CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

1. Semnificatia si fundamentarea constitutionala a controlului exercitat asupra administratiei publice

Principiul separatiei puterilor in stat, potrivit caruia sunt organizate cele trei puteri statale, presupune, deopotriva, atat o colaborare, precum si un control reciproc al acestora. Drept urmare, contenciosul administrativ reprezinta, in fapt, o concretizare a principiului separatiei puterilor in stat, o modalitate de exercitare a controlului judecatoresc asupra activitatii desfasurate de puterea executiva.

Specificul activitatii administratiei publice consta in organizarea executarii si executarea in concret a legilor si a celorlalte acte normative. Uneori, prin activitatea sa, cu precadere prin actele administrative pe care le emite, administratia poate leza drepturi subiective sau interese legitime ale particularilor. "Pentru a feri administratia sa comita ilegalitati, s-au stabilit diferite mijloace preventive, care au drept scop sa asigure, pe de o parte, aplicarea exacta a legilor si regulamentelor, iar, pe de alta parte, sa apere drepturile si interesele administratolor" (E.D.Tarangul, Tratat de drept administrativ roman, 1944, p.547).

Institutia contenciosului administrativ are vechi traditii in tara noastra, insa o buna perioada de timp (perioada comunista) legiuitorul a desfiintat-o, considerandu-se ca fiind inadecvata pentru societatea socialista.

Dupa Revolutia din decembrie 1989, legiuitorul a repus institutia contenciosului administrativ in drepturile sale firesti, prin adoptarea Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ. Ulterior, contenciosul administrativ si-a gasit si suportul constitutional in art. 48 al Constitutiei Romaniei din 1991.

Evolutia legislatiei, dar, mai ales, revizuirea Constitutiei au impus o noua lege a contenciosului administrativ, Legea nr. 554/2004, care a abrogat vechea reglementare.

Bazele constitutionale ale contenciosului administrativ le regasim in mod implicit sau in mod expres in art.21, art.52, art.73 alin.3 lit.k, art.123 alin.5 si art.126 alin.6 din Constitutia Romaniei, republicata.

Notiunea de contencios administrativ

Aceasta notiune poate fi abordata intr-un dublu sens:

- in sens larg, contencios administrativ reprezinta totalitatea litigiilor dintre administratia publica si cei administrati.

- in sens restrans, contenciosul administrativ se refera numai la acele litigii juridice in care organele administratiei publice folosesc regimul juridic administrativ in baza competentei pe care le-o confera legea.

La randul sau, aceasta ultima acceptiune are atat un sens material, cat si unul formal-organic.

In sens material, contenciosul administrativ inseamna totalitatea litigiilor dintre administratia publica si cei administrati si regimul juridic aplicabil solutionarii acestora.

In sens formal, contenciosul administrativ inseamna totalitatea instantelor competente a solutiona litigiile mentionate.

Potrivit art.2 lit.e al Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ, prin contencios administrativ se intelege activitatea de solutionare de catre instantele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor in care cel putin una dintre parti este o autoritate publica, iar conflictul s-a nascut fie din emiterea sau incheierea, dupa caz, a unui act administrativ, in sensul prezentei legi, fie din nesolutionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Detaliind continutul notiunii, putem sublinia faptul ca litigiile date spre solutionare instantelor de contencios administrativ sunt acele litigii in care cel putin o parte este un organ sau autoritate a administratiei publice sau un functionar public.

Obiectul actiunii in contencios administrativ il constituie anularea in tot sau in parte a actului administrativ unilateral vatamator, repararea pagubei cauzate si, eventual, raparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operasiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Formele contenciosului administrativ

a. din punct de vedere al constatarii, contenciosul poate fi obiectiv (apara dreptul obiectiv, legalitatea) sau subiectiv (apara drepturile subiective si interesele legitime ale particularilor);

b. din punct de vedere al deciziei, el poate fi contencios de anulare sau de plina jurisdictie.

Contenciosul administrativ de anulare este acela in care instanta de contencios este competenta sa anuleze / sa modifice un act administrativ emis / adoptat cu incalcarea legii / sa oblige o autoritate administrativa sa rezolve o cerere privitoare la un drept / interes recunoscut de lege. In acest sistem, instanta de contencios nu se poate pronunta asupra prejudiciului material cauzat de actul administrativ. Reparatia daunelor materiale se va face printr-o actiune separata in justitie, in fata unei instante de drept comun.

Contenciosul administrativ de plina jurisdictie este acela in care instanta poate fie sa anuleze sau sa modifice un act administrativ, fie sa oblige autoritatea administrativa sa solutioneze o cerere sau sa emita actul administrativ ori sa repare prejudiciile materiale si morale provocate de un act administrativ (aceste prejudicii pot fi recuperate si printr-o actiune separata la instante de drept comun).

In Romania, Legea nr. 29/1990, respectiv Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ au creat un sistem de contencios de plina jurisdictie, in care, solutionand cauza, instanta poate sa modifice / sa anuleze un act administrativ, sa oblige autoritatea administrativa sa emita / sa adopte un act administrativ, certificat, adeverinta si sa dispuna repararea prejudiciului material si moral.

c. dupa sfera de cuprindere si temeiul legal al actiunii in justitie, exista contencios administrativ de drept comun, bazar pe Legea nr. 554/2004, si un contencios special, bazat pe reglementari derogatorii de la Legea nr. 554/2004 (de ex. domeniul contraventiilor, in materie electorala etc.)

Constitutia Romaniei revizuita a largit considerabil temeiul actiunilor in contencios administrativ, extinzandu-l, dincolo de limita drepturilor subiective incalcate, si la interesul legitim; a largit sfera actelor ce pot fi atacate in contenciosul administrativ, incluzand si ordonantele Guvernului; a reglementat expres jurisdictiile administrative speciale (gratuite si facultative); a garantat controlul de legalitate asupra actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, prevazand si exceptiile de la acest control. Prin urmare, Constitutia a fortificat institutia contenciosului administrativ, in calitatea ei de instrument de protectie a cetateanului impotriva abuzurilor administratiei.

2. Forme de control exercitat asupra administratiei publice

Constitutia Romaniei, republicata, consacra in art.1 alin.4 organizarea statului "potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor - legislativa, executiva si judecatoreasca - in cadrul democratiei constitutionale". Deci, legea noastra fundamentala consfinteste, in mod expres, separatia celor trei puteri statale si, in acelasi timp, faptul ca acestea trebuie sa se gaseasca intr-un permanent echilibru, inducandu-se astfel ideea de interactiune si control reciproc dintre acestea.

Controlul exercitat asupra activitatii administratiei publice este reglementat atat de Constitutie, precum si de o serie de acte normative. Astfel, art.111 din Constitutie instituie controlul parlamentar asupra Guvernului si a celorlalte organe ale administratiei publice, iart art. 112 si 113 stabilesc modalitati concrete de control parlamentar. Pe de alta parte, art.21 si 52 din Constitutie aseaza activitatea administratiei publice sub controlul de legalitate exercitat de instantele judecatoresti.

In sfarsit, din continutul art. 102 alin.1 din Constitutie reiese, in mod implicit, competenta Guvernului de a exercita controlul administrativ asupra autoritatilor din sistemul administratiei publice.

In concluzie, Constitutia Romaniei consacra trei forme de control ce pot fi exercitate asupra activitatii desfasurate de autoritatile administratiei publice, anume: controlul parlamentar, controlul judecatoresc si controlul administrativ.

Criterii de clasificare

A. in functie de natura organului care exercita controlul, distingem:

1. Controlul parlamentar, exercitat sub 2 forme:

- controlul parlamentar traditional, exercitat de Parlament in mod direct, prin mijloacele puse la dispozitie de Constitutie;

- controlul parlamentar modern, exercitat prin intermediul unor autoritati publice care depind de Parlament (Avocatul Poporului, Curtea de Conturi etc.).

2. Controlul administrativ, care poate fi clasificat din mai multe puncte de vedere:

a. din punct de vedere al locului pe care il ocupa organul de control fata de organul controlat:

- controlul administrativ intern, exercitat de agenti din interiorul organului controlat (de ex. conducatorul autoritatii administrative, functionari publici cu functii de conducere ori de structuri organizatorice din cadrul autoritatii respective). De regula, aceasta forma de control are un caracter permanent si se exercita din oficiu ori la sesizare.

- controlul administrativ extern, in care organul de control face parte din structuri administrative plasate in afara organului controlat (de ex. autoritati administrative, demnitari sau functionari publici.

Acest tip de control, la randu-i, poate fi impartit in mai multe categorii: un control contencios, exercitat de organele administrative cu atributii jurisdictionale, si un control necontencios, exercitat de organul ierarhic, organe de specialitate ale administratiei centrale etc.

In functie de obiectiv, controlul poate fi un control general, care vizeaza intreaga activitate a organului controlat, si un control specializat, care priveste un anumit segment al activitatii celui controlat (de ex. controlul financiar, cel pe probleme de urbanism, de activitate de stare civila etc.).

Controlul administrativ extern poate imbraca forma: controlului ierarhic (de ex. Guvern - prefecti), controlului de tutela administrativa (de ex. controlul exercitat de anumite organe ale administratiei publice centrale - Guvern, Agentia Nationala a Functionarilor Publici - asupra autoritatilor administratiei descentralizate, in cazurile prevazute de lege) si a controlului administrativ extern specializat (el vizeaza anumite segmente ale activitatii administratiei publice - de ex. finantele publice, protectia muncii, starea civila, protectia mediului etc. - si se exercita, dupa caz, de catre unele autoritati ale administratiei publice - Ministerul de Interne si al Reformelor Administrative, prefecti -, de unele organe de specialitate ale administratiei publice - de ex. Inspectia Muncii -, de demnitari - presedintii consiliilor judetene, primari -, ori de functionari publici cu atributii de control).

b. din punct de vedere al modului in care intervine, controlul administrativ extern, ca si cel intern, pot fi realizate:

- la cererea organului controlat

- la sesizarea unui alt subiect de drept

- din oficiu.

3. Controlul judiciar (judecatoresc), exercitat in baza art. 21, 52 si 126 alin.6 din Constitutie, raportate la prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, atat pe calea actiunii directe, cat si pe cale de exceptie.

4. Controlul exercitat de alte autoritati publice decat cele care realizeaza prerogativele celor trei clasice puteri in stat (de ex. controlul Curtii Constitutionale asupra ordonantelor de Guvern, care este un control de natura contencioasa, ori controlul exercitat de Avocatul poporului, care este unul necontencios).

5. Controlul politic, a carui legitimitate se afla in misiunea administratiei de a pune in aplicare decizia politica.

B. In functie de obiectivul urmarit prin activitatea de control, distingem:

a. un control general, care vizeaza intreaga activitate a organului controlat, din punct de vedere al legalitatii si oportunitatii;

b. un control de specialitate, care vizeaza anumite segmente ale activitatii organului controlat.

C. In functie de procedura aplicabila:

a. un control jurisdictional, de natura contencioasa (de ex. controlul exercitat de Curtea Constitutionala, de instantele judecatoresti, de organele administrative cu atributii jurisdictionale)

b. un control nejurisdictional, de natura necontencioasa.

. Conditiile actiunii in contenciosul administrativ in baza Legii nr. 554/2004

Actuala reglementare in materie realizeaza o revalorizare a reglementarii contenciosului administrativ din perioada interbelica. Ea contribuie la separarea puterilor in stat si la realizarea principiilor statului de drept.

Anterioara lege a contenciosului administrativ, Legea nr. 29/1990, a fost criticata pentru numarul mare (14) de acte administrative exceptate, din diferite ratiuni, de la controlul legalitatii exercitat de instantele judecatoresti.

Actuala lege a contenciosului administrativ reduce numarul exceptiilor, odata cu largirea competentelor instantelor de contencios, crescand astfel sansele particularilor de a reusi sa-si apere drepturile si interesele legitime in instanta de contencios administrativ.

Reglementarea actuala, realizata prin Constitutie si prin Legea nr.554/2004, permite subiectului dreptului la actiune sa ceara si instantei sa dispuna:

-anularea totala sau partiala a unui act administrativ

-modificarea sau suspendarea unui act administrativ

-emiterea sau adoptarea unui act administrativ

-stabilirea si evaluarea pagubelor si obligatia autoritatilor administrative de a le repara.

Potrivit actelor mentionate, contenciosul administrativ este reglementat in tara noatra pe 2 grade de jurisdictie:

Fondul cauzelor este de competenta sectiilor de contencios administrativ si fiscal de pe langa tribunale si curti de apel.

Recursul si caile de atac extraordinare sunt judecate de catre sectiile de contencios administrativ si fiscal de pe langa curtile de apel si de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Conditiile propriu-zise:

1. Actul atacat sa fie un act administrativ in forma tipica sau un fapt material asimilat actului administrativ.

Cu privire la actul administrativ, acesta reprezinta o manifestare unilaterala de vointa ce apartine unei autoritati publice in vederea executarii ori organizarii executarii legii, dadnd nastere, modificand sau stingand raporturi juridice. In acest sens, actul administrativ poate fi atat individual, cat si normativ. Aceasta prevedere are rolul de a clarifica disputele intre partizanii si adversarii ideii ca numai actul administrativ individual, fiind producator de efecte juridice concrete, poate vatama drepturi subiective, iar nu si actul administrativ normativ, intrucat contine reguli juridice abstracte, nesusceptibile de a fi cenzurate in contenciosul administrativ, practica judiciara, de altfel, osciland in aceasta materie.

Legea nr. 554/2004 asimileaza actelor administrative unilaterale refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termenul legal (tacerea administrativa si tardivitatea). Comparand cuprinsul alin.2 al art.2 din Legea nr. 554/2004 cu dispozitiile art.52 din Constitutia revizuita, observam ca faptul refuzului nejustificat de a satisface o cerere nu are consacrare constitutionala, acest demers procesual fiind lipsit de protectia suprema conferita de Constitutie.

De asemenea, actuala legea a contenciosului asimileaza actelor administrative si contractele incheiate de autoritatile publice care au ca obiect: punerea in valoare a bunurilor proprietate publica, executarea unor lucrari de interes public, prestarea unor servicii publice sau achizitiile publice.

In al treilea rand, fac parte din categoria actelor administrative supuse controlului instantelor de contencios administrativ si actele administrative jurisdictionale, acestea fiind emise de catre autoritatile administrative cu atributii jurisdictionale in solutionarea unui conflict, dupa o procedura bazata pe contradictorialitate si cu asigurarea dreptului la aparare.

In ultimul rand, ca o noutate a prezentei legi a contenciosului administrativ, in consonanta cu dispozitiile art. 126 alin.6 din Constitutie, pot face obiectul controlului in contenciosul administrativ ordonantele sau dispozitii din ordonante ale Guvernului neconstitutionale. In acest caz, persoana vatamata va introduce actiunea sa impotriva ordonantelor Guvernului insotita de exceptia de neconstitutionalitate.

In concluzie, se constata ca nu pot fi atacate in contencios administrativ simplele adrese, circulare sau unele masuri luate in vederea emiterii, adoptarii sau aplicarii unui act administrativ, intrucat toate acestea reprezinta acte preparatorii, ele nefiind deci acte administrative sau asimilate lor. La fel, simplele fapte materiale sau operatiuni administrative, care nu produc prin ele insele efecte juridice, nu pot fi atacate in contenciosul administrativ. Totusi, instantele de contencios administrativ vor fi competente sa se pronunte si asupra legalitatii actelor preparatorii, a faptelor materiale si a operatiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecatii doar odata cu solutia asupra actului administrativ propriu-zis.

2. Actul administrativ atacat trebuie sa provina de la o autoritate publica.

Spre deosebire de Legea nr. 29/1990, care mentiona ca pot fi atacate in contencios administrativ numai actele care provin de la autoritati administrative, actuala lege foloseste formularea de "autoritate publica", facand astfel posibila introducerea unei actiuni in contencios administrativ impotriva oricarei autoritati publice care emite acte administrative.

Potrivit intelesului legii, autoritatea publica reprezinta orice organ de stat sau al unitatilor administrativ-teritoriale care actioneaza, in regim de putere publica, pentru satisfacerea unui interes public. De asemenea, sunt asimilate autoritatilor publice persoanele juridice de drept privat care, conform legii, au obtinut statutul de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public (de ex. universitati, colegii, spitale private etc.).

3. Actul atacat trebuie sa produca o vatamare unui drept subiectiv sau a unui interes legitim.

Fata de Legea nr. 29/1990, care prevedea posibilitatea introducerii unei actiuni in justitie numai in cazul in care se producea o vatamare unui drept subiectiv, Legea nr. 554/2004, respectand dispozitiile constitutionale din art. 21 (potrivit carora pot fi atacate in justitie actele prin care se aduce atingere drepturilor, intereselor legitime si libertatilor acordate prin Constitutie si prin legi speciale), permite introducerea unei actiuni in contencios administrativ nu numai in situatiile in care este incalcat un drept subiectiv, ci si in situatiile in care se aduce atingere unui interes legitim.

Cu privire la notiunea de interes legitim, pentru prima data in legislatia romanesca se face distinctie intre interesul legitim public si privat.

Interesul legitim privat consta in posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat.

Interesul legitim public reprezinta interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice.

Drept urmare, nu sunt admisibile actiunile in justitie prin care s-ar solicita apararea unor simple interese.

4. Conditia indeplinirii procedurii (plangerii) administrative prealabile (introducerea recursului gratios si a recursului ierarhic).

Indeplinirea procedurii prealabile presupune ca, inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ, persoana vatamata sa se adreseze cu o cerere autoritatii emitente (recurs gratios). Refuzul de a indeplini procedura prealabila va duce la respingerea actiunii in contencios administrativ.

Conditia procedurii prealabile constituie un beneficiu acordat autoritatii administrative emitente, in virtutea caruia aceasta isi poate repara greseala prin revocarea sau modificarea unui act administrativ.

Plangerea prealabila poate fi exercitata, potrivit legii, si direct la autoritatea administrativa ierarhic superioara autoritatii emitente, daca aceasta exista (recurs ierarhic).

Atat recursul gratios, cat si cel ierarhic trebuie exercitat in termen de 30 de zile de la data la care s-a comunicat actul administrativ ilegal. In anumite situatii, temeinic justificate, recursul gratios poate fi exercitat si intr-un termen mai mare de 30 de zile, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data emiterii actului.

O alta modificare vizeaza si posibilitata exercitarii recursului administrativ (gratios si ierarhic) de catre o persoana care a fost vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, prin emiterea sau adoptarea unui act administrativ individual adresat unui alt subiect de drept. In aceasta ipoteza, persoana vatamata poate introduce plangerea prelabila din momentul in care a luat la cunostinta, pe orice cale, de existenta actului, in limitele termenului de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescriptie.

Exista si situatii in care plangerea prelabila nu este obligatorie, anume in cazul actiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, ANFP, de cei vatamati prin ordonante sau dispozitii din ordonante declarate neconstitutionale, in cazul exceptiei de nelegalitate si a actului administrativ asimilat sub forma refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, dupa caz, faptul de a nu raspunde solicitantului in termen legal.

5. Actul administrativ sa nu faca parte din categoria finelor de neprimire

Finele de neprimire reprezinta acele cauze sau conditii care sustrag o categorie de acte administrative de la controlul in fata instantelor de contencios administrativ. Absenta finelor de neprimire constituie una dintre conditiile de admisibilitate a actiunii directe in contenciosul administrativ.

Finele de neprimire sunt de 3 categorii:

Fine de neprimire rezultate din natura actului

Fine de neprimire rezultate din natura organului emitent

Fine de neprimire rezultate din existenta unui recurs paralel

Datorita prezentei finelor de neprimire, nu pot fi atacate in contencios administrativ urmatoarele acte administrative:

- actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul;

- actele de comandament cu caracter militar;

- actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede prin lege organica speciala, o alta procedura judiciara;

Actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de urgenta, al starii de asediu, precum si cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai in cazul depasirii limitelor puterii de apreciere a autoritatii administrative, adica pentru exces de putere.

6. Conditia termenului de introducere a actiunii

Potrivit art.11 alin.1 din Legea nr. 554/2004, modificata prin Legea nr. 262/2007, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate, se pot introduce in termen de 6 luni de la:

- data comunicarii raspunsului la plangerea prealabila

- data comunicarii refuzului nejustificat de solutionare a cererii

- data expirarii termenului de solutionare a plangerii prealabile, fara a se putea depasi termenul maxim de 1 an, respectiv data expirarii termenului legal de solutionare a cererii

- data expirarii termenului prevazut la art.2 alin.1 lit.h, calculat de la comunicarea actului administrativ emis in solutionarea favorabila a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile

- data incheierii procesului verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.

In cazul ordonantelor sau dispozitiilor din ordonante considerate neconstitutionale. Acestea pot fi atacate oricand.

Termenul de 6 luni constituie regula; se admite ca, pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevazut la alin.1, dar nu mai tarziu de 1 an de la data comunicarii actului, data luarii la cunostinta, data introducerii cererii sau data incheierii procesului verbal de conciliere, dupa caz.

4. Critica reglementarilor actuale privind contenciosul administrativ

A. Unele aspecte cu caracter novator ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, in forma initiala, precum si cea modificata prin Legea nr. 262/2007

1. Art.1 stabileste calitatea de reclamant in contenciosul administrativ pentru orice persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim, care poate atat privat, cat si public.

Discutabila este prevederea in temeiul careia actiunea in contenciosul administrativ prin care se solicita anularea unui act administrativ, individual sau normativ, poate fi promovata de orice persoana sub pretextul vatamarii unui interes public.

Aceasta dispozitie este criticabila sub aspect constitutional. O actiune in justitie tinzand la anularea unui act administrativ normativ, bazata pe vatamarea unui interes public, ar fi neconstitutionala si in lumina dispozitiilor art.52 alin.1 din Constitutia republicata, corelat cu art.21 alin.1. Astfel, art.21 alin.1 prevede ca "orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime", dispozitii din care rezulta indiscutabil ca este vorba despre interesul privat si nu despre interesul public.

2. Reclamant poate fi inclusiv autoritatea publica ce a emis actul administrativ unilateral nelegal, aceasta putand cere anularea sa in cazul in care actul nu mai poate fi revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice.

Legea nr. 554/2004 creeaza o competenta speciala Avocatului Poporului, Ministerului Public, Agentiei Nationale a Functionarilor Publici si prefectilor, in temeiul careia pot initia actiuni in contencios administrativ atunci cand apreciaza ca a fost incalcat un interes public sau privat.

3. Art.1 alin.1 garanteaza persoanei nu doar drepturile subiective, ci si interesele legitime care ar putea fi lezate prin eventualele abuzuri ale administratiei publice.

4. Art.2 stabileste semnificatia unor termeni si expresii in intelesul Legii contenciosului administrativ, prevederi care nu le regasim in legislatia anterioara. Unele definitii sunt criticabile fie prin faptul ca nu reflecta realitatea, fie nu corespund sensului general acceptat in literatura juridica si in practica CEDO.

Potrivit art.2 lit.c, prin acte administrative sunt asimilate si contractele administrative.

5. Pentru prima data, in legislatia post revolutionara, este consacrata expres tutela administrativa, in art.3.

6. S-a reglementat cu mai multa claritate cercetarea legalitatii actelor administrative pe calea exceptiei de nelegalitate (art.4).

7. Sfera actelor administrative exceptate de la controlul judecatoresc exercitat prin instantele de contencios administrativ a fost mult restransa (art.5 alin.1).

8. Art.7 clarifica chestiunea procedurii prealabile (obligatorie), problema constituind subiect de controverse doctrinare mai ales dupa revizuirea Constitutiei.

9. In ceea ce priveste termenele inauntrul carora se poate introduce plangerea prelabila, noua reglementare stabileste:

- un termen de 30 de zile de la data comunicarii actului (regula);

- un termen de 6 luni de la data emiterii actului, pentru motive temeinice (exceptia).

10. Cererile de chemare in judecata prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce, conform art. 11 alin.1, intr-un termen de 6 luni (vezi cuprinsul art.11 din Legea nr. 554/2004, cu modificari !!).

11. Actuala lege a contenciosului administrativ clarifica si natura juridica a unor termene procedurale (vezi art. 7 alin.7 si art.11 alin.5). Din pacate, legiuitorul nu a stabilit natura juridica a termenului de 30 de zile inauntrul caruia trebuie introdusa plangerea prealabila.

12. Legea a instituit termene mai scurte, care sa asigure celeritatea in solutionarea cauzelor si redacterea hotararilor (vezi art. 14 alin.5, art.17 alin.3).

13. Au fost majorate in mod substantial amenzile judiciare care se pot aplica autoritatilor publice (vezi art. 13 alin.4, art.24 alin.1 si 2).

B. Unele consideratii critice asupra Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

A se vedea urmatoarele materiale bibliografice:

- Verginia Vedinas, Drept administrativ, editia a 3-a revazuta si actualizata, Bucursti, 2007, p.140-144.

Iordan Nicola, Drept administrativ. Curs universitar, Sibiu, 2007, p.502-505

- Nicolae Scutea, Mihaela Popa, Unele controverse doctrinare privind Legea contenciosului administrativ la un an de la intrarea sa in vigoare, in Revista de Drept Public, nr.1-2/2006, p.56-73, respectiv p.84-102.