Operatiile batalionului in incercuire

Operatiile batalionului in incercuire

Art.497. - (1) Batalionul de infanterie este considerat incercuit atunci cand este inconjurat de o forta inamica care a blocat toate itinerarele terestre de evacuare si aprovizionare.

(2) Cand desfasoara actiuni in camp de lupta neliniar, comandantul planifica si posibilitatea batalionului de a fi incercuit.

(3) Batalionul organizeaza un perimetru defensiv pana cand este scos din incercuire de catre o alta unitate amica sau executa ruperea si iesirea din incercuire.

(4) Batalionul poate fi incercuit pe timpul executarii operatiilor ofensive, defensive sau a operatiilor de repliere.

(5) Inamicul poate sau nu sa stie ca a incercuit o unitate; sansa incercuirii batalionului creste pe timpul operatiilor de aeropurtate, asaltului aerian, infiltrarilor, operatiunilor de lovituri decisive in adancimea apararii inamicului si este planificata in timpul operatiilor care impun un anumit timp de asteptare.

SECTIUNEA 1

Scopurile iesirii din incercuire

Art.498. - (1) Iesirea din incercuire este executata pentru a permite fortelor incercuite sa-si recapete libertatea de deplasare, contactul cu fortele proprii, ori ambele.

(2) Iesirea din incercuire inseamna folosirea unei forte de rupere pentru atac si realizarea unei brese - penetrand catre exterior - direct prin fortele de incercuire; ea poate insemna, de asemenea, folosirea inselaciunii si pierderilor planificate pentru a se infiltra prin pozitiile inamice.

Art.499. - (1) Inconjurat de fortele puternice ale inamicului, batalionul nu se gaseste intr-o situatie fara rezolvare; conceptia preventiva implica folosirea miscarii, pentru a ocoli fortele inamicului care nu au putut fi distruse rapid.

(2) Forta inamica este capabila sa influenteze operatiile batalionului numai dispersandu-i fortele incercuite; batalionul reactioneaza la aceasta posibilitate prin atac, pentru a iesi din incercuire inainte ca inamicul sa poata exploata situatia lui.

(3) Este evident ca aceasta situatie este rezolvabila atunci cand un batalion are resurse adecvate ale sprijinului de lupta si mentine o pozitie puternica; intr-o asemenea pozitie este de recomandat ca batalionul sa reziste si sa angajeze cat mai multe forte, forte care sunt impiedicate sa-si indeplineasca obiectivele, iesirea din incercuire, in aceasta situatie, nu este de dorit.

Art.500. - Pentru iesirea cu succes din incercuire, batalionul executa urmatoarele:

a)      induce in eroare inamicul asupra compunerii, capacitatii fortelor si intentiilor sale;

b)      concentreaza suficienta putere de lupta la un punct slab al inamicului;

c)      asigura securitatea flancurilor si spatelui batalionului cand acesta iese in afara zonei incercuite;

d)     ia decizii in timpul cursului actiunii; indecizia sau intarzierea pot cauza esecul oricarei actiuni; nevoia pentru o decizie rapida nu trebuie sa conduca comandantul sa incerce o iesire fara o planificare adecvata.

SECTIUNEA a 2- a

Analiza factorilor MIFT-TC

Art.501. - Cand se planifica iesirea din incercuire la fiecare factor MIFT-TC, se analizeaza o serie de elemente ce sunt necesare planificarii operatiei.

Art.502. - (1) La analiza factorului "misiune" se stabileste daca batalionul incercuit poate sa execute o noua misiune sau sa-si continue misiunea initiala.

(2) Pentru aceasta este necesara cunoasterea intentiei comandantului esalonului superior si a planului sau pentru viitoarele operatii.

(3) In conformitate cu conceptia esalonului superior de a duce in continuare operatiile, comandantul trebuie sa aleaga un curs de actiune, optiunile lui sunt:

a)      trecerea la aparare si intalnirea fortelor amice pentru executarea jonctiunii;

b)      iesirea, continuarea sau trecerea la ofensiva; acestea includ operatii de asteptare;

c)      iesirea pentru realizarea jonctiunii cu fortele amice;

d)     combinarea optiunilor de mai sus.

Art.503. - (1) Despre inamic planificatorii retin forta, intentiile si localizarea lui; datele si informatiile detinute permite determinarea punctelor vulnerabile ale inamicului, a breselor si a altor factori care pot facilita iesirea din incercuire.

(2) Planificatorii decid mai usor directia de iesire daca ei cunosc unde se afla bresele, daca sunt gasite bresele, acestia planifica modul de supravegherea pentru prevenirea inchiderii lor de catre inamic.

(3) Informatiile obtinute pot indica faptul ca inamicul este nepregatit, ca a reusit realizarea incercuirii sau pot confirma daca inamicul a stabilit pozitii puternice de blocare pe caile posibile de iesire din zona incercuita, cu elemente de supraveghere intre aceste pozitii.

(4) Unitatea fara informatii suficiente, pe timpul planificarii iesirii trebuie sa initieze o cercetare agresiva si eficienta pentru a completa deficitul de date, de asemenea ea evita orice cale care poate conduce la un inamic puternic.

Art.504. - (1) In urma analizei terenului forta incercuita stabileste modul de folosire a terenului in avantajul sau, cunoasterea terenului constituie un avantaj pentru unitatea incercuita; planificarea se realizeaza cu usurinta prin recunoasterea din timp a cailor de iesire.

(2) Pozitiile defensive sunt folosite partial sau in totalitate, in situatii avantajoase, forta incercuita cauta pe cat posibil sa mareasca perimetrul defensiv.

(3) Vizibilitatea limitata este avantajoasa atunci cand iesirea din incercuire este folosita ca mijloc de scapare.

Art.505. - (1) Fortele proprii; forta incercuita poate consta dintr-un batalion de manevra sau mai multe forte amice; batalionul poate fi un element subordonat unei forte incercuite mai mari.

(2) In urma analizei fortei incercuite, se stabilesc posibilitatile acesteia, precum si alte elemente necesare, cum ar fi:

a)comanda; pentru ca ruperea sa aiba succes comanda este unica;

b)      folosirea sprijinului aerian in obtinerea informatiilor despre vulnerabilitatile inamicului, localizarea rezervelor, implicarea in evacuarea ranitilor, realizarea aprovizionarii si atunci cand inamicul este dincolo de bataia artileriei proprii, in sprijinul prin foc a operatiilor de iesire din incercuire.

(3) Cunoasterea inamicului, terenului si a fortelor proprii influenteaza decizia comandantului; existenta drumurilor faciliteaza iesirea din incercuire, dar se are in vedere ca ele sunt foarte usor de blocat de catre inamic.

(4) Folosirea cailor mai putin favorabile, prin teren accidentat, duce la distrugerea echipamentului greu si limitarea evacuarii ranitilor.

(5) Optiunile de iesire includ folosirea unei singure cai pentru vehiculele si luptatori debarcati sau/si constituirea a celei de a doua cai pentru vehicule.

Art.506. - (1) Timpul poate constitui cel mai important factor de analizat.

(2) Daca intentia inamicului este de a desavarsi incercuirea, el are nevoie de timp pentru redistribuirea si pozitionarea fortelor sale, iesirea trebuie executata inainte ca inamicul sa desavarseasca incercuirea.

(3) Daca o unitate amica poate sa se alature fortelor incercuite, comandantul fortei incercuite trebuie sa determine daca are resurse pentru a mentine apararea pana sosesc fortele de jonctiune; daca nu are suficient potential de lupta pentru asteptarea fortelor amice, el cere permisiunea sa intreprinda o iesire cat mai curand posibil prin fortele proprii.

SECTIUNEA a 3- a

Pregatirea

Art.507. - Comandantul de batalion este pregatit permanent pentru lupta in incercuire.

Art.508. - (1) Autoritatea de retragere. Comandantul batalionului cere aprobarea de retragere timpurie, daca incercuirea este iminenta.

(2) Daca permisiunea de retragere este respinsa, el ia urmatoarele masuri:

a)      intensifica cercetarea activa pentru culegerea informatiilor despre teren si inamic; aceste informatii sunt folosite pentru a planifica iesirea;

b)      retrage echipamentul si personalul excedentare pedestru, pe vehicule sau, daca este posibil, aerian;

c)      reduce marimea pozitiilor pentru simplificarea apararii si succesul viitoarelor operatii de iesire;

d)     amenajeaza terenul pentru a usura viitoarea iesire;

e)      evacueaza pierderile pentru imbunatatirea moralului cat si mobilitatea fortei.

Art.509. - (1) Sarcinile dinaintea incercuirii. Comandantul realizeaza sarcinile specifice, vitale pentru protejarea fortei daca incercuirea este iminenta.

(2) Aceste sarcini includ urmatoarele:

a)      stabilirea apararii circulare;

b)      stabilirea relatiilor de comanda; pe durata incercuirii, alte unitati amice pot deveni parte a fortei incercuite, comandantul celei mai mari forte organizeaza si apoi preia comanda tuturor fortelor incercuite;

c)      organizarea si consolidarea resurselor; subunitatile care nu sunt organice trebuie sa fie integrate intr-o forta coerenta unica, pe durata reorganizarii toate elementele luptatoare, sprijinul de lupta si logistic sunt toate incluse in efortul de aparare si de iesire; personalul serviciului de sprijin de lupta poate fi folosit pentru reconstituirea elementelor luptatoare;

d)     realizarea comunicarii cu esalonul superior; efortul propriu, coordonat cu cel al esalonului superior, poate mari sansele de supravietuire ale fortei incercuite; comandantul fortei incercuite raporteaza situatia evaluata si cere instructiuni pentru actiunile viitoare, el poate fi instruit sa astepte o jonctiune sau sa intreprinda o iesire; modul, focul de sprijin si sprijinul logistic al esalonului superior trebuie sa fie parte a efortului coordonat;

e)      mentinerea moralului se realizeaza prin luarea tuturor masurilor pentru combaterea temerilor de posibilitatea incercuirii; posibilitatea ca proviziile sa fie insuficiente si reaprovizionarea sa nu poata fi asigurata reprezinta o provocare pentru conducere; pentru a putea fi folosita la capacitate maxima efectivul fortei, moralul acesteia trebuie sa fie ridicat; in acest scop comandantii trebuie sa informeze subordonatii despre ordinele esalonului superior si de planurile de iesire sau de jonctiune; prezenta comandantului constituie un factor decisiv pentru mentinerea moralului fortei incercuite.

SECTIUNEA a 4- a

Organizarea

Art.510. - Batalionul este organizat pe patru elemente principale pentru operatiile de iesire. Daca este posibil, organizarea sarcinilor batalionului trebuie sa fie complementara atat cu iesirea cat si cu jonctiunea ulterioara.

Art.511. - Planul prevede patru elemente care actioneaza coordonat in operatia de iesire:

a)forta de rupere cu elementele luptatoare suficient de puternice pentru a strapunge linia inamicului unde executa ruperea; dimensionarea fortei de rupere este conceputa in functie de taria inamicului; o importanta deosebita pentru succesul ruperii o are folosirea cu eficienta a mobilitatii, puterii de foc si nu in ultimul rand, realizarea surprinderii asupra locului si momentului executarii acesteia; forta de rupere izbeste cu putere, este capabila sa largeasca bresa facuta prin atacul initial si sa o mentina pana cand toate fortele incercuite trec prin ea;

b)      rezerva, urmeaza forta de rupere pentru a interveni in timp scurt atunci cand situatia impune, pentru a asigura obiectivele ruperii; dupa ce forta de rupere executa bresa, rezerva poate fi introdusa pentru dezvoltarea cu succes a ruperii si realizarea jonctiunii cu fortele amice; daca ea primeste misiunea sa intareasca siguranta bresei, asigura iesirea tuturor fortelor, pana la retragerea ariergarzii; odata ce rezerva este angajata, obligatoriu si cat mai curand posibil ea trebuie reconstituita; una din misiunile posibile ale rezervei este aceea de a ajuta ariergarda atunci cand aceasta risca sa fie angajata decisiv;

c)fortele principale includ majoritatea vehiculelor usor blindate, ranitii si elementele sprijinului de lupta si logistice neangajate direct; ele se deplaseaza intrunit, folosesc acoperirile din teren si grabesc deplasarea in afara zonei incercuite, sub controlul strict al ofiterului din statul major responsabil cu aceasta;

d)     ariergarda este constituita din fortele ramase in perimetru pentru a asigura protectia fortelor care ies si executarea atacului de diversiune; pe langa asigurarea securitatii, ariergarda induce in eroare inamicul asupra intentiilor fortei incercuite; ariergarda este destul de puternica pentru a pastra integritatea apararii; ariergarda nu incepe niciodata retragerea decat dupa realizarea ruperii, dupa executarea ruperii, ariergarda executa dezangajarea catre zona bresei.

Art.512. - (1) Iesirea poate fi organizata cu sau fara sprijinul altor forte din exterior.

(2) Integritatea unitatii este pastrata prin repartizarea la fiecare companie a unei arii functionale ca misiune a ei, daca forta incercuita consta in principal din subunitati ale unui batalion de infanterie, de exemplu compania 1 infanterie poate fi forta de rupere, compania 2 infanterie rezerva, compania 3 infanterie poate fi ariergarda si elementele de comandament ar putea asigura atacul de diversiune.

(3) Batalionul este o parte mai mica a unei forte incercuite; in acest caz, forta incercuita trebuie sa fie organizata intr-o unitate de lupta coerenta; aceasta se realizeaza cel mai bine prin organizarea subunitatilor disponibile in patru elemente, desemnand fiecaruia cate o functie, respectiv - rupere, rezerva, ariergarda, corp principal.

Art.513. - (1) Iesirea din incercuire pe timp de vizibilitate redusa ofera sansa cea mai buna unei iesiri de succes, daca puterea de lupta este insuficienta pentru a crea o ruptura.

(2) Planul de iesire trebuie sa vizeze comanda si controlul, sprijinul prin foc, dispozitii pentru raniti, distrugerea echipamentului si a proviziilor in exces.

Art.514. - (1) Comanda si controlul; pentru reusita unei iesiri sunt importante coordonarea deplasarii si integrarea focului de sprijin; de aceea, comandantul localizeaza unde poate executa cel mai bine atacul de rupere; o pozitie buna pentru conducere este inapoia atacului de rupere ori in perimetrul amplasat langa punctul de rupere unde el poate directiona deplasarea rezervei; seful de stat major, de regula, comanda ariergarda.

(2) Comandantul stabileste masurile de control pentru iesire, simplificand comanda si controlul; aceste masuri includ stabilirea aliniamentului de atac, directiei de atac, aliniamentele fazelor si obiectivele.

(3) Obiective sunt pozitiile inamicului cunoscute sau forme de teren avantajoase; ele corespund aproximativ cu directia unde se executa atacul de rupere; pentru asigurarea unei deplasari agresive catre exteriorul zonei se stabilesc obiective consecutive, cum ar fi detaliile din teren.

(4) Comandantul foloseste, de asemenea, ca tehnici de control pe timpul ruperii incercuirii, timpul repartizat fazelor sau marcarea limitelor de faze prin mijloace pirotehnice; timpul de executare a tuturor actiunilor se stabileste cu atentie, o importanta deosebita o are fixarea momentului de executare a atacului de diversiune, pentru stabilirea optima a acestuia se ia in calcul matricea temporal-spatial-actionala; angajarea rezervei sau executarea atacului de diversiune sunt coordonate prin semnalele pirotehnice sau alte mijloace de semnalizare.

Art.515. - (1) Sprijinul prin foc; mijloacele sprijinului prin foc disponibile in cadrul zonei incercuite sunt organizate sub control central, care integreaza focul de sprijin in cadrul planului de iesire.

(2) Odata ce iesirea din incercuire incepe, artileria din zona incercuita este folosita pentru trageri directe; daca focul artileriei este folosit in acest mod, el trebuie sa fie masat in punctul de rupere.

(3) Subunitatile de artilerie sunt dispuse succesiv in ordinea iesirii, pentru a le asigura o securitate adecvata pe timpul deplasarii.

(4) Daca bataia se micsoreaza, se cere sprijin prin foc suplimentar de la esalonul superior; daca este necesar, se stabilesc linii de incetare a focului intre fortele incercuite si fortele amice, prin aceasta se previne fratricidul, in timp ce forta de iesire se apropie de liniile inaintate amice (figura nr.48 si figura nr.49).

Art.516. - (1) Soldatii raniti apti de lupta primesc misiunea in functie de gravitatea ranilor lor; cei cu rani grave sunt evacuati cu mijloacele disponibile.

(2) Ranitii lasati in spate produc efecte negative asupra moralului luptatorilor; nici grija excesiva acordata ranitilor nu este normala, intrucat poate produce pierderi batalionului; de altfel, existenta ranitilor in spate cu personalul medical nu este o optiune preferata, principala responsabilitate a comandantului fiind sa-si protejeze forta; el poate opta pentru asigurarea evacuarii lor in zona de unde pot fi evacuati cu mijloace aeriene, in zona de aterizare, dupa iesire.

Figura nr.48. Ruperea incercuirii

Figura nr.49. Protectia fortelor care ies din incercuire

Art.517. - (1) Distrugerea echipamentului si a proviziilor excedentare; vehiculele avariate si proviziile excedentare trebuie distruse; proviziile clasa III si V sunt inventariate si realocate; nici un echipament ce nu poate fi manevrat sau intretinut nu trebuie luat.

(2) Daca este executata prea devreme, distrugerea echipamentului excedentar alerteaza inamicul si poate deconspira intentiile batalionului; in cazul nereusitei distrugerii, echipamentul excedentar este redistribuit la subunitati, de aceea el trebuie distrus la un timp bine planificat.

(3) Comandantul cantareste cu grija sansele de succes in incercarea de iesire din incercuire, daca iesirea esueaza echipamentul nu trebuie distrus prematur.

(4) Proviziile medicale nu se distrug niciodata, deoarece aceasta constituie o violare a Conventiei de la Geneva.

(5) Echipamentul este facut inoperabil prin demontarea unor parti esentiale.

SECTIUNEA a 5- a

Executarea iesirii din incercuire

Art.518. - Iesirea din incercuire se executa in succesiunea stricta a operatiilor planificate si care este distribuita tuturor subunitatilor participante, cu respectarea secretului operatiei.

Art.519. - Iesirea poate fi executata in trei moduri:

a)      comandantul executa siguranta printr-o companie sau companie intarita, daca situatia inamicului o permite (figura nr. 48); subunitatile ramase ocupa pozitii in interiorul perimetrului si pregatesc iesirea; avantajul acestei metode este ca pozitionarea pentru iesire necesita o deplasare mica; dezavantajul este ca, daca iesirea nu este executata imediat, masarea fortelor in interiorul perimetrului poate duce la o rata ridicata a pierderilor;

b)      situatia inamicului poate impune ca toate fortele disponibile sa ocupe perimetrul (figura nr.49); cand soseste timpul de executare a iesirii, fortele de siguranta raman pe perimetru pentru a insela inamicul asupra intentiilor batalionului si de a proteja fortele de rupere si de diversiune; forta de siguranta cuprinde elementele lasate in contact, in timp ce celelalte subunitati se deplaseaza pentru a realiza iesirea; pentru evitarea opririlor odata ce iesirea a inceput, coordonarea in timp si executia sunt vitale;

c)      vizibilitatea limitata favorizeaza o alta metoda de executare a iesirii; cand comandantul de batalion determina ca un atac pentru iesirea cu succes nu este posibil, batalionul iese din incercuire prin manevra de infiltrare (figura nr.50); forta incercuita este organizata in grupuri mici, care folosesc vizibilitatea redusa si posibilitatile de ascundere oferite de teren; pentru a evita capturarea de catre inamic pe timpul exfiltrarii, sistemele principale de armament sunt distruse; daca este posibil, personalul ranit este transportat odata cu fortele ce executa exlfiltrarea, daca nu este posibil, avand in vedere ca protejarea fortelor este prioritara, acesti luptatori sunt lasati cu insotitori si provizii medicale suficiente; subunitatile situate departe de liniile amice pot iesi catre o pozitie situata in spatele liniilor inamice; daca sunt situate langa liniile amice, ele pot iesi spre dispozitivul acestora; prin patrulare si prin pastrarea contactului cu esalonul superior, subunitatile trebuie sa obtina cat mai multe informatii despre dispozitivul inamicului.

Figura nr.50. Iesirea din incercuire prin infiltrarea pe mai multe directii

a fortelor batalionului

Art.520. - Primele doua metode ale executarii iesirii din incercuire au succesiunea operatiilor comuna, cealalta metoda urmeaza o succesiune diferita.

Art.521. - Primele doua metode de executare a iesirii au urmatoarea succesiune:

a)atacul de diversiune, executat viguros pentru a distrage inamicul de la atacul de rupere; atacul de diversiune este puternic pentru a convinge inamicul ca este real; daca atacul de diversiune rupe incercuirea, batalionul este pregatit sa exploateze succesul; aceasta schimbare in efortul principal este o posibilitate planificata; in aceasta idee planurile sunt exersate iar comunicatiile asigura legaturile cu toate subunitatile, in mod deosebit daca forta are atasate si alte subunitati;

b)      incercuirea unei forte mari este dificila, de aceea inamicul mentine probabil o rezerva pentru a contracara o incercare de iesire; atacul de diversiune este destinat pentru a forta inamicul sa-si angajeze rezerva, deci nu este indicat ca acesta sa se suprapuna cu efortul principal de rupere; pentru reusita acestei actiuni, forta de diversiune trebuie sa fie usoara, rapida si bine inarmata; atacul de diversiune devine credibil si prin atacarea unui obiectiv a carei cucerire ar putea ajuta la realizarea iesirii si prin prezenta sprijinului prin foc direct si indirect; odata ce rezerva inamicului este angajata, forta de diversiune rupe contactul cu ajutorul elementelor de sprijin;

c)ruperea incepe imediat ce atacul de diversiune reuseste in distragerea inamicului si il forteaza sa angajeze rezerva; ruperea este planificata sa se execute catre un punct vulnerabil al inamicului sau in directia fortelor amice;

d)     rezerva asigura continuarea atacului de rupere si dezvoltarea cu succes a actiunii; ea este dispusa in interiorul perimetrului sau poate fi situata chiar pe acesta, localizarea ei pe perimetru permite rezervei sa ramana pe pozitii; aceasta pastreaza integritatea perimetrului si reduce deplasarea; aceasta tehnica impune, uneori, rezerva ca o forta planificata sa treaca direct la executia atacului de rupere; forta de rupere tine umerii bresei deschise, in timp ce forta de rezerva trece prin bresa pentru continuarea atacului; succesul operatiilor de iesire depinde in mare masura de viteza de executie; ruperea fiind executata, elementele batalionului se deplaseaza rapid in afara zonei incercuite;

e)forta de diversiune, subunitatile de sprijin de lupta, sprijinul de servicii si ariergarda se retrag in ordine si urmeaza rezerva; cand toate fortele incercuite au iesit prin bresa, forta de rupere se retrage, pregatita sa lupte ca ariergarda; odata ajunse in afara zonei incercuite, fortele continua atacul pentru a face jonctiunea cu unitatile amice sau pentru a ocupa obiectivele de atac; in acest timp fortele de siguranta actioneaza la flancuri, in fata si in spate.

Art.522. - A treia metoda de realizare a iesirii din incercuire are urmatoarea derulare:

a)      iesirea din incercuire, imbarcat; un batalion se organizeaza in grupuri mici pentru o iesire din incercuire imbarcata pastrand integritatea unitatii cat mai mult posibil; tot echipamentul si proviziile excedentare nefolositoare sunt lasate pe loc; la timpul precizat, iesirii din incercuire incepe sub acoperirea intunericului si a zgomotului campului de lupta;

b)      iesirea din incercuire debarcat; aceeasi tehnica se aplica pentru iesirea din incercuire debarcata, cu exceptia ca dispunerea ranitilor si echipamentului cere masuri speciale; pentru ca aceasta metoda sa fie folosita, ea trebuie sa ofere batalionului sansa de a ajunge in liniile amice si de a supravietui riscurilor.

Art.523. - (1) Eliminarea urmarilor esuarii iesirii din incercuire. Comandantul organizeaza inlocuirea comandantilor de companii si plutoane care au fost ucisi sau nu sunt in masura sa conduca reamenajarea perimetrul datorita ranirii; munitia si echipamentul sunt redistribuite; comandantul regrupeaza fortele si incepe planificarea urmatorului curs de actiune.

(2) Cand iesirea este completa, batalionul continua fara oprire atacul pentru a executa jonctiunea cu unitatile amice; el dispune executarea unor atacuri rapide sau, in functie de situatia concreta, procedeaza la ocolirea rezistentelor inamicului.

Art.524. - Batalionul sprijina scoaterea unei companii din incercuire prin:

a)      asigurarea intregului foc indirect disponibil companiei incercuite;

b)      executarea unui atac, pentru a face jonctiunea cu fortele incercuite;

c)      executarea unui atac simulat, pentru a distrage atentia inamicului.