Societatea transnationala

Conform aprecierilor unor economisti si viitorologi de prestigiu, societatile transnationale sunt in prezent, poate cele mai importante 'personaje' pe scena economica mondiala.

Marile firme au cele mai mari posibilitati ca prin diverse strategii sa isi

extinda si intareasca pozitia pe piata nationala si internationala. Explicatia consta in resursele financiare si materiale mari pe care acestea le au la dispozitie, creditul s imaginea favorabila de care se bucura, posibilitatile de cercetare, inovare si utilizare a tehnologiilor de varf, retelele de comercializare diversificate, o vasta si eficace activitate de marketing, un management modern, care le permite sa detina avantaje competitive in comparatie cu alte firme.

1.1  Societatea transnationala: determinari, caracteristici

Terminologia utilizata pentru a defini societatile transnationale este foarte variata, intreprinderi pluri- sau multinationale, societati sau companii

internationale, corporatii sau societati transnationale.Unii specialisti atrag atentia asupra unor deosebiri esentiale care exista intre conceptul de societate transnationala si cel de societate multinationala. Ei spun ca societatile multinationale sunt formate si controlate de capitalul mai multor tari, iar in cazul societatii transnationale, se porneste de la o societate nationala care se extinde in plan international prin intermediul filialelor (sau a altor tipuri de intreprinderi cu care este legata sub diferite forme). Ca urmare, in practica exista foarte putine societati multinationale (ex. Royal Dutch-Shell, Dunlop-Pirelli).

Deasemenea sunt pareri1 care sustin ca termenul de multinationala este

intrebuintat atunci cand productia in strainatate a atins un procentaj important din productia totala si este admis de o maniera arbitrara, ca acest procentaj ar trebui sa fie de cca 25-30%.Sunt si pareri care sustin ca, nu este 'transnationala' orice societate care are un anumit nivel de activitate internationala.

Societatea care este prezenta in strainatate doar prin comert, cesiune de procedee tehnice etc., nu este o 'transnationala', chiar daca aceasta actiune acopera numeroase tari si reprezinta o fractiune importanta a activitatii sale totale, pentru ca ea nu intereseaza productia. In situatia in care o societate dispune de o retea de filiale de vanzare, dar nu are decat un numar limitat (una sau doua) de implantari in productie, politica globala a firmei nu este condusa intr-un cadru real international, ci se realizeaza in tara de origine.

In practica, o linie de departajare dintre societatile multinationale, societatile internationale si cele transnationale este greu de stabilit. De obicei, o societate internationala dinamica devine o 'transnationala' in plin avant.

Momentul in care o societate internationala trece la stadiul de transnationala sau devine o multinationala, se incearca a fi stabilit cu ajutorul unor criterii cantitative, cum ar fi, numarul de filiale in strainatate, procentul de proprietate, profiturile, activul, productia, vanzarile in strainatate etc. Nu exista un punct de vedere comun acceptat asupra pragului peste care se poate vorbi de o societate transnationala, nu exista o definire unanim impartasita a societatii multinationale, specialistii mentionand diferitele elemente de ordin cantitativ, care ar conditiona aceasta calitate.

Se apreciaza ca, dificultatile si controversele existente in legatura cu

definirea societatii transnationale, deriva din mai multe caracteristici ale acestora si anume:

-- din structura lor: numarul de tari in care opereaza, nationalitatea

actionarilor, compozitia multinationala a managementului de la varful conducerii;

-- din performanta lor: volumul absolut al veniturilor, activelor, angajatilor

care provin din/sau implicati in operatiunile la scara internationala ale firmei

respective etc;

-- din comportamentul conducerii de varf al firmei etc.

In general, cu termenul de 'transnationala' este denumita o societate in

situatia in care investeste o parte din resursele sale peste granita, sub diferite forme (filiale sub control 100%, societati mixte la care, uneori, poate participa chiar guvernul din tara gazda).

Societatile transnationale reprezinta, de fapt, extinderea unei firme in afara granitelor propriei tari. Ea alcatuieste un ansamblu vast la scara mondo-economica format dintr-o societate principala, numita societate mama si un numar de filiale implantate in diverse tari. Sunt, deci, entitati economice, formate din unitati legate intre ele prin relatii de proprietate sau de alta natura si care opereaza in mai multe tari[1].

O trasatura care distinge cel mai bine o societate transnationala de o societate nationala este faptul ca in cazul societatilor transnationale, o parte importanta din resursele utilizate (materiale, umane) sunt externe, adica societatea transnationala ofera imaginea perfectei comuniuni de actiune dintre societatea-mama si filialele din strainatate. Aceasta actiune este conceputa, organizata si condusa la scara mondo-economica. Tripla ipostaza a unei societati transnationale poate fi explicata prin:

-- conceperea si extinderea operatiunilor firmei - productie, cercetare etc, in

numeroase alte tari decat tara de origine;

-- conducerea firmei pe baza unei politici globale care sa ia in considerare

conditiile si perspectivele mondiale ale activitatii si nu pe cele ale unei singure tari;

-- o organizare internationala a firmei care sa faca operativa aceasta

politica.

Scopurile urmarite de societatea transnationala sunt, de fapt identice cu cele ale tuturor firmelor private si anume: profitul si expansiunea.

1.1  Piata societatii transnationale

Societatile transnationale urmaresc permanent sa-si mareasca sfera de activitate, atat in interiorul tarii de origine cat si peste granita in alte tari. In cazul cand societatile transnationale isi extind sfera de activitate foarte mult se produce o interpenetratie intre cele trei niveluri, micro, macro si mondo-economic. Ca urmare, o societate transnationala este prezenta permanent in trei spatii economice: in cazul societatii mama - spatiul national, autohton, in cazul filialelor - spatiul extern, in situatia in care este vorba despre schimburile dintre unitatile care o compun sau dintre acestea si restul lumii in spatiul international.

Societatile transnationale isi desfasoara activitatea in cadrul unei piete proprii, care este o piata internationala si care are anumite caracteristici specifice.

Avand in vedere trasaturile caracteristice ale pietei societatii transnationale, specialistii afirma ca, in cadrul ei, se reduc incertitudinile legate de fluctuatiile preturilor, concurenta internationala incepand la granita 'pietelor'.

1.2  Nationalitatea societatilor transnationale.

In unele situatii, este usor de identificat tara de origine, pentru ca acestea s-au facut cunoscute deja prin 'marca' (ex. Coca-Cola, Volvo, Ford). Dar pentru ca o pondere tot mai mare din activitatile lor se desfasoara in afara tarilor de origine, pentru ca structura consiliilor lor de administratie este multinationala si pentru ca actiunile lor sunt cotate la diferite burse de valori situate in diferite parti ale lumii, devine tot mai greu sa identifici adevarata nationalitate a proprietatii unei transnationale care, de fapt, este detinuta integral/partial de interese economice straine. Aceasta situatie se va accentua pe masura adancirii proceselor de integrare regionala, de globalizare a economiei mondiale.

Nationalitatea proprietatii insa nu mai constitue un factor de influenta pentru participarea acestor firme la bunastarea economica a tarilor lor de origine si depinde tot mai putin de situatia economica a acestor tari. Acest lucru se explica prin faptul ca societatea transnationala, mai ales dupa anii '80, realizeaza mare pondere a productiei in strainatate prin activitatea filialelor ei.

1.3  Politica financiara.

Societatile transnationale in politica de dezvoltare folosesc doua cai principale: autofinantarea si finantarea externa. Alegerea uneia dintre acestea este determinata de masurile de politica financiara a statului, de marimea impozitelor pe profitul societatii transnationale, de marimea taxei

scontului [2] etc, cat si mai ales, de evolutia ciclului economic. In perioadele bune, cand masa profiturilor nete creste insemnat, dezvoltarea se realizeaza prin autofinantare, iar in perioadele de recesiune sau de inviorare, recurg mai mult la sursele externe de finantare.