Executarea instalatiilor electrice interioare

Executarea instalatiilor electrice interioare

1 Generalitati

Orice instalatie electrica se executa dupa un proiect de executie intocmit de proiectantii de specialitate. Acest proiect este insotit de planuri (desene) de executie si de schemele instalatiilor electrice, in care sunt reprezentate - prin semne conventionale - toate elementele componente ale instalatiei proiectate si locul lor de amplasare (asezare).

In planurile de constructie ale cladirii, etajul sau apartamentul in care urmeaza sa se execute instalatia electrica pentru forta se indica : locurile unde vor fi montate intreruptoarele, dozele, prizele, motoarele electrice, tablourile de distributie si traseul pe care il vor urma conductoarele care compun circuitele respective.

Tot in planuri se indica si traseul coloanelor de alimentare cu energie electrica a tablourilor de distributie, schema instalatiei electrice, precum si diferite detalii de montaj ale instalatiei.

In instalatiile de forta alimentarea tabloului general de distributie se executa in sistemul cu patru conductoare (trei conductoare de faza si un conductor neutru).

Tensiunile uzuale in instalatiile electrice de curent alternativ monofazat sunt urmatoarele : 12 ;24 ;42 ;60 ;110 ;220V.

In curent alternativ trifazat de joasa tensiune, tensiunile uzuale sunt : 110 ;127 ;220 ;380 ;500V.

Locul de munca pentru executarea instalatiilor electrice la consumator trebuie sa fie bine pregatit din timp, pentru ca instalatorii electricieni sa-si poata desfasura munca lor in conditii corespunzatoare. Materialele necesare trebuie aduse inaintea inceperii lucrarilor si depozitate in magazii cat mai aproape de locul de munca, evitandu-se astfel transporturile pe distante lungi. Magaziile trebuie sa fie uscate, pentru ca tuburile, conductoarele, aparatele depozitate, etc. sa nu absoarba umiditate.

Executarea unei instalatii electrice cuprinde o succesiune de operatii. Succesiunea tuturor operatiilor necesare pentru executarea unei instalatii electrice formeaza procesul tehnologic al instalatiei respective. Principalele operatii care trebuie executate sunt:

- transpunerea pe tavanul si peretii incaperilor a instalatiei electrice indicate prin planul de executie;

- saparea santurilor in pereti, a locasurilor pentru doze, dibluri, prize, intreruptoare, etc., si executarea strapungerilor in zidarie;

- fixarea dozelor si a tuburilor de protectie in montaj apparent sau in montaj ingropat;

- tragerea conductoarelor in tuburile de protectie, executarea legaturilor intre conductoare si izolarea lor;

- montarea aparatelor de comutare, a consumatorilor de energie electrica si a tablourilor de distributie;

- verificarea instalatiei.

Procesul tehnologic difera de la o lucrare la alta si, uneori, de la un santier la altul, in functie de materialele si utilajele folosite, de specificul cladirilor in care se executa, etc.

Astfel,in cazul executarii instalatiilor electrice in cladiri cu elemente prefabricate,o problema importanta prezinta alegerea traseului circuitelor, si operatiile de daltuire in peretii cladirii. Pentru a se evita pe cat posibil gaurirea si spargerea zidurilor cladirii in timpul executarii instalatiilor electrice interioare, este necesar ca, inca din timpul executarii zidariei, a turnarii planseelor de beton sau a executarii prefabricatelor din beton, sa se prevada santuri, gauri si nise pentru trecerea coloanelor electrice, a tuburilor de protectie,etc.,asa cum sunt ele reprezentate in desenele de executie din proiect.

Montarea tuburilor de protectie

Tuburile de protectie

(din PVC sau metal) se aduc pe santierul de constructii in lungimi fixe, de regula 3m. Pentru a putea fi montate este necesar ca acestea sa fie prelucrate : taiate, filetate, indoite, si imbinate. Se executa astfel portiuni din traseul instalatiei (tronsoane), care apoi se monteaza pe elementele de constructii si se imbina intre ele.

Taierea tuburilor

se face la bancul de lucru, dupa ce tubul a fost prins in menghina. Tuburile din PVC se taie cu fierastraul de mina cu panza lata pentru lemn, iar cele metalice cu fierastraul de mina cu panza pentru metal, cu aparatul de sudare autogena sau la masini speciale cand taierea se executa in atelierele de prefabricatie. Dupa taiere, marginea tubului se curata de bavuri cu ajutorul unei pile (late, rotunde, semirotunde, etc.). Locul in care are loc taierea se stabileste prin masurare. Daca tubul nu-si schimba directia masurarea este simpla. Atunci cand tubul face un cot masurarea se face ca in figura 1 si lungimea necesara de taiat este :

l = l+l

unde l si l sunt lungimile de la punctul de inceput (respectiv sfarsit) al tronsonului pana la cot.

Filetarea tuburilor

se face numai la tuburile metalice (IPE, PEL si tevi). Se folosesc clupele cu bacuri in functie de diametrul pentru tuburile PEL si clupele cu bacuri reglabile pentru tevi. In atelierele de prefabricatie se pot folosi masini electrice de filetat.

Indoirea tuburilor

se face atunci cand nu se pot utiliza coturile sau curbele prefabricatie. Indoirea se poate face :

- la cald, pentru tuburile din PVC si metal. Tuburile cu diametrul peste 32mm inainte de indoire se umplu cu nisip uscat. Se astupa unul dintre capetele tubului si se toarna nisip pe celalalt. In tot acest timp tubul se bate pe toata lungimea sa cu ciocanele de lemn pentru tasarea nisipului. Cand tubul s-a umplut se astupa si capatul al doi-lea. Tuburile din PVC se incalzesc cu aer cald, la flacara unui arzator de aragaz sau chiar la flacara unei hartii aprinse. Dupa indoire tubul se raceste brusc prin introducere in apa rece sau stergere cu carpe ude. Tuburile cu diametrul mai mic de 32mm nu se umplu cu nisip atunci cand se executa indoirea lor. Tevile metalice se incalzesc la forja rotindu-se permanent pana la atingerea temperaturii de indoire. Atunci cand indoirea tevii trebuie sa se faca la pozitie se va folosii pentru incalzire aparatul de sudare cu flacara oxiacetilenica. Lungimea pe care se incalzeste teava (l) pentru indoire este infunctie de diametrul ei si este data in tabelul 1. Lungimea de incalzire se marcheaza pe teava cu creta (fig. 2) la capetele lungimii l (punctele A si B) si

la 2/3 l (punctul C), astfel ca punctul C sa marcheze si lungimea l pana la capatul de prindere al tevii. Teava se prinde in menghina in zona punctului A si se trage de celalalt capat pana se realizeaza unghiul dorit (90° in cazul fig. 2). Masurarea unghiului se face cu un sablon ;

Fig. 1 Lungimile masurate in cazul efectuarii unui cot

Fig. 2 Marcarea tevii pentru indoire la cald

Lungimea de incalzire l a tevilor Tabelul 1

- la rece, pentru tevile metalice. Aceasta se realizeaza la prese mecanice (fig. 3) daca fortaomului este amplificata de un sistem de parghii si la prese hidraulice, daca forta este amplificata de un sistem hidraulic. Presele mecanice se folosesc pentru diametre pana la 32mm, iar cele hidraulice pana la 65mm. Peste aceste dimensiuni se utilizeaza curbe prefabricate executate fie dintr-o bucata, fie din mai multe segmente sudate.

Fig. 3 Presa de indoit tevi metalice PEL

Imbinarea tuburilor se realizeaza prin fitinguri sau sudare. Fitingurile sunt piese de continuitate a tuburilor (mufe), de schimbare de directie (coturi, curbe) si de ramificatie (teuri). Fitingurile pentru tuburile IPY sunt din PVC nefiletate. Se introduc pe tuburi

(fig. 4) dupa ce s-au incalzit in prealabil. In cazul tuburilor IPEY imbinarile sunt (suplimentar) lipite cu o solutie adeziva, asigurandu-se in acest fel etanseitatea.

Fig. 4 Imbinare prin mufa, a tuburilor din PVC

Fitingurile pentru tevile metalice sunt aceleasi cu deosebirea ca sunt executate din metal si imbinarea se realizeaza prin filet.

Sudarea se adopta numai pentru imbinarile tevilor, in instalatii etanse. Se utilizeaza aparatul pentru sudarea cu flacara oxiacetilenica.

Dupa prelucrarea corespunzatoare a tuburilor, acestea se monteaza pe traseul stability in proiect. Montarea se poate efectua: sub tencuiala, in zidurile sau placile de beton armat, peste placa plafonului (in pardoseala), sau apparent.

Montarea tuburilor sub tencuiala. Tuburile se monteaz intr-un sant executat in zidarie, peste care se asterne tencuiala (fig. 5).

Fig. 5 Fixarea tubului de protectie sub tencuiala

Tubul 1 este provizoriu legat cu sarma moale 2 de cuiul 3 si apoi fixat cu mortar 4 in zidul 5. Peste acestea se asterne tencuiala 6. De multe ori se renunta la acest sistem, care necesita manopera multa si se aplica peste tub, din loc in loc, copci de ipsos pentru o fixare temporara pana la aplicarea tencuielii. Este necesar ca tubul sa nu joace in sant pentru a permite fixarea tencuielii. Daca tuburile se monteaza in fascicule (fig. 6) fixarea se realizeaza pentru intregul fascicul si nu individual, utilizand o retea din sarma moale 4 prinsa de cuiele 3. O data cu tuburile de protectie se fixeaza si dozele de ramificatie si de aparat. In cazul dozelor individuale, doza se asaza in golul sapat special pentru ea in zid, se fixeaza cu ipsos si se introduce tuburile de protectie in doza (circa 5mm). Dupa aceasta se fixeaza bine cu ipsos tubul si doza de o parte si de alta a dozei pentru ca montajul sa reziste mai tarziu la tragerea conductelor in tuburi. In locul in care se monteaza o doza santul se executa mai lat pentru a se distanta tuburile de protectie intre ele. In cazul dozelor centralizate, toate tuburile se introduc in doza. Doza este de dimensiuni mari si se fixeaza cu console in zid sau cu sarma si cuie.

Fig 6 Fixarea unui fascicul de tuburi :

1 - sant ;2 - tuburi de protectie;3 - cuie ;4 - sarma moale.

Montarea tuburilor in zidurile sau placile de beton. Tuburile se fixeaza cu sarma de armatura zidului sau a placii, inainte de executarea cofrajului de turnare. Traseul tubului se va realiza in asa fel incat sa nu impiedice turnarea betonului sau sa se creeze goluri care ar slabi rezistenta acestor elemente de constructii. De regula, tuburile se monteaza in placi la distanta de armatura principala de rezistenta (fig 7).

Montarea tuburilor peste placa plafonului. In figura 7 se pot observa principalele elemente componente ala unui plafon (sau pardoseli). Ele se compun din placa de beton armat de rezistenta 3, stratul de beton de egalizare 4 (sapa de egalizare) si pardoseala propriu-zisa, de uzura, 5. Tuburile se mai pot monta direct pe placa de rezistenta, in sapa de egalizare (fig. 8). Pana la turnarea sapei tuburile se protejaza contra loviturilor mecanice cu un strat de mortar de o parte si de alta. In acest fel se poate circula pe placa fara a se deplasa si distruge tuburile. Tubul va urma fie un traseu vertical pe perete, fie va strapunge placa printr-un gol special realizat.

Fig. 7 Montarea tuburilor ingropate in placa de beton armat :

1 - tuburi de protectie ;2 - armatura de rezistenta ;3 - placa de beton armat ;4 - sapa de egalizare ;5 - pardoseala de uzura.

Fig. 8 Montarea tuburilor peste placa de beton armat :

1 - tuburi de protectie ;2 - placa de beton armat (de rezistenta) ;3 - sapa de egalizare ;

4 - pardoseala de uzura.

Montarea tuburilor aparent. Aceasta este un procedeu de montaj foarte frecvent in special in subsolurile tehnice, in constructiile industriale.

Fixarea tuburilor pe elementele de constructie (pereti, stalpi, grinzi, plafon) se poate face in foarte multe moduri, in functie de numarul de tuburi, marimea lor, posibilitatile de prindere, etc. tuburile de PVC se fixeaza direct pe constructie, iar cele metalice se fixeaza pe console prinse in constructie (fig. 9). Prinderea consolelor se face folosindu-se :

- mortar, ipsos sau ciment (fig. 9, a) ;

-dibluri de lemn (foarte rar) ;

- bolturiimpuscate (fig. 9, b) ;

- dibluri din material plastic.

Bolturile impuscate (fig. 10) sunt din otel, ascutite la un capat si filetat la celalalt. Pe ele se afla o rondela din PVC, cu rolul de a opri inaintarea boltului in beton peste limita prevazuta. Boltul se introduce in beton folosindu-se un pistol special, a carui manevrare se face numai de persoane autorizate.

Diblurile din material plastic (fig. 11) au corpul din material plastic 1 in care se introduce un surub 2 de 3-8mm diametru. In zid se face o gaura, cu masina de gaurit, cu diametrul cu un milimetru mai mare decat al diblului. Diblul din material plastic se introduce in gaura prin batere cu ciocanul. Apoi se introduce surubul folosind surubelnita. La intrarea acestuia cele doua parti ale diblului se desfac, fixandu-se in zidarie. Pe suprafata laterala ele au niste crestaturi care nu permit nici smulgerea, nici rotirea diblului.

Fig. 9 Consola pentru montarea aparenta a tuburilor de protectie :

a - fixata direct ;b - fixata in suruburi (bolturi impuscate).

Fig. 10 Bolt pentru impuscat : 1 - bolt ; 2 - rondela din PVC

Fig. 11 Diblu din material plastic : 1- corp din material plastic; 2 - surub.

Prinderea tuburilor direct de zidarie se face cu scoabe (fig. 12). Scoabele sunt executate din banda de otel de 15 x 2 mm si se pot prinde de constructie ca si consolele.

Fixarea tuburilor pe console se face cu bratari (fig 13) executate din platbanda de otel de 20 x 2 mm. Fixarea bratarilor de console se face cu suruburi cu piulite.

Dozele, in cazul montarii aparente a tuburilor, sunt si ele aparente si se fixeaza printr-unul dintre procedeele aratate. Dupa montarea tuburilor si dozelor se trece la tragerea conductelor in tuburi.

Fig. 12 Fixarea tubului de protectie cu scoaba pe zid :

1 - tub de protectie ; 2 - scoaba ; 3 - surubul de prindere.

Fig. 13 Fixarea tuburilor de protectie cu bratari : a - cu bratara simpla pentru tub ;b - cu bratara simpla pentru mai multe tuburi ;c - bratara combinata pentru tuburi cu dimensiuni diferite

Montarea conductelor electrice

Conductele sosesc in santier in colaci. Din acestea se taie lungimea dorita cu clestele universal (patentul). Lungimea se stabileste astfel : se adauga la lungimea tubului de protectie dintre doua doze cate 14-20 cm necesari efectuarii legaturilor electrice in doze ; la lungimea dintre doza si receptor se adauga 20-30 cm si la lungimea dintre doza si tabloul electric o lungime suficienta pentru a permite legarea acestora la sirul de cleme. Capetele conductelor se dezizoleaza pe 2-3 cm cu ajutorul clestelui de dezizolat (fig. 14). Conductele se introduc apoi in tub astfel : se plaseaza peu nul dintre capetele tubului o piesa numita tila, de forma unei palnii cilindrice (fig. 15), pentru a se micsora fortele de frecare la tragerea conductelor. Pe la capatul opus se introduce o sarma din otel sau o banda din otel de 5 mm latime, care are in varf o bila (sau varful este rotunjit). Prin impingere si rasucire sarma (sau banda) se introduce in tub pana se scoate pe la capatul celalalt al tubului, pe care este plasata bila. De acest capat se fixeaza conductele electrice si sarma de otel (sau banda) se trage inapoi pana cand este scoasa complet, in tub ramanand conductele. Aceasta metoda este utilizata numai pentru conducte de cupru si cabluri electrice. Nu este admisa pentru conductele de aluminiu.

Dupa introducerea conductelor in tuburi, in fiecare doza se afla un numar de conducte cu capetele dezizolate. Se executa in continuare legarea conductelor intre ele in conformitate cu indicatiile din proiect. Legarea conductelor se face astfel :

- conductoarele de cupru se curate de oxid cu cutitul, se apropie intre ele, se rasucesc cu clestele universal (operatia se numeste matisare) si se lasa in afara dozei la distanta de celelalte legaturi (fig. 16) ;

- conductoarele de aluminiu nu se leaga prin matisare, ci prin cleme triunghiulare (speciale) pentru legaturi in doze (fig. 17).

Legaturile sunt permise numai in doze. Nu se admit legaturi in interiorul tuburilor de protectie. In multe cazuri conductele montate in tuburi de protectie sunt inlocuite cu conducte INTENC sau cabluri electrice.

Fig. 14 Cleste pentru dezizolat conducte : 1- brate ;2- falci de strangere ;3- cutite ce taie izolatia ;4- bacuri ;5- arc.

Fig. 15 Tila folosita la tragerea conductelor in tuburi.

Fig. 16 Legaturi in doza intre conductoarele de cupru.

Fig. 17 Legarea in doza a conductoarelor de aluminiu : a- clema cu legaturile facute;b- partile componente ale unei cleme;c- efectuarea legaturilor in doza;

1- contactele clemei; 2- rondela plata; 3- rondela elastica ; 4- surub ; 5- piuluta.

Montarea conductelor INTENC se face direct pe zidarie inainte de a fi tencuita, pe placa pardoselii inainte de a se executa sapa de egalizare sau in placa de beton armat. Prinderea si fixarea acestora se realizeaza la fel ca pentru tuburile de protectie. La curbe conductele INTENC se monteaza ca in fig. 18.

Fig. 18 Executarea curbelor conductelor INTENC.

Montarea cablurilor se executa aproape in exclusivitate apparent, direct pe elementele de constructii sau pe dispozitive de sustinere, prin urmatoarele sisteme :

- montarea cablurilor cu bratara (fig. 19) ce poate fi fixate cu dibluri din material plastic sau cu bolturi impuscate. Bratara se executa din banda de otel de 15 x 2 mm

- montarea cablului cu scoaba (fig. 20) ce poate fi fixate pe un profil metallic (Ω, C, U, etc.), sau direct pe elementul de constructie ;

montarea cablului cu scoaba NBU (fig 21) din material plastic si fixata in diblul de plastic cu surub (bolt impuscat, etc.).

Toate sistemele de montare de mai sus sunt utilizate indeosebi in situatia unui numar mic de cabluri montate in paralel.

Cand numarul de cabluri ce se monteaza in paralel creste, se adopta unul dintre urmatoarele sisteme :

- montarea cablurilor cu bride (fig. 22) de fixare colectiva a unuia sau a mai multor cabluri. Intr-un pachet de cabluri sunt prevazute cabluri de acelasi diametru exterior;

- montarea cablurilor pe sina support si clemeUNITAS (fig. 23) pentru montarea mai multor cabluri in paralel Acestea se prind intre clemele 1 care sunt fixate pe profilul cu gauri 3 prin surub si piulita 4. Profilul la randul lui este fixat de elementele de constructie in mod convenabil ;

- montarea cablurilor pe support din rasina presata (fig. 24). Aceste suporturi se pot fixa fie suspendat (fig. 24, a), fie in consola (fig.24, b), oferind posibilitatea montarii unui numar mare de cabluri, de diametre si chiar tensiuni diferite. Acest lucru se realizeaza prin montarea de console suprapuse la distante (pe verticala) intre 150 si 250 mm. Intre doua console cu cabluri de tensiuni diferite se monteaza o placa metalica (placa de separatie) (fig. 25).

Fig. 19 Montarea cablului cu bratara : a - fixata cu dibluri di material plastic ; b- fixata cu bolturi impuscate:

1- bratara ; 2- cablu ; 3- diblu din material plastic cu surub sau bolt impuscat ; 4- element de constructie

Fig. 20 Montarea cablului cu scoaba metalica : a- simpla pe profil ; b- scoabe cuplate pe element de constructie:

1- scoaba ; 2- cablu ; 3- element de fixare(surub cu piulita, diblu, bolt) ; 4- profil Ω ; (C, U) de fixare ; 5- element de constructie.

   

Fig. 21 Montarea cablului cu scoaba NBU : 1- scoaba NBU ; 2- cablu ; 3- element de fixare (diblu din material plastic cu surub); 4- element de constructie.

   

Fig. 22 Montarea cablurilor cu bride : 1- brida simpla ; 2- brida dubla de fixare colectiva ;

3- tija de prindere filetata la capete ; 4- pachete de cabluri ; 5- cornier de sustinere ; 6- surub cu piulita de fixare.   

Fig. 23 Montarea cablurilor pe sina support si cleme UNITAS :

1- cleme UNITAS; 2-cabluri; 3- sina suport (profil Ω, C); 4- surub cu piulita pentru fixarea clemei.

Fig. 24 Montarea cablurilor pe suport din rasina presata : a- pentru montaj suspendat ; b- pentru montaj in consola

Fig. 25 Montarea cablurilor pe console etajate in functie de tensiune nominala : 1- cabluri pentru energie (1KV . 110KV) ; 2- cabluri pentru comanda ; 3- console din rasina ; 4- placi de separatie.

In situatiile in care cablul este expus deteriorarii datorita mediului si in special loviturilor mecanice, acesta se monteaza in tub de protectie pe portiunea expusa.

Cablurile se taie la lungime cu ferastraul de mana pentru metale. De regula cablurile sunt continue intre tabloul electric si receptor. Se executa treceri si legaturi in doze numai in cazul cablurilor cu sectiunea conductoarelor mica (2,5 - 6 mm Pentru celelalte dimensiuni se evita astfel de legaturi pentru a nu creea posibile surse de defect pentru cablu. Cablul are un numar mare de straturi de izolare, de rezistenta si de ecranare. Daca trebuie innadit toate aceste straturi se desfac cu mare atentie, la capatul cablului. Operatia se numeste fasonarea capetelor si consta in indepartarea succesiva a straturilor ce acopera conductoarele pana la dezizolarea lor. Pentru a nu-si pierde prioritatile mecanice si electroizolante, straturile se desfac de pe conductoare in trepte, de exemplu ca in figura 26, unde : c reprezinta lungimea pe care conductoarele se dezizoleaza ; i- lungimea izolatiei conductoarelor ; a- lungimea pe care se pastreaza mantaua de plumb si respectiv PVC ; k- lungimea benzii metalice de protectie ; m si m sunt doua matisaje de sarma ce se aplica pe mantaua din iuta si respectiv din PVC, pentru a nu permite dezizolarea cablului in continuare de la sine. Indepartarea acestor straturi se face cu cutitul pentru cablu si ferastraul de mana pentru metal.

Distantele c, i, a, si k sunt variabile in functie de marimea cablului. Toata aceasta portiune de la capat se protejaza astfel :

- la cablurile de sectiune mica (sub 50 mm ) este suficient sa se aplice mai multe straturi din banda izolatoare puternic adeziva ;

- la cablurile de dimensiuni mari (peste 50 mm) se prevad cutii terminale. Atunci cand se executa imbinarea a doua cabluri (indiferent de sectiune) capetele se protejaza in mansoane de izolare si protectie.

Fig. 26 Fasonarea capetelor de cablu

Montarea tablourilor electrice

Tablourile electrice se monteaza in locurile prevazute in proiect.

Tablourile pe placa de marmura se fixeaza cu console pe perete (fig. 27). In zidurile din caramida consolele se monteaza direct in zid (astfel de console scurte se numesc praznuri)(fig. 27, a), iar in zidurile de beton sunt fixate prin bolturi impuscate (fig. 27, b), sau dibluri din material plastic. Placa de marmura se prinde de console cu suruburi cu piulita. Tuburile de protectie pentru coloana si circuite se vor monta ingropat si vor permite accesul in spatele tabloului.

Tablourile pe stelaj metalic. Daca stelajul metalic este montat in nisa, acesta se prinde de peretele de fund al nisei in console ca in figura 27. In cazul tablourilor mari, care sunt mai grele, stelajul este fixat la baza cu console sub forma de picioare (fig. 28). Nisa se prevede cu o rama din otel cornier si usa din tabla. Usa se prinde de rama prin balamale.

Cand stelajul metalic este introdus intr-o cutie metalica, cutia se prinde de elementele de constructie cu bolturi impuscate sau cu dibluri. In halele industriale, de multe ori cutia tabloului electric este fixata pe un stelaj din otel cornier prins in pardoseala (fig. 29). Tuburile de protectie vor traversa cutia prin presetupe metalice sau din material plastic. Daca stelajul metalic este montat aparent, el este fixat ca in figura 29 cu deosebirea ca picioarele 2 din otel cornier se prind direct pe stelajul metalic. In ca zul in care tabloul este tip panou, picioarele de fixare fac parte integranta din stelajul tabloului. Ele se numesc montanti si de ele se pot prinde atat aparatele tabloului, cat si panoul de protectie.

Tablourile electrice tip dulap (cu stelajul introdus intr-un dulap metalic) se aseaza direct pe pardoseala, langa perete (fig. 30). Tuburile de protectie (sau cablurile) se introduc in tablou fie din pardoseala, fie direct de pe perete pe la partea superioara. Legatura dintre tubul de protectie si dulap se face prin presetupa. Aceasta are atat rolul de fixare cat si de asigurarea unei mai bune etansitati fata de mediu.

Tablourile capsulate se monteaza in acelasi fel ca tablourile pe stelaj metelic in cutie (fig. 31)

Fig. 27 Fixarea tablourilor de marmura : a- pe caramida ; b- pe beton

1- consola (prazn) ; 2- placa de marmura ; 3- surub cu piulita pentru fixare ; 4- bolt impuscat ; 5- consola ; 6- tub de protectie pentru circuitele electrice catre receptoare.

Fig. 28 Fixarea tabloului de stelaj metalic in nisa : 1- stelaj metalic ; 2- console ; 3- picior ; 4- usa ; 5- rama ; 6- tub de protectie pentru coloana electrica ; 7- tuburi de protectie pentru circuitele catre receptoare.

Fig. 29 Montarea tabloului electric tip dulap : 1- tablou electric tip dulap; 2- pardoseala; 3- tub de protectie pentru coloana (sau cablu); 4- tuburide protectie pentru coloane si circuite.

Fig. 30 Montarea tabloului electric capsulat pe perete.

Montarea receptoarelor electrice

Montarea motoarelor electrice consta in general in turnarea fundatiei (soclului), fixarea sasiului in fundatie, prinderea motorului de console cu suruburi cu piulita si cuplarea arborelui motorului cu arborele utilajului antrenat (pompa, ventilator, etc.). Fundatia motorului se executa din beton si se toarna in doua straturi (1 si 3 in fig. 31), intre ele fiind prevazut un strat din material moale (pluta, cauciuc, pasla). Acest strat intermediar amortizeaza vibratiile grupului, pentru a nu fi transmise constructiei. Pe fundatie se monteaza un sasiu 4 (tip glisiera) pe care apoi se fixeaza motorul 5. Dupa ce acesta este cuplat la arborele utilajului 6, pe care urmeaza sa-l antreneze, se strang suruburile de fixare in sasiu. Conductele electrice sunt aduse la placa de borne prin tubul de protectie fix 7 si pe ultima portiune, prin tubul de protectie flexibil 8.

In timpul montarii motorului o atentie deosebita trebuie sa se acorde orizontalitatii sasiului. Aceasta se realizeaza prin baterea unor pene de otel (nedeformabile) intre sasiu si fundatie si prin verificari permanente cu nivela cu bula de aer.

Fig. 31 Montarea unui motor pe fundatie: 1- primul strat de beton al fundatiei; 2- strat de amortizare(cauciuc, pluta, pasla); 3- al doilea strat de beton al fundatiei; 4- sasiu;

5- motor electric; 6- pompa; 7- tub de protectie fix; 8- tub de protectie flexibil.

6 Montarea prizei de pamant si a retelei generale

de legare la pamant

Receptoarele electrice sunt, in cea mai mare parte, executate cu carcase metalice. Daca conducta de faza, care asigura alimentarea receptorului se desface din surubul de prindere sau se dezizoleaza intr-un alt punct si atinge carcasa receptorului, aceasta este pusa sub tensiune (220 V). Aceasta stare nu produce deteriorari receptorului dar poate provoca accidente grave, mergand pana la electrocutare, daca omul atinge o astfel de carcasa pusa accidental sub tensiune.

Pentru a se evita astfel de accidente se folosesc mai multe metode de protectie, dintre care cele mai importante sunt :

- metode de legare la nulul de protectie, utilizata cand punctul neutru al retelei electrice este legat la pamant. Nulul de protectie este o conducta de cupru ce se formeaza la cofret sau la tabloul general din nulul comun, care se leaga la pamant. La nulul de protectie se leaga toate partile metalice ce ar putea ajunge in mod accdental sub tensiune ;

- metoda de legare la pamant, utilizata cand punctul neutru al retelei electrice este izolat fata de pamant. Legatura se face prin intermediul unei retele generale de legare la pamant.

Acesta retea este executata aparent din banda de OL-Zn de 25 x 4 mm pe un contur inchis sau deschis (fig. 32). Ea are doua sau mai multe legaturi la pamant. Legaturile de la partile metalice la reteaua generala de legare la pamant se numesc ramificatii si se executa tot aparent, dar din banda de OL-Zn de 20 x 3 mm

Prin legare la pamant se intelege, de fapt, legatura la o priza de pamant. Priza de pamant (fig. 33) este formata din mai multi electrozi 1 (tevi din OL-Zn de 2 in si 3 m lungime) asezati vertical in sol,la adancimea de inghet (mai mare de 0,8 m) si un electrod orizontal 2 (banda de Ol-Zn de 40 x 4 mm) de legatura. Priza poate forma un contur inchis in jurul constructiei sau unul deschis.Toate legaturile la priza de pamant se efectueaza pri intermediul unei piese de separatie montata pe fatada constructiei (fig 34) sau in interiorul acesteia (fig 32).

In ultimul timp,pentru economisirea otelului se folosesc cu succes ca prize de pamant, armaturile din beton armat ale fundatiilor sau alte elemente metalice din sol care parcurse de curent nu au de suferit din punct de vedere functional.

Fiecare dintre metodele deprotectie de mai sus este suficientapentru a evita pericolul de electrocutare.Cu toate acestea,pentru o siguranta mai mare,se utilizeaza ambele metode,un aca metoda de baza (in functie de tipul retelei de alimentare cu energie electrica) si cealalta ca metoda suplimentara de protectie.Este necesar in acest caz ca priza de pamant sa fie aceeasi pentru legarea nulului de protectie si a retelei generale de legare la pamant.

Fig. 32 Schema privind modul de legare la pamant : 1- retea generala de legare la pamant (OL-Zn 25x4 mm) ; 2- ramificatie (OL-Zn 20x3 mm) ; 3- legatura catre priza de pamant ; 4- piesa de separatie ; 5- bratara de fixare.

Fig. 33 Priza de pamant : a- in plan ; b- in sectiune in sol :

1- electrozi verticali - tevi din OL-Zn Ø 2m, 3m ; 2- electrod orizontal - banda din OL-Zn 40x4 mm

Fig. 34 Montarea piesei de separatie in nisa, pe fatada constructiei : 1- nisa prevazuta cu rama si usa cu cheie ; 2- reteaua generala de legare la pamant ; 3- legatura spre piesa de separatie ; 4- piesa de separatie ; 5- legatura spre priza de pamant ; 6- teava de protectie ; 7- priza de pamant.

7 Executarea legaturilor la tablourile electrice

si priza de pamant

Aceste lucrari se fac dupa ce toate receptoarele electrice au fost montate. Executarea legaturilor electrice la tablouri consta in pregatirea capetelor conductelor si apoi conectarea lor la sirul de cleme.

Cu conductele parcurse de curenti pana la 100 A se procedeaza astfel : se dezizoleaza conductoarele pe 1- 1,5 cm, se curata de stratul de oxid, se cositorec prin introducerea in cositor topit, se introduce pe conductor un tub varnis (de acelasi diametru) de 1,5- 2,5cm, se executa conexiunea in cleme si se impinge tubul varnis peste portiunea de conductor dezizolat (fig. 35). Conexiunea in clema se executa slabindu-se surubul de strangere a conductorului in contact, fixandu-se conductorul (cositorit) in contact si strangandu-se la loc surubul clemei. Pe eticheta clemei se noteaza cu creion chimic destinatia legaturii ce s-a executat. Asemanator se procedeaza cu cablurile parcurse de curenti pana la 100 A, cu deosebirea ca se indeparteaza straturile suplimentare de protectie pe o lungime care sa permita manevrarea usoara a conductelor rezultate din cablu. In locul de ramificare a conductelor cablul se fasoneaza asa cum s-a aratat anterior. Conductele si cablurile parcurse de curenti mai mari de 100 A se prevad la capete cu papuci de legatura.

Fixarea papucilor se poate face la rece, prin presare, sau la cald, cu material ajutator in stare topita.

Fixarea papucilor la rece se poate face atat la canductoarele de cupru cat si la cele de aluminiu. Pentru aceasta se utilizeaza un dispozitiv hidraulic, actionat cu mana, cu care se strange conductorul intre tecile papucului. Fixarea papucilor la cald (lipirea) se face in mod diferit la conductoarele de cupru fata de cele de aluminiu. Conductorul de cupru dupa ce a fost dezizolat se curata de oxid cu o lama ascutita. Apoi se introduce in pasta pentru decapare.

Suprafata interioara a papucului se curata cu o pila rotunda dupa care se unge cu pasta de lipit. Se introduce conductorul in papuc si se fixeaza un snur de azbest la capatul catre izolatia conductei. Urmeaza o preincalzire a papucului (cu lampa cu benzina) dupa care se toarna aliajul de lipit (65% staniu, 35% zinc). Dupa racire snurul de azbest se scoate, iar portiunea respectiva se izoleaza cu banda in cateva straturi.

Conductorul de aluminiu, inainte de a se introduce in papuc pentru lipire, se metalizeaza. Conductorul masiv se curata cu peria de sarma se inlatura pilitura cu o pensula, se incalzaste pana la 300°C si se acopera toata suprafata cu materialul de lipire. Daca conductorul este multifilar operatia se executa pentru fiecare fir in parte (fig. 36). Numai dupa aceea se trece la lipirea propriu-zisa care decurge la fel ca pentru conductoarele de cupru.

Dupa ce s-au efectuat legaturile la toate tablourile electrice se trece la executarea legaturilor la pamant. Se verifica daca receptoarele sunt corect legate la nulul de protectie. Se executa apoi legaturile la reteaua generala de legare la pamant. Aceste legaturi se executa aparent pe elementele de constructii din platbanda de 20 x 3 mm² din otel zincat. Fixarea se face cu bratari sau pe console ca in cazul tuburilor de protectie. Legatura la reteaua generala de legare la pamant (o platbanda din otel zincat de 25 x 4 mm²) se face prin sudare sau prin prindere cu surub si piulita. Reteaua generala de legare la pamant se leaga la priza de pamant in doua sau mai multe puncte. Pe fiecare dintre aceste legaturi se afla o piesa de separatie montata ca in figurile 32 si 34. Se verifica ca piesele de separatie sa nu fie desfacute.

Fig. 35 Sir de cleme cu legaturile efectuate : 1- sina support ; 2- conector (clema) ;

3- locasul contactului electric ; 4- conducta ; 5- surub de fixare a conductorului ;6- tub varnis; 7- eticheta.

Fig. 36 Conducta multifilara din aluminiu cu sectiunea de 120mm², desfacuta pentru metalizare.