Legİslatİa romaneasca prİvİtoare la oblİgatİİle profesİonale ale functİonarİlor publİcİ

LEGİSLATİA ROMANEASCA PRİVİTOARE LA OBLİGATİİLE PROFESİONALE ALE FUNCTİONARİLOR PUBLİCİ

1 Aspecte privind functia publica si functionarii publici

In doctrina romaneasca, daca ne referim la perioada interbelica (in perioada postbelica, doctrina a tratat problema functionarilor de stat), vom constata ca termenii utilizati erau in exclusivitate de functiune si respectiv functionar public. Autorii de drept public au dezvoltat o adevarata teorie a functiunii publice fundamentata pe reglementarile existente, Constitutia din 1923 si Legea functionarului public din 19 iunie 1923, pusa in aplicare prin regulamentul adoptat in luna octombrie a aceluiasi an.

Literatura actuala, de drept public sau de drept privat, foloseaste aproape in unanimitate expresia functie publica respectiv functionar public.

Statutul functionarilor publici, intrat in vigoare la 8 decembrie 1999, reprezinta legea cadru a functiei publice in Romania. Aceasta lege se inscrie pe linia traditiei din perioada interbelica a Romaniei, justificandu-se si cu argumente de drept comparat.

Legea reglementeaza regimul general al raporturilor juridice dintre functionarii publici si autoritatile/institutiile publice din administratia publica centrala si locala, denumite raporturi de serviciu.

Prin functia publica se intelege situatia juridica legal determinata a persoanei fizice investite cu prerogative in realizarea competentei unei autoritati sau institutii a administratiei publice, avand ca scop realizarea in mod continuu a unui interes public, iar prin functionar public se intelege persoana fizica a carei cariera consta in exercitarea unei functii in cadrul administratiei publice. Legislatia romana actuala in materie, defineste cele doua concepte, in concordanta cu doctrina, conform art.2, alin (1) si (2), dupa cum urmeaza:

- functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome;

- functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica.

Pentru concretizarea definitiilor citate, legiuitorul a stabilit potrivit art.2 alin.(3) din Statut, ca activitatile care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, care pot fi desfasurate de functionarii publici, sunt urmatoarele:

a) punerea in executare a legilor si a celorlalte acte normative;

b) elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si asigurarea avizarii acestora;

c) elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor necesare realizarii si implementarii politicilor publice, precum si a documentatiei necesare executarii legilor, in vederea realizarii competentei autoritatii sau institutiei publice;

d) consilierea, controlul si auditul public intern;

e) gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;

f) colectarea creantelor bugetare;

g) reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din tara si strainatate, in limita competentelor stabilite de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, precum si reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;

h) realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice.

Activitatea functionarilor publici se realizeaza in cadrul raporturilor de serviciu, termen ce desemneaza raporturile juridice dintre functionarii publici si stat sau administratia pulica locala, prin autoritatile administrative autonome ori prin autoritatile si institutiile publice ale administartiei publice centrale si locale. Raporturile de serviciu se nasc pe baza actului administrativ de numire, emis in conditiile legii, si se exercita pe durata nedeterminata. Statutul functionarilor publici reglementeaza regimul general al raporturilor de serviciu.

Pot beneficia de statute speciale, functionarii publici care isi desfasoara activitatea in cadrul urmatoarelor servicii publice:

a) structurile de specialitate ale Parlamentului Romaniei;

b) structurile de specialitate ale Administratiei Prezidentiale;

c) structurile specializate ale Consiliului Legislativ;

d) serviciile diplomatice si consulare;

e) autoritatea vamala;

f) politia si alte structuri ale Ministerului İnternelor si Reformei Administrative;

g) alte servicii publice stabilite prin lege.

Statutul functionarilor publici nu se aplica:

a) personalului contractual salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice care desfasoara activitati de secretariat, administrative, de protocol, de gospodarire, intretinere-reparatii si deservire, paza, precum si altor categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica;

b) personalului salariat incadrat pe baza increderii personale la cabinetul demnitarului;

c) corpului magistratilor;

d) cadrelor didactice;

e) persoanelor numite sau alese in functii de demnitate publica.

2. Clasificarea funtiilor publice si a functionarilor publici

Inainte de a face o clasificare a functionarilor publici, se impun cateva precizari privitoare la deosebirea ce exista intre notiunea de functionar din dreptul administrativ si cea din dreptul penal si dreptul muncii. Astfel functionarul public, subiect al dreptului administrativ, este salariatul care are investitura legala de a actiona in numele unui organ al administratiei publice, in limitele atributiilor functiei. In dreptul penal si procedura penala, functionarul este orice salariat care exercita permanent sau temporar cu orice titlu indiferent daca si cum a fost investit, o insarcinare in interesul unui organ sau institutii de stat ori a unei intreprinderi sau organizatii economice. Codul penal nu face deosebirea intre functionarii propriu-zisi si cei asimilati. Exista o notiune proprie de functionar si in dreptul muncii, referindu-se la acea categorie care efectueaza munci ce nu sunt direct productive. Nici aceasta notiune de functionar ce efectueaza munci de birou ce nu necesita o investitura legala nu poate fi confundata cu notiunea de functionar din dreptul administrativ.

Conform art.7 din Statutul functionarilor publici, functiile publice se clasifica in:

a) functii publice generale si functii publice specifice;

b) functii publice din clasa I, functii publice din clasa a-IIa, functii publice din clasa a-IIIa;

c) functii publice de stat, functii publice teritoriale si functii publice locale.

Functiile publice generale reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter general si comun tuturor autoritatilor si institutiilor publice, in vederea realizarii competentelor lor generale.

Functiile publice specifice reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor cu caracter specific unor autoritati si institutii publice, stabilite in vederea realizarii competentelor lor specifice, sau care necesita competente si responsabilitati specifice.

Dupa criteriul nivelului studiilor necesare ocuparii functiei publice, functiile publice se impart in trei clase:

a) clasa I, cuprinzand functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta respectiv: consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector;

b) clasa a II-a, cuprinzand functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii superioare de scurta durata, absolvite cu diploma respectiv referent de specialitate ;

c) clasa a III-a, cuprinzand functiile publice pentru a caror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, absolvite cu diploma de bacalaureat respectiv referent..Ca regula, functionarii publici numiti in functii publice din clasele a II-a si a III-a pot ocupa numai functii publice de executie.

Dupa nivelul atributiilor titularului, functiile publice se impart in trei categorii:

a) functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici;

b) functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de conducere;

c) functii publice corespunzatoare categoriei functionarilor publici de executie.

Functionarii publici sunt debutanti sau definitivi.

Statutul prevede expres, dar nu limitativ, lista cuprinzand functiile publice generale si specifice dupa cum urmeaza:

Sunt functii publice generale urmatoarele:

1. Functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici:

· secretar general al Guvernului si secretar general adjunct al Guvernului;

· secretar general si secretar general adjunct din ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

· prefect si subprefect ;

. inspector guvernamental.

2. Functii publice de conducere:

· director general si director general adjunct din cadrul autoritatilor administrative autonome, al ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

· secretar al judetului si al municipiului Bucuresti;

· director si director adjunct din cadrul autoritatilor administrative autonome din aparatul ministerelor si al celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale;

. director executiv si director executiv adjunct in cadrul serviciilor publice deconcentarte ale ministerelor si ale altor organe de specialitate ale administratiei publice centrale precum si din cadrul autoritatilor administratiei publice locale si al institutiilor publice subordonate acestora;

. secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucuresti, al orasului si al comunei;

· sef serviciu;

· sef birou.

3. Functii publice de executie:

· consilier, consilier juridic, auditor, expert, inspector;

· referent de specialitate;

· referent.

Sunt functii publice specifice urmatoarele:

1. Functii publice de conducere:

· arhitect-sef;

2. Functii publice de executie:

· inspector de concurenta;

· inspector vamal;

· inspector de munca;

· controlor delegat;

. expert in tehnologia informatiilor si al telecomunicatiilor;

· comisar.

Alte functii specifice:

. manager public.

Functiile publice de executie sunt structurate pe grade profesionale, dupa cum urmeaza:

a) superior, ca nivel maxim;

b) principal;

c) asistent;

d) debutant.

Agentia Nationala a Functionarilor Publici

Agentia Nationala a Functionarilor Publici este un organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, functionand in subordinea Ministerului Internelor si Reformei Administrative. Ea a fost infiintata in scopul crearii si dezvoltarii unui corp de functionari publici profesionisti, stabil si impartial.

Aceasta institutie este condusa de un presedinte cu rang de secretar de stat, numit de catre primul-ministru la propunerea ministrului administratiei si internelor si este finantata de la bugetul de stat. Presedintele reprezinta ANFP in raporturile cu ministerele, cu celelalte autoritati ale administratiei publice centrale, locale, cu persoane juridice, si persoane fizice romane sau straine precum si in justitie. In exercitarea atributitiilor sale presedintele emite ordine cu caracter normativ si individual.

Dintre atributiile Agentiei Nationale a Functionarilor Publici mentionam:

· elaboreaza politicile si strategiile privind managementul functiei publice si al functionarilor publici;

· elaboreaza si avizeaza proiectele de acte normative privind functia publica si functionarii publici;

· monitorizeaza si controleaza modul de aplicare a legislatiei privind functia publica si functionarii publici in cadrul autoritatilor si institutiilor publice;

· elaboreaza reglementarile comune, aplicabile tuturor autoritatilor si institutiilor publice, privind functiile publice, precum si instructiuni privind aplicarea unitara a legislatiei in domeniul functiei publice si al functionarilor publici;

. elaboreaza proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici;

· stabileste criteriile pentru evaluarea activitatii functionarilor publici;

· centralizeaza propunerile de instruire ale functionarilor publici, stabilite ca urmare a evaluarii performantelor profesionale individuale ale functionarilor publici;

. colaboreaza cu İnstitutul National de Administratie la stabilirea tematicii specifice programelor de formare specializata in administratia publica si de perfectionare a functionarilor publici;

· intocmeste si administreaza baza de date cuprinzand evidenta functiilor publice si a functionarilor publici;

· aproba conditiile de participare si procedura de organizare a recrutarii si promovarii pentru functiile publice pentru care organizeaza concurs, avizeaza si monitorizeaza recrutarea si promovarea pentru celelalte functii puublice, in conditiile legii;

· realizeaza redistribuirea functionarilor publici carora le-au incetat raporturile de serviciu din motive neimputabile;

· acorda asistenta de specialitate si coordoneaza metodologic compartimentele de resurse umane din cadrul autoritatilor si institutiilor administratiei publice centrale si locale;

. participa la negocierile dintre organizatiile sindicale representative ale functionarilor publici si Ministerul Internelor si Reformei Administrative;

. colaboreaza cu organisme si cu organizatii internationale din domeniul sau de activitate;

. elaboreaza anual, cu consultarea autoritatilor si institutiilor publice, Planul de ocupare al functiilor publice, pe care il supune spre aprobare Guvernului;

. intocmeste raportul anual cu privire la managementul functiilor publice si al functionarilor publici pe care il prezinta Guvernului;

. constata contraventii si aplica sanctiuni, in conditiile legii.

Agentia Nationala a Functionarilor Publici are legitimitate procesuala activa si poate sesiza instanta de contencios administrativ, atunci cand constata ca un act al unei autoritati sau institutii publice incalca legislatia privind functia publica sau functionarii publici ca urmare a activitatii proprii de control, sau cand constata ca o autoritate sau institutie publica refuza sa aplice prevederilor legale in domeniul functiei publice sau a functionarilor publici. Actul atacat de agentie este suspendat de drept. De asemenea, presedintele Agentiei Nationale a Functionarilor Publici poate sesiza si prefectul in legatura cu actele ilegale emise de autoritatile administratiei publice locale.

ANFP elaboreaza planul de ocupare a functiilor publice, dupa consultarea organizatiilor sindicale representative la nivel national. Rolul acestui plan este de a ordona corpul functionarilor publici si functiile publice din cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

Planul de ocupare a functiilor publice stabileste:

- numarul maxim al functiilor publice, rezervate promovarii functionarilor publici;

- numarul maxim al functiilor publice care vor fi rezervate promovarii rapide;

- numarul maxim al functiilor publice, care vor fi ocupate prin recrutare;

- numarul maxim al functiilor care vor fi infiintate;

- numarul maxim de functii publice pe fiecare clasa, categorie si pe grade profesionale;

- numarul maxim al functiilor publice, de conducere si al functiilor publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici.

Planul se aproba anual, printr-o hotarare de Guvern, a consiliului local sau judetean, dupa caz.

Agentiei Nationale a Functionarilor Publici ii revin si alte atributii, cum sunt cele prevazute de Legea nr.7/2004, privind Codul de conduita a functionarilor publici:

- primirea petitiilor si sesizarilor privind incalcarea normelor stabilite prin Cod;

- formularea de recomandari de solutioanre a cazurilor cu care a fost sesizat;

- elaborarea de studii si cercetari privind respectarea prevederilor Codului;

- colaborarea cu organizatii neguvernamentale care au drept scop promovarea intereselor legitime ale cetatenilor in relatiile cu functionarii publici.

ANFP poate fi sesizata de orice persoana, cu privire la incalcarea prevederilor Codului de catre functionari. Totodata, sesizarea se poate formula si de catre functionarii publici care sunt supusi unor forme de constrangere sau amenintare, pentru a-i determina sa incalce dispozitiile legale.

4. Drepturile si indatoririle functionarilor publici

Functionarii publici au, in principiu, drepturile si obligatiile consacrate si garantate de Constitutia Romaniei pentru oricare cetatean. Specificul raportului de serviciu face ca anumite drepturi sa fie supuse unor restrictii. İzvoarele acestor restrictii sunt de ordin constitutional sau legal si vizeaza, in principal, unele drepturi politice si libertati cetatenesti.

Indatoririle specifice functionarilor publici sunt determinate, de asemenea, de caracteristicile raportului de serviciu, fiind atat de natura constitutionala, cat mai ales legala. Vom prezenta in continuare, intr-o maniera sintetica, principalele drepturi si indatoriri ale functionarilor din administratia publica.

4.1. Drepturile functionarilor publici

1. Dreptul la opinie al functionarilor publici este garantat, prin dispozitiile constitutionale referitoare la libertatea constiintei si cea de exprimare. Nici un functionar public nu poate fi constrans sa adopte o opinie contrara convingerilor sale. In acest sens este interzisa orice discriminare intre functionari pe criterii politice, sindicale, religioase, etnice, de sex, stare materiala, origine sociala sau de orice alta natura. Exprimarea opiniilor este insa limitata de obligatia de neutralitate si de cea de rezerva.

2. Dreptul de a fi informat, cu privire la deciziile care se iau in aplicarea prezentului Statut si care il vizeaza in mod direct.

Dreptul de asociere sindicala este garantat functionarilor publici, care pot sa infiinteze organizatii sindicale, sa adere la ele si sa exercite orice mandate in cadrul acestora. Acest drept nu este recunoscut unor categorii de functionari, cum sunt inaltii functionari publici.

4. Dreptul la greva, pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale, in conditiile legii. Functionarii publici care se afla in greva nu beneficiaza de salariu si alte drepturi salariale pe durata grevei.

5. Dreptul la salariu pentru activitatea desfasurata, care este compus din: salariul de baza; sporul pentru vechime in munca; suplimentul postului; suplimentul corespunzator treptei de salarizare. Functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale, in conditiile legii. Salarizarea se face in conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru functionarii publici. Durata normala a timpului de lucru este de 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana. Pentru asigurarea continuitatii serviciului, este reglementata prestarea orelor suplimentare, peste programul de lucru sau in zilele de sarbatori legale. In aceste situatii functionarii publici de executie au dreptul la recuperare sau la plata majorata cu un spor de 100% din salariul de baza. Functionarii publici au dreptul, in conditiile legii, la concediu de odihna, concedii medicale si la alte concedii. Ei beneficiaza, pe durata concediilor, pe langa indemnizatia de concediu si la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu. De asemenea, functionarii publici au dreptul la pensii, precum si la celelalte drepturi de asigurari sociale de stat, in conditiile legii.

Functionarii publici care potrivit legii sunt obligati sa poarte uniforma in timpul serviciului o primesc gratuit.

6. Dreptul la protectie, impotriva amenintarilor, violentelor, faptelor de ultraj carora le-ar putea fi victima in exercitarea functiei publice.

7. Dreptul dar si obligatia de a-si imbunatati in mod continuu abilitatile si pregatirea profesionala.

8. Dreptul la cariera. Acesta semnifica posibilitatea functionarului de a avansa in functie, potrivit meritelor sale personale, fara nici o alta discriminare.

9. Drepturi politice. Cu unele exceptii de natura constitutionala sau legala, functionarii publici romani se bucura de cvasi-integralitatea drepturilor politice, adica pot face parte din partide politice, cu toate consecintele ce decurg de aici, inclusiv dreptul de a fi ales, singura restrictie fiind interdictia de a face parte din organele de conducere ale partidelor politice.

Exceptiile se refera la anumite categorii de functionari publici, expres prevazute de lege, cum sunt inaltii functionari publici. Acestia au dreptul de a alege, insa nu pot face parte din partide politice.

4.2. Indatoririle functionarilor publici

Principalele indatoriri ale functionarilor publici, pe langa cele care le revin ca tuturor cetatenilor si anume indatoririle prevazute de Constitutia Romaniei, decurg din misiunea sociala a administratiei publice, si anume realizarea interesului general si asigurarea serviciului public, la nivelul activitatii executive. Acestea sunt:

1. Obligatia de a-si indeplini cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea indatoririle de serviciu si sa se abtina de la orice fapta care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului functionarilor publici.. Potrivit acestei obligatii, functionarii publici, indiferent de rangul lor ierarhic, sunt responsabili de realizarea sarcinilor de serviciu ce le sunt incredintate. Ei trebuie sa-si utilizeze intreaga capacitate pentru a-si indeplini in cele mai bune conditii obligatiile de serviciu. De asemenea, in intreaga lor activitate ei trebuie sa respecte normele de conduita profesionala si civica prevazute de lege. Functionarul public nu-si poate permite manifestari emotionale stridente, lipsa de politete, relatii particulare cu persoane dubioase sau care au interese ce depind de functia pe care o exercita.

2. Obligatia de a se conforma dispozitiilor primite de la superiorii ierarhici. Aceasta obligatie cere ca toti functionarii sa se conformeze dispozitiilor superiorului ierarhic, cu exceptia dispozitiilor vadit ilegale si a celor care compromit grav un interes public (vadit inoportune), care trebuie motivate in scris.

Obligatia de impartialitate. In timpul exercitarii atributiilor de serviciu, functionarul este obligat sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor sale politice, sa nu favorizeze vre-un partid politic sau vreo organizatie careia ii este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice. Opiniile functionarului nu trebuie sa afecteze obiectivitatea si impartialitatea de care trebuie sa dea dovada in raporturile de serviciu.

Potrivit acestei obligatii, in instrumentarea dosarelor ce le sunt incredintate, functionarii trebuie sa se abtina de la orice favoritism sau partizanat, sa asigure egalitatea de tratament, sau, cu alte cuvinte sa nu comita nici o discriminare pozitiva sau negativa, interzisa de lege.

4. Obligatia pastrarii secretului de stat, secretului de serviciu, precum si confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care i-au cunostinta in exercitarea functiei publice, cu exceptia informatiilor de interes public.

6. Obligatia de a prezenta declaratia de avere, la numirea intr-o functie publica, precum si la incetarea raportului de serviciu.

7. Obligatia de a rezolva in termenele stabilite de catre superiorii ierarhici a lucrarilor repartizate.

8. Obligatia de a respecta regimul juridic al conflictului de interese si al incompatibilitatilor, stabilite potrivit legii.

8. Obligatia exclusivitatii functiei publice. Aceasta interzice functionarului public de a cumula functia publica pe care o detine cu orice alta functie sau demnitate publica, cu exceptia calitatii de cadru didactic, a activitatii de cercetare stiintifica si a creatiei literar-artistice. De asemenea, functionarii publici nu pot detine functii in regiile autonome, societatile comerciale ori in alte unitati cu scop lucrativ, din domeniul public sau privat, in cadrul unei asociatii familiale sau ca persoana fizica autorizata. In fine, functionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia pe care o indeplinesc.

Obligatiile prevazute in Constitutie sunt respectate de orice cetatean, incalcarea acestora atragand in principal raspunderea penala si civila. Obligatiile comune de serviciu si de functie atrag in cazul nerespectarii lor una din formele raspunderii juridice, respectiv disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz.

5. Cariera functionarilor publici

Principalele etape ale carierei functionarilor publici privesc: recrutarea, numirea, promovarea functionarilor publici precum si modificarea, suspendarea si incetarea raportului de serviciu.

5.1. Recrutarea functionarilor publici

Conditiile de acces la functiile publice, care trebuie indeplinite de orice candidat sunt:

- sa aiba cetatenia romana si domiciliul in Romania;

- sa cunoasca limba romana, scris si vorbit;

- sa aiba minimum 18 ani impliniti;

- sa aiba capacitate deplina de exercitiu;

- sa aiba starea de sanatate corespunzatoare functiei publice pentru care candideaza, atestata pe baza de examen medical de specialitate;

- sa aiba studiile prevazute de lege pentru functia publica;

- sa indeplineasca, daca legea prevede, anumite conditii specifice;

- sa nu fi fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite cu intentie care l-ar face incompatibil cu exercitarea functiei publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea;

- sa nu fi fost destituit dintr-o functie publica in ultimii 7 ani;

- sa nu fi desfasurat activitate de politie politica, asa cum este definita prin lege.

Potrivit art. 56 din Statutul functionarilor publici, ocuparea functiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire, recrutare sau alte modalitati prevazute expres de lege. Dintre aceste modalitati, un interes deosebit il reprezinta recrutarea, deoarece se face prin concurs, care are la baza principiile competitiei deschise, transparentei, meritelor profesionale si competentei, precum si cel al egalitatii accesului la functiile publice pentru fiecare cetatean care indeplineste conditiile legii. Organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici este reglementata detaliat de Hotararea Guvernului nr. 611/2008, care stabileste:

- principiile pe baza carora se organizeaza si se desfasoara concursul;

- conditiile de participare la concurs;

- modul de constituire a comisiilor de concurs si a comisiilor de solutionare a contestatiilor;

- procedura de organizare si desfasurare a concursului;

- comunicarea rezultatului concursului si contestarea acestuia.

Functionarii publici debutanti vor parcurge o perioada de stagiu de 12 luni, pentru cei din clasa I, de 8 luni, pentru cei din clasa a II-a, si de 6 luni pentru cei din clasa a III-a. Perioada de stagiu este etapa din cariera functionarului public cuprinsa intre data numirii ca functionar public debutant, in urma promovarii concursului de recrutare, si data numirii ca functionar public definitiv. Ea are ca obiect confirmarea aptitudinilor profesionale ale functionarilor publici debutanti in indeplinirea atributiilor si responsabilitatilor unei functii publice, formarea lor practica, insusirea specificului activitatii autoritatii sau institutiei publice in cadrul careia isi desfasoara activitatea, precum si a exigentelor administratiei publice.

La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluarii care se face, functionarul public debutant va fi numit functionar public de executie definitiv, in clasa corespunztoare studiilor absolvite, in gradul profesional asistent sau va fi eliberat din functia publica, in cazul in care a obtinut la evaluarea activitatii calificativul "necorespunzator".

Numirea in functie se realizeaza prin actul administrativ emis, ca regula, de conducatorii autoritatilor sau institutiilor publice din administratia centrala sau locala. Actul administrativ de numire are forma scrisa si trebuie sa contina temeiul legal al numirii, numele functionarului public, denumirea functiei publice, data de la care urmeaza sa exercite functia publica, drepturile salariale, precum si locul de desfasurare a activitatii. Fisa postului aferenta functiei publice se anexeaza la actul administrativ de numire, iar o copie se inmaneaza functionarului public. Forma scrisa a actului de numire constituie o conditie ad validitatem, spre deosebire de contractul individual de munca al salariatului pentru care incheierea in forma scrisa reprezinta o conditie ad probationem.

La intrarea in corpul functionarilor publici, functionarul public depune juramantul de credinta, in termen de trei zile de la emiterea actului de numire in functia publica definitiva. Continutul juramantului este urmatorul: "Jur sa respect Constitutia, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, sa aplic in mod corect si fara partinire legile tarii, sa indeplinesc constiincios indatoririle ce imi revin in functia publica in care am fost numit, sa pastrez secretul profesional si sa respect normele de conduita profesionala si civica. Asa sa imi ajute Dumnezeu!". Juramantul poate fi depus si fara formula religioasa. Refuzul depunerii juramantului atrage revocarea deciziei de numire in functie. Depunerea juramantului incheie procedura de investitura in functie, semnificand angajarea titularului in realizarea atributiilor sale de serviciu, in litera si spiritul legii. Aceasta ultima formalitate marcheaza momentul din care functionarul public exercita in mod valabil prerogativele functiei sale.

5.2. Promovarea functionarilor publici

Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unor functii publice superioare vacante. Promovarea in gradul profesional imediat superior celui detinut se face prin concurs sau examen, organizat anual, prin transformarea postului ocupat de functionarul public ca urmare a promovarii concursului sau examenului.

Promovarea in clasa, in grade profesionale si avansarea in trepte de salarizare nu sunt conditionate de existenta unui post vacant. Pentru a participa la concursul pentru promovarea in gradul profesional imediat superior, functionarii publici trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii minime:

a) sa aiba o vechime minima de 4 ani in functii publice de executie din gradul profesional al functiei publice din care promoveaza;

b) sa aiba cel putin 2 ani vechime in treapta de salarizare din care avanseaza;

b) sa fi obtinut la evaluarea performantelor profesionale individuale din ultimii 2 ani, cel putin calificativul " bine";

c) sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata in conditiile legii.

In cazul functiilor publice de conducere, au dreptul de a participa la concurs, persoanele care indeplinesc cumulative urmatoarele conditii:

a) sunt absolventi de masterat sau de studii postuniversitare in domeniul administratiei publice, management ;

b) sa fie numiti intr-o functie publica din clasa I;

c) sa indeplineasca cerintele specifice prevazute in fisa postului si sa aiba o vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice de:

· minimum 2 ani pentru functiile publice de sef birou, sef serviciu si secretar al comunei precum si a functiilor publice specifice asimilate acestora;

· minimum 5 ani, pentru celelalte functii publice de conducere;

d) sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata in conditiile prezentei legi.

In fine, pentru a ocupa o functie publica corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici, conditiile de participare la concurs sunt, dupa cum este si firesc, cele mai exigente. Astfel, au dreptul de a participa la concurs, persoanele care indeplinesc cumulative urmatoarele conditii:

a) indeplinesc conditiile de acces la functiile publice conf. art 54 din Statut;

b) au studii superioare de lunga durata, absolvite cu diploma de licenta;

c) au absolvit programe de formare specializata pentru ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici ori a exercitat un mandat complet de parlamentar;

d) au cel putin 5 ani vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice.

6. Modificarea, suspendarea si incetarea raportului de serviciu

Modificarea raportului de serviciu este o schimbare semnificativa a continutului acestuia, sub cel putin unul dintre aspectele sale esentiale, si anume: natura atributiilor de serviciu, locul de desfasurare a activitatii, drepturile salariale.

Legiuitorul roman reglementeaza urmatoarele forme de modificare a raportului de serviciu:

a) delegarea;

b) detasarea;

c) transferul;

d) mutarea in cadrul altui compartiment al autoritatii sau institutiei publice;

e) exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere.

Delegarea se caracterizeaza prin schimbarea locului de desfasurare a activitatii, in cadrul aceleiasi functii, si presupune, de obicei, o deplasare in alta localitate. Ea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care este incadrat functionarul si ca regula, nu poate depasi 60 de zile calendaristice intr-un an. Pe cale de exceptie, delegarea se poate dispune pentru o perioada mai mare de 60 zile calendaristice intr-un an, dar numai cu acordul scris al functionarului public.

Functionarul public poate refuza delegarea daca se afla intr-una dintre urmatoarele situatii:

· graviditate;

· isi creste singur copilul minor;

· starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata delegarea.

Pe timpul delegarii, functionarul public isi pastreaza functia si salariul, iar autoritatea sau institutia care il deleaga este obligata sa suporte costul integral al transportului, cazarii si al indemnizatiei de delegare.

Detasarea se caracterizeaza prin trecerea temporara intr-o functie publica vacanta, la o alta autoritate sau institutie. Ea se dispune in interesul autoritatii sau institutiei publice in care urmeaza sa isi desfasoare activitatea functionarul, de regula, pentru cel mult 6 luni. Pe cale de exceptie acest interval poate fi depasit, dar numai cu acordul scris al functionarului.

Detasarea se poate dispune numai daca pregatirea profesionala a functionarului respectiv corespunde atributiilor si responsabilitatilor functiei publice pe care urmeaza a fi detasat. Functionarul public poate refuza detasarea daca se afla intr-una dintre urmatoarele situatii:

· graviditate;

· isi creste singur copilul minor;

· starea sanatatii, dovedita cu certificat medical, face contraindicata detasarea;

· detasarea se face intr-o localitate in care nu i se asigura conditii corespunzatoare de cazare;

· este singurul intretinator de familie;

· motive familiale temeinice justifica refuzul de a da curs detasarii.

Pe parcursul detasarii, functionarul isi pastreaza functia detinuta la autoritatea sau institutia care l-a detasat. Autoritatea sau institutia la care este detasat trebuie sa-i asigure drepturile salariale avute. Daca salariul corespunzator functiei pe care functionarul public este detasat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detasarii in alta localitate, autoritatea sau institutia publica beneficiara este obligata sa acorde functionarului indemnizatia de detasare si sa-i suporte urmatoarele cheltuieli:

· costul integral al transportului, dus si intors, cel putin o data pe luna;

· costul integral al cazarii in localitatea respectiva;

Transferul se caracterizeaza prin trecerea definitiva intr-o functie publica vacanta, la o alta autoritate sau institutie publica. Transferul se face intr-o functie publica echivalenta, cu conditia ca functionarul public transferat sa indeplineasca cerintele specifice prevazute in fisa postului. Transferul imbraca doua forme: in interesul serviciului sau la cererea functionarului public.

Transferul in interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al functionarului public transferat. Daca transferul in interesul serviciului se face la o autoritate sau institutie publica situata in alta localitate, functionarul transferat are dreptul la o indemnizatie egala cu salariul net din luna anterioara transferului, la acoperirea cheltuielilor de transport si la un concediu platit de 5 zile.

Transferul la cerere are loc in urma aprobarii cererii de transfer, formulata de functionarul interesat, de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la care se solicita transferul.

Mutarea in cadrul altui compartiment al autoritatii sau institutiei publice se caracterizeaza prin trecerea, definitiva sau temporara, intr-o alta functie publica in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii. Mutarea poate avea loc numai daca functionarul respectiv indeplineste conditiile cerute pentru noua functie. Mutarea definitiva se poate face atat in interesul functionarului cat si al institutiei. Ea se aproba de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, numai cu acordul scris al functionarului in cauza. Mutarea temporara se face in interesul autoritatii sau institutiei publice, prin dispozitia motivata a conducatorului acesteia, pe o perioada de cel mult 6 luni intr-un an, cu respectarea pregatirii profesionale si pastrarea drepturilor salariale ale functionarului public.

Exercitarea cu caracter temporar a unei functii publice de conducere se caracterizeaza prin promovarea temporara a unui functionar public care indeplineste conditiile necesare pentru ocuparea functiei respective si care nu are in cazierul administrativ sanctiuni disciplinare neradiate in conditiile legii. Promovarea temporara se poate face in doua situatii: functia publica de conducere este vacanta sau titularul functiei de conducere este suspendat.

In cazul functiei publice de conducere vacante, promovarea temporara se dispune de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, pe o perioada de maximum 6 luni, termen in care functia respectiva trebuie ocupata prin concurs. In cazul in care titularul functiei publice de conducere este suspendat, promovarea temporara se face pe durata suspendarii, prin dispozitie a conducatorului autoritatii sau institutiei publice, fara a mai fi necesar avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Functionarul public promovat temporar are dreptul la salariul functiei publice de conducere pe care o exercita, daca acesta este mai mare decat salariul pe care il are.

Promovarea temporara se poate face in cadrul aceleiasi autoritati sau institutii publice, caz in care aceasta trebuie sa-i pastreze functia de baza, sau in cadrul altei autoritati sau institutii publice, caz in care se combina cu detasarea.

Suspendarea raportului de serviciu este o intrerupere temporara a acestuia. In aceasta perioada, se pastreaza calitatea de functionar public, insa acesta nu isi exercita functia si nu beneficiaza de drepturile salariale aferente. Raportul de serviciu se suspenda de drept sau la initiativa functionarului public.

Statutul functionarilor publici mentioneaza o diversitate de situatii care conduc la suspendarea de drept a raportului de serviciu. Dintre aceste situatii mentionam:

· perioada in care functionarul este numit sau ales intr-o functie de demnitate publica;

· perioada in care functionarul este incadrat la cabinetul unui demnitar;

· perioada in care functionarul desfasoara o activitate sindicala pentru care legea prevede suspendarea;

· perioada in care functionarul isi efectueaza stagiul militar, este concentrat sau mobilizat;

· perioada in care functionarul este arestat preventiv;

· perioada in care functionarul este in concediu pentru incapacitate temporara de munca pe o perioada mai mare de o luna sau in concediu de maternitate.

. carantina, forta majora.

Suspendarea raportului de serviciu, din initiativa functionarului public, se produce in urmatoarele situatii:

a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani, in conditiile legii;

b) concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului cu handicap pentru afectiunile intercurente, pana la 18 ani, in conditiile legii;

c) desfasurarea unor activitati in cadrul unor organisme sau institutii internationale;

d) pentru participarea la campania electorala;

e) pentru participarea la greva, in conditiile legii.

De asemenea, raportul de serviciu se poate suspenda si la cererea motivata a functionarului public, pentru un interes personal legitim.

In cazul suspendarii de drept, conducatorul autoritatii sau institutiei publice are obligatia sa asigure, in termen de 5 zile, conditiile necesare reluarii activitatii de catre functionarul public. In celelalte situatii de suspendare, aceasta obligatie trebuie indeplinita in termen de 30 de zile. Pe perioada suspendarii raportului de serviciu, autoritatile si institutiile publice au obligatia sa rezerve postul aferent functiei publice respective. Acesta poate fi ocupat temporar, pe perioada suspendarii, de un functionar public din Corpul de rezerva, sau daca acest lucru nu este posibil, pe baza unui contract de munca pe perioada determinata.

Incetarea raportului de serviciu reprezinta intreruperea definitiva a acestuia si pierderea calitatii de functionar public, cu exceptia celor ce intra in corpul de rezerva. Incetarea raporturilor de serviciu a functionarilor publici are loc in urmatoarele conditii:

· de drept;

· prin acordul partilor, consemnat in scris;

· prin eliberare din functia publica;

· prin destituire din functia publica;

· prin demisie.

Raportul de serviciu inceteaza de drept:

a) la data decesului functionarului public;

b) la data ramanerii irevocabile a hotararii judecatoresti de declarare a mortii functionarului public;

c) daca functionarul public nu mai are cetatenia romana si domiciliul in tara;

d) daca functionarul public si-a pierdut capacitatea deplina de exercitiu;

e) daca functionarul public nu mai indeplineste conditiile de studii prevazute de lege pentru functia respectiva;

f) la data comunicarii deciziei de pensionare pentru limita de varsta sau invaliditate;

g) ca urmare a constatarii nulitatii absolute a actului administrativ de numire in functia publica, de la data la care nulitatea a fost constatata printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila;

h) cand functionarul public a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o fapta prevazuta la art.54 lit.h din Statut sau s-a dispus aplicarea unei sanctiuni privative de libertate, la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii de condamnare;

i) ca urmare a interzicerii exercitarii profesiei sau a functiei, ca masura de siguranta ori ca masura complementara, de la data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus interdictia;

j) la data expirarii termenului in care a fost ocupata, pe perioada determinata, functia publica.

Incetarea raportului de serviciu prin acordul partilor este modalitatea cea mai elastica, in sensul ca nu este supusa unor conditii speciale, fiind suficient acordul de vointa exprimat in scris.

Eliberarea din functia publica intervine pentru motive neimputabile functionarului, legea stabilind limitativ urmatoarele situatii:

a) autoritatea sau institutia publica si-a incetat activitatea ori a fost mutata intr-o alta localitate, iar functionarul public nu este de acord sa o urmeze;

b) autoritatea sau institutia publica isi reduce personalul ca urmare a reorganizarii, prin reducerea postului ocupat de functionarul public;

c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia publica, ocupata de functionarul public, a unui functionar public eliberat sau destituit nelegal sau pentru motive neintemeiate, de la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti prin care s-a dispus reintegrarea;

d) pentru incompetenta profesionala in cazul obtinerii calificativului "nesatisfacator" la evaluarea performantelor profesionale individuale;

e) functionarul nu mai indeplineste conditiile specifice pentru ocuparea functiei publice; f) starea sanatatii fizice sau/si psihice a functionarului public, constatata prin decizia organelor competente de expertiza medicala, nu ii mai permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare functiei publice detinute;

g) ca urmare a refuzului neantemeiat al inaltului functionar public de acceptare a numirii in coditiile art.93 din Statutul functionarilor publici.

In cazul eliberarii din functie, autoritatea sau institutia publica este obligata sa acorde functionarilor un preaviz de 30 de zile calendaristice. In perioada de preaviz, persoana care are competenta legala de numire in functia publica poate acorda celui in cauza reducerea programului de lucru, pana la 4 ore zilnic, fara afectarea drepturilor salariale cuvenite.

In cazul in care exista o functie publica vacanta, identificata in perioada de preaviz, functionarul public va putea fi transferat in interesul serviciului sau la cerere.

Functionarii publici care au fost eliberati din functie in situatiile mentionate la lit.a, b, c si e formeaza corpul de rezerva al functionarilor publici. Acesta este gestionat de Agentia Nationala a Functionarilor Publici, in scopul redistribuirii functionarilor care il compun. Membrii corpului de rezerva parasesc acest corp si isi pierd calitatea de functionar public dupa implinirea termenului de 2 ani de la data trecerii in corpul de rezerva.

Aceste fapte sunt: savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni savarsite de intentie, care implica incompatibilitate cu exercitarea unei functii publice, cu exceptia situatiei in care a intervenit reabilitarea.

· in cazul in care Agentia Nationala a Functionarilor Publici redistribuie functionarul intr-o functie publica vacanta corespunzatoare studiilor absolvite si pregatirii profesionale, iar acesta o refuza;

· angajarea functionarului in baza unui contract de munca pe o perioada mai mare de 12 luni;

· la cererea functionarului public.

Destituirea din functia publica intervine pentru motive imputabile functionarului, legea stabilind limitativ urmatoarele situatii:

a) ca sanctiune disciplinara, aplicata pentru savarsirea repetata a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave;

b) daca s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar functionarul public nu actioneaza pentru incetarea acestuia, intr-un termen de 10 zile calendaristice de la data la care a intervenit cazul de incompatibilitate.

Conflictul de interese si regimul incompatibilitatilor in exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice reglementeaza situatiile in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor ce-i revin potrivit Constitutiei si altor acte normative. Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese in exercitarea demnitatilor si functiilor publice sunt: impartialitatea, integritatea, transparenta actelor juridice emise si suprematia interesului public.

Incompatibilitatile privind functionarii publici sunt reglementate la art. 94-98 din Legea nr.161/2003, privind unele masuri pentru asigurarea transparentei in exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si in mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei.

Potrivit reglementarilor mentionate, calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica decat cea in care a fost numit, precum si cu functiile de demnitate publica.

Functionarii publici nu pot detine alte functii si nu pot desfasura alte activitati, remunerate sau neremunerate, dupa cum urmeaza:

· in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice;

· in cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia cazului in care functionarul public este suspendat din functia publica;

· in cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale ori in alte unitati cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, in cadrul unei asociatii familiale sau ca persoana fizica autorizata;

· in calitate de membru al unui grup de interes economic.

De asemenea, functionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane in ceea ce priveste efectuarea unor acte in legatura cu functia publica pe care o exercita. Nu sunt permise raporturile ierarhice directe in cazul in care functionarii publici respectivi sunt soti sau rude de gradul I. Interdictia persista si in cazul in care seful ierarhic direct are calitatea de demnitar.

Functionarii publici pot exercita functii sau activitati in domeniul didactic, al cercetarii stiintifice si al creatiei literar-artistice. Functionarii publici, cu exceptia inaltilor functionari, pot fi membri ai partidelor politice legal constituite, insa nu pot fi membri ai organelor de conducere ale partidelor politice si le este interzis sa exprime sau sa apere in mod public pozitia unui partid politic.

In cazul demisiei, functionarul public trebuie sa notifice in scris vointa sa de a inceta raportul de serviciu, persoanei care are competenta legala de numire in functia publica. Demisia nu trebuie motivata si produce efecte dupa 30 de zile calendaristice de la inregistrare.

In final, precizam ca, incetarea de drept a raportului de serviciu se constata, iar eliberarea si destituirea din functia publica se dispun, ca regula, prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiei publice, care poate fi atacat in fata instantei de contencios administrativ. İnstanta poate dispune anularea actului si reancadrarea functionarului in functia publica detinuta. La incetarea raportului de serviciu, functionarul public i-si pastreaza drepturile dobandite in cadrul carierei, cu exceptia cazului in care raportul de serviciu a incetat din motive imputabile acestuia.

7. Raspunderea functionarilor publici

In unele lucrari din perioada postbelica erau identificate cinci tipuri de raspundere a functionarului public: disciplinara, contraventionala, penala, materiala si civila. Doctrina unei perioade istorice este influentata de sistemul constitutional si legal in care se exprima ea. In acest fel unele din ideile pe care le exprima rezista schimbarilor intervenite in realitatea juridica, altele raportate strict la un sistem, dispar o data cu sistemul.

Alt autor reprezentativ pentru doctrina acestei perioade , vorbind despre responsabilitatea functionarilor de stat, identifica patru forme: penala, disciplinara, administrativa si materiala. Este lesne de inteles ca noile realitati politico-juridice nu raman fara consecinte in ceea ce priveste aceasta problema.

Potrivit art.75 din Statutul functionarilor publici : "Incalcarea de catre functionarii publici, cu vinovatie, a indatoririlor de serviciu atrage raspunderea disciplinara, contraventionala, civila sau penala, dupa caz."

Raspunderea disciplinara este reglementata la art.77 alin.1 din Statut, dupa cum urmeaza:" Incalcarea cu vinovatie de catre functionarii publici a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege, constituie abatere disciplinara si atrage raspunderea disciplinara a acestora."

In continuare, Statutul contine prevederi referitoare la faptele ce constituie abateri disciplinare, sanctiunile aplicabile, precum si unele dispozitii procedurale referitoare la aplicarea sanctiunii disciplinare, contestarea acesteia de catre functionarul public nemultumit si cazierul administrativ.

Faptele ce constituie abateri disciplinare, limitativ stabilite de Statut, sunt urmatoarele:

a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;

b) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;

c) absente nemotivate la serviciu;

d) nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;

e) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;

f) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter;

g) manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;

h) desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic;

i) refuzul de a indeplini atributiile de serviciu;

j) incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici;

k) alte fapte prevazute ca abateri disciplinare in actele normative din domeniul functiei publice si functionarilor publici.

Dintre acestea, incalca in mod evident deontologia faptele descrise la literele e, f, g si h. In ceea ce priveste sanctiunile disciplinare, ele sunt expres si limitativ prevazute de statute, si sunt de gravitati diferite, potrivit principiului general al proportionalitatii pedepselor.

Sanctiunile disciplinare, care pot fi aplicate functionarilor publici, pentru abaterile disciplinare, de asemenea, limitativ prevazute de Statut, sunt urmatoarele:

a) mustrarea scrisa;

b) diminuarea drepturilor salariale cu 5 - 20% pe o perioada de pana la 3 luni;

c) suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de 1 la 3 ani;

d) retrogradarea in treptele de salarizare sau retrogradarea in functia publica pe o perioada de pana la un an;

e) destituirea din functia publica.

La individualizarea sanctiunii disciplinare se va tine seama de: cauzele si gravitatea abaterii disciplinare; imprejurarile in care a fost savarsita; gradul de vinovatie a functionarului public si consecintele abaterii; comportarea generala in timpul serviciului a functionarului public; existenta in antecedentele functionarului public a altor sanctiuni disciplinare care nu au fost radiate in conditiile legii.

Sanctiunea disciplinara se aplica in termen de cel mult 1 an de la data sesizarii comisiei de disciplina cu privire la savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 2 ani de la data savarsirii abaterii disciplinare.

Competenta aplicarii sanctiunilor disciplinare revine direct persoanei care are competenta legala de numire in functia publica pentru sanctiunea disciplinara prevazuta la art.77 aln.(3), lit.a) si la propunerea comisiei de disciplina, pentru sanctiunile disciplinare prevazute la art.77 alin.(3), lit.b)-e).

Pentru analizarea faptelor sesizate ca abateri disciplinare si propunerea sanctiunii disciplinare aplicabile functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice se constituie comisii de disciplina.

In vederea asigurarii dreptului la aparare a functionarilor publici, si pentru a se preveni eventualele abuzuri, in ceea ce priveste angajarea raspunderii disciplinare, sanctiunea disciplinara nu poate fi aplicata decat dupa cercetarea prealabila a faptei imputate si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului public va trebui sa fie consemnata in scris sub sanctiunea nulitatii. Cu toate acestea, refuzul functionarului public, de a se prezenta la audiere sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile imputate, nu va impiedica aplicarea sanctiunii disciplinare.

Din comisia de disciplina face parte si un reprezentant al organizatiei sindicale . In lipsa unui asemenea sindicat, reprezentantii vor fi alesi prin votul majoritatii functionalilor publici din respectiva autoritate sau institutie publica. Comisia de disciplina pentru inaltii functionari publici este compusa din 5 inalti functionari publici si se constituie prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministerului internelor si reformei administrative.

Comisia de disciplina are urmatoarele atributii principale:

- cerceteaza abaterile disciplinare pentru care a fost sesizata;

- stabileste persoanele care urmeaza sa fie audiate;

- audiaza functionarul public a carui fapta constituie obiectul sesizarii, persoana care a formulat sesizarea, precum si orice alte persoane ale caror declaratii pot inlesni solutionarea cazului;

- poate solicita declaratii scrise persoanelor anterior mentionate;

- poate solicita orice documente care sunt de natura sa inlesneasca solutionarea cazului;

- propune aplicarea uneia dintre sanctiunile disciplinare prevazute de Statut;

- propune mentinerea sau anularea sanctiunii "mustrare scrisa", daca a fost contestata la conducatorul autoritatii sau institutiei publice;

- intocmeste rapoarte cu privire la cauzele pentru care a fost sesizata, pe care le inainteaza conducatorului autoritatii sau institutiei publice.

Comisia de disciplina poate fi sesizata de:

- conducatorul autoritatii sau institutiei publice;

- conducatorul compartimentului in care isi desfasoara activitatea functionarul public a carui fapta este sesizata;

- orice persoana care se considera vatamata prin fapta unui functionar public.

Impotriva sanctiunii "mustrare scrisa", functionarul public are dreptul de a se adresa cu contestatie la conducatorul autoritatii sau institutiei publice. Contestatia se analizeaza de catre comisia de disciplina, care poate propune mentinerea sau anularea sanctiunii. Impotriva celorlaltor sanctiuni, functionarul public nemultumit se poate adresa Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, care are legitimitate procesuala activa si poate controla modul in care autoritatile si institutiile publice respecta legislatia privind functia publica.

De asemenea, functionarul public nemultumit de sanctiunea aplicata se poate adresa instantei de contencios administrativ, solicitand modificarea sau anularea actului administrativ de sanctionare.

Sanctiunile disciplinare se radiaza de drept dupa cum urmeaza:

a) in termen de 6 luni de la aplicare pentru "mustrare scrisa";

b) in termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate sanctiunile prevazute la lit. b - d;

c) in termen de 7 ani de la aplicare, in cazul destituirii.

Dupa cum am aratat, in afara de raspunderea disciplinara, raspunderea juridica a functionarilor publici mai cuprinde: raspunderea contraventionala, raspunderea civila si raspunderea penala. Raspunderea contraventionala a functionarilor publici se angajeaza in cazul in care acestia au savarsit o contraventie, in timpul si in legatura cu serviciul. Raspunderea civila a functionarului public se angajeaza:

· pentru pagube produse cu vinovatie patrimoniului autoritatii sau institutiei publice in care functioneaza;

· pentru nerestituirea in termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;

· pentru daunele platite de autoritatea sau institutia publica, in calitate de comitent, unor terte persoane, in temeiul unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile; in acest caz vinovatia functionarului trebuie apreciata prin prisma riscului normal al serviciului.

Raspunderea functionarului public pentru infractiunile savarsite in timpul serviciului sau in legatura cu atributiile functiei publice pe care o ocupa se angajeaza potrivit legii penale. In cazul in care s-a pus in miscare actiunea penala pentru savarsirea unei infractiuni contra umanitatii, contra statului sau contra autoritatii, de serviciu sau in legatura cu serviciul, care impiedica infaptuirea justitiei, de fals ori a unor fapte de coruptie sau a unei infractiuni care implica incompatibilitate cu exercitarea unei functii publice, persoana care are competenta legala de numire in functia publica va dispune suspendarea functionarului public. Daca se dispune achitarea sau incetarea procesului penal, suspendarea din functie inceteaza, iar functionarul respectiv isi va relua activitatea in functia publica detinuta si ii vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

In Statutul functionarilor publici art.81, alin.(2), este reglementata institutia "cazierului administrativ', definit ca fiind actul care cuprinde sanctiunile disciplinare aplicate functionarului public si care nu au fost radiate in conditiile legii.

Acest document este necesar in urmatoarele situatii:

desemnarea unui functionar public ca membru in comisia de concurs pentru recrutarea functionarilor publici;

desemnarea unor functionari publici in calitate de presedinte si membru in comisia de disciplina;

desemnarea unui functionar public ca membru in comisia paritara ;

ocuparea unei functii publice corespunzatoare categoriei inaltilor functionari publici sau categoriei functionarilor publici de conducere.[17]