Caracteristicile contenciosului administrativ conform legislatiei in vigoare

CARACTERISTICILE CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV CONFORM LEGISLATIEI IN VIGOARE

1 Preliminarii:

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 publicata in Monitorul Oficial nr. 1154 din 7 decembrie 2004 si care a intrat in vigoare  la 6 ianuarie 2005, defineste contenciosul administrativ ca fiind'activitatea de solutionare, de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim' (art.2 alin.1 lit.e).

Rezulta din definitia legala a contenciosului administrativ, formulata in concordanta cu opiniile exprimate de doctrina de drept administrativ, urmatoarele elemente definitorii:

a.     este o activitate de solutionare a unui litigiu dintre o autoritate publica si alte entitati publice sau private;

b.     activitatea este realizata de instante de contencios administrativ;

c. conflictul juridic solutionat de instantele de contencios administrativ se poate naste fie din emiterea sau incheierea unui act administrativ , din nesolutionarea in termenul legal a unei cereri sau din refuzul nejustificat de a rezolva cererea.

2 Tipuri de contencios administrativ.

In doctrina se face distinctie intre contenciosul administrativ obiectiv si cel subiectiv, primul fiind un proces 'contra actului administrativ', raportat la regulile (legi, alte acte normative) care ii guverneaza emiterea, pe cand al doilea are in centrul sau preocuparea fata de drepturile subiective ale persoanelor fizice sau juridice, fara a se preocupa de legalitatea obiectiva a actului administrativ.

De mentionat, de asemenea, faptul ca doctrina face distinctie intre contenciosul in anulare, care da dreptul judecatorului sa anuleze actul atacat si contenciosul de plina jurisdictie, care autorizeaza autoritatea competenta sa se substituie administratiei, decizia sa inlocuind actul administrativ anulat. In special in doctrina romana din perioada interbelica, daca notiunea contenciosului in anulare este identica, din punct de vedere al continutului, cu cea folosita de doctrina franceza, contenciosul de plina jurisdictie este caracterizat prin faptul ca puterile judecatorului sunt mai largi, si decizia lui nu se limiteaza la anularea actului, ci poate ordona si alte masuri, cum ar fi recunoasterea unui drept subiectiv, restituiri, reintegrari, despagubiri si chiar eventual reformarea unui act administrativ - cu alte cuvinte ne aflam in prezenta unui contencios de plina jurisdictie cand puterile judecatorului sunt cat mai depline. De asemenea, se apreciaza ca in cazul contenciosului subiectiv suntem in prezenta unui contencios de plina jurisdictie, iar contenciosul obiectiv este un contencios in anulare. Prima calificare, are, intotdeauna in vedere obiectul constatarilor instantei, iar cea de-a doua decizia acesteia.

3 Caracteristicile contenciosului administrativ instituit prin Legea nr. 554/2004

Legea nr. 554/2004 a Contenciosului administrativ mentine in buna parte trasaturile Legii nr.29/1990 inscriindu-se, prin esenta sa, in traditia romaneasca din perioada interbelica a contenciosului administrativ. Astfel putem remarca  serie de trasaturi ce s-au pastrat relativ nemodificate:

Controlul de plina jurisdictie: conform art. 18, potrivit caruia instanta, solutionand actiunea, poate, dupa caz, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea administrativa sa emita un act administrativ ori sa elibereze un certificat, o adeverinta sau orice alt inscris, putand hotari si asupra daunelor materiale si morale cauzate. In temeiul acestei caracteristici a contenciosului administrativ roman, instanta de contencios administrativ, (tribunalele administrativ-fiscale precum si sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel), solutionand actiunea in contencios, va putea, in cazul in care o gaseste intemeiata, sa anuleze, in tot sau in parte, actul administrativ emis cu nerespectarea legii, sa oblige autoritatea administrativa sa emita actul, la care reclamantul avea dreptul, iar atunci cand, prin actul emis ori prin refuzul administratiei de a emite, i s-au cauzat prejudicii reclamantului, sa oblige autoritatea administrativa la acoperirea daunelor materiale si morale cauzate acestuia, cu alte cuvinte o restitutio in integrum a celui vatamat in drepturile sale.

Controlul direct, pe cale de actiune judiciara, atat fata de actul administrativ propriu‑zis (manifestare de vointa in scopul de a da nastere, a modifica sau a stinge drepturi si obligatii), cat si fata de actul administrativ asimilat (tacerea sau tardivitatea organului administratiei publice);

Actiunea prealabila (recursul administrativ gratios sau ierarhic): inainte de a introduce actiunea in instanta, trebuie oferita posibilitatea autoritatii administrative emitente sau autoritatii ierarhic superioare de a inlatura actul ilegal si a repara eventuala paguba;

Daunele cominatorii (amenda judiciara) – instanta poate obliga autoritatea administrativa care nu trimite lucrarile cerute in termen sau nu pune in executarea hotararea la plata unor sume de bani pentru fiecare zi de intarziere nejustificata (art. 3 alin. 4 si art. 24 alin. 2);

Contenciosul administrativ are doua grade de jurisdictie: fondul si recursul, ambele date in competenta sectiilor de contencios administrativ si fiscal.

Actiunea in justitie poate fi formulata si personal impotriva functionarului, care poate fi obligat la plata daunelor in mod solidar cu autoritatea administrativa (art. 16);

La aceste trasaturi se adauga si urmatoarele, cu caracter de noutate:

Se largeste materia reglementata prin lege (practic se cuprinde intreaga sfera a materiei de contencios administrativ): tutela administrativa exercitata de prefect cu privire la actele emise de autoritatile administratiei publice locale (art. 3); exceptia de ilegalitate (art. 4); contractele administrative (art. 8 alin. 2); actele administrativ-jurisdictionale (art. 6); ordonantele Guvernului (art. 9), etc.

Avocatul Poporului si Ministerul Public sunt subiecte de sezina – au capacitatea de a introduce actiuni la instanta de contencios administrativ in locul persoanelor vatamate, acestea din urma capatand de drept calitatea de reclamant (art. 1 alin. 3 si 4);

Autoritatea publica insasi, care a emis un act administrativ ilegal ce a produs deja efecte juridice, poate solicita constatarea nulitatii acestuia (art. 1 alin. 6).

Dezinvestirea instantei de contencios administrativ (renuntarea voluntara la actiune) nu mai este posibila in anumite cazuri, conform art. 28 alin. 2 („actiunile introduse de Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agentia Nationala a Functionarilor Publici precum si cele introduse impotriva actelor administrative normative”).