Motorul sincron - Definitie si elemente constructive de baza, Semne conventionale, Domenii de utilizare a motoarelor sincrone

Motorul sincron

I.1. Definitie si elemente constructive de baza

Masina de curent alternativ la care turatia motorului este egala cu cea a campului invartitor, indiferent de sarcina, se numeste masina sincrona.

Armatura inductorului masinii este formata dintr-o succesiune de poli "N" si "S", realizati din electromagneti excitati in c.c. sau prin magneti permanenti. In general, inductorul este rotor si numai la masini mici, din motive de spatiu, poate fi stator, masina fiind considerata in acest caz de conductie inversa.

Inductorul poate fi cu poli aparenti si bobine concentrate asezate pe acestia sau cu poli plini, cand infasurarea de excitatie este repartizata in crestaturi. Infasurarea de excitatii are capetele legate la doua inele de pe arbore pe care calca periile care fac legatura cu sursa exterioara de c.c. Motoarele sincrone mai au armatura inductoare o infasurare de tip colivie, numita "infasurare de amortizare" , utilizata la pornirea motoarelor. Circuitul magnetic al inductorului se poate realiza si din piese masive de otel, deoarece fluxul fiind produs de c.c. nu variaza in timp si nu produc pierderi.

Armatura indusului este formata din pachete de tole si in crestaturile ei se gaseste o infasurare trifazica conectata in stea. Gama larga de puteri, ca si locul de utilizare, a condus la numeroase forme constructive al caror elemente, in afara celor precizate mai sus, pot diferi de la un tip la altul.

Astfel elementele specifice ale motorului sincron sunt:

circuitul magnetic statoric;

carcasa;

infasurarea indusa;

scuturile;

placile de strangerea pachetelor de tole stator;

butucul armaturii rotorice;

poli inductori;

infasurarea excitatiei;

excitatoarele;

ventilatorul.

I.2. Semne conventionale

Pentru motoarele sincrone exista o serie de semne conventionale dupa cum urmeaza:

a)     infasurarile indusului sunt notate cu "U", "V", "W"

b)     infasurarea de excitatie se noteaza cu "F"

I.3. Domenii de utilizare a motoarelor sincrone

Masinile (motoarele) sincrone pot functiona in regim de generator, de motor si intr-un regim de compensator de putere reactiva (compensator sincron).

Generatoarele sincrone (alternatoarele), constituie surse de curent alternativ de frecventa industriala din centralele electrice. Tendinta este ca ele sa se realizeze cu puteri cat mai mari pe unitate, pentru abtinerea de randamente mari si consumuri specifice mici de materiale.

Generatoarele sincrone mari cu poli inecati, antrenate de turbine cu abur sau gaze la turatii de 3000 rot/min. sau mai rar de 1500rot/min. se numesc "turbogeneratoare", iar cele cu turatii mici, cu poli aparenti, antrenate de turbine hidraulice se numesc "hidrogeneratoare".

Motoarele sincrone se folosesc la puteri de 100KW, in locul motoarelor asincrone, pentru functionarea la un factor de putere dorit sau chiar pentru compensarea factorului de putere al retelelor. Ca motoare mai mici se utilizeaza acolo unde se impune o turatie sincrona.

Compensatoarele sincrone sunt motoare sincrone care functioneaza in gol si debiteaza putere reactiva in retelele la care sunt conectate pentru a le imbunatati factorul de putere.