UNIVERSITATEA MARITIMA CONSTANTA

FACULTATEA DE NAVIGATIE SI TRANSPORT NAVAL

Specializarea: TRANSPORT MARITIM/ Masterat/zi

SECURITATEA IN BAZINUL EXTINS AL MARII NEGRE

Scurt istoric al transportului pe mare

Istoria dezvoltarii civilizatiei aduce dovezi certe care demonstreaza ca navigatia a fost una dintre cele mai vechi indeletniciri ale omului. Inceputul navigatiei s-a produs cu cateva sute de mii de ani in urma, cand unul dintre stramosii nostri, pentru a scapa fie de primejdia animalelor salbatice, fie de calamitatile naturii, fie pentru a-si gasi un loc in care sa se poata hrani, a incalecat pe un bustean si a fost purtat de apele raului sau, si mai departe, in largul marii de catre curentii marini. Acest act de curaj si poate, in acelasi timp, de curiozitate pentru el a constituit primul pas in descoperirea unei noi activitati care avea sa devina, ceea ce numim noi astazi, navigatia.
Dezvoltarea acestei activitati, incepand de la busteanul din lemn scobit pana la nava moderna din zilele noastre, a reprezentat si reprezinta un mijloc de comunicare intre oameni, un mijloc de schimburi sau modalitatea de a descoperi si a cuceri pamanturi noi.
Evolutia navigatiei a fost lenta si calea maritima a fost intotdeauna plina de primejdii, iar omul care-si desfasoara activitatea pe nava este lipsit de avantajele celui care isi desfasoara activitatea pe uscat.
Dar, cu toate aceste riscuri si privatiuni, marea l-a atras pe om, iar omul a cautat sa o infrunte si sa o supuna. Se poate spune ca navele actuale, dotate cu echipament de inalt nivel tehnic si care ofera un confort sporit, reprezinta o concentrare colectiva, in scopul efectuarii transportului maritim in deplina siguranta pentru om, nava si marfa aflata la bord.
In cadrul activitatii complexe si specifice a transporturilor maritime, un loc de seama il ocupa semnarea contractului, modul de amplasare al marfii la bord, astfel incat expeditia maritima sa se desfasoare in deplina siguranta, marfa sa nu se deplaseze si sa nu se pericliteze stabilitatea navei, in orice fel de conditii meteorologice si de starea marii. Apoi, marfa sa fie predata la destinatie asa cum a fost incarcata.

Rolul transportului maritim in economia mondiala

Avantul economic inregistrat de societatea umana in ultima perioada a implicat o crestere fara precedent a comertului mondial, a traficului de materii prime de baza, necesare industriei (minereu, carbune, petrol) si agriculturii (azotati, fosfati si alte produse chimice), cat si a schimburilor de produse finite industriale sau alimentare.
La realizarea circulatiei volumului imens de marfuri, in cresterea anuala vertiginoasa, transportului naval i-a revenit rolul de prim ordin atat cantitativ cat si ca operativitate si aceasta nu numai pentru ca transportul pe apa este mai ieftin ci, mai ales, din cauza diversificarii surselor de relatii comerciale, inmultirii numarului de participanti la aceste diversificari si caracterul cat mai complex al schimburilor comerciale internationale.
Marile si oceanele formeaza o punte de legatura trainica, eficienta si necesara intre tarile lumii, mai mult decat atat, tarile continentale isi dezvolta prin mari lucrari artificiale reteaua de ape naturale in cai navigabile spre a prelungi transportul pe apa cat mai adanc in interiorul continentelor si, prin canaluri, pana la portile marilor intreprinderi industriale.

Ca urmare, flotele maritime de transport au cunoscut in perioada postbelica o crestere vertiginoasa a tonajului global, insotita de diversificarea tipurilor de nave, de specializare si de perfectionare tehnico-constructiva, tonaj unitar marit, cresterea vitezei de mars, introducerea automatizarii in functionarea instalatiilor de bord, imbunatatirea conditiilor de munca si de viata la bord, cresterea securitatii navelor angajate in expeditii maritime, in orice zone navigabile ale oceanului mondial.

Cu toate progresele tehnice realizate in celelalte tipuri de transport, navele raman principalul mijloc de transport in comertul international. Acest fapt este deosebit de evident daca se ia in considerare volumul comertului mondial, dar si valoarea acestuia. Accelerarea procesului de globalizare, mutatiile politice, economice si militare produse la nivel mondial, in special pe continentul european, precum si conceptia privind noua arhitectura internationala de securitate, confera regiunii Marii Negre si zonei extinse a acesteia o importanta economica si geostrategica deosebita.

Bazinul extins al Marii Negre este o zona a arealului geostrategic de o complexitate a divergentelor relativ usor de inteles, insa este extrem de grea gasirea unui consens durabil.

Vazuta ca ,,zona pivot" bazinul Marii Negre nu are nevoie geostrategic decat de ceea ce se numeste ,,echilibru de putere" intre entitatile statale si non-statale cu interese strategice in acest areal.

In prezent, zona Marii Negre este caracterizata prin conectarea sa la o arie mai larga - Balcani - Marea Caspica - Asia Centrala - Orientul Mijlociu, care a determinat sporirea interesului principalilor actori politici, globali si regionali, pentru aceasta regiune si amplificarea dinamismului proceselor politice, economice si de securitate zonale. Importanta acestei zone, situata intre doua spatii cu potential conflictual foarte mare (Balcanii si Caucazul) si in apropierea bazinului rasaritean al Marii Mediterane (marcat de conflictele din Orientul Mijlociu si de exacerbarea terorismului fundamentalist-islamic) este evidentiata in principal de urmatoarele aspecte:

- reprezinta spatiul de interferenta a trei zone geopolitice si geostrategice care se confrunta cu probleme deosebite privind securitatea si stabilitatea: Europa de sud, Europa Rasariteana si Orientul Mijlociu.

- este traversata de doua axe geopolitice majore: axa Nord -Sud

(Rusia, Armenia, Iran) si axa Est-Vest care include via Caucaz si Marea Neagra resursele energetice ale spatiului central - asiatic¹;

- reprezinta poarta de iesire la oceanul planetar pentru Ucraina, Romania si tarile transcaucaziene;

- reprezinta un segment al granitei de sud a F. Ruse, si in acelasi timp extremitatea flancului sud-estic al NATO.

- reprezinta un punct nodal pentru o serie de fluxuri strategice majore: fluxul dintre producatorul de energie (Federatia Rusa, tarile din arealul caspic si Orientul Apropiat) si consumatorul de energie (comunitatea euro-atlantica); fluxul de securitate dinspre comunitatea euro-atlantica si un important consumator de securitate (Orientul Apropiat si Asia Centrala); la acest flux de securitate este conectat si efortul statelor riverane pentru realizarea unui climat de securitate zonal, menit a le proteja interesele si a asigura dezvoltarea regiunii in conexiune cu arealele adiacente.

Complexitatea divergentelor de interese ale statelor riverane Marii Negre si zonei extinse a Marii Negre nu permit solutionarea starilor de insecuritate fara participarea si fara o pozitie cooperanta din partea tuturor tarilor din regiune.

Riscurile care ameninta securitatea zonei extinse a Marii Negre nu isi au radacinile numai in secolul acesta, ci si in secolele trecute si au ca punct de pornire conventii si tratate (Conventia de la Montreux, 1936) ambitiile teritoriale, sferele de influenta, interesele economice, caile de transport, resursele naturale, conflictele etnice, existenta unui mozaic cultural, neintelegerile religioase.

Complexitatea situatiei geopolitice din Zona Marii Negre si adiacente, a determinat aparitia conceptului de zona extinsa a Marii Negre. Acest concept, relativ nou, reuneste trei state membre NATO - Bulgaria, Romania si Turcia, republicile ex-sovietice din Europa - Moldova si Ucraina, o mare putere regionala - Rusia si cele trei republici din Caucazul de Sud - Armenia, Azerbaidjan si Georgia.¹

1. Stanislav SECRIERU, Serban F. CIOCULESCU, Zona extinsa a Marii Negre - noua frontiera a Uniunii Europene, Cadran Politic (Revista de analiza si informare politica), Nr. 21 din 2007

O dezvoltare superioara din punct de vedere economic, militar, politic a tarilor din zona extinsa a Marii Negre nu se poate realiza fara eforturi comune si fara cooperare, deoarece factorul geografic (Marea Neagra) este chiar daca vrem sau nu liantul imuabil.

Denumirea riscurilor de securitate din bazinul extins al Marii Negre

Analistii din tabara europeana considera ca intrucat Marea Neagra a devenit frontiera de sud-est a Europei prin integrarea in U.E. la 1 ianuarie 2007 a Romaniei si Bulgariei, securitatea acestui continent nu poate fi realizata atata timp cat zona Marii Negre ramane instabila.

Riscurile care vizeaza securitatea in bazinul extins al Marii Negre incep de la provocarile aparute de reconstructia unor state dupa destramarea U.R.S.S., care presupune solutionarea unor conflicte etnice si sociale, delimitarile frontierelor, democratizarea, mentinerea pacii si continua cu:

- securitatea resurselor de energie;

- combaterea traficului de fiinte umane, droguri si arme;

- criminalitatea transfrontaliera;

- proliferarea armelor de distrugere in masa.

Pentru minimalizarea acestor riscuri si tinerea lor sub control este necesara actiunea coordonata din partea mai multor guverne si organizatii.

De asemenea, trebuie luat in considerare faptul ca regiunea Marii Negre se identifica si cu coridorul energetic euro-asiatic, care permite transferul rezervelor de titei si gaze naturale din zona Marii Caspice si a statelor din Asia Centrala catre statele occidentale.

Alte posibile surse de insecuritate, dar cu un grad mai mare de particularizare, care pot fi identificate sunt:

- vecinatatea relativ apropiata dintre doua zone geografice caracterizate de conflicte etnice si nationaliste, cum sunt Balcanii, Europa de Est si Asia Centrala zone unde americanii si rusii sunt implicati indirect;

- posibila migrare a populatiei, care a fost gonita pur si simplu si a dorit sa se salveze de regimuri nedemocratice, provenita din zonele marcate de tensiuni si conflicte, deoarece masurile de securizare a frontierelor terestre ale U.E. au devenit mai drastice, au crescut fluxurile migrationiste pe rute maritime si fluviale. Exista rute ale migratiei fluviale din Africa, Orientul Mijlociu si Orientul Extrem care traverseaza bazinul Marii Negre.

- fragilitatea democratiilor ce au luat fiinta dupa dizolvarea Uniunii Sovietice (Georgia, Armenia, Azerbaidjan);

- posibilitatea ca zona Marii Negre sa devina o tinta pentru terorismul international datorita noilor baze militare americane din Romania si Bulgaria (inclusiv intentia extinderii scutului antiracheta din zona) si a conflictelor etnice din Turica, Georgia, Armenia, Azerbaidjan;

- posibilitatea aparitiei unui conflict religios, premisele fiind date de exemplu de Armenia crestina si Azerbaidjanul musulman;

- mentinerea ca si obiect al santajului geostrategic a unor situatii conflictuale de intensitate relativa, cum este exemplul ,,conflictelor inghetate" din Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud si Nagorno Karabah, regimurile separatiste existente in aceste zone creeaza conditii prielnice pentru dezvoltarea contrabandei, a migratiei ilegale si a criminalitatii;

- existenta unor zone cu un potential de risc ridicat in vecinatatea zonei extinse a Marii Negre cum este Orientul Mijlociu, granitele Iranului si Turciei;

- lipsa unei legislatii internationale clare si precise in zona, care sa fie respectata de toti actorii implicati precum si lipsa organelor de monitorizare, prevenire si control, de cooperare regionala si internationala;

- combaterea celor trei categorii de trafic: de armament, droguri si uman.Traficul de armament este mai eficient pe rutele maritime deoarece frontierele terestre au devenit puternic securizate.Traficul de droguri are cu predilectie un singur sens, dinspre zona Caucazului de Sud si Afganistanului si Pakistanului spre piata de desfacere din Occident.Traficul de fiinte umane este incurajat de fenomenul prostitutiei, retelelor de crima organizata, climatullui politic instabil din unele tari din zona extinsa a Marii Negre;

- alt risc de securitate il confera posibilitatea de realizare a unei retele organizate de terorism intre gruparile deja existente, cum sunt Al Qaeda, gruparile cecene si kurde.

Stabilirea efectiva a factorilor generatori de riscuri si amenintari

Dupa Pontus Euxinus, Mare Maggiore, Kara Deniy, Cernoe More, denumirile in greaca, italiana, turca si rusa, care au insemnat si perioadele de dominatie sau influenta ale tarilor respective, a sosit momentul american ,,Black Sea²".

Prin ,,momentul american" este subliniat faptul ca SUA a inceput sa fie mai atenta la aceasta zona deoarece aici are importante interese economice, militare si politice. Romania si Bulgaria sprijina planurile SUA prvind extinderea influentei sale in Marea Neagra, prin facilitarea amplasarii a patru baze americane, in Romania, la Mihail Kogalniceanu, Babadag, Smardan si Cincu si facilitatile militare pe teritoriul Bulgariei, poligonul de la Novo Selo, baza aeriana Bezmer, ambele situate la granita cu Turcia, aerodromul de la Graf Ignatievo, precum si a unui depozit de la Aitos. Scopul declarat al bazelor militare americane este ca acestea permit lansarea unor campanii militare impotriva bazelor logistice ale organizatiilor teroriste din Orientul Mijlociu, de unde provin cele mai grave amenintari la adresa securitatii civilizatiei occidentale.

Tot in acest context, calculele geopolitice si ambitiile joaca un rol important, iar daca Romania, Bulgaria si Ucraina considera ca, sub protectia Aliantei, Marea Neagra va fi mai sigura, in ceea ce priveste Rusia si Turcia, opiniile difera.Turcia nu doreste accesul Statelor Unite in zona pentru ca este posibil sa piarda controlul asupra rutelor de transport catre Europa a resurselor energetice. Dupa cum se stie prin aceasta regiune afluesc o cincime si cantitatea este in continua crestere, din totalul resurselor minerale folosite de catre statele membre ale U.E. si statele riverane Marii Negre. Desi este binecunoscuta rivalitatea dintre Moscova si Ankara, faptul ca NATO si SUA au inceput sa isi faca din ce in ce mai mult simtita prezenta in zona le face pe acestea sa adopte o pozitie comuna prin care doresc limitarea influentei americane.

Cel mai mult Turcia si Rusia sunt iritate de faptul ca:

- Romania si Bulgaria sprijina initiativa americana de revizuire a Conventiei de la Montreux incheiata in 1936, fapt care va duce la pierderea controlului asupra stramtorilor (deplasarea navelor militare);

- NATO doreste extinderea operatiunii Active Endeavour din Marea Mediterana si in Marea Neagra;

- Ankara nu doreste facilitarea accesului SUA in zona, pentru a nu pierde controlul asupra rutelor de transport catre Europa a resurselor energetice;

- Ankara si Moscova doresc pastrarea aliantei politice ruso-turce in bazinul Marii Negre pentru a-si mentine suprematia militara in regiune.

Pozitia ocupata de Ankara a dus la o anumita racire a relatiilor cu Washington-ul. Este inca proaspat in memoria politicienilor anul 2003, cand Turcia nu a dorit sa puna teritoriul sau la dispozitia avioanelor americane (pentru alimentarea cu combustibil), care participau la campania din Irak.

Dintre statele riverane Marii Negre, Turcia prezinta potentialul terorist cel mai ridicat, in acest complex de amenintari asimetrice inscriindu-se o resurgenta a fundamentalismului islamic, etno-separatismului kurd, ultranationalismului si extremismului de stanga, exemple concludente fiind atentatele din Istanbul, Cesmet, Kusadasi si Antalya. Desi obiectivele vizate de teroristi au fost civile si turistice nu sunt excluse atentate asupra facilitatilor energetice sau a rutelor de transport maritim.

²Emil HUREZEANU, Aventuri la Marea Neagra,Cotidianul Romania Libera din 5 iulie 2007.

Turcia este impotriva extinderii operatiunii Active Endeavour in Marea Neagra, cosiderand ca, in felul acesta, se va incalca Conventia de la Montreux semnata in anul 1936 si care reglementeaza regulile de navigatie in stramtorile Marii Negre. Turcia considera ca pentru asigurarea securitatii in Marea Neagra sunt suficiente prezenta grupului naval de cooperare operativa Blackseafor, din care fac parte fortele maritime militare ale celor sase tari din regiune, de asemenea, realizarea initiativei ,,Armonia Marii Negre" (Black Sea Harmony). Aceasta initiativa, axata pe asigurarea controlului asupra navigatiei din Marea Neagra si care are teluri asemanatoare cu Active Endeavour, a fost lansata in anul 2004 de Turcia si sprijinita de Rusia. Consolidarea NATO la Marea Neagra prezinta dublul inconvenient de a-i reduce Turciei importanta strategica in cadrul Aliantei si de a mari presiunea SUA asupra sa. Totodata, Turcia si Rusia ar pierde cvasimonopolul geopolitic obtinut prin ,,Conventia asupra stramtorilor".

Cooperarea regionala

Complexitatii problemelor din regiunea Marii Negre³ i se poate raspunde doar printr-un demers constant si cuprinzator de consolidare a democratiei, stabilitatii, securitatii si prosperitatii generate de economia de piata. Statele din regiune nu pot face fata eficient provocarilor din domeniul securitatii daca actioneaza singure, izolate. In prezent, cea mai importanta dimensiune ce caracterizeaza relatia de parteneriat intre aceste state si acele tari care au interese majore in zona, este data de cooperarea economica. Experienta Europei de sud-est a aratat necesitatea cooperarii regionale, care sa includa sprijinul direct si implicarea institutiilor europene si euroatlantice.

Numeroase organizatii regionale si internationale trateaza aspecte legate de secutitate, democratie si economie. Cu toate acestea, nu exista un cadru cuprinzator pentru dialog si interactiune intre actorii interesati, care sa aiba in vedere obtinerea unei sinergii a formelor de cooperare deja existente.

Regiunea Marii Negre poate sa beneficieze semnificativ de o forma de apropiere intre state, mai flexibila, mai putin institutionalizata si orientata catre rezultate, care se poate concretiza in cadrul oferit de initiativa romaneasca: Forumul Marii Negre pentru Dialog si Parteneriat⁄

FMNDP*.

³In sens strict geografic, cele sase state, care apartin regiunii sunt : Romania, Georgia, Bulgaria, Ucraina, Turcia si Rusia, dar regiunea include si Albania, Armenia, Grecia, Moldova, Serbia si Muntenegru, care au un rol activ in procesul de cooperare din regiune, inclusiv in cadrul Organizatiei pentru Cooperare Economica a Marii Negre.

*La initiativa Romaniei, in perioada 14-15 iunie 2006, la Bucuresti s-a desfasurat o reuniune a Forumului, cu participarea presedintilor: Ucrainei, R. Moldova, Georgiei, Armeniei si Azerbaidjanului, Turcia si Bulgaria au fost reprezentate la nivel de secretari de stat.

Forumul vizeaza crearea unei platforme de cooperare si angajare, pentru a se ajunge la o strategie regionala si o viziune comuna, care sa identifice oportunitatile de coordonare bazate pe aceasta viziune. Scopul Forumului este transformarea intregii regiuni intr-o zona de state suverane, consolidate, cu economii de piata viabile, care se bucura de sisteme institutionale transparente si pro-active, precum si mentinerea unor legaturi puternice cu spatiul euro-atlantic, in perspectiva extinderii si consolidarii zonei de libertate, securitate si stabilitate la tarmul Marii Negre si mai departe, prin proiectia valorilor comune.

Pentru rezolvarea problemelor de securitate specifice regiunii Marii Negre, trebuie sa se aiba in vedere urmatoarele aspecte:

- oportunitatile de cooperare pe care contextul actual politic, economic si de securitate le ofera statelor din regiune si acelora care au interese in aceasta regiune;

- interesele comune ce vizeaza dezvoltarea statelor din regiune, precum si care anima statele riverane si statele cu interese majore in regiune in actiunile indreptate impotriva amenintarilor asimetrice; se au in vedere consolidarea cooperarii, sustinerea reformelor democratice si promovarea transparentei;

- internationalizarea procesului de securizare a regiunii, ca principal mecanism capabil sa garanteze pacea in regiune; implicarea mai serioasa a comunitatii internationale este un factor necesar in procesul de identificare a solutiilor reale la problemele de securitate;

- crearea unei arhitecturi de securitate regionala efective, eficiente in regiunea Marii Negre, ca parte a arhitecturii globale si europene de securitate; aceasta implica consolidarea cooperarii regionale si consolidarea cooperarii cu organizatiile internationale.

Principalele aspecte ale cooperarii regionale sunt:

a)     dezvoltarea de parteneriate NATO cu statele PfP din regiune;

b)     intensificarea cooperarii in cadrul initiativelor de securitate din regiunea Marii Negre.

In regiunea Marii Negre exista, in acest moment, urmatoarele organizatii de cooperare regionala si structuri ce asigura monitorizarea riscurilor si amenintarilor:

a) BLACKSEAFOR - a fost constituit in aprilie 2001, prin Acordul de la Istanbul semnat de Turcia, Federatia Rusa, Ucraina, Georgia, Bulgaria si Romania; are ca principale obiective consolidarea stabilitatii regionale, cooperarii si interoperabilitatii intre fortele navale ale statelor riverane la Marea Neagra; este o forta aflata la dispozitie, activata de doua ori pe an, sau cand este necesar, prin consensul statelor semnatare. Principalele activitati desfasurate in cadrul acestei structuri sunt: vizitarea porturilor statelor membre, participarea la exercitii de cautare-salvare, deminare, misiuni de protectia omului si mediului, alte misiuni stabilite prin consens de catre participanti;

b) Black Sea Harmony are un caracter national (este o operatiune turca); principalele misiuni sunt lupta impotriva terorismului si crimei organizate in Marea Neagra;

c) Organizatia pentru Cooperarea Economica la Marea Neagra/ OCEMN a fost infiintata in 1992, in masura sa dezvolte o mai larga cooperare economica, ca o contributie la eforturile OSCE, de a crea un cadru care sa permita transformarea regiunii Marii Negre intr-o zona pasnica, stabila si prospera; OCEMN cuprinde: 11 state membre (Albania, Armenia, Azerbaidjan, Bulgaria, Grecia, Georgia, Moldova, Romania, Rusia , Turcia si Ucraina) si 7 state cu statutul de observator (Austria, Israel, Egipt, Polonia, Slovacia, Tunisia si Italia).

Securitatea maritima

Dupa cum se stie, unele state din regiune, printre care si Romania, subliniaza necesitatea mentinerii BLACKSEAFOR in formatul actual si inoportunitatea acestuia intr-o forta permanenta. Alte state riverane pledeaza pentru fuziunea BSF si BLACK SEA HARMONY, care sa devina o forta permanenta cu mandat extins in misiunile de contracarare, prevenire a terorismului si proliferarii armelor de distrugere in masa, cu un Centru Permanent de Comanda Operationala. Acceptarea transformarii BSF intr-o structura navala permanenta la Marea Neagra poate determina, in timp, un aranjament regional inchis, care nu va permite participarea navelor aliatilor neriverani si care nu va fi conectat cu structura de comanda a NATO.

Securitatea energetica

Prin potentialul economic de care dispune (resurse, infrastructura de productie, forta de munca, piete de desfacere, etc.), zona Marii Negre si cea extinsa a acesteia este origine, spatiu de tranzit si destinatie pentru importante fluxuri de transport-rutier, feroviar, maritimo-fluvial, aerian si energetic.

Promovarea unor masuri eficiente de securizare a retelelor de transport si a infrastructurii energetice in zona pan-europeana a Marii Negre devine una dintre principalele componente ale procesului de securizare a zonei, care ar putea fi promovate de Forumul Marii Negre pentru Dialog si Parteneriat, dupa cum urmeaza :

conectarea retelei de transport pan-europene din acest areal cu spatiul asiatic - ,,Drumul Matasii' (una dintre variante ce se doreste a fi dezvoltata este : China-Afganistan-Turkmenistan-Iran-Azerbaidjan-Georgia-Turcia, respectiv Federatia Rusa) in vederea asigurarii unui flux continuu de materii prime si

materiale, care sa contribuie la decongestionarea traficului naval din Marea Neagra;

promovarea unor programe comune de securizare a retelelor de transport a resurselor energetice la nivel european, care sa beneficieze de sustinere financiara din partea organismelor europene;

promovarea traseelor alternative de transport a resurselor energetice, care sa asigure un flux continuu de resurse energetice in cazul producerii unor avarii pe una din variantele de transport a acestora (Nabucco si Constanta-Trieste pentru gazoductele si oleoductele din nordul regiunii).

Riscuri si amenintari asimetrice in bazinul Marii Negre

In conceptia NATO, riscurile asimetrice in bazinul Marii Negre sunt:

a) spionajul

b) terorismul (international)

c) subversiunea

d) sabotajul

e) crima organizata

Spionajul este la fel de vechi ca si societatea omeneasca. In lupta pentru acapararea si mentinerea puterii, oamenii au avut, au si vor avea totdeauna nevoie de informatii care sa le asigure suprematie asupra demersurilor adversarilor. Prin pozitia sa geostrategica actuala, Romania va ramane extrem de ,,interesanta" pentru unele servicii de informatii straine, mai ales celor rusesti, care in mod traditional, au considerat teritoriul Romaniei o platforma ideala pentru desfasurarea unor operatiuni specifice de intelligence, care sa vina in intampinarea materializarii dezideratelor sale geopolitice in zona la care, dupa cum se poate observa, nu au renuntat niciodata.

In contextul actual de securitate rolul serviciilor in intelligence si counter intelligence, civil si militar, se va mentine deosebit de activ.

Terorismul (international) este un fenomen cu adanci radacini istorice, etnice, religioase in regiune, care a provocat si provoaca in continuare, imense pierderi de vieti omenesti si de bunuri materiale.

Subversiunea, in conceptia NATO, este definita ca actiunea menita sa slabeasca puterea militara, economica sau politica a unei natiuni, prin subminarea moralului, loialitatii sau increderii cetatenilor ei. Printre cele mai importante tehnici de subversiune, pot fi evidentiate urmatoarele:

1) Propaganda, agitatia, demonstratiile, proteste de strada;

2) Utilizarea unor institutii legale, de acoperire care sa mascheze activitatile lor reale;

3) Raspandirea de zvonuri false sau adevaruri care sa duca la erodarea increderii in lider si in aliati.

Sabotajul. In contextul situatiei geopolitice actuale din regiune, sabotajul, ca risc asimetric, nu mai poate fi caracterizat si evaluat prin prisma parametrilor specifici perioadei de dinainte de destramarea comunismului. Astazi, sabotajul trebuie privit ca un complex de demersuri de natura politico - diplomatica, economica, financiara si chiar militara prin care se incearca discreditarea unei idei, institutii, initiative, a unui brand, etc.

Crima organizata. Extrem de complex, vast si din ce in ce mai agresiv pentru toate statele din zona Bazinului Marii Negre si nu numai, crima organizata este in prezent inamicul cel mai insinuos, mai agresiv, mai diversificat ca procedee de manifestari ale unui stat, pentru ca asa vorbim de globalizare in termeni economici, politici, financiari, culturali, etc., la fel de bine putem vorbi de o globalizare si in domeniul crimei organizate, ca efect pervers care se manifesta in prezent datorita modului deficitar in care sunt gestionate efectele negative ale fenomenului globalizarii. Principalele amenintari curente in regiunea Marii Negre sunt amenintarile asimetrice. Zona extinsa a Marii Negre este tinta unei serii de amenintari asimetrice ce pun in pericol atat securitatea statelor riverane, cat si a anumitor state europene. Aceasta regiune este traversata de importante rute de trafic de droguri, migratiune ilegala, arme si munitie din Asia Centrala catre Europa, respectiv din Africa catre Europa.

Imigratia ilegala a inregistrat o crestere fara precedent, cauzata atat de conflictele si problemele economice din regiune, cat si distanta relativ redusa dintre Europa, Asia si Africa.

Traficul ilegal de armament este stimulat de prezenta in regiune a unor conflicte si chiar mentinerea acestora, depozite legale si ilegale (Transnistria, Caucazul de Nord, Caucazul de Sud), numeroase structuri paramilitare (Cecenia,Transnistria), precum si a unor facilitati de productie de armament in statele din regiune.

Traficul de droguri este caracterizat de cresterea consumului de droguri, de modificarea si diversificarea rutelor, producerea drogurilor sintetice si intensificarea activitatilor criminale legate de traficul de droguri. Se apreciaza ca cea mai mare cantitate din drogurile cousumate in Europa Occidentala, provine pe filiera retelelor de trafic din regiunea Marii Negre.

Spalarea de bani este un fenomen foarte raspandit in regiunea Marii Negre, in special in Transnistria.

Romania poate juca un rol important pe termen lung in:

- stabilizarea regiunii Europei de Sud-Est;

- asigurarea granitelor Uniunii Europene;

- lupta impotriva terorismului;

- promovarea constructiva a relatiilor de cooperare din regiune.

*

Concluzii

Intr-o lume a proceselor globale, Marea Neagra a jucat si va juca, si pe viitor, un rol major in istoria continentului european, in care are toate atuurile sa devina arie de convergenta si coabitare a unor tendinte politice aparute in ultimii ani ai secolului XX si primii ani ai secolului XXI. Regiunea Marii Negre si zona sa extinsa reprezinta, asa cum este cunoscut, un izvor de bogatie, care constituie miza capitala in cadrul intereselor statelor riverane, dar si pentru cele din alte zone. Nimeni nu are formulata o solutie viabila pentru contracararea riscurilor, indiferent de natura lor traditional militara, sau asimetric neconventionala, in regiunea Marii Negre si zona sa extinsa.

Regiunea Marii Negre si zona sa extinsa se va confrunta in viitor cu o serie de riscuri si amenintari. Contracararea acestor amenintari reprezinta unul dintre principalele obiective ale eforturilor comune ale statelor din regiune si a acelora care au interese in aceasta zona. Romania are tot interesul ca aceasta regiune sa fie caracterizata prin stabilitate, democratizare si prosperitate.

Procesul de democratizare al regiunii va continua, devenind un important factor de progres pentru regiunea Marii Negre si zona sa extinsa.

Prin aderarea la U.E., politica externa si de securitate a Romaniei a devenit credibila, Romania actionand in mod activ ca stat de drept intr-o democratie liberala.

Bibliografie:

1. Constitutia Romaniei - 1991, cu modificarile si completarile ulterioare, republicata in 2003;

2. Presedentia Romaniei, Strategia de securitate nationala, Bucuresti 2007;

3. Stanislav SECRIERU, Serban F.CIOCULESCU, Zona extinsa a Marii Negre - noua frontiera a Uniunii Europene, Cadran Politic (Revista de analiza si informare politica), Nr. 21 din 2007;

4. Emil HUREZEANU, Aventuri la Marea Neagra, Cotidianul Romania Libera, din 5 iulie 2007;

5. Cristian BARNA, Amenintari teroriste in regiunea Marii Negre,

www.antiterorism.org/articolemain.php;

6. Dr. Dan DUNGACIU, Geopolitica si securitate la Marea Neagra - optiunile strategice ale Romaniei si Moldovei - Securitate si stabilitate in bazinul Marii Negre, Universitatea Nationala de Aparare, Centrul de Studii Strategice de Aparare si Securitate, Bucuresti, 2005;

7. Paul CLAVAL, Geopolitica si geostrategie. Gandirea politica, spatiul si teritoriul in sec. al xx-lea, Editura Corint, Bucuresti 2001;

8. Alvin si Heidi TOFLER, Razboi si antirazboi - supravietuirea in zorii secolului XXI, Editura Antet, Bucuresti 2002.

9. www.reference-quides.com;

10. www.presamil.ro - nr. 2 - 2008, Spirit Militar Modern.