Notiunea de control si necesitatea acestuia in functionarea administratiei publice

NOTIUNEA DE CONTROL SI NECESITATEA ACESTUIA IN FUNCTIONAREA ADMINISTRATIEI PUBLICE

S-a observat, de-a lungul expunerii conceptelor si principiilor ce fac obiectul disciplinei noastre de studiu, cum ca in continutul complex al administratiei sunt cuprinse imperativele: a prevedea, a organiza, a conduce, a coordona, a controla si, eventual, a sanctiona.

Prin control se intelege verificarea, monitorizarea si analiza permanenta sau periodica a unei activitati pentru a urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire.

Controlul presupune o supraveghere continua, o stapanire si dominare a situatiei.

Instrument al politicii, controlul asupra administratiei este conceput si realizat ca o activitate care are, prin natura sa, drept scop fundamental realizarea unor valori politice care trebuie sa satisfaca necesitatile societatii.

Activitatea desfasurata de autoritatile administratiei publice in vederea infaptuirii puterii executive trebuie sa cuprinda, practic, toate domeniile si sectoarele vietii economice si sociale. Garantia juridica a indeplinirii acestui obiectiv il constituie controlul asupra modului in care aceste autoritati si-au exercitat atributiile conferite de lege. Controlul se exercita fie din proprie initiativa, fie la solicitarea sau sesizarea celor interesati, de catre insasi autoritatile administrative sau de autoritati care infaptuiesc celelalte puteri ale statului, respectiv cea legislativa si cea judecatoreasca.

Administratia publica, in sensul de activitate care are menirea de a realiza anumite valori politice, prin natura sa, necesita supunerea fata de multiple categorii de control. Astfel, pentru a asigura conformitatea activitatii organelor administratiei publice cu exigentele valorilor politice, este nevoie de instituirea unui vast si complex control asupra acestei activitati.

Pentru ca valorile politice pe care le au de indeplinit organele administratiei publice se refera la satisfacerea nevoilor societatii, iar activitatea organelor administratiei publice este menita, in ultima analiza, a sluji intereselor cetatenilor, este necesara instituirea unor forme de control social in care cetatenii sa aiba o participare eficienta. In acest scop functioneaza un control social si un control al opiniei publice asupra activitatii organelor administratiei publice. Acest control social asupra activitatii organelor administratiei publice prezinta variate aspecte. Este un control pe care il exercita opinia publica asupra activitatii organelor administratiei publice si care se exprima fie prin presa, fie prin sesizari, reclamatii si propuneri pe care cetatenii le fac in legatura cu activitatea administratiei publice[1].

In afara acestui control, exista si unul institutionalizat, exercitat din afara sau din interiorul administratiei. Astfel, activitatea organelor administratiei publice este supusa, inainte de toate, controlului organelor puterii legiuitoare. Controlul politic al activitatii organelor administratiei publice este o necesitate fireasca, datorita faptului ca organele administratiei publice au sarcina realizarii politicii statului. Legislatia noastra si in primul rand Constitutia, reglementeaza controlul puterii legislative, deci a Parlamentului, atat prin intermediul informarilor prezentate de Guvern si celelalte autoritati ale administratiei publice, a intrebarilor si interpelarilor, a dezbaterii rapoartelor si declaratiilor primului-ministru, a dezbaterii rapoartelor unor organe centrale ale administratiei publice autonome, cum sunt C.S.A.T. ori S.R.I. De asemenea, controlul se realizeaza prin intermediul analizelor din comisiile permanente sau din cele de ancheta ori prin autoritatile publice care, fara a fi in subordinea Parlamentului, depind de acesta, cum sunt Avocatul Poporului si Curtea de Conturi. Controlul exercitat de Avocatul Poporului[2] excede structurile si activitatea autoritatilor administratiei publice, iar cel exercitat de Curtea de Conturi[3] are si un caracter jurisdictional.

In afara controlului efectuat de puterea legiuitoare, trebuie remarcat si controlul pe care il realizeaza instantele judecatoresti asupra activitatii organelor administratiei publice, ca de pilda la contenciosul contraventional sau contenciosul administrativ.

Controlul activitatii organelor administratiei publice nu trebuie sa fie limitat insa numai la cel care se realizeaza din afara organelor administratiei publice. Ca orice sistem organizat, administratia publica realizeaza ea insasi o vasta activitate de control asupra felului in care sunt indeplinite sarcinile ce revin diferitelor organe ale administratiei publice. Mai mult, administratia poate si trebuie sa-si autoregleze actiunile proprii, inclusiv fiecare functionar fiind obligat sa exercite un autocontrol permanent asupra propriei activitati.

Exista insa, diferite forme institutionalizate de control in cadrul sistemului administratiei publice prin care este urmarita, cercetata si reglata actiunea diferitelor organe ale acestui sistem. In acest sens, ni se dezvaluie importanta controlului ca o componenta esentiala a activitatii de conducere si de manifestare a ierarhiei administrative in organizarea administratiei publice.