Varfuri de
tensiune
Un varf de tensiune (sau de curent) se defineste ca o crestere a valorii
efective a tensiunii de frecventa industriala, cuprinsa intre 1,1 si 1,8 u.r.
La fel ca si in cazul golurilor, varfurile sunt asociate cu defectele din
retea dar nu sunt atat de frecvente ca acestea. O situatie care provoaca
aparitia unui varf de tensiune pe fazele sanatoase este scurtcircuitul
monofazat.
Varfurile de tensiune se definesc prin amplitudinea lor, in valori
efective, ca si prin durata. Amploarea unui varf pe durata unui defect depinde
de localizarea defectului, impedanta sistemului si de modul de legare la
pamant. In cazul retelelor nelegate la pamant, cu impedanta homopolara nula,
tensiunile fata de pamant pe fazele sanatoase pot atinge 1,73 u.r. In
apropierea statiilor, in cazul retelelor legate la pamant, varfurile de
tensiune vor fi nule sau foarte mici pe fazele sanatoase din cauza
transformatorului este, de regula, cu conexiune triunghi-stea, asigurand o
impedanta homopolara de valoare mica pe calea curentului de defect.
Defectele in retele cu patru conductoare, cu impamantari multiple vor
determina varfurile de tensiune de amplitudine variabila pe fazele sanatoase.
