POLITIZAREA FUNCTIEI PUBLICE

Programul de guvernare al cabinetului Nastase cuprindea un subcapitol privind "depolitizarea structurilor administratiei publice si eliminarea clientelismului politic, prin:

respectarea Legii privind statutul functionarului public si aplicarea consecventa a principiului angajarii

functionarilor publici exclusiv pe criterii de competenta profesionala;

promovarea in functii publice numai pe criterii de performanta si de moralitate, in spiritul si pe baza legii;

gestionarea coerenta si corecta a carierei functionarului public prin salarizare corespunzatoare, stimularea si asigurarea unor conditii normale de lucru in scopul respectarii principiului stabilitatii si continuitatii in munca".

Totusi, realitatea este departe de aceste intentii. La inceputul anului 2001, presa a semnalat iesirile publice ale unor lideri ai PDSR care anuntau cu nonsalanta schimbarea unor functionari publici.

O pozitie extrem de interesanta a exprimat recent emisarul special al Comisiei Europene, Emma Nicholson, care afirma ca urmatoarele luni "sunt cruciale pentru Romania pentru ca Guvernul trebuie sa lupte impotriva celor mai puternici inamici ai sai: "crima organizata, coruptia institutionalizata si politizarea administratiei." Declaratia a fost reluata in acesti termeni pe canalele de televiziune si radio si este mica posibilitatea sa fi fost doar o remarca intamplatoare. Cu toate acestea, nu exista nici o pozitie oficiala a Uniunii Europene fata de politizarea administratiei. Nici aquis-ul comunitar nu prevede o anumita reglementare, mergandu-se pe principiul best-practice.

Dar pozitia doamnei Nicholson pare sa exprime ingrijorarea oficialilor europeni fata de acest aspect. Ar fi interesant de aflat care sunt sursele de informare pe care acest oficial le-a folosit. Mai merita semnalat faptul ca, daca referirile la crima organizata si coruptia institutionalizata nu puteau deranja oficialii romanii pentru ca sunt realitati recunoscute, referirea la politizarea administratiei nu a trezit nici o reactie de adversitate din partea actualei puteri.

In Romania se vorbeste despre politizare si pesederizare a administratiei, spatiul public fiind, mai mult sau mai putin, obisnuit cu aceasta discutie. Dificultatea noastra consta in aceea ca o lucrare de acest gen nu poate folosi surse speculative.

Pe de alta parte, o evidenta clara a schimbarilor efectuate in administratie este greu de realizat, dat fiind haosul care exista in acest moment in tinerea evidentelor. Un singur exemplu relevant: in decembrie 2000, juridic vorbind, unele ministere s-au desfiintat, infiintandu -se imediat apoi altele, cu numele schimbat, care le preluau atributiile. Personalul a fost preluat sau concediat (despre aceasta modalitate si legalitatea ei vom discuta in cele ce urmeaza) pe baza unor teste profesionale. Cei concediati trebuiau sa fie pusi la dispozitia A.N.F.P. Dar este posibil ca unii sa-si fi gasit un post de functionar public in alta institutie, fara a mai figura in evidentele Agentiei sau figurand de doua ori. Evidenta exacta a schimbarilor este imposibil de realizat, chiar pentru institutiile abilitate.

In aceste conditii, nu vreau decat sa trasez linii generale pe care le urmeaza acest proces de schimbare administrativa, fara a -i blama neaparat pe actualii detinatori ai puterii.

4. CONCLUZII:

- In mod cert, schimbarea puterii politice a fost urmata de o schimbare administrativa majora. Chiar daca nu a fost principalul obiectiv, unul dintre scopurile acestei schimbari a fost debarasarea de o parte din vechii functionari.

- Statutul functionarului public si -a dovedit numeroase carente cu aceasta ocazie, dar mai ales s-a vazut lipsa unor instrumente legislative si institutionale prin care sa fie aplicat eficient, chiar impotriva vointei politice.

- Totusi, existenta acestui statut a impiedicat instalarea totala a arbitrariului politic, a dus la manifestarea unor scrupule si a protejat o parte dintre functionarii vizati.

- Din datele mele, nu se poate vorbi (cu exceptia Presedintiei) despre un program coordonat de pesederizare. Este vorba mai degraba despre presiuni ale ierarhiei de nivel secund pentru ocuparea unor functii publice. Caracterul fortuit al procesului duce la schimbari hazardate. Cu alte cuvinte, exista cazuri in care membrii notorii ai partidelor din fosta guvernare au ramas in functii, fiind in schimb inlocuiti functionari nepartizani al caror post era dorit de altcineva. Acest caz nu constituie o regula ci este numai un argument pentru caracterul necoordonat al schimbarilor (nu este exclus ca dupa ce trece o perioada mai lunga de guvernare sa inceapa un proces coordonat, asa cum a fost inainte de 1996).

- Datele avute la dispozitie nu-mi permit sa concluzionez in mod riguros ca exista o pesederizare a administratiei. Totusi, este de presupus ca aceasta schimbare a urmat linii politice.

- Exista o zona din corpul de functionari publici (functiile de conducere) care sunt vizati imediat dupa schimbarea politica.

- Functionarii publici nu au internalizat valorile legate de noul lor statut (presupunem ca o buna parte din ei au fost numiti preferential de fosta coalitie). Aceasta poate explica de ce ei nu isi sustin cu destula convingere drepturile. Miscarea sindicala nu are aderenta semnificativa. Strategia preferata de supravietuire in post pare a fi mai degraba obedienta individuala fata de noii sefi.