Contractul de bareboat

Contractul de bareboat

Contractele de bareboat sunt in multe privinte similare contractelor de navlosire pe timp. Multe din clauzele intalnite in contractele de navlosire pe timp sunt intalnite si in contractele de bareboat. De fapt, contractele de bareboat au fost utilizate inaintea contractelor de navlosire pe timp si multe din clauzele discutate in capitolul anterior isi au originea in contractele de bareboat. Principala diferenta dintre ele este aceea ca in cazul contractelor de bareboat se pune la dispozitia navlositorului doar nava, pe cand in contractul de navlosire pe timp se pun la dispozitia navlositorului si serviciile echipajului. Efectul acestei diferente este acela ca acest tip de contract este considerat a fi un contract de leasing prin care navlositorul are posesia asupra navei (fara a avea si drept de proprietate) si preia managementul tehnic si comercial al navei. Contractele de bareboat sunt foarte rar, daca sunt, utilizate pe piata maritima mondiala pentru exploatarea navelor comerciale, deoarece armatorii nu sunt incantati de ideea de a ceda navlositorului controlul total asupra navei. In perioda actuala chiar si atunci cand se rechizitioneaza o nava acesta se face prin intermediul unui de contract de navlosire pe timp si nu pe baza unui contract de bareboat asa cum se practica in trecut.

Testul prin care se stabileste daca un contract este considerat contract de bareboat sau contract de navlosire pe timp se face prin identificarea celui careangajeaza comandantul si echipajul navei. In contractele de bareboat acestia sunt angajti de catre navlositor, chiar daca armatorul isi poate metine prin contract dreptul de a aproba echipajul angajat de navlositor. O consecinta importanta a acestui test este aceea ca in cazul contractelor de bareboat comandantul este privit ca un prepus al navlositorului si nu al armatorului, din punct de vedere al semnarii conosamentelor, spre deosebire de contractele de navlosire pe timp in care exista prezumptia ca acesta actioneaza in numele armatorului.

In ultima perioada, contractele de bareboat pe termen lung au inceput a fi utilizate mai des, in special in cazul tancurilor petroliere, pentru finantarea achizitionarii de nave noi sau de pe piata second-hand. Armatorii pot fi o societati de investitii financiare sau banci, ce nu doresc sa se implice activ in exploatarea navelor. Ei raman armatori doar din motive de siguranta, in acelasi fel in care o companie financiara ramane proprietara unei masini, pana in momentul in care aceasta este complet achitata. Marera majoritate a contractelor de bareboat au inclusa o optiune de cumparare a navei la sfirsitul contractului de bareboat.

Fie ca este sau nu selectata optiunea de a cumpara nava, navlositorii au nava in posesie si vor actiona in toate imprejurarile ca armatori. Cu siguranta acest tip de contract este cel mai potrivit pentru achizitionarea unei nave deoarece in acest fel navlositorii pot sa angajeze comandantul si echipajul si sa exploateze nava ca si cand ar fi a lor. Acest tip de contract de navlosire se incheie pe o perioada de timp foarte indelungata, in mod uzual pana la sfarsitul duratei normale de functionare a navei. Uneori din considerente de evitarei taxelor si impozitelor, navele sunt cumparate de companii de navigatie, sunt vandute unei companii financiare si apoi preluate in contracte de bareboat cu optiune de cumparare de la compania financiara.

Dupa cum s-a mentionat deja, multe dintre clauzele intalnite in contractele de navlosire pe timp sunt intalnite si in cazul contractelor de bareboat, insa exista si diferente importante intre acestea. In cazul contractelor de navlosire pe timp comandantul se afla la dispozitia navlositorului din punct de vedere al exploatariicomerciale a navei, insa armatorul retine gestiunea nautica si posesia navei.In cazul contractului de bareboat navlositorii au posesia navei si prin contract dreptul de a angaja propriul echipaj, deci comandantul se afla la dispozisia navlositurului atat din punct de vedere al aspectelor comerciale cat si al aspectelor tehnice.

Navlositorii din contractul de navlosire pe timp nu sunt responsabili pentru operatiunile de intretinere si reparatii ale navei, in timp ce navlositorii din contractele de bareboat sunt responsabili pentru efectuarea acestora. Astfel, navlositorul are obligatia de a mentine nava intr-o stare tehnica buna si cu toate inspectiile de reclasificare efectuate la zi, armatorii avand dreptul de a primi nava, la relivrare, in aceeasi stare tehnica in care a fost livrata, cu exceptia uzurii normale. In cele mai multe contracte de bareboat exista o clauza prin care armatorul are dreptul de a inspecta periodic nava si daca se constata ca starea navei nu este corespunzatoare ei o pot retrage din contract. Deoarece contractele de bareboat sunt incheiate pe termen foarte lung exista si prevederi prin care navlositorul este protejat impotriva avariilor provocate de anumite defecte ascunse ale navei (ce apar in primul an de la livrare), sau impotriva situatiilor in care sunt obligati sa faca modificari structurale foarte costisitoare pentru a mentine nava in exploatare (acestea sunt de cele mai multe ori generate de modificarile legislative cu privire la siguranta).

Navlositorul este obligat, in cazul contractului de bareboat, sa asigure nava, in timp ce in cazul contractului de navlosire pe timp aceasta este obligatia armatorului. In mod uzual navlositorii asigura nava la o valoare agreata prin contract sau armatorul asigura nava in numele si in contul navlositorului. In mod normal, navlositorii sunt cei care au dreptul sa recupereze de la asiguratori contravaloarea eventualelor avarii, in afara cazului in care nava se pierde sau este considerata ca fiind pierdere totala prin interpretare (constructive total loss), caz in care armatorul este cel care recupereaza suma asigurata si o imparte intre el si navlositor in functie de interesul fiecaruia in nava respectiva.

Contractele de navlosire pe timp nu impun, de regula, restrictii cu privire la dreptul navlositorului de a subnavlosi nava. Este evident ca in cazul contractului de bareboat navlositorul are posesia deplina si controlul asupra navei si de aceea sunt necesare clauze suplimentare prin care se solicita acordul armatorului inainte de a se incheia un alt contract de bareboat.

Contracte de Bareboat standard

BARECON 89 - Standard Bareboat Charter, emis de BIMCO si amendat 2001; SHELLDEMISE - Demise Charter-Party, issued by Shell U.K., London