleaza, emite si receptioneaza informatii, sunt guvernate de legi si principii cibernetice).
Activitatea de pregatire actioneaza in directia cresterii capacitatii de performanta a jucatorului, capacitate considerata atat integral cat si separat pe componentele (factorii) performantei: teoretica, artistica, biologica etc. Ca urmare a antrenamentului sportiv contemporan se vorbeste de : pregatire fizica, pregatire tehnica, pregatire tactica, pregatire psihologica si pregatire teoretica
Pregatirea fizica
Este o componenta a modelului de pregatire de care se ocupa strategia instructionala. Pregatirea fizica inglobeaza un intreg sistem de masuri care asigura o capacitate functionala ridicata a organismului, prin nivelul inalt de dezvoltare a calitatilor motrice de baza si specifice, valori optime ale indicilor morfofunctionali, stapanire deplina a exercitiilor utilizate si o stare perfecta de sanatate.
Atat la grupele de incepatori cat si la sportivii de performanta pregatirea fizica constituie baza de plecare si creeaza fundamentul necesar abordarii celorlalte componente ale antrenamentului.
Calitatile motrice sunt prezente in efectuarea oricarui act motric
dar procentul in care participa difera: una dintre calitati este dominanta iar celelalte se esaloneaza diferentiat, ca subdominante si secundare. Calitatile sau calitatea motrica secundara ajuta in efortul specific, la valorificarea calitatii motrice dominante, marindu-i eficienta, in special in executarea actiunilor tehnico-tactice si in cazurile de efort foarte intens si de oboseala. De asemenea, in actul motric, calitatile motrice se influenteaza reciproc, aflandu-se deci intrun raport de interdependenta
Manifestarea concomitenta si respectiv interinfluentarea calitatilor
motrice este mult mai evidenta, mai caracteristica in jocul sportiv. Aceasta situatie a condus la asa numitul "regim de manifestare al calitatilor motrice".
Pregatirea fizica generala si multilaterala
Proces orientat spre dezvoltarea si educarea calitatilor motrice si spre dezvoltarea fizica, realizat prin exercitii de prelucrare selectiva si globala a segmentelor corpului, a marilor functiuni ale organismului si a calitatilor motrice.
Pregatirea fizica specifica
Proces de prelucrare selectiva a marilor functiuni si a motricitatii in concordanta cu caracteristicile efortului specific jocului de baschet, corespunzator cerintelor performantei.
Ca metodologie a pregatirii fizice in baschet trebuie sa evidentiem
o succesiune de operatii:
Prima operatie in abordarea pregatirii fizice o constituie precizarea
calitatilor motrice dominante. Astfel, pentru baschet specialistii domeniului au caracterizat efortul specific ca fiind bazat pe calitatea motrica rezistenta, manifestata in regim de viteza, detenta si indemanare (de tehnica
A doua operatie consta in caracterizarea efortului specific jocului
de baschet. Aceasta caracterizare se face corelat cu calitatea motrica
dominanta Mentionam faptul ca efortul se caracterizeaza prin prisma
urmatorilor parametrii: durata (volum); complexitate; procese metabolice de eliberare a energiei. In baschet, efortul specific este caracterizat ca fiind: maximal si submaximal; variabil ca intensitate si durata, cu intreruperi scurte; foarte complex si diversificat in regimuri de manifestare a calitatilor motrice si a factorilor performantei, respectiv rezistenta in regim de viteza, detenta, tehnica, tactica si tensiune psihica; mixt (aerob cu momente anaerobe).
A treia operatie o constituie stabilirea dinamicii efortului din
antrenament (respectiv cresterea si descresterea efortului) adica
modalitatea in care este planificata si programata pregatirea fizica
Pregatirea tehnica
Tehnica unei ramuri de sport cuprinde totalitatea actiunilor executate ideal din punct de vedere al eficientei acestora.
Leon Teodorescu arata ca "tehnica unui joc sportiv reprezinta ansamblul de deprinderi motrice specifice care mai sunt cunoscute si
sub denumirile de: deprinderi tehnice, procedee tehnice, gesturi
tehnico-sportive, ansamblul folosit in scopul practicarii cu eficienta
maxima a jocului".
Tehnica nu trebuie inteleasa ca ceva de sine statator, ci legata de
procesul de joc, in interdependenta cu tactica si calitatile motrice ce sunt implicate in executia lor. Ea trebuie sa contina miscari rationale, corespunzator aplicarii legitatilor anatomiei, biomecanicii, fiziologiei si altor stiinte conexe educatiei fizice si sportului. Fiecarui joc sportiv ii sunt proprii forme generale ale miscarilor necesare manevrarii obiectului de joc (mingii) in raport cu sarcinile si regulile jocului. Aceste forme sunt cunoscute, in general, sub denumirea de elemente tehnice si se refera la mecanismul de baza al miscarilor.
"Procedeul tehnic"
Reprezinta concretizarea si adaptarea in joc a elementului tehnic ce are un caracter concret de executie, cu un mecanism complex de miscari, executate constient, intr-o succesiune rationala si intr-un scop precis.
Cand insusirea procedeului tehnic se face izolat, in afara jocului,
avem de-a face cu un procedeu tehnic simplu. Acesta pentru a putea fi folosit in conditii concrete de joc, se perfectioneaza numai inlantuit cu altele. Iata deci, un nou aspect, cel dat de complexul de procedee tehnice sau structuri de procedee tehnice.
"Stilul tehnic"
Tehnica are un caracter individual datorat particularitatilor de ordin fizic si psihic ale jucatorului. Jucatorii care stapanesc miscarile pana la maiestrie impun, de multe ori, o nota personala mai accentuata in executarea procedeelor tehnice. Aceasta nota personala, cunoscuta sub denumirea de "stil", se datoreaza particularitatilor jucatorului: tipul de activitate nervoasa superioara, calitatile motrice, cele de ordin morfologic, psihic etc.
In munca de instruire, antrenorii nu trebuie sa confunde "stilul" cu
miscarile incorecte pe care unii jucatori le folosesc in executia procedeelor tehnice. "Stilul" presupune o structura si o forma corecte ale miscarii carora se adauga nota personala datorata particularitatilor individuale ale jucatorului.
Pregatirea tactica
Tactica reprezinta un sistem coerent de actiuni selectionate, planificate si pregatite anticipat spre a fi folosite in jocul echipei in functie de adversari si conditiile de concurs, pe o perioada mai scurta sau mai lunga de timp in scopul indeplinirii obiectivelor de performanta stabilite. Tactica presupune existenta unui model de joc, model care este realizat prin actiuni individuale si colective, organizate si coordonate in scopul obtinerii victoriei. Realizarea tacticii este conditionata de pregatirea tehnica si fizica; tehnica asociata cu gandirea tactica constituie factorul principal care concretizeaza si materializeaza modelul de joc. Tehnica si tactica formeaza o unitate, ele conditionandu-se si influentandu-se reciproc.
Jocurile sportive se caracterizeaza prin tehnica si gandire tactica
Gandirea tactica
Denumire conventionala - este acea care da continut tactic procedeelor tehnice. Ea are un caracter activ, favorizand creatia in joc si este prezenta in orice actiune. Pentru a fi eficace, tactica adoptata si aplicata de o echipa trebuie sa se caracterizeze, intre altele, prin:
accesibilitate, adica sa corespunda nivelului tehnic, particularitatilor fizice si psihice ale jucatorilor. De exemplu, prezenta in echipa a jucatorilor inalti permite folosirea atacului cu 2 sau 3 jucatori pivoti; elasticitate, lucru ce presupune asigurarea posibilitatii jucatorilor proprii de a se adapta la situatiile neprevazute din joc si de a le rezolva creator, in favoarea echipei proprii.
Cel mai important criteriu de sistematizare a tacticii de joc este cel
care-i desemneaza structura si functionalitatea in joc, pregatind-o pentru a fi preluata de procesul de instruire.
In acest sens, elementele importante care trebuie "surprinse" in orice "schema de sistematizare" sunt :
"Atac"
Termenul reprezinta acea "situatie tactica (faza fundamentala de joc) in care o echipa se afla in posesia mingii si isi creeaza posibilitatea sa intreprinda actiuni ofensive pentru a inscrie un cos
"Aparare
Reprezinta "situatia tactica (faza fundamentala de joc) in care o echipa lupta pentru a intra in posesia mingii (in vederea intreprinderii de actiuni ofensive) fara a comite infractiuni si fara a permite adversarilor sa inscrie cosul". Din definitie se poate desprinde caracterul activ pe care trebuie sa-l aiba apararea, manifestand intentia vadita de riposta si de a declansa un contraatac.
"Tactica individuala
Reprezinta "ansamblul de actiuni individuale folosite constient de un jucator in lupta cu unul sau mai multi adversari si in colaborare cu coechipierii, in scopul realizarii sarcinilor jocului atat in aparare cat si in atac".
"Actiunea tehnico-tactica individuala
Reprezinta acel proces de "selectionare si aplicare constienta de catre un jucator, intr-o anumita faza de joc (de atac sau de aparare), a celui mai indicat complex (structura) de procedee tehnice, in scopul realizarii unei sarcini partiale a jocului".
"Combinatia tehnico-tactica
Reprezinta "coordonarea actiunilor individuale a doi sau mai multi coechipieri intr-o faza a jocului, cu scopul realizarii unei sarcini partiale a jocului, in atac sau aparare".Fiecare sistem de joc are combinatii tactice proprii.
"Schema tactica
Reprezinta o forma a combinatiei tactice, cava mai avansata, aplicata cu precadere in atac. Ea este mai complexa dar, totodata, mai rigida si stereotipa. La efectuarea ei participa, de obicei,toti cei cinci echipieri. Se aplica mai ales in momentele fixe ale jocului (repunerea mingii din afara terenului, la angajare 1 la 1 etc). Se foloseste sporadic, cu scopul de a deruta adversarul si de a pune in valoare potentialul ofensiv al echipei in fazele decisive ale meciului.
Schema tactica presupune un dispozitiv fix, in cadrul caruia jucatorii
si mingea circula stereotip. Aplicarea schemei tactice se deosebeste de cea a combinatiei tactice prin faptul ca ultima are un caracter permanent fiind inclusa in sistemul de circulatii ofensive ale echipei.
Este bine ca schemele tactice sa se foloseasca numai de cateva ori in
cursul unui meci, in momentele decisive, cu scopul de a surprinde
adversarul.
"Circulatia tactica
Se foloseste cu precadere in atac. Cu ajutorul circulatiei tactice se realizeaza faza de pregatire a atacului in cadrul sistemului ofensiv de joc pe care echipa respectiva l-a adoptat. La circulatie participa de cele mai multe ori intregul efectiv al echipei.
Scopul ei consta in crearea situatiilor favorabile realizarii finalizarilor
materializate prin inscrierea cosului. Circulatiile de jucatori si minge includ o serie de combinatii tactice si actiuni individuale ale caror desfasurari sunt simultane si succesive si se desfasoara conform unui anumit plan de organizare.
"Sistemul de joc"
Reprezinta forma generala de organizare,structura actiunilor jucatorilor in atac si in aparare prin care sunt stabilite sarcini precise si principii de circulatie si de colaborare in cadrul unui dispozitiv prestabilit. Spre deosebire de unele acceptiuni curente, sistemul de joc are o sfera mai restransa decat notiunea de "tactica". O echipa isi poate construi tactica folosind de-a lungul intregului joc mai multe sisteme atat in atac cat si in aparare.
Sintetizand, putem arata ca sistemul de joc se caracterizeaza prin
dispozitiv (asezarea de baza a jucatorilor in teren) si prin structurarea relatiilor dintre jucatori materializate prin circulatii tactice (de minge si de jucatori), combinatii (si scheme tactice) si actiuni tehnicotactice individuale , in care jucatorii se specializeaza in indeplinirea unor functii specifice, denumite posturi.
"Conceptia de joc"
Prin acest termen se intelege modalitatea prin care particularitatile si caracteristicile unei echipe sunt aplicate prin tactica adoptata. Jocul de baschet beneficiaza de o tactica deosebit de vasta, existand o multitudine de sisteme de atac si de aparare cu si mai numeroase combinatii, scheme si circulatii tactice. Numarul acestora este mereu amplificat ca urmare a activitatii creatoare a antrenorilor si jucatorilor.
Subliniem ca o echipa are "o conceptie de joc de baza" si ca
pentru fiecare meci antrenorul elaboreaza "un plan tactic special"
(tactica in functie de adversar). Planul tactic special reprezinta tot o
conceptie de joc, dar cu aplicativitate temporara si consta dintr-o
adaptare a conceptiei tactice de baza a echipei. Elaborarea acestui plan
tactic special, pregatirea aplicarii lui prin antrenament cat si alte masuri prealabile meciului, constituie "strategia". Asadar, strategia precede meciul, precede tactica, aceasta din urma avand un caracter aplicativ si operativ. Masurile speciale (inlocuirea jucatorilor, solicitarea minutului de intrerupere in anumite momente ale meciului etc) luate de antrenor in timpul unui meci, constituie tactica operativa; prin astfel de masuri oportune se apreciaza calitatea de tactician a antrenorului respectiv, iar calitatile de strateg se apreciaza dupa eficienta celor intreprinse in pregatirea echipei anterior meciului.
De cele mai multe ori, conceptia de joc a echipelor fruntase, mai
ales a acelora reprezentative, exprima "conceptia de joc pe plan national".
"Modelul de joc"
In cadrul oricarui "model de joc", conceptia tactica a echipei poate fi elaborata si exprimata analitic prin intermediul unor componente obiectivizabile si modelatoare pentru ca acestea pot fi exprimate valoric cu ajutorul unor date numerice elaborate statistico-matematic. Prin intermediul lor se pot preciza o serie de parametri pentru fiecare componenta de joc in parte, inlesnindu-se astfel un control sistematic asupra continutului jocului
practicat fie de o anumita echipa, fie pe ansamblul unui turneu, calculandu-se diferite valori medii de manifestare a acestor parametri de joc.
"Silul de joc"
Aceasta notiune are o sfera mai larga decat conceptia de joc. Ea se refera tot la echipa, dar nu trebuie confundata cu "stilul tehnic" (personal) despre care s-a vorbit la componenta tehnica a antrenamentului sportiv.
"Silul de joc" reprezinta caracteristicile in aplicarea tehnicii, tacticii, ritmului si tempoului de joc, comune tuturor jucatorilor unei echipe.
Pregatire teoretica
Pregatirea teoretica se exprima in sistemul organizat de cunostinte
care descriu si explica procesele si fenomenele activitatii sportive. Ea se realizeaza prin:
Pregatirea psihologica
Simultan cu amploarea pe care a luat-o sportul de performanta a
inceput sa se vorbeasca tot mai mult de insemnatatea factorului
psihologic in pregatirea sportivilor de performanta
In teoria si metodica antrenamentului sportiv contemporan se
vorbeste de "antrenamentul total" notiune ce exprima sugestiv
ingemanarea unui mare numar de elemente ce trebuie dezvoltate in
procesul de pregatire, printre care figureaza si elementul psihologic
sau antrenamentul psihologic.
Factorii psihologici ai antrenamentului sunt diferentiati in functie
de celelalte componente cu care fac corp comun:
Selectia copiilor
pentru baschetul de performanta
Selectia este un proces organizat si repetat de depistare timpurie a
disponibilitatii innascute a copilului, juniorului, cu ajutorul unui sistem complex de criterii (medicale, biologice, psiho-sociologice si motrice) pentru practicarea si specializarea lui ulterioara intr-o disciplina sau proba sportiva.(Nicu A.2002)
Concret, in "Sistemul national de selectie" actioneaza 5 tipuri de
criterii (medico-sportive, somatofiziologice, biochimice, psihologice si motrice).
Pentru reusita procesului de selectie, este necesar ca, pe de o parte,
sa se cunoasca calitatile motrice ale sportului respectiv, iar, pe de alta parte, cei supusi selectiei sa posede acele calitati la un nivel cat mai ridicat, cunoscand ca unele dintre acestea sunt perfectibile prin antrenament, iar altele mai putin.
Modelul de selectie pentru copii - ( mini) cuprinde
Modelul de nivel formativ pentru juniorii III: cuprinde urmatoarele
criterii:
starea generala de sanatate,
Prezentem mai jos tabele cu date antropometrice orientative pentru selectia elevilor in echipa reprezentativa scolara din gimnaziu.
Masuratori antropometrice pentru elevii de gimnaziu
clasa |
baieti |
baieti |
fete |
fete |
statura |
greutate |
statura |
greutate |
|
a v -a |
1,55/1,60cm |
40/45kg |
1,55/1,60cm |
40/50kg |
a vI-a |
1,55/1,68cm |
40/45kg |
1,60/1,70cm |
45/55kg |
a vII-a |
1,70/1,78cm |
55/60kg |
1,68/1,75cm |
55/65kg |
a vIII-a |
1,75/1,85cm |
60/70kg |
1,75/1,80cm |
60/70kg |
Motricitatea elevilor: (baieti) pentru selectia in echipa reprezentativa
Clasa |
Viteza (50m) |
Detenta |
Abdomene |
Flotari |
Rezistenta 800/1000m |
a v-a |
7,1 s |
26 cm | |||
a vI-a |
8,2 s |
28 cm | |||
a vII-a |
8,8 s |
38 cm | |||
a vIII-a |
8,8 s |
48 cm |
Motricitatea elevilor:(fete) ) pentru selectia in echipa reprezentativa
Clasa |
Viteza (50m) |
Detenta |
Abdomene |
Fotari |
Rezistenta 800/1000m |
a v-a |
7,3 s |
26 cm | |||
a vI-a |
8,3 s |
27 cm | |||
a vII-a |
8,6 s |
35 cm | |||
a vIII-a |
8,8 s |
40 cm |
Continutul instruirii
A.Pregatirea fizica
1.Exercitii pentru dezvoltarea fizica armonioasa din atletism,gimnastica aierobica:
exercitii cu caracter selectiv pentru grupe si lanturi musculare;
exercitii pentru intarirea articulatiilor :degetelor gleznelor si genunchilor ;
exercitii pentru dezvoltarea simntului echilibrului si a orientarii spatio-temporale.
2.Exercitii pentru dezviltarea vitezei sub toate formele de manifestare.
3.Exercitii pentru dezvoltarea indemanarii cu accent pe ritm,amplitudine,directie,distanta etc.
4.Exercitii pentru dezvoltarea fortei
5.Exercitii pentru dezvoltarea rezistentei:
exercitii pentru dezvoltarea capacitati aerobe;
exercitii pentru dezvoltarea capacitati anaerobe;
exercitii cu durata 6-10 secunde,pauze pana la revenirea marilor functiuni.
B.Pregatirea tehnica
Perfectionarea procedeelor tehnice fundamentale:
De atac:
aruncarea la cos de pe lo,din dribling,din alergare si din saritura,dribling in viteza specific contraatacului,cu schimbari de directie:cu trecerea mingii prin fata, pe la spate, printre picioare, cu pirueta, cu variatii de ritm pentru realizarea depasirii;
oprirea, pivotarea si protectia mingii;
prinderea mingii din dribling si din pasa;
pase din deplasare cu una si doua maini.
De aparare
Deplasarile in pozitie fundamentala, specifice jocului fara minge;
marcaj normal si agresiv;
scoaterea mingii din dribling;
"capacul"
Invatare de noi procedee:
In atac:
pasarea de la locul prinderii mingii, pasarea cu o mana de jos, din lateral, inapoi peste umar, pe la spate de pe loc si din deplasare;
voleibolarea mingii cu doua maini de pe loc si din deplasare, cu trimiterea mingii catre cos sau partener;
invatarea procedeelor tehnice specifice posturilor: pivot, extrema, fundas ofensiv, pivot-extrema, centru, pivot-centru in aparare
voleibalarea cu doua maini, utilizata la actiunea de recuperare.
C.Pregatirea tactica
Pregatirea actiunilor tehnico-tactice de atac si aparare invatate anterior
Ivatarea de actiuni tehnico-tactice noi:
In atac:
invatarea blocajului si a iesirii din blocaj;
invatarea incrucisari simple;
invatarea incrucisari duble pe jucator fix
invatarea contraatacului cu prima pasa la intermediar pe margine si a doua pe centru terenului;
invatarea sistemului de atac 2-1-2, cu jucator centru;1-3-1 sau 4+1.
In aparare:
invatarea schimbarii de adversar;
invatarea mercajului dublu la jucatorul cu minge;
invatarea marcajului in inferiotate numerica;
invatarea blocajuluk defensiv colectiv si realizarea triunghiului de saritura la recuperare;
invatarea sistemului de aparare agresiva om la om pe tot terenul, cu marcaj la interceptie, cu aglomerare, schimbare de adversar si marcaj dublu.
Pregatirea pentru joc si conducerea echipei de pe margine in
jocurile oficiale
Sedinta de pregatire a jocului
Sedinta are un caracter concret, de precizare a sarcinilor; este scurta si mobilizatoare.
Principalele probleme care se prezinta sunt:
Incalzirea dinaintea jocului
Incalzirea jucatorilor inainte de joc trebuie inteleasa ca un proces de adaptare fizica si psihica a organismului la efort si la activitatea lor din timpul jocului. Printr-o buna incalzire se realizeaza o stare optima necesara obtinerii unei performante superioare.
Incalzirea generala se realizeaza fara minge si de regula dupa un program standardizat. Principalele mijloace se adreseaza incalzirii masei musculare si adaptarii la efort a marilor functiuni. Durata este de 10-15 minute. Locul de desfasurare poate fi terenul de joc sau in afara terenului.
Intrarea in efort se face treptat, valorile pulsului fiind de 130- 150 batai pe minut.
Incalzirea speciala se realizeaza cu mingea tot dupa un program standardizat si se apropie la maximum de specificul jocului.
Principalele mijloace se adreseaza repetarii principalelor structuri
tehnico-tactice, cu precadere cele de finalizare executate in formatii cu
circulatii pretactice. Durata este de 8-12 minute. Valorile pulsului sunt de 150-170 batai pe minut, efortul este mixt. O atentie deosebita se va acorda continutului psihologic, aspectelor emotional, realizarii unui tonus psihic "gata de lupta".
In finalul incalzirii se organizeaza un joc la un panou cu durata de 5-6 minute. Se incheie cu aruncari libere.
Dupa incalzire se acorda 2-3 minute pentru dezechipare. Inainte de intrarea pe teren a titularilor, se fac ultimile precizari privind abordarea jocului prin cuvinte ferme, concise si mobilizatoare.
Conducerea propriu-zisa a echipei de catre antrenor
Conducerea jocului de pe margine de catre antrenor trebuie considerata ca o contributie insemnata a specialistului in adaptarea planului tactic al echipei proprii la conditiile concrete pe care le ofera acel joc. Fiecare intrecere intre doua echipe este diferita si cu totul 75 particulara. Uneori, previziunile facute anterior nu-si gasesc utilitate, fapt care cere gasirea de solutii concrete, imediate care sa contribuie la cresterea eficientei jocului.
Vom mentiona in continuare cateva din aspectele constante care trebuie sa stea in atentia antrenorului.
a) Dinamica evolutiei scorului constituie principalul element care concretizeaza eficienta jocului.
b) Atacul si randamentul acestuia. De ce nu se inscriu puncte? Cine nu realizeaza si de ce?
c) Apararea si randamentul jucatorilor in aceasta faza de joc.
d) Randamentul individual. Ce jucatori nu respecta linia tactica; ce randament dau in atac si in aparare?
e) Pierderea posesiei mingii si cauzele care o determina: pasele gresite, controlul slab?
f) Stabilitatea fizica a echipei sau a jucatorului pentru a se solicita minut de odihna sau schimbarea jucatorului.
g) Stabilitatea psihologica a echipei sau a jucatorului care poate influenta asupra randamentului echipei.
Sedinta de analiza a jocului
Sedinta se programeaza in ziua urmatoare jocului, inainte sau
dupa antrenamentul fixat in ziua respectiva.
Se reaminteste strategia si tactica preconizate, precum si adaptarile survenite ca urmare a indicatiilor date pe parcursul jocului si la pauza. Se analizeaza ce s-a realizat, ce nu s-a realizat si de ce?, cu argumente pe baza datelor obiective.
Sedinta trebuie sa fie scurta si la obiect. Antrenorul va aprecia contributia jucatorilor, acestia fiind cei care realizeaza performanta.
Bibliografie
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate