Codul de conduita a functionarilor publici

Codul de conduita a functionarilor publici

Codul de conduita a functionarilor publici, in Romania, este stipulat in Legea nr. 7/2004 si reglementeaza normele de conduita profesionala a functionarilor publici. Normele de conduita profesionala prevazute de prezentul cod de conduita sunt obligatorii pentru functionarii publici, precum si pentru persoanele care ocupa temporar o functie publica, din cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

Obiectivele codului de conduita urmaresc sa asigure cresterea calitatii serviciului public, o buna administrare in realizarea interesului public, precum si sa contribuie la eliminarea birocratiei si a faptelor de coruptie din administratia publica, prin:

a) reglementarea normelor de conduita profesionala necesare realizarii unor raporturi sociale si profesionale corespunzatoare crearii si mentinerii la nivel inalt a prestigiului institutiei functiei publice si al functionarilor publici;

b) informarea publicului cu privire la conduita profesionala la care este indreptatit sa se astepte din partea functionarilor publici in exercitarea functiilor publice;

c) crearea unui climat de incredere si respect reciproc intre cetateni si functionarii publici, pe de o parte, si intre cetateni si autoritatile administratiei publice, pe de alta parte^[1].

Norme generale de conduita profesionala a functionarilor publici, stipulate de Codul de conduita, fac referire la: asigurarea unui serviciu public de calitate, loialitatea fata de Constitutie si lege, loialitatea fata de autoritatile si institutiile publice, libertatea opiniilor, activitatea publica, activitatea politica, folosirea imaginii proprii, cadrul relatiilor in exercitarea functiei publice, conduita in cadrul relatiilor internationale, interdictia privind acceptarea cadourilor, serviciilor si avantajelor, participarea la procesul de luare a deciziilor, obiectivitate in evaluare, folosirea prerogativelor de putere publica, utilizarea resurselor publice, limitarea participarii la achizitii, concesionari sau inchirieri.

Codul de conduita adoptat stabileste standarde de comportament pe care trebuie sa le respecte un functionar public pe parcursul activitatii sale in cadrul serviciului public. De asemenea, Codul de conduita informeaza cetatenii despre conduita pe care trebuie sa o aiba functionarii publici. Codul de conduita stabileste principii si norme de conduita pentru functionarii publici cum ar fi: impartialitatea, independenta, profesionalismul etc. Respectarea principiilor si normelor stabilite prin cod sant obligatorii pentru toti functionarii publici pentru a asigura realizarea eficienta a interesului public. Iar orice incalcare a prezentului Cod constituie o abatere disciplinara care va fi sanctionata.

Scopul major al acestui document este sa contribuie la prevenirea si eliminarea coruptiei din administratia publica, la crearea unui climat de incredere al cetatenilor in autoritatea publica etc.

Codul de conduita stabileste normele de comportament al functionarului public in contextul accesului la informatie, utilizarii resurselor publice, conduitei in cadrul relatiilor internationale, situatiilor de conflicte de interese etc. Conform unor prevederi ale codului de conduita, functionarul public nu are dreptul sa influenteze alte persoane fizice sau juridice, alti functionari publici, iar apartenenta politica a functionarului public nu trebuie sa influenteze comportamentul si deciziile acestuia. In aceeasi ordine de idei, codul de conduita ii interzice oricarui functionar public sa faca propaganda sau agitatie in favoarea vreunui partid, sa colecteze fonduri pentru formatiuni politice etc^[2].

De asemenea, functionarului public ii este interzis sa solicite sau sa accepte cadouri, sa beneficieze de servicii, favoruri sau de alte avantaje considerate drept recompensa pentru indeplinirea atributiilor sale de serviciu, care ii sunt destinate personal, familiei, rudelor, prietenilor si ii pot influenta corectitudinea in exercitarea functiei publice detinute.

Sustinem promovarea unei noi reglementari potrivit careia, de lege ferenda, ar trebui adoptat un Statul al demnitatilor publice, lege-cadru prin care, dezvoltandu-se principiile constitutionale, pe de-o parte sa se grupeze reglementarile existente, in prezent disparate, iar pe de alta parte, prin norme noi sa se surprinda normativ specificul functiilor de demnitate publica in comparatie cu specificul functiilor publice. Noua reglementare ar trebui sa contina modalitatile de numire intr-o demnitate publica, raporturile juridice care se nasc intre demnitar si autoritatea/institutia publica, statutul demnitarului public, regimul incompatibilitatilor demnitatilor publice, raspunderea persoanelor care ocupa o functie publica.

De asemenea, in contextul perfectionarii Statutului functionarilor publici in concordanta cu exigentele normelor europene, se impune armonizarea obiectului de reglementare al legii in sensul determinarii statutului juridic al functionarului public, al organizarii functiei publice in raport de nivelurile de guvernare, al calificarii raporturilor dintre functionarii publici si autoritatile/institutiile publice din cadrul administratiei publice centrale si locale.

Reforma cadrului legal s-a efectuat prin prisma experientei internationale acumulate. Adoptarea celor mai importante legi mentionate mai sus, care au format cadrul legal necesar pentru dezvoltarea functiei publice si a statutului

functionarului public, a vizat consolidarea legislatiei existente si adaptarea la prevederile legislatiei comunitare si a reprezentat un moment hotarator in ceea ce priveste viitorul dezvoltarii resurselor umane din administratia publica constituind un pas important spre integrare in comunitatea europeana^[3].