Elemente de analiza economico-financiara a activitatii in Administratia Publica

Elemente de analiza economico-financiara a activitatii in Administratia Publica

Elemente de analiza microeconomica

Intreprinderea - un ansamblu de activitati cu scop productiv, menite sa satisfaca nevoi de intrebuintare sociala si orientate spre maximizare patrimoniala, in scopul cresterii economice si obtinerii de profit.

In cadrul unei intreprinderi se gestioneaza mai multe tipuri de resurse, acestea se diferentiaza dupa careacteristici in:

- resurse materiale,

- resurse umane,

- resurse financiare.

Functie de modalitatea de exploatare a acestor resurse, la sfarsitul unei perioade de gestiune, managerii asteapta un nivel de performanta. Prin urmare mecanismul analizei economico - financiare, presupune sistemului de performante care defineste activitatea unei intreprinderi si aplicarea unor metode specifice, in scopul identificarii modului in care s-au obtinut aceste performante. Atunci cand in procesul de investigare specialistii identifica vulnerabilitati, ei propun un ansamblu de masuri menit sa redreseze situatia intreprinderii, sau sa imbunatateasca performantele dupa caz.

Prin urmare analiza economica este o tehnica care trebuie utilizata atat in intreprinderile cu dificultati, cat si in intreprinderile sanatoase din punct de vedere economic.

Dificultate  A Dificultati D Redresare

N I

A A

L G

I N

Z O

A S

T

I

Sanatoase  Vulnerabilitati C Crestere, profit.

Analiza economico - financiara inseamna descompunerea in elemente componente a unui fenomen economic, in scopul identificarii contributiei fiecarui element component la modificarea fenomenului atunci cand se identifica contributii negative, in sensul de diminuare a performantei, se stabilesc masuri de redresare a situatiei.

Pentru aceasta descompunere a fenomenului economic, in analiza s-au perfectionat o multitudine de metode si tehnici, ceeace da analizei economice statutul de stiinta economica.

Intrucat toate elementele de investigare servesc progresului economic, respectiv cresterii unei afaceri sau activitati, analiza economico - financiara are si statutul de activitate practica. De aici necesitatea ca analiza economico - financiara sa fie introdusa in planurile de invatamant ca disciplina de studii economice.

Un fenomen economic poate sa insemne PROFIT

PROFIT

∕

Venituri Cheltuieli

Q P Q Costul

Profitul reprezinta diferenta dintre Venit si Cheltuieli.

Venitul are ca element component ..

Cauza → toti factorii care contribuie la acest element.

Analiza economico-financiara reprezinta o stiinta deosebit de complexa care necesita din partea specialistului in domeniu sa cunoasca:

1. Mecanismul de functionare al intreprinderii.

2. Legile economice fundamentale.

3. Sa aiba capacitatea de previziune.

4. Sa poata vedea in profunzime fenomenul economic.

5. Sa aiba capacitate de sinteza.

6. Sa poata redacta un raport de specialitate.

In economie spre deosebire de alte domenii economice datorita aparitiei capitalului uman ca element determinant al rezultatului, nu se pot realiza experimente la scara redusa, ale caror rezultate sa fie extrapolate.

Specialistii in domeniul economic au o singura posibilitate, raportarea rezultatelor unei afaceri la ceeace statisticienii stabilesc ca optim economic pentru perioada studiata, respectiv pentru tipul de afacere studiat.

- Capacitatea de previziune al analistului.

- Raportul trebuie sa contina elemente esentiale.

- Capacitatea de a redacta un raport.

In ceeace priveste capacitatea de sinteza, trebuie sa stii asupra acelor elemente care au un impact asupra performantelor firmei.

Analiza economico-financiara reprezinta preocuparea majora a managerului oricarui tip de activitate. In manageriatul modern 80 din timp este alocat analizei economico-financiara sub forma evaluarii resurselor firmei si a gradului de exploatare, evaluarea performantelor firmei, static si dinamic, evaluarea mediului concurential in scopul identificarii oportunitatilor de dezvoltare a afacerilor.

Statistic s-a dovedit faptul ca managerii acorda aceeas importanta activitatii de analiza economica, indiferent daca afacerea este performanta sau cu disfunctionalitati financiare.

Rolul analizei economico-financiare.

1. Trebuie sa cerceteze realitatea economica de o maniera obiectiva in scopul identificarii vulnerabilitatilor in afaceri.

2. Sa identifice factorii sau variabilele care ofera avantaj concurential agentilor economici.

3. Sa ofere informatii tuturor celor interesati de acestea: manageri, actionari, creditori, stat, etc.

Tipurile analize economico-financiare se grupeaza dupa diverse criterii

1. Dupa momentul efectuarii muncii de analiza, in raport cu momentul derularii fenomenului economic:

a) Analiza previzionara,

b) Analiza concomitenta,

c) Analiza post operativa (post factum).

a) Analiza previzionara se desfasoara inainte de derularea fenomenului economic in scopul unor scenarii pentru derularea acestora (in special la proiectele de investitii).

Se lucreaza cu marimi incerte (nu stii ce va urma). Intotdeauna in analiza previzionara vom avea mai multe scenarii in asa fel incat finantatorul sa poata sa aleaga varianta considerata optima.

b) Analiza concomitenta se desfasoara in acelas timp cu fenomenul (analiza relatiilor cu clientele, cu cheltuieli pe structura).

c) Analiza post operativa (post factum). Analiza dupa desfasurarea evenimentului.

Se lucreaza cu marimi certe (cele care au avut loc). Analiza pozitiei financiare; din contul de profit si pierdere.

2. Dupa perioada de timp vizata de munca de analiza

a)Analiza pe termen scurt care vizeaza perioada de gestiune pana intr-un AN.

b) Analiza pe termen mediu; intre 1-5 ANI; (ANALIZE FINANCIARE).

c) Analiza pe termen lung; peste 5 ANI.

d)Analiza pe termen mai mare de 5 ANI. (se fac pentru termene macroeconomice).

3. Dupa nivelul la care se efectueaza

a)Analiza microeconomica (activitate, afaceri, intreprindere, etc).

b)Analiza macroeconomica.

4. Dupa obiectiv

a) Analiza functionala.

b) Analiza expres.

c) Analiza globala.

a) Analiza functionala. Sa studiezi o functie a intreprinderii (functie de personal, cercetare, etc), (cantitate, structura, calitate).

b) Analiza expres. Analiza unei probleme care apare la un moment dat.

c) Analiza globala. Sa vedem in ansamblu cum merge o afacere sau intreprinderea (unde vrea sa mearga intreprinderea; unde poate sa mearga; unde merge intreprinderea - mediu concurential).

Sistemul de indicatori economico - financiari.

Functie de interesele utilizatorilor, indicatorii economico - financiari se pot grupa in:

- indicatori care reflecta resursele sau potentialul intreprinzatorilor,

- indicatori care reflecta performanta.

Acesta grupare are legatura cu mecanismul de functionare al unei afaceri.

Inca de la constituire actionarii pun intr-un cont comun resurse sau potential de natura financiara, respectiv material. Pentru ca aceste resurse sa fie exploatate, actionarii vor angaja cel putin o persoana, ceeace inseamna ca potentialul financiar i se va alatura si potentialul uman.

In urma exploatarii trebuie obtinuta performanta - PROFIT.

Performanta.

1. Eficacitatea. Capacitatea firmei de a-si atinge obiectivul sau satisfacerea unei nevoi sociale.

Eficacitate → rezultat:

- nivel vanzari,

- nivel profit.

2. Eficienta.

→Rentabilitate

→Venit > cost.

3. Echilibrul financiar.

Mecanismul de functionare a intreprinderii, conform acestui mecanism evidentierii celor 2 grupe mari de instrumente utilizate in analiza economico - financiara.

Indicatori:

- potential

- performanta.

Indicatori de potential. Reflecta din punct de vedere cantitativ, fizic si valoric, resursa la dispozitia intreprinderii dar si consumul ei efectiv.

Fata de caracteristicile resursei distingem 3 categorii de potential.

- Indicatori de potential: uman, financiar si material.

Pot.. evaluarea se face din punct de vedere cantitativ fizic dar si ca grad de utilizare al resursei umane in intreprinderi. Aspect important in evaluare va fi legat de structura resursei umane si de fluxul financiar investit din intreprinderi, drept urmare folosirii fortei de munca.

Indicatorii utilizati exprima valori la nivel de intreprindere sau pe unitate productiva.

Evaluarea cantitativa a resurselor umane se face din punct de vedere cantitativ .. iar indicatorii utilizati sunt: numar mediu de salariati, adica numar de salariati angajati cu contract de munca.

Numar de personal = numar de angajati ai firmei indiferent de forma, respectiv contractul de munca, sau conventie civila.

Ns Np Np ≥ Ns

N op - angajati cu contract de munca cuprinsi in procesul de productie.

N personal - personal conducere sau personal administrativ = persoane implicate in activitatea de conducere propriuzisa. N. tesa.

Grad utilizare

──────────────

↓

Timp cat lucreaza un angajat pe intreprindere

Indicatori:

Nh = numar mediu ore lucrate.

Nz = numar mediu zile lucrate.

Th = timp de ore lucrate de un angajat intr-un an.

Tz = timp zile lucrate de toti angajatii firmei pe parcursul unei perioade.

Th = timp in ore lucrat de toti angajatii firmei pe parcursul unui exercitiu financiar.

Nh → 8 ore

Nz → 220 zile

Th → Nz x Nh

Tz → Ns x Nz

Th → Ns x th (Ns x Nz x Nh)

Evaluarea se face dupa:

- calificare

- varsta sau vechime

- sex.

Evaluarile sunt utile in previzionarea nivelului de performanta sau in identificarea necesarului de resursa umana.

Evaluarea fluxului financiar se face pe baza informatiilor din costul de profit si pierderi preluate direct sau determinate (calculate).

Elemente de evaluare:

- Cheltuieli:

- cu salariile

- de personal

- asigurarea protectiei sociale.

Toate se gasesc in costurile de profit si pierderi (CPP).

Salariul mediu se calculeaza:

Sa = Chelt. salariale

Ns

Sz = Chelt. salariale

Tz

Sh = Chelt. salariale

Th

Aceste instrumente calculate pe baza informatiilor din cont stau la baza negocierii pentru perioada urmatoare.

Evaluarea potentialului se diferentiaza pe 2 categorii de resurse materiale specifice intreprinderii:

- investitii

- stocuri

Investitii: resurse materiale ce raman in intreprindere o perioada de cel putin 1 AN ce participa la mai multe cicluri de exploatare transferandu-si treptat valoarea in valoarea noilor produse.

Pentru resursele materiale evaluarile se fac:

- cantitativ

- fizic

- valoric

- structural

Ca timp cat raman la dispozitia intreprinderii si ca flux financiar iesit din intreprindere (cheltuieli .).

Informari in situatii statistice se gasesc:

-bilant

-cont de profit si pierderi.

Investitii

Cantitate

│

Fizica │ Valorica

N utile │ VB - valoare bruta

N mijloace │ VN - valoare neta

M² │ mobiliere corporale

M³ │ plantatii

│ masini, utilaje

DNF - durata normala de functionare.  Legea 15/1990 - Legea amortizarii.

Criteriul de structurare - dupa natura.

Fluxul financiar se masoara prin amortizare din CPP.

Stocurile deservesc un singur ciclu de productie. In evaluare nu se mai pune problema timpului cat raman in intreprindere.

Informatii:

- din bilant

- CPP

- fise de inventar.

Pentru evaluarea din cantitati fizice se folosesc elemente fizice: m; tone; bucati.

Evaluarea valorica:

- stocuri

- stocuri de produse finite

- stoc de ambalaj

Structura

Dupa natura

↓

Bilant

Evaluarea flux financiar.

- cheltuieli materii prime

- cheltuieli consumabile.

Face parte din grupa 60 de conturi.

Resursa financiara.

Cantitativ, valoric si structural datorita utilizarii resursei financiare.

Elemente de capital se regasesc in bilantul contabil, pot fi privite ca resurse financiare sau surse de finantare.

Resursele financiare sunt elemente de activ, lichide sau grad mare de lichiditate.

- disponibilitati

- creantele

- imobilizari financiare.

Surse financiare. Sunt elemente de pasiv contabil, care dupa provenienta sunt:

- Capitaluri proprii - aparitiei intreprinderilor reflecta evolutia actionarului.

- Capitaluri atrase - datorii sau obligatii, sunt bani imprumutati pentru desfasurarea naturala a activitatii. Se diferentiaza dupa termenul cat raman la dispozitia intreprinderii.

Capitalurile proprii si cele atrase pe termen lung si mediu sunt considerate capitaluri permanente, stau la dispozitia managementului pe intreaga durata a exercitiului financiar.

Celelalte capitaluri sunt pe termen scurt, sunt epuizabile pe parcursul exercitiului financiar. In capitalul pe termen scurt sunt: cele bancare rambursabile < 1 AN, catre furnizori, stat sau actionar.

In structura capitalului se foloseste criteriul COST. Conform acestui criteriu avem:

- capital propriu → dividende

- capital bancar → dobanda

- datorii din exploatare → O; daca se respecta termenul de rambursare.

Diferenta de curs nefavorabile - cand firma lucreaza cu valuta.

Indicatorii de performanta.

Trebuie privita ca un sistem si trebuie evaluata din punct de vedere a 3 aspecte:

-a) Eficacitate.

-b) Eficienta,

-c) Echilibru financiar.

-a) Eficacitate. Capacitatea intreprinderii de a-si atinge obiectivele, de a satisface o nevoie de intrebuintare

-b) Eficienta. Capacitatea intreprinderii de a obtine un castig din utilizarea fiecarui tip de resursa, cat si din utilizarea combinata a resurselor.

-c) Echilibru financiar. Capacitatea intreprinderii de a face fata platilor la scadenta.

Indicatorii de eficacitate sunt in totalitate fluxuri financiare, se regasesc in CPP sau se determina pe baza informatiilor de intra orice tip de venit, respectiv orice tip de profit.

Exemplu: CA (V*Vz)

V. expl. = venit din exploatare

V. fin = venit financiar

V. tot. = venit total

V. extra. = venit extraordinar

VA = venit anual

Q. exer. = productia exercitiului, profit exploatare.

Din multitudinea indicatorilor de eficacitate cel mai des intalniti sunt:

1- Cifra de afaceri,

2- Profitul exploatarii,

3- Profitul exercitiului.

1- Cifra de afaceri - CA - arata capacitatea intreprinderii de a atrage un procent din clientela si de a face fata concurentei. Este indicatorul ce permite evaluarea viabilitatii afacerii.

2- Profitul exploatarii - arata capacitatea intreprinderii de a obtine un castig din activitatile de baza. Se urmareste ca peste 90 din profitul exercitiului sa fie obtinut din activitatea de exploatare, aratand probabilitatea afacerii de a exista si de a atrage castigul.

3- Profitul exercitiului - arata capacitatea de dezvoltare, respectiv capacitatea de remunerare a capacitatii proprii.

Toti cei 3 indicatori sunt vizati de management, unitati financiare, de actionari, ca evaluari primare inainte de a decide.

Fiind fluxuri financiare, indicatorii de eficacitate trebuie prelucrati inainte de evaluarile efective, in vederea asigurarii comparabilitatii in timp. Datorita modului de inregistrare in contabilitate, indicatorii de eficacitate, incorporeaza inflatia. In absenta unor lucrari menite sa elimine inflatia, comparatiile pot conduce la concluzii eronate. Problema comparabilitatii se pune cand in evaluari sunt folositi indicatori de potential. Deci . fluxurilor financiare . intreprinderi sub forma de cheltuieli.

Indicatorii de eficacitate - sunt din punct de vedere al teoriei eficientei economice:

- Efectele: se diferentiaza dupa structura in 2 categorii:

- Efectele brute

- Efectele nete

- Efecte brute incorporeaza din punct de vedere valoric efortul.

Ex: Venitul - este efectul brut.

F.F. - fluxul financiar = F.F. consumat datorita utilizarii resursei + F.F. care ramane in intreprindere sub forma castigului

Profitul este efectul net. O afacere functioneaza pe principiile dezvoltarii durabile cand indicele eficientei nete > indicele eficientei brute, iar ea este > decat indicele efortului.

I profit > I venit > I net.

Respectarea corelatiei inseamna reducerea ca suma absoluta a efortului (cheltuielilor), desi nici-o afacere nu se dezvolta fara cheltuieli suplimentare.

Efect._net > I. Efect._brut > I. Efort

Indicatori de eficienta = rate ce permit compararea efectului cu efortul, fie la nivelul unei resurse, fie la nivelul de ansamblu al intreprinderii.

Sunt cunoscuti ca rate de eficienta:

- Rate de eficienta partiala,

- Rate de eficienta globala.

- Rate de eficienta partiala (gestiune) sunt utilizate frecvent de manager pentru deciziile curente, difera fata de .. de resursa .

Resursa umana → rata de eficienta → productivitatea muncii (W).

W= I.rez

I .potential uman

CA Ppe

Ns Ns

Pentru resursa materiala de tip investitii indicatorul este RANDAMENTUL ή.

Randamentul = venit din vanzari pe un utilaj.

Ή = I rez

I. prof._investit

CA = ή _a

I _c

CA P_n

T I _c

ή _a - randamente:

- anuale

- zilnice

- orare

Pentru stocuri si potential financiar, indicatorul este viteza de rotatie = V. Aceasta are 2 forme de exprimare:

- ca numar de rotatii

- ca durata de zile.

Viteza de rotatie = de cate ori se reface stocul sau capitalul investit din vanzari.

Efectul cresterii numarului de rotatii asupra profitului este unul exponential.

Durata = este inversul numarului de rotatii . numarul de zile complet al unui ciclu de productie.

Durata = 1 = i _pot x T functie pentru intervalul de timp pentru care vrem sa determi-

(zile) ή CA nam durata medie. Durata este de tipul raport la efect.

Rate de eficienta globala - sunt rate de rentabilitate.

Ή = Profit (profit de exploatare, de exercitiu si cifra).

OOOO

Elementul de la numitor va da semnificatia RATEI.

= Profit

V C AT K K = rata rentabilitatii financiare (proprii, permanente, atras).

↓

Rata rentabilitatii economice.

Indicatori de echilibru financiar.

Arata capacitatea de plata. Indicator traditional in determinarea capacitatii de plata este solvabilitatea. Bancile folosesc solvabilitatea: globala, partiala, patrimoniala.

- Solvabilitatea globala - raport intre activitatea totala : datorii totale.

AT

DT

- Solvabilitatea partiala - activ circulant : datorii totale.

AC

DT

- Solvabilitate patrimoniala - arata autonomia fata de banci.

K_propriu

K_propriu + Datorii bancare

LICHIDITATE.

- Generala = A circ. (Activ circulant)

D. curent (Datoriii curente)

- Termen = A. Circ. - Stocuri Lichiditatea la termen se numeste = Test acid

D. curent

- La vedere = A.circ. - Stoc - Creante

(imediata) D. curent

Indicatori se fac extrageri.

-Abateri

-Valori

-Abateri relative - se calculeaza indicele indicatorului.

N /N-2/

N /N-1/

In baza informatiilor pe coloanele de abateri .. formulez punctele forte.

Puncte slabe - compar productivitatea muncii renumerate nesatisfacatoare.

Punctul de plecare in orice analiza este o evaluare, finalitatea o reprezinta analiza financiara.

Diagnostic Ec.-finan.

1. Evaluarea primara a indicatorilor economico-financiari.

2. Analiza in profunzime (prime de evaluare).

3. Stabilirea unui program in functie de disfunctionalitatile constatate cu ocazia evaluarii primare, respectiv a analizei in profunzime.

4. Evaluarea noilor informatii financiare (din ciclul de AEF).

1. Evaluarea primara a indicatorilor economico-financiari. Se utilizeaza metode de tip statistic.

-gruparea

-descompunerea

-comparatia.

Gruparea - se utilizeaza cand se doreste o sintetizare a informatiilor financiare ce au o caracteristica in comun.

Ex: -cheltuielile se pot grupa dupa elementele primare de cheltuieli, pe articole de calculatie sau pe purtator.

-se pot grupa dupa natura activitatii.

Descompunerea - se utilizeaza atunci cand se doreste aprofundarea analizei. Aceasta inseamna identificarea elementelor analitice sau componente ale fenomenului orientat spre 3 directii:

-loc de formare,

-timpul cand s-a format,

-elementele componente ale fenomenului (cum se formeaza fenomenul ca atare).

Ex: CA - avem 4 puncte de desfacere

CA_I; CA_II; CA_III; .. CA_N-2; _N-1

Descompunerea in timp - pe perioade

Pot sa merg si pe un an

Pot merge pe vanzari trimestriale.

Elemente componente. - inseamna cum sa identific, cum se formeaza fenomenul ca atare.

CA = venit din vanzare [u.m]

Cantitativ = factori ce dau dimensiunea fenomenului. CA = q x ^CA/q acest produs inseamna cantitate x pret.

Pret - venitul din vanzarea unui produs

CA - factor calitativ ce dau dimensiune fenomenului.

In aceasta relatie de tip matematic, intotdeauna factorul calitativ e unul singur, va exista intotdeauna. Daca dispare elementul fenomenului, ceilalti factori sunt de natura cantitativi - cei care dau dimensiunea fenomenului.

Structurali = ponderea fiecarei parti in intreg.

Ex: q= 10 autoturisme

= 100

= 1000 → cantitatea da dimensiunea fenomenului.

CA_A=100

CA_B=500

↓

1000

CA_A CA_B Ponderea e cea mai importanta in intreprindere.

ΣC_A ΣC_A

Modelarea - Σ (suma) de factori de acelas fel.

CA_I+CA_II+CA_III+ toti factori componenti ai fenomenului sunt de aceeas natura cu fenomenul.

Concluzie. Atunci cand se doreste descompunerea unui fenomen pe elemente componente, mai intai trebuie stabilit un model simbolic (algebric) cu ajutorul caruia putem da dimensiune fenomenului.

Modelele simbolice pot fi de tip: determinist, stocastic (balantier) si mixt.

Determinist - se utilizeaza atunci cand intre factorii componenti ai fenomenului se constata o relatie de interdependenta economica. Aceste modele se construiesc utilizand operatii algebrice de (x) sau (/).

Modele balantiere - se utilizeaza atunci cand factorii componenti ai fenomenului sunt de aceeasi natura cu fenomenul. In aceasta situatie operatiile algebrice vor fi (+) sau (-).

Modele mixte - imbina cele doua modele enumerate mai sus: (x) sau (/), la deterministe si (+) sau (-), la balantiere.

Operatia de impartire in cazul modelului deterministe, respectiv cea de scadere in cazul modelului balantier, se utilizeaza atunci cand intre factori si fenomen relatiile sunt invers proportionale, in sensul ca: cresterea dimensiunii factorului determina reducerea dimensiunii fenomenului si invers.

In cazul modelului determinist - in relatii apar 3 categorii de factori: cantitativi, de structura si calitativi.

In aceste relatii factorul calitativ exista intotdeauna si este unul singur, el fiind cel care da dimensiunea fenomenului.

O data indentificat nivelul de profunzime a investigatiei, se procedeaza la descompunerea informatiilor obtinute prin prelucrare in timp, spatiu sau cu marimi prestabilite.

Cele mai des intalnite sunt: comparatii in timp sau interexercitii financiare.

Acestea se utilizeaza atat cand se doreste o diagnosticare globala a unei activitati economice, cat si atunci cand se doreste previzionarea evolutiei unui tip de investitii.

Comparatii intersectoriale. Se intalnesc frecvent in analizele macroeconomice. La nivelul unui agent economic sa fie fundamentate dupa efectuarea unor comparatii intre indicatorii de performanta si potentiali specifici intreprinderilor concurente in sector.

Daca intreprinderile au planificata activitatea, au proiectate situatiile financiare, se pot face comparatii si cu marimile planificate pentru diversi indicatori ai intreprinderii.

La nivel microeconomic.

Interexercitii AT = active totale; Pr = profit

intersectoriale

Comparatii cu marimi prestabilite cu nivel N. Compar si stabilesc. Comparatiile se pot realiza cu marimi efective sau relative. Cele mai des intalnite si cele mai sugestive fiind marimile relative.

Comparatii cu marimea absoluta.

= CA_efectiv - CA_previzionat D=900-1000=-100

Abaterea relativa se stabileste pe baza unor indicii:

- cu baza fixa,

- cu baza in lant

- medii.

Indicatori cu baza fixa Y - intr-o serie cronologica de informari financiare, sa raportez valoarea indicatorului din anul de referinta la valoarea aceluias indicator dintr-un an cand intreprinderea a avut cea mai buna performanta financiara.

I_y = ^Y1

Y_o

Indicatori cu baza in lant - raport a doua valori succesive ale aceluias indicator.

I_y = ^Yn

^Yn-1

Indicatori medii

I_y = ^{n-1 Yn}

Y_o

N = numar de termeni ale seriei cronologice

Yn = ultimul termen al seriei cronologice

Y_o = primul termen al seriei cronologice.

Indicatorii se pot calcula ca raport simplu sau procent. Tot ce obtin din radical inmultit cu 100.

Y_{CA (N-2} = CA_N-2 / CA_N-3 = 1710/1650 =1,06

I ; 106-100% = 6% ―» CA _N-2 creste fata de _N-3

Daca avem 0,96 ; scade cu - 4% fata de 100

_N-3 scade cu 4% fata de _N-2

( I-1 ; I%-100 ) ; R= ritmul de evolutie al indicatorului.

De retinut: in cazul fluxurilor financiare (informari din cont de profit si pierdere CPP) indicii sau ritmurile NU se calculeaza cu cifre din sistemul financiar (istorice) intrucat sunt afectate de inflatie. Inainte de a se calcula marimile relative, se procedeaza la prelucrarea informatiilor financiare, in vederea asigurarii comparabilitatii informatiei. Prelucrarea se face cu indicii de inflatie, declarati de BNR.

Indicii de inflatie sunt declarati cu baza in lant, drept pentru care in asigurarea compatibilitatii informatiilor se lucreaza cu indici de inflatie indexati sau multiplicati.

Procedee pentru asigurarea comparabilitatii financiare sunt:

- inflatarea

- deflatarea

- transformarea intr-o valuta forte.

Inflatarea - toti termenii seriei cronologice se vor exprima in preturi ale ultimei perioade de raportare.

CA _N-3 = CA _N-3 * Ip _{N-2/ N-3} * Ip _{N-1/ N-2} * Ip _{N/ N-1} = 1650 * 1,15 * 1,10 * 1,05 =2192

↓

Comparabil In costuri (1,15=115/100); (1,10=110/100); (1,05=105/100)

cu anul N istorice

CA _N-2/N = CA _N-2 * Ip _{N-1/ N-2} * Ip _{N/ N-1} = 1710 *1,10 *1,05 =1975

↓

Comparabil In costuri

cu anul N istorice

CA _N-1 = CA _N-1 * Ip _{N/ N-2} = 1825 *1,05 = 1916

↓

Comparabil In costuri

cu anul N istorice

Interpretare - cele mai mari vanzari N-3, apoi scad si cresc N (pe cifre comparabile).

DEFLATARE - inseamna sa aduci o valoare din viitor, la puterea de cumparare de astazi. Se folosesc in studii de fezabilitate.

Ex: In N-3 pastrez valoarea 1650

CA _N-2 = CA _N-2 / Ip _{N-2/ N-3} = 1710 / 1,15 = 1487

↓ ↓

Comparabil In costuri

cu anul N -3 istorice

CA _N-1 = CA _N-1 / Ip _{N-1/ N-2} * Ip _{N-2/ N-3} = 1825 / 1,10 * 1,15 = 1443

↓ ↓

Comparabil In costuri

cu anul N -3 istorice

CA _N = CA _N / Ip _{N/ N-1 *} Ip _{N-1/ N-2} * Ip _{N-2/ N-3} = 2100 / 1,05 *1,10 * 1,15 = 1581

↓ ↓

Comparabil In costuri

cu anul N -3 istorice

Transformarea in valuta - se foloseste la cabinetele de consultanta, - pentru companii multinationale.

Pentru N-3=curs valutar la 31.12. al anului respectiv. Impart valoarea respectiva la curs.

Pe baza acestor observatii se calculeaza indicii. Indicii se calculeaza cu acelas sistem comparabile in timp.

Concluzii: analiza evolutiei cifrice trebuie insotit de grafice care sa vizualizeze ceeace este descris in situatii tabelare (sau cuvinte).

Graficele sau modelele analogice sunt de 3 feluri:

a) Cronograme - se utilizeaza atunci cand se urmareste evolutia in timp doar a marimii indicatorului.

b) Diagrame cu bare - se utilizeaza atunci cand se doreste vizualizarea evolutiei in timp, atat a marimii indicatorului, cat si a structurii acestuia.

c) Diagrame sectoriale - se utilizeaza atunci cand se urmareste evolutia in timp a structu-rii indicatorului.

Aprofundarea evaluarii primare - efectuate prin metode statistice de tip: (grupare, descompunere sau comparatie) se face prin analiza factoriala cunoscuta sub denumirea metoda abaterilor. Aceasta permite explicarea abaterilor in timp sau spatiu al unui fenomen prin contributia factorilor componenti.

Etapele aplicarii metodei

1. Stabileste fenomenul care se doreste a fi investigat in profunzime. Aceasta poate sa fie: (CA- cifra de afaceri; V tot - venit total; cheltuieli; profit; productivitatea muncii; etc).

2. Se stabileste modelul simbolic tip balantier care va sta la baza investigatiei, in care cantitatea fizica sa fie factor component.

CA=q*p = q*CA/ή

p - factor calitativ (un produs) ; ή - unitate de produs

CA=CA_A +CA_B + .CA_N CA→ fiecare factor inseamna venit din vanzare.

CA= Q_A *P_A + Q_B * P_B + Q_N *P_N

model clasic: Determinarea cantitatii fizice de produse oferite la vanzare asupra cifrei totate de afaceri - CA tot.

Se utilizeaza modelul simbolic in care q este factor component: CA=q*p

3. Se stabileste perioada care se analizeaza, respectiv baza de comparatie:

N N-1

CA cu CA 2008

↓ ↓

Perioada baza de

analizata (1) comparatie (0) N → N-1

4. Se culeg informatii financiare din contabilitate si din situatiile statistice ale intreprinderii.

Aceste informatii se culeg in situatii tabelare cu structura clasica de 3 coloane, din care trebuie sa reiasa: denumire indicator, valoarea indicelui la nivelul bazei de comparatie, valoarea indicelui la nivelul perioadei analizate.

5. Se stabileste ordinea de substituire a factorilor, respectiv ordinea in care se calculeaza contributia factorilor. Aceasta va fi cea data de logica economica respectiv, care factor determina aparitia celuilalt.

Realizez intai q si apoi p → CA

CA = q*p

6. Se stabileste contributia fiecarui factor economic al fenomenului, respectand reguli:

a) contributia fiecarui factor se va stabili de fiecarte data in cadrul relatiei stabilita de la inceput ca model de investigare.

b) factorul a carei contributie se determina, va apare in relatie ca o diferenta de valori in timp.

c) factorul a carei contributie nu a fost determinata, va aparea in orice relatie pana la momentul determinarii contributiei sale, cu valoarea din baza de comparatie.

d) factorul a carei contributie a fost stabilita, va apare in orice relatie ulterioara stabilirii contributiei sale cu valoarea din perioada analizata.

e) (Σ) suma algebrica a influentei factorilor componenti ai fenomenului va fi egala cu abaterea in timp a fenomenului.

Stabilind contributia modificarii cantitatii fizice (q) de produse vandute asupra cifrei de afaceri (CA), care se noteaza cu (∆q).

Regula (1-0) 2009 2008

120 100 20 buc. asupra CA

Calculez pretul

∆q = q₁*p - q₀*p =20*1000= + 20000 u.m u.m - unitati monetare

Determinarea contributiei modificarii pretului la modificarea cifrei de afaceri CA.

∆q = q₁*p₁ - q₁*p₀ =120*(+100) = + 12000 u.m

q₁ = 120 ; p₁ = 100

Suma algebrica a influentelor:

∆q + ∆p = ∆CA

Modificarea unui element se explica prin contributia elementelor sale componente.

De retinut: Rezultatul fiecarei coantificari se refera la abaterea fenomenului studiat datorita fenomenului.

7. Interpretarea rezultatului va cuprinde 3 parti:

a) concluzii generale: evidentiaza abaterea fenomenului si contributia fiecarui factor.

Ex: conform situatiei analizate CA a agentului X, a inregistrat in 2009 in comparatie cu 2008 o crestere cu 32000 u.m. Situatia este favorabila intreprinderii si arata capacitatea acesteia de a atrage clienti. Factorii componenti ai fenomenului au avut urmatoarele contributii:

-cantitatea (q) vanduta de produse a determinat cresterea CA cu 20000 u.m. datorita modificarii sale de la 100000 buc. in 2008, la 120000 buc. in 2009.

-pretul de vanzare a determinat o crestere a CA de 12000 u.m. datorita modificarii de 1000 u.m. in 2008 la 1100 u.m. in 2009.

b) Explicarea evolutiei fiecarui factor. Aceasta etapa presupune documentarea in intreprindere, respectiv chestionarea persoanelor implicate in activitatile intreprinderii. Pentru situatia luata drept exemplu trebuie identificate cauzele cresterii catitatii (q) vandute ce 20 buc. respectiv a pretului (p) de vanzare cu 100 u.m.

c) Se stabilesc disfunctionalitatile in activitatea intreprinderii si se eleaboreaza masuri pentru eliminarea acestora. Aproape 80 din AEF, inseamna aplicarea acesteia.

CLASIFICARE FACTORI.

In modelele simbolice analizate factorial se pot identifica o multitudine de factori pe care ii putem diferentia dupa: natura; complexitate; mod de actiune asupra fenomenelor; sau relatia cauzalitate - fenomen.

Cel mai uzual criteriu in departajarea factorilor este cauzalitatea.

Conform acestei relatii factorii pot fii:

- Cantitativi

- De structura

- Calitativi

Esenta acestor factori: are legatura cu logica economica.

Cantitativi - care dau dimensiunea fenomenului, constituie premiza aparitiei structurii si calitatii. Li se va determina mai intai contributia, urmand in ordine cei de structura si la final factorul calitativ despre care asa cum s-a precizat anterior ca exista intotdeauna si este unul singur.

Analiza informatiei din contul de profit si pierderi CPP

In situatia financiara a agentului CPP este obligatorie de intocmit, pentru orice tip de activitate, indiferent de marime.

In CPP sunt prezentate fluxurile financiare care caracterizeaza activitatea unei intreprinderi grupate dupa natura lor de activitate.

Fluxurile financiare ale unei intreprinderi sunt:

F.F. intrate (venit)

F.F. iesite (cheltuieli)

F.F. ramase (profit).

Multe dintre aceste fluxuri financiare nu genereaza plati / incasari efective, sunt fluxuri momentane, de aceea in completarea CPP standardele de contabilitate si rapoartele financiare au recomandat intocmirea TABLOURILOR DE FLUX, care prezinta doar incasari / plati efective.

Dimensiunea reala a activitatii firmei se reda doar in CPP. In prezent CPP in Romania este structurat pe 3 grupe mari de activitati:

- Exploatare; Vt venituri din exploatare; Ct - cheltuieli din exploatare; R brut - rezultatul exploatarii.

- Financiara

- Extraordinara

si este prezentata ca o lista.

Exploatare - veniturile specifice sunt: CA; productia stocata (VENITURI); productie imobilizata; subventii din exploatare (cheltuieli din exploatare); venituri din activitati conexe (locatii de gestiune, inchiriere si cesiune active, vanzarea unor drepturi de proprietate).

Cheltuieli din exploatare sunt ordonate dupa: elementele primare de cheltuieli - cu materii prime, cheltuieli cu munca vie (salarii, impozite), cheltuieli materiale (cu amortizarea).

- Financiara - venituri din dobanzi sau exploatarea unor titluri de participare / actiuni, obligatii, respectiv din diferente favorabile de curs valutar.

Cheltuielile: au aceeas structura precum cheltuielile de exploatare.

- Extraordinara - se refera la situatii accidentale (cutremure, incendii, etc), ce pot avea efecte asupra patrimoniului. Orice distrugere este cheltuiala extraordinara, in timp ce venitul extraordinar se constituie atunci cand se primeste prima de asigurare de la societatea de asigurari.

Pe baza informarii din CPP (contul de profit si pierdere) se determina soldurile intermediare de gestiune care permit aprecierea eficacitatii unei afaceri.

Instrumentul care sta la baza determinarii soldurilor de CPP este tabelul cu 3 coloane:

Intre cele 7 solduri de gestiune, marja comerciala, valoarea adaugata, sunt cunoscute ca indicatori valorici, care arata dimensiunea afacerii.

Intre aceste solutii de gestiune trebuie sa existe urmatoarele corelatii economice:

Indicele marjei comerciale + productie < indicele valorii adaugate.

In structura marjei comerciale + productie, scade ponderea provenind de la terti, respective creste ponderea elementelor de valoare adaugata care include si profitul afacerii.

Indicele valorii adaugate < indicele brut din exploatare.

In structura valorii adaugate scade ponderea cheltuielilor cu personalul si al impozitelor, taxelor si al varsamintelor asimilate.

Creste ponderea elementelor al capitalului fix si respectiv a profitului → eficienta economica.

Indicele al rezultatului brut din exploatare < indicele brut.

In structura rezultatului brut din exploatare scade ponderea cheltuielilor din amortizare, respectiv creste ponderea profitului din exploatare → eficienta economica.

. . . . . . . . . . . . . .. aceasta inseamna scaderea cheltuielilor financiare in reultatul . . . . . . ..

Indicele rezultatului curent < indicele rezultatului brut al exercitiului → scaderea cheltuielilor extraordinare in rezultatul curent.

Indicele rezultatului brut al exercitiului trebuie < indicele rezultatului net al exercitiului → scaderea ponderii impozitului pe activitate in rezultatul brut al exercitiului → cresterea ponderii profitului net.

Mc + Qex → se scad costurile de la terti = VA constanti.

VA → 1,03

I_VA= ; I_MCQex= ; VA + Constanti = MC+ Qw

cl.103 cl.101 cl.102

()_N

Etapele de lucru.

1. Se calculeaza soldurile intermediare de gestiune pentru 2 Ani consecutive.
2. Se determina indicii pentru fiecare sold de gestiune.
3. Se compara indicii si se stabileste situatia reala a afacerii analizate.
4. Pentru fiecare situatie in defavoarea intreprinderii (cresterea cheltuielilor intr-un sold), se face o analiza in profunzime in scopul identificarii cauzelor efective care au determinat schimbarea corelatiei de echilibru specifice.

De foarte multe ori in departamentele de A.F. se fac analize doar a corelatiilor intre indicatorii specifici afacerii analizate.

Acestia sunt:

a)Pentru industrie:

-productia vanduta (CA),

-productia marfa fabricata,

-productia exercitiului,

-valoarea adaugata.

b)Pentru comert:

-venituri din vanzarea marfurilor,

-marja comerciala,

-valoarea adaugata.

Analiza corelatiilor de echilibru intre indicatorii valorici specifici activitatii industriale:

a) prezentarea indicatorilor valorici:

CA→ inseamna expresia valorica a produselor finite facturate si livrate tertilor. Informatia se gaseste in rulajul creditelor 701 sau in randul 2 al CPP.

b) productia marfa fabricata→expresia valorica a productiei finite realizate de intreprindere pe parcursul unui exercitiu financiar, indiferent daca au fost facturate tertilor sau au ramas in stocul intreprinderii. Qf=Qv+Sp_F

Indicatorul nu se gaseste intr-o situatie financiara → se calculeaza insumand productia vanduta (701) cu soldul contului productiei finite(335).

Productia exercitiului Qex → expresia valorica a intregii productii realizate pe parcursul exercitiului financiar de catre agentul economic indiferent de stadiul prelucrarii, respectiv de destinatie.

Indicatorul nu se regaseste in situatii financiare si se determina dupa relatia →productia vanduta (701) ± productia stocata (711) + productia imobilizata (721÷722).

Q_ex = Q_v ± Q stocata + Q imobilizata = Q_f + Net + Q imobilizata

701 711 (721÷722)

Q stocata = stocuri produse finite + stoc productie neterminata (331) + productie imobili- zata.

Valoarea adaugata -VA = Q_ex - M M = consum materiale. Q_ex=productia exercitiului

Valoarea adaugata este definita ca bogatia creata de intreprindere pe parcursul unui exercitiu financiar.

Intre acesti indicatori trebuie sa ia nastere urmatoarele corelatii:

I_CA>I_Qf → _N →_N-1 →

In structura productiei marfa scade ponderea stocului de produse finite.

Indeplinirea obiectivului firmei de a atrage consumatori pentru produsele pe care le realizeaza. Situatia va permite intreprinderii sa-si refaca fondurile fixe pentru realizarea productiei.

IQf>IQex Qf→productia fabricata, Qex→productia exercitiului

In structura Qex. scade ponderea stocului de productie neterminata → productiei imobilizate, ceeace va crea conditii pentru obtinerea unui cont mai mari de produse finite oferite spre vanzare.

Pentru a ajunge la aceasta situatie, in intreprindere ar trebui sa existe organizare stiintifica a muncii → proceduri de lucru care sa permita controlul la orice nivel ierarhic.

De asemenea pentru respectarea acestei conditii este foarte importanta modalitatea de alegerea furnizorului.

Furnizorul trebuie sa respecte ritmicitatea furnizarii de materii prime si materiale auxiliare, combustibili, astfel incat procesul de productie sa se desfasoare continu, fara intreruperi care sa impiedice respectarea corelatiilor de echilibru.

VA+M=Qex. VA→include profitul firmei

I_VA>I_Qex →

In structura exercitiului scade ponderea consumului provenind de la terti.

Situatia se poate obtine atunci cand furnizorii sunt alesi pe criterii de eficienta economica, respectiv → cele mai mici preturi in raport cu calitatea dorita, cele mai mici cheltuieli auxiliare (transport, manipulare, sortari, etc).

Ori de cate ori din calculele specifice ale intreprinderii se obtin corelatii inverse decat acestea, normele din punct de vedere economic, managementul stie ca are probleme fie in gestiunea furnizorilor, fie in identificarea dorintelor consumatorilor. Va investiga aceste aspecte si va identifica ceeace guverneaza consumuri suplimentare. Pentru perioada imediat urmatoare va lua masuri menite sa elimine cheltuielile suplimentare.

Etapele de aplicare a analizei corelatiei intre indicatorii valorici in industrie:

a)Sa identifice valoarea indicatorilor specifici pe 2 Ani consecutivi.

b)Sa calculeze indicii fiecarui indicator.

c)Se compara indicii intre ei si se stabileste situastia intreprinderii.

d)Se identifica cauzele disfunctionalitatilor si se stabileste planul de masuri pentru perioada urmatoare.

I_CA > IQ_f

_(Qv)

In structura Q_f > ponderea stocurilor de produse finite.

Q_f > Q_ex

<

In structura . . . creste ponderea stocului de productie neterminata si . . .

I_VA > IQ_ex

< 112

Consumurile de la terti au o pondere mai > decat in anul anterior in Q_ex