RELATIA POLITIST DE FRONTIERA - COMUNITATE IN
DIVERSITATEA ETNICA, CULTURALA SI
CONFESIONALA

Comunitatea romaneasca in diversitatea etnica, culturala si confesionala.

Plamadit ca popor unitar pe teritoriul strabun al vechii Dacii, romanii si-au pastrat neintrerupt, in decursul timpului, continuitatea de viata materiala, comunitatea etnico-lingvistica si cultural- spirituala, in pofida tuturor vicisitudinilor cu care au fost confruntate. Subliniind acest aspect, marele istoric Nicolae Iorga scria: "este vorba de un popor care prin stramosii sai isi are radacini de patru ori milenare: aceasta este mandria si aceasta este puterea noastra".

Derularea procesului istoric deosebit de complex de pe teritoriul national a determinat ca pe teritoriul de azi al Romaniei sa se aseze unele populatii straine venite din alte parti ale Europei sau din Asia. Unele populatii au fost asimilate etnic si cultural de populatia romaneasca mai numeroasa si cu un nivel de civilizatie superior, iar altele si-au putut pastra identitatea etnica, sau cea confesionala si culturala.

Raportandu-se la cerintele existente pe plan mondial prin care fiecare stat se obliga sa asigure mentinerea specificului minoritatilor etnice pe care le are pe teritoriul sau, si in tara noastra in Constitutie se mentioneaza in mod expres "Romania este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor, fara deosebire de rasa, de nationalitate, de origine etnica, de limba, de religie . ."

Art.6: "Statul recunoaste si garanteaza persoanelor apartinand minoritatilor nationale dreptul la pastrarea, la dezvoltarea si exprimarea identitatilor lor etnice, culturale, lingvistice si religioase".

Masurile de protectie luate de stat pentru pastrarea, dezvoltarea si exprimarea identitatii persoanelor apartinand minoritatilor nationale trebuie sa fie conforme cu principiile de egalitate si de nediscriminare in raport cu ceilalti cetateni romani."

Recensamantul populatiei efectuat in anul 2002 a relevat urmatoarea structura etnica a populatiei Romaniei.

A.STRUCTURA ETNICA

romanii - reprezinta 89,5% din cetatenii Romaniei;

Maghiarii - cu 6,6% din populatia Romaniei constituie cea mai numeroasa minoritate etnica din tara noastra;

in cadrul acestei etnii se disting doua ramuri: maghiarii, secuii;

din ratiuni politice, unii lideri ai acestei etnii intreprind tentative de a include in cadrul maghiarilor si pe ceangai;

maghiarii locuiesc predominant in Transilvania in judetele Harghita si Covasna unde sunt majoritari si in judetele Mures, Brasov, Cluj, Salaj, Satu Mare, Arad, Timis, Maramures, Bihor;

particularitatile culturale sunt urmatoarele:

au un acut sentiment al solidaritatii etnice, sunt disciplinati in sensul ca asculta de sfaturile, indicatiile, sugestiile liderilor religiosi sau politici;

respecta foarte mult traditiile, isi omagiaza eroii, dar uneori manifesta aroganta fata de alte populatii (intr-o anumita perioada istorica au fost privilegiati in Transilvania);

in zonele in care sunt majoritari, au tendinta de a manifesta ostilitate fata de functionarii M.I., vazand in lucratorii de politie si jandarmi "o armata de ocupatie";

aniverseaza cu mult fast datele ce au rezonanta in istoria poporului maghiar, ocazie cu care arboreaza si drapelul Ungariei;

apartenenta la comunitatea etnica este intarita si de apartenenta la confesiunile religioase pe care le-au adoptat fie romano-catolica, fie reformata, fapt ce intareste coeziunea etnica;

o parte a maghiarilor contesta granitele actuale ale Ungariei, manifestand un pronuntat iredentism, visand la realizarea "Ungariei Mare".

Rromii - ocupa 2,5% din populatia tarii noastre, dar aceasta nu este cifra reala, real ar reprezenta aproximativ 5% sau poate mai mult;

este o comunitate etnica raspandita in toate judetele tarii, dar in proportii diferite, predominant traiesc in judetele Ialomita, Ilfov, Prahova, Buzau, Valcea, Gorj, Dimbovita, Bucuresti;

sunt o populatie de provenienta asiatica, din provincia Hindustan - India, iar pe teritoriul Romaniei sunt semnalati inca din 1385;

au fost emancipati in 1856, in prezent sunt raspanditi in intreaga tara, la periferia oraselor sau a localitatilor rurale;

se disting doua tipuri de rromi:

sedentarii sau rromii de vatra: fierari, zidari, lautari, ursari etc.;

nomazi sau rromii "satrari": laietii, lingurarii, rudarii, argintarii, caldararii, cocalarii etc.

au familii numeroase, copii abandoneaza scoala la varste mici, casatoriile sunt facute la varste fragede prin intelegeri intre parinti sau prin cumpararea miresei;

pastreaza reminiscente ale traiului tribal, au un sef (bulibasa) a carui  autoritate este de necontestat;

litigiile dintre ei se reglementeaza de obicei de catre o judecata a rromilor (stobor) ale carei hotarari sunt obligatorii si iau forma unor pedepse corporale sau banesti;

manifesta reticienta fata de efortul statului de a-i integra, manifesta dispret fata de lege si fata de munca onesta;

in prezent se orienteaza spre "profesii rentabile", trafic de droguri, prostitutie, jocuri de noroc, activitati comerciale ilicite, cersetorie in strainatate;

in grupuri mari si sub influenta alcoolului reprezinta un potential infractional mare;

Populatia slava - reprezinta 1% din populatia Romaniei si se compune din,

rusi, ucraineni, lipoveni, bulgari, sarbi, croati, slovaci, cehi, polonezi.

Slavii se afla distribuiti, astfel:

rusii, lipovenii in judetele Tulcea si Iasi;

ucrainenii in zona Suceava si Maramures;

bulgarii in Lunca Dunarii si Judetul Arad;

sarbii si croatii in Timis si Caras-Severin:

cehii si slovacii in judetele Bihor, Arad, Maramures;

constituie comunitati relativ inchise in sensul ca foarte rar intemeiaza familii cu persoane provenind din randul altor etnii;

pastreaza obiceiuri specifice popoarelor din randul carora provin si sunt specializati in anumite activitati: legumicultura, prelucrarea lemnului etc.;

Populatia germanica cu un procent de 0,3% din populatia Romaniei, se compune din doua grupuri etnice:

1 svabii;

2 sasii;

ocupa zone din Transilvania respectiv: sasii in judetele Brasov, Sibiu, Bistrita-Nasaud, svabii in judetele Timis, Caras-Severin, Satu-Mare;

sunt o minoritate etnica a caror numar de membrii este in continua scadere datorita emigrarii;

sunt oameni extrem de seriosi, gospodari, harnici, disciplinati cu un acut spirit al solidaritatii, ajutandu-se intre ei;

Turcii si tatarii - au o pondere de aproximativ 0,3% si sunt localizati in judetele Constanta si Tulcea;

Alte minoritati etnice - albanezii, grecii, evreii, italienii, armenii si altele reprezinta -0,3% din populatia Romaniei.

locuiesc in special in mediul urban, predominant in Bucuresti si in marile orase ale Moldovei, grecii in orasele porturi, italienii in Bucuresti, armenii in marile orase din Transilvania si Moldova;

asezarea lor pe teritoriul national este fie rezultatul unor decizii politice (armenii, grecii) fie din ratiuni economice (grecii, evreii, armenii).

B. DIVERSITATEA CONFESIONALA

Asa cum exista o mare diversitate etno-culturala pe teritoriul romanesc exista si o diversitate in ceea ce priveste credintele religioase.

Aceasta diversitate in plan confesional este consfintita si in Constitutia Romaniei; Art.29 "Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma".

"Cultele religioase sunt libere si se organizeaza potrivit statutelor proprii, in conditiile legii"

In Romania, activeaza un numar de 15 culte religioase legal recunoscute, carora li se adauga un numar de 385 de asociatii si fundatii religioase.

Structura confesionala dupa convingeri religioase se prezinta astfel:

ortodocsi - reprezinta 86,7% din locuitorii tarii. Biserica Ortodoxa Romana este considerata biserica nationala, este autocefala si nu este subordonata nici unei autoritati ecleziastice straine;

romano-catolicii - reprezinta 4,7% din populatia Romaniei. Adeptii acestui cult predomina in Transilvania, Zona Roman, Valea Siretului, Zona Husi;

recunosc activitatea spirituala a Papei de la Roma;

majoritatea sunt de nationalitate maghiara, germana etc.;

reformatii - constituie aproximativ 3,2 din populatie si se afla indeosebi in Transilvania (germani si maghiari);

greco-catolicii - reprezinta 0,9% din crestinii din Romania.

cultele neoprotestante - unitarienii, penticostali, baptisti, adventisti, anglicani, reprezinta aproximativ 2,8% ;

musulmanii -reprezinta religia a circa 0,3% din populatia Romaniei (turci, tatari, arabi);

cultul mozaic - reprezinta credinta religioasa a evreilor care constituie mai putin de 0,1% din populatia credincioasa;

crestinii de rit vechi (stilisti) - reprezinta cam 0,2% din populatia romaneasca si sunt din zona Suceava, zona Tulcea si din zona Banatului;

Alaturi de aceste culte mai exista si numeroase secte si asociatii religioase (385) ai caror membrii traiesc in diverse zone ale tarii.

Din marile culte religioase s-au desprins mai multe dizidente religioase, care fiind considerate abateri de la adevarata credinta "s-au constituit in secte de factura religioasa (aproximativ 185 care functioneaza ilegal).

Exista insa unele secte care prin ideologia lor au un mare potential distructiv, propagand idei extrem de periculoase pentru societatea romaneasca A.U.M.; Templul Soarelui, Sectele Sataniste;

Periculozitatea unor secte este extrem de mare, deoarece se adreseaza indeosebi tinerilor carora li se induce un comportament violent, care neaga valorile morale, cauta instaurarea anarhiei, negand valorile democratiei.

fac un prozelitism agresiv, cauta pe orice cale sa racoleze adepti noi, fapt ce poate crea nemultumirea liderilor religiosi sau a altor credinciosi;

unele secte solicita membrilor sai sa nu accepte nici un fel de interventie medicala punand in mod iresponsabil in pericol atat viata lor cat si a copiilor;

multe secte sunt conduse de catre indivizi care cauta sa se imbogateasca rapid, exploatand fara mila enoriasii, iar in alte secte se promoveaza promiscuitatea.

2. Cauze care pot genera tensiuni si violente interetnice sau interconfesionale

La baza acestor tipuri de conflicte au stat in mod prioritar necunoasterea si neacceptarea de catre etnia majoritara a unor particularitati apartinand comunitatii etnice minoritare, sau conduita unor minoritati etnice care au adus grave atingeri normelor morale sau legale.

Cauze care pot genera tensiuni interetnice sau interconfesionale:

necunoasterea de catre majoritate a specificului etnocultural al minoritatilor;

exclusivismul, intoleranta manifestata intre comunitati;

instigarea de catre forte si persoane rau intentionate la perturbarea armoniei interetnice si intercomunitare;

impunerea imperativa, radicala a identitatii etnice fapt ce duce la intoleranta;

supradimensionarea dezideratelor etnice, fapt ce a dus la iritarea populatiei majoritare, care a perceput acest demers drept posibilitatea minoritatilor de a avea drepturi in plus;

exacerbarea de catre mass-media a unor conflicte aflate in stare latenta, pe care le prezinta in mod deformat;

nemultumiri provocate de aplicarea unor legi (a fondului funciar, a padurilor, a administratiei publice locale);

neintelegeri generate de intoleranta religioasa si de injusta repartizare a spatiilor necesare practicarii cultelor religioase;

3.Necesitatea cunoasterii de catre politistul de frontiera a particularitatilor etnice, culturale, confesionale ale comunitatii in care actioneaza

Politistul de frontiera provine dintr-o anumita zona a tarii, dintr-o anumita comunitate, care isi pune amprenta asupra conceptiilor sale, asupra propriei conduite.

Datorita specificului armei in majoritatea cazurilor politistul de frontiera isi va desfasura activitatea profesionala in comunitati total diferite din punct de vedere etnic, cultural si confesional fata de comunitatea din care provine.

Pentru a se putea integra in aceste comunitati politistul de frontiera trebuie sa intreprinda eforturi sustinute pentru a castiga increderea si respectul comunitatii.

Astfel, el va trebui sa aiba in vedere urmatoarele aspecte:

sa-si modifice conduita pentru a demonstra ca el este pus in slujba comunitatii pe care o deserveste si nu comunitatea este la dispozitia sa;

sa cunoasca particularitatile etnice, culturale, spirituale ale comunitatii unde activeaza;

sa accepte acele traditii, obiceiuri, cutume care guverneaza relatiile dintre membrii comunitatii in care este integrat (care nu aduc atingere legii);

sa nu manifeste ostilitate sau respingere fata de conceptiile majoritatii daca acestea nu sunt ilegale;

sa nu actioneze pe baza unor idei preconcepute referitoare la potentialul infractional al unor etnii;

sa fie echidistant fata de toti membrii comunitatii;

sa se straduiasca sa invete limba comunitatii unde activeaza;

sa intretina relatii corecte cu liderii comunitatilor respective;

sa cunoasca problemele sociale, economice, etnice, confesionale ale comunitatii;

sa stimuleze dialogul social ca modalitate de cunoastere, prevenire si aplanare a unor posibile stari tensionale;

sa organizeze daca este posibil intalniri interactive cu membrii comunitatii in scopul discutarii unor probleme cu care se confrunta acestia in vederea gasirii unor mijloace adecvate de solutionare.

Actionand astfel, politistul de frontiera va reusi sa elimine starea de disconfort psihic creata de activitatea desfasurata in alt mediu decat cel in care a fost obisnuit, acesta putand deschide "puntile comunicationale si relationale" pentru a castiga increderea si respectul cetatenilor.