Suspendarea actelor administrative

Suspendarea actelor administrative.

Suspendarea este operatia de intrerupere temporara a efectelor juridice produsa de un act juridic.

In doctrina se face delimitarea intre suspendarea unui act juridic si suspendarea efectelor sale juridice. Prima notiune reprezinta intreruperea producerii oricarui efect de catre actul respectiv, iar suspendarea efectelor sale juridice, reprezinta intreruperea efectelor cu acest caracter ale actului respectiv.

Suspendarea executarii unui act administrativ este o stare temporara urmand dupa un timp ca actul administrativ sa-si recapete caracterul sau executoriu sau sa inceteze complet a mai produce efecte juridice fiind anulat sau revocat.

Deoarece suspendarea este, de fapt o masura luata pentru a oferi organului competent posibilitatea si timpul necesar deliberarii asupra legalitatii actului administrativ, efectele suspendarii inceteaza fie prin anularea actului, fie prin repunerea lui in vigoare, in urma stabilirii legalitatii lui. Suspendarea intervine in situatii limita.

Doctrina actuala sustine ca suspendarea unui act administrativ de autoritate poate sa intervina numai dupa intrarea acestuia in vigoare si ca urmare a dispozitiei unui organ competent sau prin efectul legii si dupa ce actul administrativ a inceput sa produca efectele juridice pentru care a fost adoptat sau emis[1].

Daca intr-un act administrativ se prevede ca acesta va intra in vigoare la o data ulterioara, nu inseamna ca pentru perioada de timp de la publicare pana la intrarea in vigoare, actul este suspendat, ci doar ca in aceasta perioada actul nu exista. De asemenea suspendarea actului trebuie sa fie dispusa de organul competent potrivit legii, dar ea poate interveni si prin efectul legii.

Suspendarea poate deveni necesara in urmatoarele situatii: contestarea legalitatii de catre un cetatean, o organizatie nestatala sau o autoritate publica; schimbarea conditiilor de fapt dupa emiterea actului cu implicatii asupra oportunitatii acestuia; necesitatea de a pune de acord actul respectiv cu actele organelor ierarhic superioare etc.

Suspendarea se deosebeste de revocare prin mai multe aspecte:

revocarea apare ca regula, iar suspendarea reprezinta o operatie exceptionala.

revocarea se dispune daca exista siguranta ca actul este ilegal, in timp ce suspendarea intervine cand exista un dubiu in privinta legalitatii.

revocarea atrage incetarea definitiva a procedurii de efecte juridice, pe cand suspendarea produce doar incetarea temporara a acestor efecte.

Acest lucru demonstreaza ca in timp ce situatiile de revocare a actelor administrative sunt rare, in cazul actiunilor in contencios administrativ sunt tot mai des intalnite cazurile in care reclamantul, odata cu introducerea actiunii de anularea a actului vatamator introduce si o cerere de suspendare in conditiile stabilita de legea contenciosului administrativ.

Suspendarea actelor administrative poate interveni in urmatoarele cazuri:

de drept, in baza unor dispozitii legale sau chiar constitutionale.

in baza unui ordin al unui organ ierarhic superior.

in baza hotararii de retractare vremelnica de catre organul emitent.

in baza unei hotarari judecatoresti sau a unei ordonante a Ministerului Public.

Suspendarea poate fi dispusa fie prin act juridic, fie de catre legiuitor.

In ce priveste prima situatie de suspendare, articolul 123 alineatul (5) din Constitutia republicata, prevede introducerea actiunii prefectului in instanta de contencios administrativ in cazul in care constata ilegalitatea unui act al consiliului judetean, al celui local sau al primarului, iar actul va fi suspendat de drept.

Legea administratiei publice locale a stabilit un termen de cinci zile pentru ca prefectul sa decida daca actul administrativ normativ contine elemente de ilegalitate, situatie in care il va trimite autoritatii emitente, cu motivarea necesara pentru al modifica sau revoca, avand ulterior la dispozitie un termen de 30 de zile pentru al ataca in instanta de contencios administrativ.

Noua lege a contenciosului administrativ consacra controlul de tutela administrativa exercitat de prefect care poate introduce actiunea in termen de sase luni sau un an, care curge de la data cand s-a cunoscut existenta actului nelegal, in cazul actelor administrative individuale, iar in cazul celor normative actiunea poate fi introdusa oricand.

Un alt exemplu de suspendare in temeiul legii il gasim in Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 cu privire la regimul juridic al contraventiilor, ce stabileste expres ca plangerea contravenientului impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii, atrage suspendarea executarii actului de sanctionare.

Legea contenciosului administrativ prevede expres ca cererea de suspendare poate interveni odata cu declansarea procedurii prealabile pana la pronuntarea instantei de fond, ea urmand sa fie rezolvata de urgenta cu citarea partilor, iar incheierea sau sentinta prin care se pronunta suspendarea fiind executorie de drept si putand fi atacata cu recurs in termen de cinci zile de la pronuntare.

Atunci "cand in cauza este un interes public major, de natura a perturba grav functionarea unui serviciu public administrativ de importanta nationala, cererea de suspendare actului administrativ normativ poate fi introdusa si de ministerul public, din oficiu sau la sesizare.

Organele ce fac parte din Ministerul Public pot suspenda numai actele administrative ale organelor de detinere si de executare a pedepselor.

De asemenea, un act administrativ poate fi suspendat si daca exista dubii cu privire la oportunitatea sa, fara ai fi pusa in discutie legalitatea. Astfel, spre deosebire de anularea si revocarea actelor administrative care opereaza in cazul in care acestea sunt ilegale si inoportune, suspendarea intervine in situatia in care exista indoieli cu privire la legalitatea sau oportunitatea actelor administrative.

In concluzie, efectele suspendarii vor inceta fie prin anularea actului, fie prin repunerea in vigoare, ca urmare a stabilirii legalitatii lui[2].