Scurt istoric si aspecte de drept comparat

Scurt istoric si aspecte de drept comparat.

De-a lungul anilor, in literatura de specialitate s-a utilizat o terminologie diversa pentru a evoca actele juridice ale organelor administratiei publice.

In doctrina interbelica, notiunea de "act" provine de la latinescul "actum", care inseamna "a lucra, a face, a actiona".

Conform unei pareri apartinand acelei perioade, organul executiv realizeaza o serie de acte care nu au toate aceeasi natura, nici aceeasi insemnatate si valoare juridica si nici acelasi camp de aplicare, ele impartindu-se in:

acte administrative propriu-zise.

acte administrative cu caracter jurisdictional.

acte administrative cu caracter pregatitor.

Pentru a fi valabil, actul administrativ trebuie sa aiba ca fundament un text de lege sau regulament si sa imbrace toate formele legale, el avand, drept scop, realizarea si buna functionare a serviciilor publice.

Literatura din perioada interbelica face distinctie intre actele "puterii executive" in raportul cu Parlamentul, si actele de "putere executiva" in raportul cu cetatenii sau care au intervenit intre diversele servicii publice ale statului.

Actele puterii executive in raporturile sale cu cetatenii, erau impartite in doua categorii:

a.               actele de autoritate.

b.              actele de gestiune.

Actele de autoritate constau in acele manifestari de vointa facute de un organ administrativ competent, prin care se crea o situatie juridica generala sau individuala, guvernata de norme de drept public.

Actele de gestiune reprezentau manifestari de vointa ale organelor competente, ce tind sa creeze unui organism administrativ, situatii juridice cu caracter patrimonial supuse regimului de drept privat.

Actele de autoritate erau acte unilaterale, in timp ce actele realizate de administratie erau acte bilaterale, patrimoniale, contractuale.

Notiunea de act administrativ era folosita intr-un sens formal pentru a evoca actele juridice ale autoritatilor, nu si regimul juridic al puterii.

Literatura juridica de dupa razboi a propus doua formulari, si anume actul administrativ si respectiv actul de drept administrativ. Aceasta denumire evoca mai clar regimul elaborarii si efectele actelor organelor administratiei de stat, emise in realizarea puterii de stat. Aceste acte erau supuse unui regim diferit de cel al actelor civile ale organelor administratiei de stat.

Actele administrative sau actele de drept administrativ, erau evocate prin denumiri ca: ordonante, hotarari, dispozitii, regulamente, statute, ordine, instructiuni, circulare, precizari, conditii fundamentale, autorizatii.[1]

Prin notiunea de "act administrativ" se pune accentul pe ideea activitatii, in sensul ca sunt evocate actele ce realizeaza administratia publica, iar prin "acte de drept administrativ" este subliniata ideea regimului juridic aplicabil.

In doctrina actuala se considera mai adecvata notiunea de act administrativ, deoarece a fost indelung folosita in doctrina si in practica[2].

In ceea ce priveste regimul juridic al actelor, identificam doua forme: o forma tipica si una atipica.

Forma tipica presupune, in caz de litigiu, un contencios administrativ judiciar potrivit legii contenciosului administrativ sau unor reglementari speciale.

Forma atipica nu permite controlul instantelor judecatoresti.

Din aceste doua forme rezulta notiunea de act administrativ tipic si notiunea de act administrativ atipic.

A. de Laubadere nu concepe ca o notiune atat de importanta ca cea a dreptului administrativ sa nu fie definita in mod unic si cert.

Inca din secolul al XIX-lea, autorii de drept administrativ din Franta, Italia, Spania si Germania, au fost preocupati tocmai de perfectionarea acestei definitii, avand insa puncte distincte de vedere, tocmai de aceea, A. de Laubadere analizeaza cele trei sensuri ale actului administrativ: formal, material si functional.

Teoria actului administrativ de autoritate si de gestiune vizeaza sensul formal. De asemenea, autorul arata ca atat in doctrina, cat si in jurisprudenta, actul administrativ desemneaza actele unilaterale ce emana de la persoanele private in executarea diferitelor servicii publice. Tot acesta precizeaza ca trebuie facuta distinctie intre contractele administrative si contractele de drept comun incheiate de administratie, chiar si intre aceste contracte si actul administrativ unilateral al organelor de stat.

In prezent, aceasta distinctie nu mai este de actualitate.