Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
Organele administratiei publice pentru realizarea sarcinilor pe care le au, nu folosesc numai actele administrative care au caracter unilateral, ci si contractele administrative care sunt acte juridice bilaterale[1].
Teoria contractelor administrative s-a format in dreptul francez modern, fiind o creatie a jurisprudentei si care a fost conceptualizata apoi de doctrina de drept administrativ.
La noi in tara aceasta teorie a penetrat o data cu dezvoltarea raporturilor juridice dintre administratiile publice si intreprinzatorii particulari (de obicei, firme cu capital strain) ce aveau ca obiect concesiunea diferitelor lucrari publice sau, dupa caz, a diferitelor servicii publice[2].
Acest lucru s-a intamplat in perioada interbelica si aceste acte juridice au fost folosite pana la instaurarea sistemului de drept socialist. Doctrina si jurisprudenta din acea vreme au considerat ca acestor acte le sunt aplicabile atat regulile dreptului civil, cat si cele specifice de drept public[3].
In dreptul socialist existenta contractelor administrative era contestata deoarece acest sistem de drept nu admitea existenta paralela a dreptului public si a dreptului privat, contractele administrative fiind, din aceasta cauza, inadecvate sistemului dreptului socialist[4].
Totusi, inca in 1970, in tara noastra a fost fundamentata teoria contractului administrativ ca o notiune pe deplin compatibila cu “realitatile specifice oranduirii socialiste”[5].
Aparitia in dreptul nostru pozitiv dupa 1989 a unor noi reglementari si a reevaluarii unor concepte juridice traditionale ne determina, sa afirmam ca institutia contractelor administrative este de mare actualitate in sistemul dreptului administrativ.
In acest sens, trebuie mentionate dispozitiile cuprinse in Legea nr. 15/1990 cu privire la reorganizarea unitatilor economice de stat ca regii autonome si societati comerciale. Prin aceste dispozitii se reglementeaza concesionarea, inchirierea si locatia gestiunii unor activitati comerciale si servicii publice, unitati de productie ale unor regii autonome, unor bunuri si terenuri proprietate de stat. Contractul de concesiune, de inchiriere si de locatie a gestiunii, in conditiile legii mentionate, intrunesc pe deplin caracteristicile contractului administrativ prin regimul juridic ce ii este aplicabil. Ulterior au aparut o serie de noi reglementari privind contractele administrative.
In lumina doctrinei si legislatiei de drept administrativ, putem afirma ca, contractele administrative sunt acea forma juridica de activitate a administratiei, care reprezinta acordul de vointa, cu caracter bi sau multilateral intre o persoana administrativa, un subiect de drept autorizat de persoana administrativa si un subiect de drept privat, prin care se urmaresc satisfacerea unor interese de ordin general. Prin natura lor, contractele administrative sunt asemanatoare cu contractele de drept civil, deosebirea consta insa in regimul juridic care li se aplica. Spre deosebire de contractele de drept civil, contractele administrative sunt supuse si unor reguli de drept public care fac parte din regimul juridic administrativ.
[1] Al. Negoita - Drept administrativ, 1996, pag. 156.
[2] A.Iorgovan - Tratat de drept administrativ, op. cit., pag. 351.
[3] C.Rarincescu - Contenciosul administrativ roman, Bucuresti, 1936, pag. 207.
[4] P.Stainov - Teoria contractelor administrative si dreptul socialist, Revista de drept public si stiinta politica in Franta si la straini, nr. 2/1966, pag. 323.
[5] a se vedea A.Iorgovan - Tratat de drept administrativ, op. cit., pag. 352.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate