Operatiile de aparare in caz de conflict

Operatiile de aparare

SECTIUNEA 1

Generalitati

Art.297. - (1) Batalionul se apara pentru mentinerea terenului, castigarea de timp, interzicerea accesului inamic in anumite zone si oprirea atacul inamic.

(2) Apararea presupune mai mult decat distrugerea personalului si a echipamentului inamic, inainte ca acesta sa-si poata deplasa resursele de pe campul de lupta; trebuie distruse planurile inamicului, coeziunea si sincronizarea fortelor sale, moralul si abilitatea de a duce lupta, de a cerceta campul de lupta, inamicul trebuie incomodat prin toate mijloacele, pentru a putea fi distrus apoi.

(3) Operatiile de aparare trebuie planificate si executate cu spirit ofensiv. Indiferent de scopul lor major, prioritatea oricarei operatii de aparare este recastigarea initiativei si, prin aceasta, crearea posibilitatilor de a fi transformata intr-una ofensiva.

Art.298. - (1) Doctrinele operatiilor fortelor terestre si bataliei aeroterestre accentueaza initiativa iar in aparare actiunile ofensive sunt folosite pentru castigarea initiativei; aceasta presupune executarea cercetarii si luarea masurilor impotriva cercetarii inamicului. Realizarea initiativei presupune asigurarea unei rezerve pentru tranzitia rapida spre ofensiva.

(2) Sprijinul prin foc si intarirea obstacolelor sunt planificate pentru a spori dificultatile campului de lupta, pentru a fractiona si a crea confuzia inamicului si a distruge sincronizarea atacului sau.

1. Scopul

Art.299. - Scopul principal al apararii este de a opri atacul inamicului si de a recastiga initiativa.

Art.300. - Apararea este o masura temporara folosita pentru a identifica sau a crea vulnerabilitati inamicului si a crea posibilitatea trecerii la ofensiva.

Art.301. - Infanteria se apara agresiv pentru indeplinirea misiunii, organizandu-si apararea in pozitii care asigura sprijinul reciproc si care sunt adanc esalonate; ea ataca inamicul pe toata adancimea dispozitivului sau; o aparare cu un plan ofensiv coerent include ambuscade, organizarea pozitiilor in contrapanta si adancime pentru a fractiona inamicul; utilizarea acestor masuri forteaza inamicul sa lupte pe mai multe directii sporind sansele de a fractiona sistemul sau de comanda si control, cel de sprijin si cel logistic; prin aceasta fortele proprii pot recastiga initiativa si trece la operatii ofensive.

2. Caracteristicile operatiilor de aparare

Art.302. - Fundamentele unei aparari eficiente sunt: pregatirea; fractionarea; concentrarea; flexibilitatea.

Art.303. - (1) Pregatirea. Aparatorul trebuie sa fie prezent pe campul de lupta inaintea atacatorului; el foloseste prezenta pe campul de lupta pentru a se pregati corespunzator pentru lupta, tinand cont de constrangerile impuse de timp si de fortele luptatoare ale inamicului.

(2) Exista o permanenta concurenta intre atacator si aparator:

a)      prima data atacatorul trebuie sa cunoasca terenul prin vizualizarea fiecarei parti a acestuia;

b)      inaintea acestei actiuni, aparatorul isi pregateste pozitiile, construieste obstacole si isi mascheaza efortul din timp;

c)      atacatorul isi angajeaza in lupta toate posibilitatile pentru a descoperi pozitiile aparatorului;

d)     aparatorul poate incepe lupta din pozitii greu de descoperit si care ofera acoperire impotriva focului inamic;

e)      atacatorul reactioneaza la focul aparatorului executand foc din miscare sau cautand pozitii acoperite pentru mascarea lui, din aceasta cauza pierde ritmul operatiei.

Art.304. - In scopul creari conditiilor favorabile de castigare a initiativei, inca din pregatirea operatiei, aparatorul realizeaza urmatoarele:

a)      dezvolta planuri flexibile de control al focului, de deplasare, de comunicatii si logistice pentru toate situatiile posibile la care atacatorul trebuie sa raspunda cu o schema planificata si sa riste distrugerea acesteia sau sa schimbe aceasta schema si sa riste un efort necontrolat;

b)      intuieste/descopera organizarea inamicului si cum se desfasoara pentru atac, cunoaste posibilitatile si limitele sistemelor de armament si echipamentele inamicului; S2 prezinta aceste informatii, dar comandantul trebuie sa le inteleaga deoarece o buna pregatire incepe cu pregatirea cercetarii campului de lupta;

c)      organizeaza apararea bazandu-se pe armamentul cel mai eficient care poate fi folosit impotriva amenintarii principale; cand se confrunta cu o forta blindata, cea mai importanta operatie este repartizarea si pozitionarea armamentului antiblindat - rachete antiblindate, MAT, tancuri si celelalte facilitati, sprijinind focul acestora si micsorand vulnerabilitatile; impotriva unei amenintari a infanteriei, sistemele de armament antiinfanterie - mitraliere, aruncatoare, artilerie, armament usor si obstacolele antipersonal - retele de sarma -, sunt folosite pentru a reduce ritmul atacului inamicului si pentru a-l distruge in fata pozitiilor aparatorului; eficienta armamentului creste atunci cand acesta este pozitionat, astfel incat sa asigure acoperirea si mascarea fortelor luptatoare, reducand sau neutralizand, astfel efectele focului inamicului.

Art.305. - (1) Fractionarea. Aparatorul anihileaza sincronizarea operatiilor inamicului, prin aceasta limiteaza initiativa atacatorului si previne concentrarea covarsitoare a puterii de lupta impotriva unei singuri parti a apararii.

(2) Subunitatile batalionului mentin siguranta operatiilor si evita tiparele pentru a-si ascunde dispozitivul; trebuie impiedicate eforturile cercetarii si cercetarea prin lupta de catre inamic, prin operatii care sa nu duca la dezvaluirea schemei apararii.

(3) Forta unui atacator deriva din viteza, numarul si sprijinul reciproc al manevrei si elementelor de sprijin de lupta; aparatorul fractioneaza sincronizarea si distruge sprijinul reciproc dintre elementele luptatoare si cele de sprijin ale inamicului, aceasta duce la coordonarea si concentrarea dificila a fortelor si focului inamicului prevenind izolarea sau coplesirea aparatorului.

Art.306. - (1) Concentrarea. Aparatorul este deseori fortat sa economiseasca si sa accepte riscuri de oriunde pentru a castiga superioritate intr-o anumita zona; fortele de cercetare si siguranta trebuie sa fie in masura sa observe campul de lupta reducand astfel riscurile.

(2) Datorita mobilitatii reduse a armamentului de infanterie, batalionul trebuie sa concentreze mai degraba efectele decat numarul acestuia, aceasta trebuie sa o realizeze inaintea inceperii luptei.

(3) Comandantul, in urma stabilirii efortului principal al atacului inamic, contracararea acestuia devine efortul principal al apararii, concentreaza eficienta armamentului, toate elementele si facilitatile de sprijin ce sustin acest efort principal; prin schimbarea efortului principal inamic, comandantul schimba concentrarea puterii sale de lupta.

(4) Pentru intarirea efortului sau principal comandantul va:

a)      concentra planul contraatacului pentru a sprijini efortul principal;

b)      reduce dimensiunile zonei efortului principal;

c)      stabili prioritati in pregatirea obstacolelor pentru efortul principal;

d)     folosi prioritar focul indirect pentru efortul principal;

e)      dispune rezerva aproape sau in spatele efortului principal.

(5) Comandantul integreaza facilitatile la dispozitie, astfel incat efortul combinat al acestora asupra inamicului sa depaseasca insumarea efectelor individuale ale acestora.

Art.307. - (1) Flexibilitatea. Aparatorul isi asigura flexibilitatea prin:

a)      obtinerea de informatii de la surse si natura diferite;

b)      dispunerea fortelor si mijloacelor pe toata adancimea;

c)      constituirea de rezerve;

d)     eficienta comenzii si controlului.

(2) Planificarea variantelor de operare in aparare maresc flexibilitatea aparatorului.

(3) Flexibilitatea cere, de asemenea, comandantului "sa vada" si "sa observe" campul de lupta pentru a descoperi planul de manevra al inamicului din timp putand preveni anumite situatii neprevazute. Pregatirea cercetarii campului de lupta stabileste actiunile probabile ale inamicului, elementele de siguranta si verifica ce tip de actiuni se desfasura.

3. Cadrul de aparare

Art.308. - Batalionul se apara, de regula, ca parte a unei forte mai mari, din aceasta cauza comandantul batalionului trebuie sa inteleaga cadrul de aparare in care gruparile de forte de nivel divizie sau brigada se organizeaza si lupta.

Art.309. - (1) Elementele apararii gruparii de forte de nivel diviziei. Apararea conventionala a acestei grupari presupune organizarea a cinci elemente. Aceste cinci elemente sunt complementare (figura nr.33), trei dintre ele, operatiile de siguranta, cele din zona principala de lupta si operatiile rezervelor se aplica la toate esaloanele.

(2) Cele cinci elemente sunt:

a)      operatii in adancimea dispozitivului inamic, in zona din fata a limitei dinaintea apararii (LDA);

b)      operatii de siguranta in fata si la flancurile fortei care se apara;

c)      operatii din zona principala de lupta;

d)     operatiile rezervelor pentru sprijinirea efortului principal al apararii;

e)      operatii in spatele dispozitivului propriu, pentru mentinerea libertatii de actiune in zona din spate.

(3) Operatiile de siguranta in fata si la flancurile fortei care se apara, operatiile din zona principala de lupta si operatiile rezervelor pentru sprijinirea efortului principal al apararii fac parte din operatiile apropiate - de la contact.

Art.310. - (1) Operatiile in adancime sunt actiuni impotriva fortelor inamice care nu sunt inca in contact cu fortele proprii.

(2) Operatiile in adancime previn mascarea inamicului si creeaza posibilitati pentru actiunile ofensive ale aparatorului.

(3) Operatiile in adancime permit aparatorului sa separe esaloanele de atac, sa fractioneze comanda si controlul atacatorului, sprijinul de lupta si cel logistic si sa incetineasca timpul de ajungere a esaloanelor succesive.

(4) Batalionul poate participa la operatii in adancime in conformitate cu planurile gruparii de forte.

Figura nr.33. Elementele apararii gruparii de forte de nivel divizie

Art.311. - Operatiile la contact, includ operatii in zona de siguranta, preluarea luptei si operatii in zona principala de lupta.

Art.312. - (1) Operatiile in zona de siguranta a brigazii/gruparii de forte de nivel divizie. Fortele inaintate de siguranta stabilite gruparea de forte sunt denumite forte de acoperire, aceste forte sunt de sine statatoare, din punct de vedere tactic fiind organizate cu suficiente forte de sprijin si logistice pentru a actiona independent fata de gruparea principala; aceste forte incep lupta impotriva esaloanelor inaintate ale atacatorului in zona de siguranta.

(2) Fortele de acoperire castiga si mentin contactul, dezvolta situatia de lupta proprie, intarzie sau nimicesc fortele inaintate ale inamicului si induc in eroare inamicul asupra locului zonei principale de lupta.

Art.313. - (1) Operatiile din zona de siguranta a batalionului. Batalionul de infanterie foloseste o forta de siguranta/un esalon inaintat de siguranta.

(2) Marimea si compunerea exacta a fortei de siguranta depind de adancimea zonei, natura terenului si sarcinile pe care acesta urmeaza sa le indeplineasca; ea este intotdeauna insarcinata cu avertizarea timpurie.

(3) Forta de siguranta a batalionului este in mod normal necesara pentru a stabili contactul cu forta de acoperire si daca aceasta este angajata in lupta sa asigure coloanele de retragere si preluarea luptei.

(4) Cand nu este angajata in lupta forta de acoperire, forta de siguranta a batalionului este necesar sa se deplaseze mult in fata zonei principale de lupta pentru a mari capacitatea de avertizare timpurie.

Art.314. - (1) Preluarea luptei. Preluarea luptei inseamna transferul dintre lupta fortelor de siguranta si lupta in zona principala de lupta (figura nr.34), inamicul nu trebuie sa fie in masura sa descopere daca acest transfer a fost realizat.

(2) Problemele inerente preluarii luptei apar atunci cand, unde sau nu se asigura transferul dintre lupta fortelor de siguranta si lupta fortelor din zona principala.

(3) Linia de preluare a luptei si punctele de contact din teren trebuie sa fi fost coordonate si clar identificate de ambele forte.

(4) Comandamentul care stabileste forta de acoperire, stabileste si linia de preluare a luptei precum si punctele de contact pentru a ajuta contactul dintre forta de acoperire si unitatile/subunitatile din zona principala de lupta.

(5) Comandantii fortei de acoperire si ai unitatilor/subunitatilor din zona principala de lupta sunt cei care recomanda schimbarea locului liniei de preluare a luptei comandantului esalonului superior.

(6) Linia de preluare a luptei este aratata pe schema pe material transparent a operatiei, ca fiind limita unei faze; linia de preluare a luptei reprezinta locul unde controlul este preluat de la comandantul fortei de acoperire de catre comandantul unitatii/subunitatii din zona principala de lupta.

(7) Linia de preluare a luptei, la batalion, se afla la 2-4 km in fata LDA, acolo unde subunitatile din zona principala de lupta pot folosi focul direct sau observa focul indirect, pot ajuta forta de acoperire in intarzierea inamicului, dezangajarea si trecerea liniilor.

(8) Preluarea luptei are loc la ora sau in timpul evenimentelor coordonate intre comandantii celor doua forte si poate fi condusa de loctiitorii acestora.

Art.315. - (1) Operatiile din zona principala de lupta; comandantul brigazii stabileste sectoare in cadrul zonei principale de lupta pentru fiecare batalion, care devin zone de operatii sau pozitii de lupta ale batalionului, bazandu-se pe intentiile sale sau pe estimarea situatiei.

(2) Comandantul brigazii poate intari efortul in cele mai periculoase zone de acces prin ingustarea sectoarelor unitatilor sau prin dispunerea mai multor forte care sa acopere zona; aceasta cere folosirea in sectoarele cu risc minim a unor forte mai mici pentru manevra.

(3) Batalionul lupta decisiv in zona principala de lupta; comandantul isi dispune fortele astfel incat sa controleze sau sa interzica patrunderea inamicului, el angajeaza rezervele pentru a opri atacul, pentru a distruge fortele inamicului care au patruns si pentru a recastiga initiativa.

Figura nr.34. Schema organizarii preluarii luptei

Art.316. - (1) Operatiile rezervelor; scopul principal al rezervelor este de a mentine si creste flexibilitatea, care inseamna asigurarea succesului fortelor luptatoare.

(2) Angajarea fortei rezervelor in punctul si la timpul decisiv poate fi elementul esential al succesului unei parti.

(3) Comandantul trebuie sa decida marimea, compunerea si misiunile rezervei de la inceputul planificarii, tinand cont de tehnicile de aparare pe care le va utiliza in misiune.

(4) Rezervele sunt in mod normal aproape de cea mai probabila zona de angajare in lupta; toate deplasarile rezervei spre pozitiile de lupta in timpul contraatacului sau reintalnirii se vor face pe drumuri care asigura acoperirea impotriva focului direct si mascare impotriva observarii terestre si aeriene a inamicului.

(5) Rezervele pot indeplinii urmatoarele sarcini de:

a)      blocare a oricarei patrunderi, pana cand inamicul este distrus sau forte suplimentare pot fi angajate in lupta;

b)      pregatire a uneia sau a mai multor pozitii, pe cele mai putin periculoase directii de apropiere;

c)      a inlocui o subunitate din fata, cand pierderile sau presiunea mare a inamicului reduce capacitatea de lupta a acesteia;

d)     contraataca pentru a castiga pozitii critice sau teren in fata inamicului, si a obtine un avantaj.

Art.317. - (1) Operatii in zona din spate a dispozitivului; punctele de comanda si control, de sprijin si logistic sunt dispuse in zona din spate, importanta supravietuirii lor este esentiala; mobilitatea si posibilitatile de foc reduse ale armamentului din dotare, fac din aceste elemente, tinte importante ale atacului in adancime al inamicului.

(2) Din aceasta cauza batalionul poate fi destinat unei misiuni de protectie a zonei din spate si poate executa operatii in aceasta zona impotriva fortelor conventionale sau neconventionale ale inamicului.

4. Forme de manevra

Art.318. - Scopul manevrei de forte si mijloace, in aparare, il constituie:

a)      scoaterea fortelor proprii de sub loviturile inamicului;

b)      intarirea apararii pe directiile amenintate;

c)      distrugerea inamicului patruns si respingerea atacului acestuia;

d)     schimbarea efortului de pe o directie pe alta;

e)      distrugerea fortelor aeropurtate si a fortelor aeromobile ale inamicului;

f)       inchiderea unor brese/intervale din dispozitivul propriu;

g)      inlocuirea unor subunitati care si-au pierdut puterea de lupta.

Art.319. - (1) Formele de manevra se aleg in functie de valoarea, compunerea de lupta si posibilitatile in timp si spatiu ale fortelor trecute la aparare; valoarea, caracterul operatiilor si starea morala a inamicului; posibilitatea folosirii de catre acesta a ADMNBC, a mijloacelor incendiare si a sistemelor de cercetare-lovire de inalta precizie; configuratia generala a aliniamentului de contact; caracteristicile terenului; valoarea altor forte care duc lupta in spatele inamicului; importanta obiectivelor existente in zona de aparare a unitatii/subunitatilor.

(2) Formele de manevra, in aparare, sunt:

a)      lovirea inamicului in fata limitei dinainte a apararii prin manevre specifice ofensivei;

b)      mutarea eforturilor de pe o directie pe alta, din spate spre front, precum si dinspre front spre spate;

c)      ripostele ofensive ale apararii;

d)     manevra pe verticala;

e)      manevra pe directii interioare;

f)       loviturile in adancime.

Art.320. - (1) Lovirea inamicului in fata limitei dinainte a apararii prin manevre specifice ofensivei se executa, de regula, cu o parte a fortelor de rezerva ale batalionului intarite si urmareste zadarnicirea sau amanarea trecerii inamicului la ofensiva, imbunatatirea limitei dinainte a apararii, distrugerea sau nimicirea unor obiective importante, capturarea de modele noi de armament si tehnica de lupta.

(2) Atacul se executa, de regula, pe directii, pe adancimi diferite si cu obiective limitate.

(3) Dupa executarea atacului, in functie de scopurile urmarite, fortele respective pot ramane in dispozitivul inamic sau revin in dispozitivul initial.

(4) Aceasta forma de manevra se declanseaza mai frecvent, pe timpul noptii sau in alte conditii de vizibilitate redusa, cu sau fara pregatire de foc.

Art.321. - Mutarea eforturilor de pe o directie pe alta vizeaza regruparea unor forte din zonele/sectoarele neatacate sau slab atacate, indeosebi a celor dispuse intre directiile de patrundere a agresorului, si folosirea lor pentru intarirea apararii acolo unde s-a concentrat efortul sau in alte sectoare ori directii amenintate.

Art.322. - Mutarea eforturilor din spate spre front se executa, de regula, cu diferite rezerve si in principal, urmareste:

a)      intarirea apararii proprii pe directiile amenintate, inchiderea unor brese realizate de inamic;

b)      ocuparea si apararea unor pozitii sau aliniamente favorabile pentru a opri sau limita patrunderea inamicului in adancime;

c)      executarea ripostelor ofensive;

d)     inlocuirea subunitatilor care si-au pierdut puterea de lupta.

Art.323. - Mutarea eforturilor dinspre front spre spate se executa in urmatoarele scopuri:

a)      scoaterii fortelor de sub loviturile puternice ale inamicului si mutarii apararii pe un aliniament mai favorabil;

b)      regruparii fortelor pentru constituirea unor grupari necesare executarii ripostelor ofensive pe alte directii sau efectuarii de atasari sau alocari;

c)      distrugerii fortelor aeropurtate si a fortelor aeromobile ale inamicului;

d)     reconstituirii rezervei.

Art.324. - (1) Ripostele ofensive ale apararii se desfasoara pe timpul ducerii operatiei, prin interventia rezervelor, precum si a fortelor si mijloacelor regrupate din sectoarele neatacate.

(2) Aceste riposte se executa prin adoptarea unor forme de manevra specifice ofensivei, care asigura conditii favorabile executarii cu succes a unor lovituri prin surprindere asupra inamicului patruns in adancime, precum si refacerea apararii pe limita dinainte sau pe un alt aliniament favorabil.

Art.325. - (1) Manevra pe verticala consta in deplasarea unei grupari de forte pe calea aerului, folosind aeronavele, in dispozitivul inamicului, in flancul sau in spatele acestuia, precum si in dispozitivul propriu.

(2) In operatia de aparare, aceasta forma de manevra se adopta pentru urmatoarele lucruri:

a)      interceptarea cailor de comunicatie sau lovirea gruparii inamicului care urmeaza sa fie introdusa in operatie in vederea dezvoltarii ofensivei;

b)      sprijinul contraatacurilor si crearea conditiilor pentru trecerea la ofensiva;

c)      participarea la distrugerea fortelor aeropurtate sau a fortelor aeromobile ale inamicului; inchiderea unor brese create de inamic.

(3) Manevra pe verticala se conjuga, de regula, cu alte forme de manevra si usureaza indeplinirea misiunilor de catre fortele care actioneaza de front.

Art.326. - Manevra pe directii interioare se executa pentru:

a)      interzicerea si evitarea patrunderii inamicului in interiorul sau la flancurile dispozitivului de aparare;

b)      interzicerea manevrei pe directii exterioare a inamicului;

c)      executarea succesiva a unor riposte.

Art.327. - Loviturile in adancime vizeaza rezervele, elementele sistemului de lovire si de conducere, sursele de aprovizionare si alte obiective ale inamicului dispuse in spatele dispozitivului ofensiv al acestuia si care pot influenta desfasurarea actiunilor la contact.

SECTIUNEA a 2- a

Planificarea si pregatirea operatiei de aparare

Art.328. - (1) Doctrina operatiilor fortelor terestre, departe de a dicta, permite comandantului libertatea de a planifica si executa propria aparare.

(2) Comandantul isi organizeaza apararea, detaliat spre inainte, pentru a lovi inamicul pe masura ce se apropie. Acesta poate lupta, in aparare, in zona principala de lupta sau organizeaza o aparare neliniara, atragand inamicul adanc in zona de operatie, ca apoi sa-l loveasca in flancuri si spate.

1. Intentia comandantului

Art.329. - Intentia comandantului, in situatii de aparare, joaca un rol major in dezvoltarea conceperii unei aparari viabile. Ea exprima, in mod normal, planul comandantului in concordanta cu analiza factorilor MIFT-TC.

Art.330. - (1) Cand are ca scop dezorganizarea si distrugerea inamicului, comandantii iau in considerare dispunerea fortelor proprii si isi cunosc posibilitatile de a controla sau mentine terenul sau de a dezorganiza ori distruge inamicul. In mod normal, este mentinuta o rezerva corespunzatoare, astfel incat subunitatile sa poata manevra agresiv pentru a ataca inamicul.

(2) Intentia trebuie clarificata prin masurile de control, care sa specifice cele mai probabile cai de apropiere sau zone, unde subunitatile vor fi angajate in lupta.

(3) ORDOP, trebuie sa specifice care sunt tintele sau elementele critice pe care fortele proprii trebuie sa le distruga. Acestea pot fi fortele de cercetare ale inamicului, rezervele, fortele infiltrate sau formatiunile de logistica ale acestuia.

Art.331. - Inamicul, in unele operatii de aparare, este important doar daca el reprezinta o amenintare pentru controlul asupra terenului detinut de batalion sau daca afecteaza operatiile acestuia. In aceasta situatie, el are ca scop interzicerea unei zone sau mentinerea terenului.

Art.332. - (1) Batalionul se poate afla intr-o situatie de aparare prin care trebuie sa interzica inamicului accesul intr-o zona. Inamicul trebuie impiedicat sa foloseasca aceasta zona intrucat in aceasta se executa operatii de comanda si control, sprijin de lupta sau logistic.

(2) Batalionul poate avea ca scop interzicerea unei zone bine determinate. In lupta impotriva elementelor infiltrate ale inamicului poate fi aleasa una din tacticile:

a)      executarea de patrule sau ambuscade;

b)      folosirea focului direct;

c)      intrebuintarea puscasilor experimentati si lunetistilor pentru a nimici comandantii inamici si elementele de cercetare.

(3) Batalionul continua aceste tactici atat timp cat inamicul actioneaza in sectorul stabilit.

Art.333. - In misiunile de aparare, batalionul poate sa aiba ca scop mentinerea terenului. Aceasta inseamna pastrarea unui loc ordonat sau a unui sector, fara a permite accesul inamicului in acesta, de exemplu puncte decisive din teren, terenuri de aterizare sau zona care va fi folosita pentru un asalt aerian sau operatii de desant.

Art.334. - (1) Conservarea fortei. Terenul si inamicul sunt importante in aceste misiuni doar daca ajuta sau ameninta posibilitatile unitatii/subunitatilor de a supravietui sau a se pregati pentru alte operatii.

(2) Batalionul/companiile de infanterie trebuie sa evite contactul cu inamicul sau pozitionarea in teren in zone care sunt usor de aparat. Folosirea zonelor de concentrare, adunare si a pozitiilor ascunse sunt exemple ale acestui tip de aparare.

2. Dezvoltarea conceptiei operatiei de aparare

Art.335. - (1) Enuntul misiunii reformulate si alti factori critici si deductii, configureaza si asigura dezvoltarea conceptiei operatiei de aparare.

(2) Comandantul incepe dezvoltarea conceptiei de aparare prin intelegerea locului si timpului cand cercetarea inamicului va actiona, precum si unde si cand isi va canaliza inamicul atacul. De aceea el:

a)determina punctele decisive si momentul pentru a-si concentra puterea de lupta; brigada poate concentra batalionul asupra unui punct decisiv sau ii poate cere acestuia sa determine acest punct;

b)      determina rezultatele care trebuie obtinute in punctul decisiv pentru a indeplini misiunea; in aceasta situatie comandantul trebuie sa stie conceptia si intentiile comandantului brigazii;

c)determina scopurile ce trebuie atinse de efortul principal si cel de sprijin; scopul efortului principal este deseori rezultat al enuntului misiunii batalionului; scopul efortului de sprijin trebuie sa fie legat clar de cel al efortului principal;

d)     stabileste sarcinile principale ale subunitatilor subordonate astfel incat sa-si indeplineasca scopurile sale - cel principal si cel de sprijin; sarcinile stabilite trebuie sa directioneze clar eforturile subunitatilor subordonate asupra terenului, inamicului sau fortelor proprii; un scop conectat cu sarcini decisive, realizabile, bine definite duce la o buna enuntare a misiunii si in final la succesul asigurat al acesteia;

e)identifica tipurile de forta necesare pentru indeplinirea misiunii - companii, plutoane de arme, subunitati de sprijin si logistice - si realizarea scopului final al acesteia, succesul;

f) asigura comanda si controlul pentru fiecare din gruparile constituite; comandantul trebuie sa utilizeze din plin toti comandantii si conducatorii subordonati pentru aceasta;

g)      foloseste coordonarea si membrii statului major, daca sunt necesari conducatori suplimentari;

h)      organizeaza o grupare operativa prin folosirea tuturor subunitatilor organice si de intarire;

i)        stabileste masuri de control care sa clarifice si sprijine misiunea stabilita; masurile de control ajuta in sincronizarea operatiilor; folosirea excesiva a masurilor de control duce la diminuarea initiativei subordonatilor, de aceea trebuie evitata aceasta situatie;

j)        se asigura ca efortul principal este intarit dupa ce conceptia operatiei de aparare a fost dezvoltat;

k)      desavarseste dezvoltarea conceptiei operatiei de aparare.

Art.336. - Efortul principal poate fi intarit:

a)      cu plutoane sau sisteme de armament;

b)      prin stabilirea prioritatii de foc sau alocarea prioritara a tintelor;

c)      prin limitarea zonei de responsabilitate a efortului principal, ceea ce permite acestuia concentrarea asupra actiunilor critice.

Art.337. - Desavarsirea conceptiei operatiei de aparare, se realizeaza prin:

a)      includerea si dispunerea tuturor fortelor si mijloacelor batalionului in planul pentru aparare;

b)      pozitionarea celorlalte facilitati, precum cele de sprijin, aruncatoarele, subunitatile de logistica si stabilirea misiunilor acestora;

c)      dezvoltarea planului logistic pentru aprovizionare, evacuarea ranitilor si transportul proviziilor;

d)     planificarea variantelor probabile.

Art.338. - Desavarsirea conceptiei operatiei de aparare mai impune dezvoltarea inversa a planului, tinand cont de urmatoarele:

a)      ajungerea fortelor de cercetare ale inamicului;

b)      ajungerea fortelor principale ale inamicului;

c)      timpul de pregatire a pozitiilor de aparare si obstacolelor;

d)     timpul necesar al repetitiilor;

e)      timpul necesar executarii deplasarilor.

3. Operatii in conditii de vizibilitate redusa

Art.339. - (1) Batalionul trebuie sa aiba planuri de operatii atat pentru conditii de vizibilitate normala cat si redusa.

(2) Planurile realizate sunt necesare atat in perioada cat inamicul poate ataca numai in conditii de vizibilitate normala sau atunci cand el poate folosi focul indirect si fumul pentru ascundere; de asemenea, atacurile executate in timpul zilei pot continua noaptea.

(3) Batalionul trebuie sa fie in masura sa se deplaseze repede din pozitiile de aparare de baza in cele adoptate in conditii de vizibilitate redusa.

Art.340. - (1) Tehnologia a schimbat felul in care se desfasoara operatiile in conditii de vizibilitate redusa; fortele folosesc AVN si dispozitivele de detectare termica pentru a reduce avantajele inamicului in atacurile executate in conditii de vizibilitate redusa.

(2) Comandantul trebuie sa se astepte ca atacatorul sa foloseasca conditiile de vizibilitate redusa pentru a cerceta armamentul, obstacolele, pozitiile si deplasarea elementelor de sprijin ale aparatorului, in plus, inamicul foloseste caracteristicile de detectie limitate in scopul infiltrarii, inlaturarii obstacolelor sau deplasarii elementelor prin intervalele dispozitivului aparatorului.

(3) Operatiile de aparare in conditiile de vizibilitate redusa, in special noaptea sunt des utilizate.

(4) Aparatorul trebuie sa fie in masura sa-si adapteze rapid planurile si sa previna impactul conditiilor de vizibilitate redusa asupra apararii.

Art.341. - Pentru solutionarea problemelor in conditii de vizibilitate redusa, comandantii si luptatorii/aparatorii trebuie sa:

a)      foloseasca echipament cu actiune larga de detectie pe caile de apropiere cele mai probabile ale inamicului;

b)      sporeasca supravegherea obstacolelor, a posibilelor pozitii de observare si asalt ale inamicului si ale drumurilor inspre acestea;

c)      repozitioneze anumite subunitati sau armament de-a lungul rutelor de apropiere a celor mai probabile folosite de inamic in conditii de vizibilitate redusa, reperele trebuie sa fie vizibile pe timp de noapte astfel incat subunitatile sa-si poata indeplini sarcinile din zona lor de angajare;

d)     foloseasca mai multe resurse de cercetare, infanterie, posturi de observare, patrule, echipe de lupta antiblindate, inaintate pe rutele secundare de apropiere si intre pozitii pentru a detecta si incetini deplasarea inamicului, in special infiltrarea acestuia; aparatorul foloseste elementele de cercetare pe cea mai probabila ruta de apropiere a inamicului; subunitatile executa o pregatire pentru alarma in fiecare dimineata si seara conform cu procedurile de operare standard;

e)      foloseasca obstacolele in punctele importante si dispozitivele de avertizare timpurie de-a lungul rutelor de apropiere pe timp de noapte pentru a incetini inamicul si pentru a alarma aparatorul despre prezenta inamicului;

f)       planifice si antreneze subunitatile si armamentul pentru deplasare si pentru concentrarea focului;

g)      realizeze planuri pentru executarea iluminarii deasupra sau in spatele zonelor de angajare obtinand demascarea siluetelor inamicului si pastrarea fortelor proprii in umbra si intuneric;

h)      inceapa deplasarile catre pozitiile de aparare, de noapte, dupa lasarea intunericului si terminarea intoarcerii pe pozitiile de aparare de zi inaintea zorilor;

i)        foloseasca tehnici aditionale pentru apararea pe timp de noapte in conditii de fum, praf, ploi abundente, furtuni de zapada, ceata sau in alte conditii care limiteaza folosirea echipamentelor speciale de vedere; atunci cand aceste conditii apar, aparatorul se va deplasa pentru a executa supravegherea cat mai aproape de rutele de apropiere probabile; senzorii pot fi folositori si radarele terestre pot detecta activitatile inamicului chiar si in aceste conditii.

SECTIUNEA a 3- a

Lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului

Art.342. - (1) Lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului este definita ca suma operatiilor intreprinse la toate esaloanele pana in adancimea zonei de operatii pentru a contracara eforturile cercetarii inamicului.

(2) Lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului este atat activa cat si pasiva. Ea include toate operatiile de lupta stabilite pentru a interzice inamicului sa obtina informatii despre fortele proprii prin distrugerea elementelor de cercetare ale acestuia - masurile active - sau prin mascarea si ascunderea prin planuri de siguranta a informatiilor despre fortele proprii - masuri pasive.

(3) Lupta pentru informatii, este in principal, inceputul oricarei confruntari armate. Ambele parti incearca sa cunoasca cat mai mult una despre cealalta fara a-si angaja in lupta eforturile principale sau a-si descoperi pozitiile de baza. Forta care castiga aceasta lupta, castiga, de regula, lupta in zona principala de lupta.

1. Planificarea

Art.343. - (1) Masurile impotriva mijloacelor de cercetare reprezinta doar un aspect al securitatii operatiilor.

(2) Comandantul fortei de lupta impotriva mijloacelor de cercetare primeste sarcini clare cum ar fi "distruge" sau "interzice" operatiile fortelor de cercetare inamice, decat sarcini generale, cum sunt "executa" lupta impotriva mijloacelor de cercetare inamice.

(3) Lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului este continua in timpul operatiilor de aparare, ea este mai mult decat o misiune de siguranta a zonei inaintate.

(4) Toate subunitatile care executa manevra trebuie, de asemenea, sa planifice aceste masuri pentru a preveni penetrarea fortelor de siguranta.

(5) Toate subunitatile, incluzand punctele de comanda, subunitatile de sprijin si cele logistice trebuie sa stabileasca masurile de cercetare si siguranta nemijlocita si sa-si ascunda pozitiile. Punctele de observare, variantele de executare a ambuscadelor, trebuie sa acopere obstacolele, intervalele dintre subunitati si rutele de apropiere; aceste eforturi sunt coordonate prin intermediul S2 si S3 pentru a se asigura o acoperire completa si a evita angajarea fortelor proprii nerational. S2 consolideaza toate eforturile luptei impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului in cadrul planului de cercetare si supraveghere (figura nr.35).

Art.344. - (1) Comandantul asigura resursele necesare pentru a sprijini eforturile de cercetare si siguranta.

(2) Cercetarea reprezinta o parte a luptei impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului din zona de siguranta, lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului necesita o organizare bifunctionala cu responsabilitati distincte:

a)      "descoperitorii" executa supravegherea si descopera elemente de cercetare ale inamicului;

b)      "distrugatorii" executa nimicirea elementelor de cercetare inamice.

Art.345. - "Descoperitorii" includ elemente de cercetare, informatii militare, artilerie terestra si forte de manevra.

Art.346. - "Distrugatorii" includ fortele dislocate in fata zonei principale de lupta sau acolo unde informatiile despre actiunile cercetarii inamice au un mare grad de probabilitate.

Art.347. - (1) Impotriva elementelor de cercetare poate fi angajata o companie sau o echipa folosita ca "luptatori" si care este trimisa in fata, in zona principala de lupta, pentru a indeplini misiuni de distrugere iar, dupa indeplinirea misiunii, este retrasa, inainte de executarea apararii in zona principala de lupta. Aceste actiuni sunt riscante si greu de sincronizat, dar cu o planificare detaliata si antrenamente se reduc aceste riscuri.

(2) Rolul "luptatorilor" poate fi indeplinit si de subunitati de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului constituite din elemente de comanda si elemente de manevra si sprijin sub comanda unui comandant de companie sau unui ofiter din S3. Aceste subunitati trebuie sa aiba mijloace radio, personal pentru observare, personal medical si sisteme de descoperire si distrugere. In functie de timpul pe care il are la dispozitie, comandantul stabileste pentru cat timp unitatea este pe pozitie si ce echipamente si materiale sunt necesare pentru indeplinirea misiunilor.

Art.348. - (1) Zona de siguranta. Lupta in zona de siguranta trebuie sa fie in detaliu planificata, identic cu lupta in zona principala iar unitatea comenzii este vitala.

(2) Comandantii sunt implicati in eforturile luptei impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului. Ei apreciaza complet procesul de pregatire a cercetarii campului de lupta si integrarea facilitatilor de cercetare.

(3) Neutralizarea cercetarii inamicului sporeste sansele de nimicire a fortelor principale ale acestuia.

Figura nr.35. Organizarea luptei impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului

Art.349. - Pregatirea detaliata a cercetarii campului de lupta descopera cele mai posibile actiuni ale cercetarii inamicului, in acest fel pot fi identificate cele mai probabile rute de apropiere ale elementelor imbarcate si debarcate de cercetare ale inamicului.

Art.350. - (1) Comandantul echipei de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului, primeste un ordin detaliat, in care sunt specificate masurile de cercetare ale inamicului prevazute si actiunile necesare pentru contracararea acestora.

(2) S2 recomanda S3 dispunerea fortelor de cercetare pentru a fi supusa aprobarii comandantului.

(3) Comandantul subunitatii de cercetare corecteaza aceste pozitii in teren pentru a dispune de o arie completa de observare mare si evitarea sectoarelor acoperite; ei raporteaza despre aceste ajustari punctului de comanda principal si grupului de comanda.

Art.351. - Fortele de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului pot fi compuse din urmatoarele elemente:

a)      cercetarea; cercetarea reprezinta "descoperitorii" si nu "distrugatorii"; in operatiile impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului, ei ajuta la localizarea subunitatilor de cercetare ale acestuia, care vor fi distruse de alte elemente sau sisteme; cercetarea poate angaja lupta cu inamicul prin foc indirect, dar trebuie sa evite lupta prin foc direct - cu exceptia autoapararii; elementele care sunt implicate in lupta prin foc direct, inceteaza observarea zonei stabilite si permite altor elemente de cercetare ale inamicului sa intre in aceasta zona;

b)      subunitatile de manevra; subunitatile de manevra participa in lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului prin executarea posturilor de observare, al patrulelor si prin aplicarea masurilor de siguranta a operatiilor; amplasarea sub conducerea batalionului a sistemelor de avertizare timpurie ale plutoanelor suplimenteaza alti senzori, posturi de observare si patrulele pentru acestia; daca sunt disponibile, tancurile sau transportoarele blindate pot ajuta efortul luptei impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului in zona de siguranta inaintata;

c)      sistemele antiblindate si mitralierele; sistemele antiblindate ofera bune abilitati de observare la distanta mare a tuturor actiunilor si in toate conditiile in plus fata de puterea de foc si mobilitatea lor; mitralierele sunt folosite impotriva vehiculelor blindate ale cercetarii inamice, totusi folosirea sistemului antiblindate si ale mitralierelor reduce capacitatile acestora de a se pregati pentru aparare; comandantul foloseste factorii MIFT-TC pentru stabilirea compunerii si dotarii cu armament a fortelor de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului si a fortelor din zona principala a apararii;

d)     radarele de supraveghere terestra; acestea ajuta la identificarea elementelor de cercetare ale inamicului, in special in conditii de vizibilitate redusa, daca radarele de supraveghere terestra sunt dispuse ca o "linie de vedere", trebuie folosite alte facilitati pentru a acoperi spatiile moarte ale acestei linii; daca radarele de supraveghere terestra sunt dispuse inapoia cercetarii acestea pot impiedica actiunile cercetarii pentru deplasarea inspre inamic; pentru prevenirea acestei situatii, radarele pot fi dispuse in linie cu cercetarea; comandantul fortei de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului pozitioneaza aceste radare cu acordul tehnic al grupei de coordonare  al acestora si cu S2 de la batalion; forta de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului asigura securitatea radarelor;

e)      artileria terestra; sprijinul prin foc eficient este vital pentru indeplinirea unei misiuni de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului; bazandu-se pe pregatirea cercetarii campului de lupta, ofiterul cu artileria trebuie sa dezvolte un plan flexibil de sprijin cu foc in cadrul conceptiei comandantului, el trebuie sa se asigure ca acest plan este distribuit comandantilor fortelor de supraveghere; focul indirect poate fi cerut in limita de observare a batalionului, in mod normal, la 3-5 km in fata fortelor de siguranta inaintate; comandantul divizionului de artilerie terestra poate fi nevoit sa-si dispuna una sau mai multe baterii inaintate in zona principala de lupta; in aceasta situatie sunt foarte necesare detaliile privind coordonarea pozitiilor, timpilor, culoarelor de trecere si semnalelor; comandantul integreaza aceste forte de sprijin prin foc in cadrul fortelor de siguranta pentru pastrarea mobilitatii si eficientei sprijinului prin foc, avand ca rezultat final neutralizarea si distrugerea inamicului;

f)       artileria antiaeriana; comandantul batalionului decide cum asigura apararea antiaeriana a fortelor de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului, el decide extinderea sistemului de aparare antiaeriana cat mai departe in zona de siguranta;

g)      masurile de inducere in eroare sunt eficiente atat timp cat sunt credibile, inducerea in eroare se bazeaza pe pregatirea cercetarii campului de lupta si poate avea obiective specifice; tehnicile eficiente de inducere in eroare includ concentrari de fum executate cu indemanare sau repozitionari frecvente; operatiile de inducere in eroare nu trebuie sa intrerupa pregatirea pozitiilor sau sa foloseasca prea multe resurse ale efortului principal.

2. Executia

Art.352. - (1) Fortele de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului sunt amplasate cat mai repede posibil, atunci cand batalionul se pregateste pentru atac sau se deplaseaza inspre un sector pentru a organiza apararea.

(2) Pentru satisfacerea cerintele comunicatiilor poate fi asigurata o statie de retranslatie.

Art.353. - (1) Echipa de "distrugatorii" trebuie sa aleaga o pozitie apropiata de cea mai probabila ruta de apropiere a fortelor de cercetare inamice.

(2) Comandantul echipe trebuie sa cunoasca exact locul de dispunere al elementului de cercetare si a sectoarelor de supraveghere terestra din fata si spatele sau; zonele stabilite ca "zone interzise" deplasarilor intre anumite ore ajuta la prevenirea fratricidului.

Art.354. - (1) Posturile de observare sunt planificate dinspre inamic inspre adancimea dispozitivului propriu si nu raspandite in linie, de-a lungul frontului batalionului.

(2) Ele trebuie sa aiba sectoarele de observare intersectate astfel incat cel mai inaintat punct de observare sa poata observa preluarea avansarii inamicului catre celalalt post de observare.

(3) Bazandu-se pe prioritatile de cercetare stabilite de comandant, unele posturi de observare pot sa-si continue activitatea dupa trecerea inamicului pentru a observa punctele decisive, zonele de interes sau anumite tinte.

(4) Companiile, punctul de comanda si subunitatile de logistica planifica posturile de observare si patrule in fata si in jurul pozitiilor lor.

Art.355. - (1) Ofiterul cu artileria, din cadrul batalionului, considera operatiile impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului ca fiind o misiune prioritara.

(2) Intotdeauna se asigura ca planul de sprijin prin foc sprijina fortele luptatoare care participa la aceste operatii si ca descurajeaza initiativele fortelor inamice care ataca.

Art.356. - (1) Procedurile de comunicatii. Batalionul si cu subunitatile de sprijin prin foc trebuie descrise in plan. Rapoartele sunt difuzate direct in reteaua de conducere pentru a putea fi analizate de catre acestia.

(2) Seful statului major, S2 si ofiterul cu artileria trebuie sa analizeze informatiile provenite de la fortele care lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului si de la celelalte subunitati ale batalionului. Presupunerile facute de fortele care lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului pot conduce la o pregatire necorespunzatoare in zona principala de lupta.

(3) Se stabileste un orar pentru rapoartele de rutina. Prin aceasta se asigura ramanerea in alerta permanenta a luptatorilor din postul de observare. Se asigura un flux continuu al informatiilor de lupta si rapoartelor la punctul de comanda.

Art.357. - (1) Masurile logistice sunt planificate detaliat. Facilitatile de sprijin logistic ale batalionului trebuie pozitionate initial inspre inainte pentru a reduce timpul de actiune al acestora.

(2) Perioadele de aprovizionare sunt planificate cu atentie in scopul impiedicarii descoperirii de catre inamic a pozitiilor de observare, fiind limitata deplasarea vehiculului pentru aprovizionare. Deplasarile autovehiculelor, frecvent, pe timp de noapte pot impiedica eforturile luptei impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului. De asemenea, prezenta frecventa a autovehiculelor fortelor proprii pot face ca luptatorii sa fie mai putin vigilenti si astfel elementele de cercetare ale inamicului sa poata patrunde mai usor.

(3) Comandantul realizeaza un plan eficient de evacuare a ranitilor. Locul de adunare a ranitilor trebuie sa fie cunoscut de catre toti luptatorii fortei de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului.

Art.358. - Pozitia comandantului fortei de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului este un element de planificare important. El trebuie sa fie situat central sau in apropierea celei mai periculoase rute de apropiere a inamicului.

Art.359. - (1) Asa cum se procedeaza si cu alte operatii complexe, antrenamentele sporesc posibilitatile de executare cu succes a cercetarii.

(2) Subunitatile, in principal, trebuie sa se antreneze in doua moduri distincte:

a)      descoperirea patrulelor de cercetare inamice;

b)      ghidarea echipelor de "distrugatorii" in pozitii avantajoase pentru a angaja lupta.

3. Schimbarea pozitiei fortelor luptatoare impotriva mijloacelor

de cercetare ale inamicului

Art.360. - (1) Planificarea si executarea retragerii fortelor de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului catre zona principala de lupta este critica. De multe ori subunitatile subestimeaza viteza atacului inamic si se retrag prea tarziu.

(2) Retragerea fortelor de observare trebuie planificata, ca si retragerea prin culoare, sub presiunea inamicului.

(3) Itinerarele, semnalele de recunoastere si timpii pentru retragerea catre zona principala de lupta trebuie coordonate si antrenate intre elementele de siguranta inaintata si companiile din zona principala de lupta.

(4) Retragerea trebuie planificata atat pe timpul zilei cat si pe timp de noapte. Retragerea necontrolata catre zona principala de lupta are ca rezultat fratricidul datorita obstacolelor, focului direct si al artileriei fortelor proprii.

4. Trecerea prin dispozitivul fortelor aflate la contact

Art.361. - (1) Trecerea prin dispozitivul fortelor aflate la contact, in general, are aceleasi caracteristici ca si pentru operatia ofensiva.

(2) Batalionul/compania trece prin dispozitivul fortelor aflate la contact cu scopul de a executa un contraatac, de a angaja forta inamicului in alt sector, pe alta directie, precum si pentru a retrage fortele de acoperire sau principale din campul de lupta.

Art.362. - (1) Cand planifica si intreprinde o trecere spre inapoi, comandantul ia in considerare mai multi factori (figura nr.36).

(2) Comandantul fortelor stationare stabileste un punct de contact pentru coordonare, daca nu a fost deja precizat de catre comandantul superior; ulterior el trebuie sa informeze batalionul in trecere despre pozitia sa; pentru aceasta foloseste legatura radio, comandamentul superior sau un ofiter/subofiter de legatura; pentru a fi la curent cu situatia tactica, fortele stationare trebuie, de asemenea, sa monitorizeze pozitia subunitatilor inaintate.

Art.363. - (1) Punctul de contact este inaintea sau in cadrul bataii armamentului usor al fortelor stationare; acest punct trebuie sa fie, de asemenea, pe sau langa un reper usor identificabil din teren.

(2) La timpul precizat, partile de legatura de la cele doua unitati, se intalnesc la punctul de contact, unde seful S3 sau ofiterul de legatura al fortelor stationare informeaza comandantul batalionului, ce urmeaza sa treaca, de trecere si schimba informatii cu personalul acestuia care a fost trimis la punctul de contact.

(3) Impreuna, reprezentantii celor doua unitati dezvolta planul pentru trecere; comandantii plutoanelor de cercetare de la ambele unitati participa la activitatile desfasurate in punctul de contact.

Art.364. - (1) In cazul schimbului de informatii din punctul de contact se clarifica urmatoarele date:

a)cele mai noi informatii despre inamic - marimea si tipul fortei, localizarea si directia de inaintare;

b)      situatia tactica a fortelor amice;

c)semnale de recunoastere;

d)     semne/contrasemne;

e)alte instructiuni referitoare la C4I.

(2) Tot aici sunt clarificate urmatoarele probleme:

a)asigurarea calauzelor si locul de contact cu acestea;

b)      timpul estimativ pentru ajungerea fortelor principale, numarul si tipul subunitatilor si autovehiculelor pentru trecere;

c)timpul, momentul sau aliniamentul pentru ruperea luptei;

d)     informatii despre campuri de mine sau alte obstacole;

e)unde se stabilesc punctele, intervale si variante de trecere.

Figura nr.36. Organizarea trecerii spre inapoi

Art.365. - Pentru realizarea unei bune coordonari se au in vedere urmatoarele operatii ce necesita a fi coordonate:

a)      modul in care sunt ocupate pozitiile inaintate de catre fortele de siguranta ale batalionului stationar;

b)      focul direct si indirect de sprijin; focul trebuie sa fie planificat sa sprijine dezangajarea batalionului in trecere si sa acopere sistemul de obstacole si baraje;

c)      fumul trebuie sa fie planificat sa ascunda deplasarea prin punctele de trecere;

d)     focul pe punctele de trecere trebuie sa fie planificat dupa ce batalionul in trecere se deplaseaza prin acestea;

e)      fortele stationare planifica sprijinul operatiunilor de dupa deplasare;

f)       sprijinul logistic sa includa evacuarea pierderilor si controlul prizonierilor de razboi.

Art.366. - (1) Cercetasii batalionului stationar observa si monitorizeaza reteaua de comanda a batalionului de trecere.

(2) Cercetasii sau partile de legatura stabilesc contactul la fiecare punct de trecere dupa ce se asigura ca nu este ocupat.

(3) Batalionul in trecere stie care din elementele sale sunt planificate pentru a trece prin punctele de trecere.

Art.367. - (1) Pentru usurarea controlului, batalionul in trecere dispune temporar grupul lui de comanda cu cel al batalionului stationar.

(2) Elementele batalionului in trecere trec in mod normal, prin punctele de trecere, in ordinea:

a)      elementele sprijinului logistic;

b)      punctul de comanda de baza;

c)      elementele sprijinului de lupta;

d)     grupul de comanda al operatiei;

e)      subunitatile luptatoare.

Art.368. - (1) Modalitatile de folosire a punctelor de trecere sunt stabilite de reprezentantii batalionului in trecere si de companiile inaintate ale fortelor stationare.

(2) Culoarele prin baraje si obstacole sunt marcate si pregatite sa fie inchise repede.

Art.369. - (1) Fortele stationare isi asuma responsabilitatea pentru aliniamentul de dezangajare al batalionului in trecere si sprijina actiunile acestuia daca ii se cere.

(2) Elementele inaintate ale fortelor stationare informeaza, prin semnalele prestabilite, ca fortele amice sunt pe aliniamentul de dezangajare si se deplaseaza, pe itinerarele punctelor de trecere.

Art.370. - (1) Batalionul in trecere, supravegheat de fortele stationare, trece prin punctele destinate, de-a lungul itinerarelor, spre inapoia dispozitivului fortelor proprii, fara pauza.

(2) Comandantul fortelor stationare, comandantii companiilor si plutoanelor trebuie sa observe aceasta trecere cu multa grija.

(3) Fortele stationare executa foc numai atunci cand identificarea inamicului este foarte bine realizata.

Art.371. - (1) Autovehiculele avariate sunt recuperate prin propriile forte sau sunt ajutate de alte mijloace ale fortelor stationare.

(2) Fortele stationare asigura mentenanta si asistenta medicala necesara cat mai inaintat posibil.

SECTIUNEA a 4- a

Executarea operatiilor de aparare

1. Ocuparea zonei de aparare

Art.372. - (1) Forta de cercetare este cea care, in mod normal, executa prima recunoasterea pozitiilor de aparare propuse in timpul acestei faze. Ea cerceteaza existenta posturilor de observare inamice, contaminarea RBC, stabileste siguranta si confirma informatiile primite de la batalion.

(2) Comandantii de subunitati recunosc si pregatesc zonele stabilite. Dupa primirea misiunii subunitatile ocupa aceste zone cat mai repede posibil.

(3) Unele facilitati, forte, sisteme de armament, tehnica etc. sunt aduse spre inainte pentru a ocupa zona si pentru a ajuta la pregatiri sau pentru precizarea sectoarelor de foc.

(4) Fortele de siguranta, constand din subunitati de supraveghere si de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului, sunt dinainte stabilite pentru actiuni in zona de siguranta in scopul prevenirii observarii de catre inamic a pozitiilor si pregatirii obstacolelor.

(5) Pe timpul ocuparii dispozitivului, deplasarile sunt reduse pentru a evita observarea de catre inamic.

2. Prioritatile de lucru

Art.373. - Comandantul batalionului, desi are multe sarcini de indeplinit in acelasi timp, bazandu-se pe planul sau defensiv, stabileste prioritatea executarii sarcinilor specifice. Aceasta poate consta in:

a)      stabilirea pozitiilor fortelor de siguranta, inclusiv a celor ale fortelor de lupta impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului;

b)      stabilirea sigurantei nemijlocite pentru pozitiile de aparare;

c)      identificarea zonelor de angajare si stabilirea rezervelor;

d)     stabilirea pozitiilor armamentului antiblindate, mitralierelor, armamentului antiaerian, aruncatoarelor si autovehiculelor de lupta;

e)      precizarea limitelor barajului general si a obiectivelor inamice principale;

f)       curatarea campului de observare si foc, determinarea distantelor pana la pozitiile probabile ale tintelor;

g)      amplasarea obstacolelor din sarma, minelor si altor obstacole si acoperirea lor cu foc;

h)      pregatirea pozitiilor de lupta si a celor de protectie a personalului;

i)        pregatirea tabelelor de tragere si a schitelor sectoarelor;

j)        stabilirea si realizarea sistemului de comunicatii prin fir;

k)      selectarea si pregatirea rutelor pentru aprovizionare si evacuare;

l)        pregatirea pozitiilor de rezerva si suplimentare;

m)    confirmarea si pregatirea pozitiilor rezervei;

n)      repetarea planului contraatacului; atentia este concentrata prima data asupra zonelor critice;

o)      executarea planurilor de inducere in eroare si asigurarea ca acest plan este in concordanta cu planurile de inducere in eroare ale esalonului superior.

3. Succesiunea actiunilor operatiei de aparare

Art.374. - Operatia de aparare este deseori executata intr-o anumita succesiune deoarece atacul inamicului se desfasoara in acest fel, implicand o reactie adecvata a fortelor batalionului.

Art.375. - (1) Cercetarea si pregatirea de foc a inamicului. Inamicul foloseste elemente de cercetare si cercetarea prin lupta pentru a incerca sa descopere dispunerea aparatorului. El incearca sa execute culoare sau sa ocoleasca obstacolele aparatorului.

(2) Fortele de siguranta ale batalionului folosesc focul si deplasarea pentru a distruge aceste eforturi.

(3) Concomitent inamicul poate intensifica pregatirea de foc in timp ce se intensifica eforturile cercetarii.

(4) Elementele de siguranta, cu misiunea ferma de sa mentina siguranta batalionului, trebuie sa ramana acoperite, ascunse si sa-si pregateasca pozitiile pentru evitarea ranirilor si socului cauzate de focul inamicului.

Art.376. - (1) Apropierea fortelor principale al inamicului. Elementele de siguranta ale batalionului observa si raporteaza apropierea inamicului. Fortele inamicului se pot apropia in coloana pentru a-si asigura o inaintare rapida si pentru a evita focul si obstacolele aparatorului.

(2) Comandantul batalionului orienteaza fortele sale catre efortul principal al inamicului. El poate, initial, sa interzica focul unitatii sale pentru a permite inamicului sa intre cat mai adanc in zona de angajare si la momentul potrivit sa concentreze focul asupra fortelor inamice care ataca.

(3) Angajarea la distanta maxima, cu ajutorul sprijinului prin foc si a celui aerian apropiat, a fortelor inamicului, este o alta optiune, pentru a-l incetini si dezorganiza, a-i cauza pierderi, a-l neutraliza si a-i distruge comunicatiile. Armamentul cu posibilitati de executare a focului direct este repozitionat si manevrat pentru a ataca inamicul din flanc.

Art.377. - (1) Asaltul inamicului. Inamicul devine mai vulnerabil pe masura ce se apropie si se desfasoara in fata obstacolelor. Batalionul foloseste combinatia obstacolelor, a focului direct si indirect pentru a dispersa si fractiona fortele de asalt ale inamicului.

(2) Unele elemente de siguranta pot ramane pe pozitii inaintate pentru observarea deplasarii esalonului doi al inamicului si pentru a dirija focul de sprijin asupra acestor forte, precum si asupra artileriei, apararii antiaeriene, elementelor de aprovizionare si a celor de comanda/control ale inamicului.

(3) Daca inamicul ataca, focul din barajul general si cel al celorlalte mijloace disponibile/la dispozitie este executat asupra fortelor sale de asalt.

(4) Decizia de a deschide focul in barajul general poate fi delegata comandantilor plutoanelor de la contact. Focul in barajul general este executat si terminat sau incetat partial atunci cand este nevoie. Executarea focului in barajul general permanent presupune risipa de munitie.

(5) Inainte ca inamicul sa patrunda in sectorul defensiv al batalionului, sa-l cucereasca sau sa ameninte cu cucerirea pozitiilor importante din teren, comandantul trebuie sa incerce in primul rand sa-l distruga sau sa-l impiedice, folosind focul tuturor mijloacelor si fortelor la dispozitie.

(6) Daca prin aceasta nu reuseste, comandantul trebuie sa decida folosirea rezervelor sau a ultimelor forte ce pot fi angajate in lupta pentru a impiedica patrunderile inamicului in adancimea dispozitivului propriu.

4. Contraatacurile

Art.378. - (1) Un contraatac este un atac executat cu parte sau toate fortele aparatorului impotriva fortelor atacatorului. Acesta este executat cu scopuri specifice cum sunt:

a)      recastigarea terenului/obiectivului pierdut;

b)      separarea si distrugerea fortelor izolate ale inamicului.

(2) Obiectivul unui contraatac este recastigarea initiativei si impiedicarea inamicului in indeplinirea scopurilor atacului sau.

(3) In operatiile de aparare, de durata, contraatacul este executat pentru recastigarea pozitiilor de lupta si are obiective limitate.

(4) Comandantul pregateste planurile pentru contraatac pe directiile cele mai probabile de patrundere. El acorda prioritate zonelor care sunt vitale pentru succesul apararii.

Art.379. - (1) Contraatacul este executat dintr-o pozitie de aparare. Ca si alte atacuri el depinde de surpriza, viteza de executie si necesita o coordonare atenta a sprijinului tuturor armelor disponibile.

(2) Planul de contraatac reprezinta coordonarea unei singure lovituri executate de o forta bine determinata. Succesul contraatacului depinde de planificarea detaliata.

Art.380. - (1) Patrunderile sunt realizate, adesea, in conditii tactice care sa previna un contraatac si in acest fel sa nu constituie un semnal pentru executarea acestuia. Din aceste motive comandantul trebuie sa ia toate masurile pe care le considera necesare pentru limitarea patrunderilor inamice.

(2) Cand se executa lupta pe pozitii, acestea sunt pregatite pentru a conferi mai multa adancime apararii. Pozitiile odata ocupate pot limita patrunderile probabile.

(3) Comandantul, atunci cand situatia este nefavorabila executarii unui contraatac, decide si ordona rezervei sa ocupe pozitiile pregatite din timp, sa opreasca patrunderea inamicului, fixarea si tinerea acestuia sub foc. In aceste situatii informeaza esalonul superior despre actiunile sale.

Art.381. - Comandantul care se apara, evalueaza situatia pentru a stabili daca isi poate permite sa execute un contraatac, chiar in conditiile in care acesta este executat doar pentru a reduce amenintarea apararii. Pentru aceasta trebuie sa tina cont de unii factori cum sunt:

a)      surpriza;

b)      asigurarea rezervelor adecvate si a sprijinul prin foc la dispozitie;

c)      distrugerea elementelor blindate din zona patrunderii.

Art.382. - Fortele de contraatac realizeaza surpriza prin folosirea drumurilor mascate catre LDA. Acestea se deplaseaza:

a)      sub acoperirea fumului sau zgomotului provenit de la armamentul de sprijin;

b)      prin coordonarea eforturilor tuturor subunitatilor care se apara de inamic;

c)      prin inducerea in eroare a inamicului cu privire la momentul si directia contraatacului.

Art.383. - (1) Asigurarea rezervelor adecvate si a sprijinului prin foc la dispozitie. Comandantul poate avea nevoie de toate efectivele de sub comanda sa, inclusiv rezervele, pentru a opri patrunderea inamicului in zona.

(2) Este posibil ca focul inamicului sa provoace atat de multe pierderi rezervei incat comandantul sa nu mai poata dispune de o forta de contraatac adecvata. Daca acest lucru se intampla, comandantul trebuie sa fixeze inamicul prin foc executat din pozitiile pregatite din timp si sa informeze esalonul superior despre aceasta situatie.

Art.384. - (1) Distrugerea elementelor blindate din zona patrunderii, se executa de catre subunitatile de infanterie aflate in aparare, care folosesc terenul framantat pentru a se apropia si distruge blindatele inamicului patrunse in dispozitivul de aparare.

(2) Daca terenul impiedica aceste actiuni luptatorii contraataca flancurile si spatele inamicului din pozitiile pregatite din timp, distrugand astfel fortele inamicului si majoritatea elementelor blindate.

5. Lovitura de devansare

Art.385. - (1) Lovitura de devansare (figura nr.37) este executata pentru a intrerupe atacul fortelor luptatoare ale inamicului, inainte ca acesta sa aiba loc.

(2) Lovitura de devansare executata asupra inamicului are loc atunci cand acesta este cel mai vulnerabil, cand se pregateste pentru atac in zonele de adunare, in pozitiile de atac sau cand se deplaseaza catre aliniamentul de atac.

(3) Lovitura de devansare este un atac executat in graba de o subunitate, cand timpul la dispozitie este scurt sau planificat, cand primeste un ordin preliminar adecvat; el se poate opri asupra unui obiectiv sau sa se retraga catre pozitiile initiale; atunci cand situatia permite subunitatea o poate exploata ca si in cazul unui atac obisnuit.

Figura nr.37. Lovitura de devansare

6. Sprijinul de lupta

Art.386. - Elementele importante ale sprijinului de lupta in apararea inaintata sunt subunitatile, armamentul si tehnica de lupta care pot asigura nimicirea infanteriei inamice. Celelalte elemente de sprijin de lupta ajuta la distrugerea tintelor si realizarea sigurantei.

Art.387. - (1) Subunitatile de aruncatoare asigura sprijinul prin foc continuu si apropiat batalionului.

(2) Comandantul stabileste prioritatile de executare a focului si aloca focurile de baraj. Aceasta metoda de angajare asigura flexibilitatea in schimbarea si concentrarea focului si schimba masurile de control ale subunitatilor si sprijinul logistic.

Art.388. - (1) Artileria asigura comandantului mijloacele de lovire a tintelor inamice la distanta mare. La distante scurte artileria este completata cu focul armamentului de infanterie si al aruncatoarelor pentru a spori puterea de foc in zonele critice.

(2) Comandantul realizeaza aceasta prin stabilirea prioritatilor de executare a focului, a tintelor si a focului de baraj.

(3) Observatorii inaintati joaca un rol important in dirijarea sprijinului pin foc asupra tintelor, ei trebuie sa fie plasati in pozitii protejate de unde sa poata observa si raporta la timp si corect necesitatile de executare a focului. Dispunerea acestora poate influenta dispunerea subunitatilor de infanteriei si celorlalte elemente participante la lupta.

Art.389. - Sprijinul aerian tactic poate asigura cantitatile de bombe inteligente, explozive si alte tipuri de munitii pentru fractionarea si distrugerea elementelor concentrate ale inamicului.

Art.390. - (1) Rolul principal al genistilor este asigurarea consilierii de specialitate si amplasarea obstacolelor tactice; aceste obstacole reduc posibilitatile de manevra ale inamicului, concentrarea si reintarirea acestuia, sporesc vulnerabilitatea sa la foc.

(2) Genistii acorda consultanta si ajuta subunitatile in realizarea pozitiilor pentru aparare si in amplasarea obstacolelor de protectie; aceste obstacole protejeaza fortele aparatorului si previn penetrarea acestora de catre inamic.

(3) Daca sunt folosite punctele de sprijin genistii sprijina pregatirea acestora.

Art.391. - Elicopterele de atac pot sa distruga rapid si eficient fortele expuse ale inamicului pe care alte elemente nu le pot detecta sau distruge; capacitatile elicopterelor de a se deplasa rapid catre zonele amenintate sporesc valoarea acestora pentru un aparator amenintat de o forta inamica superioara.

Art.392. - (1) Prin folosirea plutonului de cercetare pentru misiuni de siguranta inaintata se pot observa flancurile periculoase, mentine contactul cu unitatile vecine, patrula intervalele dintre pozitiile companiei sau juca roluri de economisire a fortelor.

(2) Cercetarea poate, de asemenea, actiona in puncte de control al traficului, ghida fortele care executa retragerea prin culoare catre batalion sau poate executa alte sarcini specifice infanteriei.

Art.393. - (1) Folosirea senzorilor de detectie la distanta mare si a radarelor de supraveghere terestra pot ajuta la detectarea inamicului in special in conditii de vizibilitate redusa.

(2) Aceste resurse sunt initial destinate actiunilor de monitorizare a zonei din fata, a zonei principale de lupta impreuna cu elementele de siguranta cand elementele de siguranta se retrag.

(3) Acesti senzori si radare terestre mai sunt folositi pentru acoperirea zonelor neocupate dintre pozitiile de aparare sau flancurile batalionului.

7. Consolidarea si reorganizarea

Art.394. - (1) Batalionul, dupa actiunea inamicului se reorganizeaza rapid si continua apararea.

(2) Atacurile sunt executate pentru a distruge resturile inamicului, ranitii sunt evacuati si subunitatile sunt schimbate si reorganizate pentru a inlocui pierderile.

(3) Munitia si alte articole critice sunt egalizate intre subunitati, continuandu-se in acelasi timp cu reaprovizionarea.

(4) Siguranta si obstacolele sunt restabilite si sunt inaintate rapoartele.

Art.395. - (1) Consolidarea inseamna reorganizarea si intarirea pozitiilor in urma atacului inamicului.

(2) Consolidarea poate varia de la redislocarea rapida a fortelor si elementelor de siguranta pentru a impiedica un nou atac, pana la reorganizarea si perfectionarea pozitiilor existente.

(3) Comandantul planifica intotdeauna consolidarea dupa executarea apararii.

(4) Principiile planificarii consolidarii sunt:

a)      restabilirea sigurantei; posturile de observare si fortele de observare sunt redispuse in vechile locatii sau altele noi, dupa cum impune situatia nou creata;

b)      eliminarea inamicului; companiile se asigura ca inamicul din dispozitivul propriu este capturat, distrus sau fortat sa se retraga;

c)      redispunerea fortelor pentru apararea din graba; plutoanele de blindate si cele antiblindate se redispun in functie de necesitati de acoperire a celor mai probabile rute de apropiere ale blindatelor inamicului, iar infanteria se reorganizeaza de-a lungul celor mai probabile rute de apropiere a fortelor debarcate; fortele de supraveghere, sistemele de rachete antiblindate, companiile cu misiunile de sprijin prin foc, aruncatoarele, punctul de comanda tactic, subunitatile de logistica si radarele de supraveghere terestra sunt redispuse pentru a ajuta consolidarea noii pozitii;

d)     restabilirea reperelor ca parte a consolidarii; de asemenea, focul indirect este modificat si coordonatele tintelor cunoscute redefinite pentru a sprijini apararea;

e)      executarea cercetarii; comandantul batalionului ordona companiilor sa execute patrule imbarcat sau debarcat de-a lungul celor mai probabile rute de apropiere, in timp ce este instalata siguranta nemijlocita; aceasta sarcina este indeplinita de grupele de infanterie, care actioneaza pana la distanta de observare a fortelor instalate; cercetarea este dislocata pentru executarea observarii dincolo de aceste patrule;

f)       pregatirea pentru executarea misiunilor la ordin; cea mai probabila misiune la ordin poate fi continuarea apararii; in timpul consolidarii comandantul si statul major continua procedeele de conducere a fortelor pentru pregatirea unei misiuni la ordin, informatiile obtinute pe timpul executarii cercetarii sunt folosite pentru ajustarea planurilor misiunilor probabile.

Art.396. - (1) Reorganizarea include toate actiunile de pregatire pentru respingerea unui nou atac al inamicului sau pentru trecerea la ofensiva a fortelor luptatoare.

(2) Reorganizarea este continua pe timpul executarii apararii si se refera la:

a)inlocuirea militarilor cu functii importante; trebuie reincadrate functiile comandantilor, precum si a celor care au avut in primire sisteme de arme de baza; daca sunt pierderi mari, companiile pot fi reincadrate cu efectivele ramase la celelalte subunitati;

b)      raportarea situatiei unitatii; unitatea informeaza esalonul superior despre locul si starea ei de lupta;

c)nevoile de evacuare a luptatorilor si echipamentelor; ranitii, prizonierii de razboi si materialele deteriorate sunt evacuate sau recuperate in conformitate cu planurile realizate inainte de inceperea apararii;

d)     redistribuirea articolelor necesare; proviziile, munitia si echipamentul sunt redistribuite sub forma pachetelor logistice intre subunitati in functie de necesitati si timpul la dispozitie;

e)planificarea operatiilor viitoare; daca este necesar sunt emise ordinele de misiune partiale; facilitatile de comanda si control sunt dispuse pentru controlul pe timpul consolidarii si pentru conducerea operatiilor viitoare; subunitatile refac si completeaza intervalele dintre obstacole si continua sa corecteze pozitiile de lupta.

SECTIUNEA a 5- a

Tipuri de operatii de aparare

Art.397. - (1) In operatiile de aparare sunt folosite tactici, tehnici si proceduri diferite pentru a spori eficacitatea si abilitatile fortelor luptatoare de infanterie.

(2) Nu exista posibilitatea de a spune ca o tactica sau o tehnica aduce succesul unei operatii de aparare. Conceptul ideal este ca o combinatie de tactici, tehnici si proceduri asigura indeplinirea scopului misiunii.

(3) In aceasta sectiune prezentam cateva tipuri de operatii de aparare care au la baza tactici, tehnici si proceduri specifice, tipuri care pot fi folosite pentru indeplinirea misiunilor stabilite in operatiile de aparare, pentru asigurarea garantata a succesului misiunii.

(4) Tipurile de operatii de aparare ale batalionului de infanterie, sunt: apararea unui sector (zona); apararea pe pozitii; apararea in contrapanta; apararea circulara; apararea liniara; apararea unui punct de sprijin.

1. Apararea unui sector

Art.398. - (1) In operatiile de aparare comandantul batalionului primeste de cel mai multe ori misiunea de a apara un sector (figura nr.38).

(2) Prin folosirea sectoarelor se mareste flexibilitatea si se previne concentrarea covarsitoare a puterii de foc a inamicului asupra majoritatii fortelor aparatorului.

(3) Fortele de infanterie se apara impotriva unui inamic, cu mobilitate superioara, prin esalonarea in adancime a pozitiilor pentru oprirea inamicului.

(4) Adancimea apararii trebuie sa provina din pozitionarea initiala a subunitatilor in cadrul sectorului si nu din manevra ulterioara a acestora.

(5) Adancimea este sporita prin pozitionarea adecvata si viabila a rezervei.

Figura nr.38. Apararea unui sector

Art.399. - (1) Batalionul se apara impotriva fortelor imbarcate prin folosirea unei serii de pozitii de lupta antiblindate, intre care exista sprijin prin foc reciproc. Acestea trebuie sa fie dispuse in portiuni de teren care sa fie aparate de infanterie si intarite cu obstacole.

(2) Dispunerea in acest mod asigura realizarea eficacitatii luptei impotriva blindatelor, dar este mai vulnerabila atacurilor infanteriei sau celor combinate care pot fi indreptate impotriva unei singure pozitii simultan. Din acest motiv pregatirea pozitiilor trebuie sa asigure siguranta circulara si sprijinul reciproc.

Art.400. - (1) Desfasurarea fortelor pe adancimea sectorului de aparare. Fortele desfasurate in adancime trebuie sa opuna inamicului un foc antiblindat eficient din mai multe pozitii pe masura ce acesta incearca sa manevreze.

(2) Sectorul este organizat prin dispersarea circulara a subunitatilor mici care pot sa atace inamicul pe toata adancimea sectorului; minele si alte obstacole, pozitiile infanteriei si patrulele sunt folosite pentru a inchide intervalele care nu pot fi acoperite eficient cu foc datorita particularitatilor terenului care ofera mascarea, acoperirea, deghizarea sau care este puternic impadurit; aceasta tehnica asigura concentrarea intregii puteri de lupta a batalionului asupra fortelor inamicului pe toata adancimea sectorului.

Art.401. - (1) Operatiile de angajare. Comandantul, cand batalionul se apara intr-un sector, are doua optiuni de angajare a inamicului. Acestea sunt:

a)angajeaza inamicul la distanta maxima, optima, oferita de teren si de sistemele de armament disponibile;

b)      permiterea apropierii inamicului pana la distanta focului direct al armamentului antiblindat si mitralierelor.

(2) Adoptarea optiunilor are la baza, in primul rand, restrictiile impuse de teren si posibilitatea realizarii surprinderii.

Art.402. - (1) Angajarea luptei cu inamicul la distanta maxima, impune aparatorului sa initieze focul la distanta mare cu artileria terestra, aviatia tactica si elicopterele de atac care au ca sarcina oprirea/segmentarea atacului inamic.

(2) Pe masura ce inamicul patrunde in zona focului eficace al aruncatoarelor si armamentului antiblindat organic, acestea deschid focul asigurand dezorganizarea actiunii si distrugerea mijloacelor de lupta de baza, a sistemelor de arme si blindatelor inamicului.

(3) Cand inamicul intra in zona de foc a armamentului antiblindat organic al batalionului, acesta angajeaza lupta din pozitii diverse si pe neasteptate il distruge.

Art.403. - (1) Permiterea patrunderii inamicului in adancimea pozitiilor. Intrebuintarea acestei tehnici indica caracterul evident ofensiv al apararii.

(2) Patrunderile planificate ale inamicului, pana la limita focului direct a armamentului antiblindate si mitralierelor, urmata de deschiderea focului la aceste distante si angajarea in lupta a inamicului prin executarea unor contraatacuri violente, planificate sau in graba, au ca scop distrugerea inamicului de pe orice directie si pe o mare adancime.

(3) Apropierea blindatelor nu poate fi oprita printr-o dispunere liniara, inaintata, a fortelor, un astfel de dispozitiv nu poate fi nimicit prin folosirea masiva a artileriei, fumului si focului direct de neutralizare; in scopul evitarii patrunderilor, batalionul isi dispune fortele pe toata adancimea.

(4) In conditii de teren restrictiv aceasta optiune limiteaza mobilitatea fortelor inamicului si a puterii sale de foc.

(5) Concentrarea fortelor batalionului prin ingustarea fronturilor este periculoasa.

Art.404. - Planificarea apararii in sector. Cand are de infruntat o forta inamica, inzestrata cu mijloace blindate, comandantul trebuie sa stabileasca:

a)      rutele de apropiere pentru fortele imbarcate si valoarea aproximativa a fortelor care pot actiona pe aceasta directie; comandantul sau seful S2 estimeaza numarul maxim de mijloace blindate pe care inamicul le poate desfasura la un moment dat pe o anumita ruta si pentru cat timp aceasta formatie se expune ca tinta;

b)      dispunerea armamentului antiblindate in zona de angajare care actioneaza pentru nimicirea mijloacelor blindate si unde pot fi distruse acestea; pentru aceasta analizeaza toate pozitiile potentiale din cadrul sectorului si le identifica; daca foloseste toate pozitiile, comandantul disperseaza mijloacele antiblindate pentru realizarea sistemului antiblindate; prin aceasta actiune el reduce pericolul unei nimiciri totale; in dispersarea mijloacelor antiblindate trebuie avut in vedere ca aceasta creste vulnerabilitatea fortelor prin fractionarea in subunitati mici care pot fi distruse separat sau ocolite de inamic; dispersarea mareste, de asemenea, problemele legate de comanda, control si logistica; comandantul alege cealalta extrema, adica dispunerea fortelor sale in cateva pozitii, ceea ce inlesneste comanda si controlul, dar nu realizeaza siguranta fortelor sale; oricare din cele doua extreme, face ca armamentul sau antiblindate sa fie mai vulnerabil si mai usor de nimicit sau ocolit de fortele imbarcate; comandantii prudenti cantaresc aceasta sansa pentru a permite la maximum libertatea de actiune descentralizata a subordonatilor;

c)      dispersarea armamentului antiblindate astfel incat sa existe suficiente forte de infanterie pentru asigurarea protectiei acestor arme; infanteria previne infiltrarile inamicului debarcat, face siguranta armamentului antiblindate - in special in conditii de vizibilitate redusa si distruge blindatele la distanta mica;

d)     concentrarea focului antiblindate care se realizeaza prin desemnarea tintelor in cadrul zonei de angajare, stabilirea sectoarelor de foc de baza si complementare si a reperelor; plutoanele antiblindate din compania antiblindata mixta sprijina direct companiile de infanterie, piesele sunt pastrate sub comanda comandantului de pluton antiblindat si controlul tactic al comandantului companiei, putand indeplini, uneori, misiunile subunitatii de sprijin general; acest lucru este facut, de regula, atunci cand este necesar sa fie acoperite doua sau mai multe zone de angajare in acelasi timp; pentru concentrarea focului antiblindate, compania antiblindate ramane sub controlul operational al batalionului;

e)      obstacolele pentru a intrerupe, fixa, intoarce sau bloca inamicul si pentru a-si proteja pozitiile; intalnind aceste obstacole, inamicul se expune mai mult timp, prin aceasta se sporeste eficienta focului antiblindate;

f)       modalitatile de intrunire a tuturor capacitatilor de sprijin prin foc disponibile; sprijinul aerian apropiat asigura o putere de foc aeriana rapida si concentrata in primele momente si in zonele critice de angajare a luptei; aruncatoarele si artileria maresc efectele armamentului antiblindate prin neutralizarea elementelor de observare ale inamicului si a blindatelor acestuia; elicopterele de atac pot sa concentreze rapid focul antiblindate si antipersonal si pot, de asemenea, sa ofere siguranta fronturilor sau a altor zone ocupate.

2. Apararea pe pozitii

Art.405. - (1) O pozitie de lupta se defineste ca o portiune de teren, clar delimitata si precis localizata si care are o anumita orientarea generala in teren in care subunitatile se apara.

(2) Aceste pozitii pot asigura realizarea operatiei de aparare pentru subunitati nivel grupa pana la nivelul de batalion (figura nr.39).

Art.406. - (1) Prin folosirea pozitiilor de lupta se reduc instructiunile necesare deplasarii fortei.

(2) Masurile de control sunt reprezentate grafic pe schite, folosind dispunerea pozitiilor de lupta. Acestea sunt de obicei transmise prin ordine fragmentare si pot fi identificate prin numere, litere, nume sau combinatii ale acestora.

(3) Pozitiile de lupta sunt orientate catre inamic si adaptate la teren.

Figura nr.39. Apararea pe pozitii

Art.407. - (1) Etapele de pregatire ale operatiei de aparare pe pozitie sunt: ocuparea; pregatirea; recunoasterea.

(2) Folosirea la ordin a pozitiilor de lupta impreuna cu sarcinile asociate de "pregatire" sau "cercetare" ofera flexibilitate si adancime dispozitivului de lupta creat prin planul de aparare.

Art.408. - Ocuparea. Inainte de inceperea misiunii stabilite, subunitatile, pe pozitiile ocupate prima data, trebuie sa realizeze toate operatiile in conformitate cu SOP in vigoare. Detalii in F.T./ I-3, Manualul pentru lupta al companiei de infanterie.

Art.409. - (1) Pregatirea. Subunitatile dispuse in pozitiile de lupta trebuie sa execute toate activitatile care le asigura capacitatea de a indeplini misiunea.

(2) Pentru realizarea disciplinei si indeplinirea misiunii subunitatii in aceste pozitii este necesara realizarea planificarii, a coordonarii si antrenamentelor.

(3) In functie de timpul la dispozitie, sunt constituite pozitiile de lupta, fiind stabilite reperele, planurile focurilor directe si indirecte; sunt dezvoltate obstacolele, amplasate pozitiile de lupta, se curata sectoarele de foc si este pregatita munitia.

(4) In aparare, de obicei, pregatirea misiunii este dificila. Unitatea/subunitatea care a primit sa indeplineasca o astfel de misiune trebuie sa pastreze siguranta pozitiilor si rutelor pana la ele.

Art.410. - Recunoasterea. Unitatea coordoneaza si planifica apararea pe pozitii. In acest scop, comandantii recunosc, aleg si marcheaza pozitiile subunitatilor avute la dispozitie. Daca este cazul, stabileste rutele si locurile de dispunere a elementelor de siguranta, deplasarea si alte actiuni, precum pregatirea obstacolelor si a planului de ocupare al pozitiilor ce sunt coordonate cu toate celelalte elemente ale batalionului.

Art.411. - (1) Comandantul organizeaza manevra elementelor subordonate in cadrul pozitiilor de lupta, liber, fara restrictii impuse.

(2) Pentru indeplinirea intentiilor comandantului subunitatile pot manevra in afara pozitiilor de lupta, cu sarcina de a-si ajusta scopul, care poate fi uneori, asigurarea posibilitatilor de a trece la operatii ofensive.

(3) Elementele de siguranta ale batalionului si facilitatile de sprijin de lupta si logistic sunt situate, de regula, in afara pozitiilor de lupta, cu aprobarea esalonului superior care a stabilit pozitiile de lupta.

(4) In organizarea pozitiei de lupta, comandantul aloca spatiu elementelor subordonate in cadrul pozitiilor de lupta bazandu-se pe spatiul disponibil si pe pericolul probabil al atacului NBC.

Art.412. - Comandantul batalionului gandeste operatiile cu doua nivele mai jos, pana la nivel pluton atunci cand stabileste pozitiile de lupta pentru companiile subordonate. El aloca spatiul pentru fiecare pozitie de lupta, asigura astfel dispersarea pozitiilor de baza, de rezerva si suplimentare ale armamentului principal.

Art.413. - Comandantul batalionului asigura manevra companiilor, in cadrul pozitiilor de lupta, prin alocarea suprafetelor pozitiilor de lupta mai mari.

Art.414. - Pozitiile de lupta asigura o anumita adancime, ele pot avea o alta forma decat cea alungita, standard, care sugereaza o dispunere liniara a apararii pe pozitiile de lupta; cu cat este mai mare suprafata pozitiei de lupta cu atat mai mult, ea, permite asigurarea dispersarii in conditiile pericolului unui atac NBC.

Art.415. - Comandantul combina apararea unui sector cu apararea pe pozitii din cadrul sectorului batalionului, daca situatia tactica o impune.

3. Apararea in contrapanta

Art.416. - (1) Batalionul organizeaza apararea in contrapanta atunci cand relieful este astfel constituit, incat daca nu se dispun forte de aparare in contrapanta, toata adancimea zonei de responsabilitate este fragmentata si lasa posibilitatea inamicului sa inainteze, fara sa intampine o rezistenta capabila sa-i slabeasca puterea de lupta.

(2) Ea este de asemenea, organizata pentru a folosi creasta topografica in vederea mascarii aparatorului de observarea atacatorului si de asigurarea unui sprijin direct prin foc (figura nr.40).

Art.417. - Comandantul batalionului adopta apararea in contrapanta, cand:

a)      focul inamicului face imposibila mentinerea pantei;

b)      lipsa de acoperire si mascare fac imposibila folosirea pantei;

c)      panta a fost pierduta sau nu a fost inca castigata;

d)     panta este expusa focului direct al armamentului inamicului, executat din pozitii situate dincolo de bataia eficienta a armamentului aparatorului; deplasarea in contrapanta poate anula prin distanta avantajul inamicului;

e)      terenul din contrapanta asigura sectoare de foc mai bune decat cele asigurate de panta;

f)       atacatorul trebuie sa evite crearea unor intranduri sau iesinduri periculoase in dispozitivul fortelor proprii;

g)      incearca sa surprinda pe inamic si sa-l induca in eroare cu privire la locul real de dispunere a pozitiilor de aparare ale batalionului.

Figura nr.40. Organizarea apararii in contrapanta

Art.418. - Apararea in contrapanta prezinta unele din avantajele, cum sunt:

a)      observarea terestra a zonei de lupta de catre inamic este mascata chiar si pentru dispozitivele de supraveghere si radare;

b)      armamentul inamicului care executa foc direct nu poate executa un foc eficient asupra pozitiei aparatorului fara a intra in bataia eficienta a armelor aparatorului;

c)      inamicul este obligat sa incerce inlaturarea obstacolelor in contrapanta sub foc direct si eficient al tuturor armelor aparatorului; atacatorul nu poate localiza aceste obstacole pana cand nu ajunge la ele;

d)     inamicul este indus in eroare cu privire la locul si puterea pozitiilor de aparare;

e)      focul indirect al inamicului este mai putin eficient atata timp cat el nu-l poate vedea pe aparator;

f)       aparatorul realizeaza surpriza tactica;

g)      lipsa observarii terestre de catre inamic permite mai multa libertate de deplasare in zona de lupta;

h)      sistemele de rachete si mitraliere, daca sunt dispuse corespunzator, pot concentra focul asupra crestei militare iar armamentul usor de infanterie poate contribui prin focul apropiat la lupta;

i)        subunitatile pot amenaja genistic pozitia chiar si atunci cand inamicul se apropie, aceasta pentru ca sunt oferite posibilitati de acoperire si mascare impotriva focului direct si observarii fortelor terestre ale inamicului care se apropie;

j)        terenul protejeaza subunitatile de suflul si efectele termice ale armelor nucleare ale inamicului sau fortelor proprii.

Art.419. - Folosirea contrapantei prezinta cateva dezavantaje, cum sunt:

a)      observarea asupra inamicului poate fi limitata si aparatorul poate fi in incapacitatea de a acoperi obstacolele din fata prin foc direct;

b)      bataia prin foc direct a armamentului, precum rachetele sau mitralierele, este redusa de creasta topografica; totusi aceste arme pot fi dispuse separat fata de infanterie pentru a exploata bataia lor;

c)      inamicul detine pozitia mai inalta intr-un atac, de aceea el ataca prin coborarea dealului, iar contraatacul se executa prin urcarea dealului; aceasta poate asigura avantaj psihologic inamicului;

d)     eficacitatea apararii in contrapanta este redusa in conditii de vizibilitate redusa deoarece creasta militara trebuie sa fie controlata.

Art.420. - Comandantul batalionului organizeaza pozitia de aparare in conformitate cu procedurile aplicate tuturor tehnicilor de aparare, astfel ca:

a)      LDA trebuie sa fie pe creasta in limita bataii armamentului usor, totusi, el trebuie sa fie suficient de departe de creasta, astfel incat sectorul de tragere sa ofere aparatorului timpul necesar executarii focului ochit inainte ca inamicul sa ajunga la pozitiile fortelor proprii;

b)      apararea in contrapanta este mai eficienta atunci cand focul din flancuri al unitatii poate fi dispus pe pantele invecinate;

c)      forta de siguranta este stabilita in fata pentru a opri sau intarzia inamicul, pentru a dezorganiza atacul sau si pentru a induce in eroare asupra dispunerii reale a pozitiilor de aparare; cand acest element de siguranta se retrage, observarea, focul indirect si siguranta trebuie mentinute catre inainte;

d)     posturile de observare sunt instalate pe sau in fata crestei topografice, aceasta ofera observarea pe o raza indepartata asupra intregului front si folosirea focului indirect asupra obstacolelor inaintate; punctele de observare sunt, de regula, organizate de rezerva, ele variind ca marime de la cativa soldati pana la o grupa cu atasari de personal si mijloace diverse de lupta; pe timp de noapte, numarul lor trebuie sa creasca pentru a spori securitatea.

Art.421. - (1) Executarea apararii in contrapanta este aproape paralela cu executarea apararii in panta.

(2) Rachetele, mitralierele si tancurile - daca sunt disponibile - pot fi dispuse la inceput inainte, pe panta, pentru a angaja lupta cu inamicul la bataia maxima; pe masura ce inamicul se apropie, ele se deplaseaza spre pozitii situate in contrapanta sau pe pozitii inaintate pe panta dealului urmator din spate.

(3) Se pot face alte doua remarci pentru apararea in contrapanta a unei zone (figura nr.41), astfel:

Figura nr.41. Variante de aparare de actiune in contrapanta

a)      pozitiile de tragere sunt pregatite pe sau in fata crestei topografice cand comandantul doreste sa foloseasca sectoarele de tragere oferite de panta; personalul care actioneaza in aceste pozitii ramane in contrapanta pentru a reduce expunerea la foc; elementele reduse sunt pastrate pe panta pentru a intampina atacatorul in timp ce ceilalti luptatori ocupa pozitii de lupta in contrapanta, iar atunci cand lupta a inceput completeaza fortele existente pe panta; rezervele sunt pastrate in pozitii acoperite si sunt folosite pentru contraatacul fie peste creasta fie in jurul flancurilor dealului;

b)      inamicul poate fi respins sau poate sa sufere pierderi mari luptand pentru un deal chiar daca pozitiile de lupta sunt bine organizate si in panta si in contrapanta; aparatorul poate angaja lupta cu inamicul de pe contrapanta altui deal; aruncatoarele, artileria terestra, mitralierele cu bataia lunga vor executa foc asupra pantei, crestei si contrapantei; folosirea flancurilor dealului pentru dispunerea mitralierelor asigura posibilitatea executarii focului razant catre creasta, inspre zonele protejate de aceasta.

4. Apararea circulara

Art.422. - (1) Subunitatile batalionului, in apararea circulara, sunt orientate in toate directiile.

(2) Batalionul organizeaza apararea circulara pentru a indeplini misiuni specifice sau pentru autoprotectie, ca in timpul operatiilor de reaprovizionare.

(3) Se organizeaza lupta in incercuire atunci cand batalionul trebuie sa pastreze puncte critice din teren sau cand zona nu permite legarea apararii de unitatile invecinate; aceasta situatie se intalneste atunci cand batalionul actioneaza in spatele liniilor inamicului sau cand asigura izolat un obiectiv, precum un pod, o trecatoare sau un teren de aterizare.

(4) Batalionul poate, de asemenea, sa se apere in incercuire cand este depasit de inamic, ramane izolat in dispozitivul acestuia si trebuie sa apere locul in care se gaseste.

Art.423. - (1) Necesitatile de a pastra sau proteja facilitati, precum poduri, terenuri de aterizare sau zone de parasutare, ascunse de observarea si focul inamicului impun anumite restrictii in dispunerea subunitatilor batalionului in incercuire; acesti factori cat si imposibilitatea de a castiga adancime, fac apararea in incercuire vulnerabila in fata blindatelor.

(2) Comandantul reduce aceasta vulnerabilitate prin:

a)      pozitionarea sistemului antiblindat in zonele de teren inaccesibil blindatelor si concentrand focul acestuia pe directi probabile de apropiere cu blindate;

b)      asigurarea unei adancimi cat mai mari, in functie de diametrul incercuirii pentru dispunerea elementelor de siguranta, a rezervei si a sectoarelor de foc complementare pentru armamentul antiblindat;

c)      realizarea unui sistem de obstacole care sa fixeze sau sa blocheze inamicul, astfel incat angajarea acestuia sa fie cat mai eficienta si sa-i reduca puterea de lupta.

Art.424. - (1) Incercuirile variaza ca forma, depinzand de teren si situatie.

(2) Cand comandantul stabileste cea mai probabila directie de atac a inamicului, el intareste aceasta parte a incercuirii cu forte si mijloace care sa asigure indeplinirea scopului misiunii.

(3) Forma incercuirii nu este dinainte prestabilita, ea urmeaza terenul si foloseste cele mai bune pozitii pentru observare si pentru sectoarele de foc.

(4) Eficacitatea unei incercuiri este imbunatatita prin folosirea obstacolelor naturale, precum un rau, care sa permita concentrarea puterii de lupta in sectoarele mai puternic amenintate (figura nr.42).

Art.425. - Pentru organizarea incercuirii, batalionul foloseste mai multe metode:

a)dispunerea tuturor plutoanelor de infanterie in pozitii de lupta pe exteriorul incercuirii;

b)      impartirea in sectoare de companii, cu stabilirea de limite si puncte de coordonare;

c)dispunerea a doua companii pe exteriorul incercuirii si pastrarea celei de-a treia companii in interiorul incercuirii.

Art.426. - (1) Dispunerea tuturor plutoanelor batalionului in pozitii de lupta pe exteriorul incercuirii (figura nr.42), este cea mai putin avantajoasa asezare deoarece faciliteaza patrunderile inamicului.

(2) Pozitionare in acest fel creeaza mai putina adancime apararii, iar lipsa de adancime este un dezavantaj care trebuie inlaturat prin intrebuintarea pe scara larga a obstacolelor etc.

Art.427. - (1) Metoda impartirii in sectoare de companii si stabilirea de limite si puncte de coordonare are la baza inlaturarea dezavantajului lipsei de adancime a apararii.

(2) Cand este posibil, doua plutoane - cu cel putin trei grupe - sunt plasate pe exteriorul incercuirii si unul este pastrat in interiorul incercuirii in fiecare sector; aceasta dispunere asigura adancimea pozitiilor companiilor si faciliteaza controlul, ea ofera posibilitatea ca un pluton de infanterie al fiecarei companii sa primeasca misiunea de a sprijini plutoanele de pe exteriorul inlocuirii.

(3) Ea permite comandantului companiei sa-si dispuna punctul de comanda si plutonul de aruncatoare in apropierea plutonului din rezerva sporind controlul si siguranta.

Art.428. - (1) Comandantul batalionului alege sa dispuna doua companii pe exteriorul incercuirii si sa pastreze o a treia in interiorul incercuirii figura nr.42.

(2) Tinand cont de metoda folosita, interiorul incercuirii trebuie sa fie suficient de departe fata de exteriorul incercuirii pentru a impiedica inamicul sa le neutralizeze pe amandoua cu acelasi foc; in acelasi timp interiorul incercuirii trebuie sa fie suficient de aproape de exteriorul incercuirii pentru a-l sprijini cu focul armamentului usor.

(3) Intervalele dintre subunitatile din interiorul incercuirii, atunci cand sunt dispuse in teren descoperit, trebuie acoperite cu foc.

(4) Cand subunitatile sunt dispuse intr-un teren restrictiv care impiedica observarea si limiteaza sectoarele de tragere este nevoie ca intervalele sa fie evitate si fronturile sa fie inguste; aceasta il determina pe comandantul companiei sa-si desfasoare toate plutoanele in linie.

(5) Comandantul trebuie sa se asigure ca pozitiile din exteriorul incercuirii sunt protejate din interiorul incercuirii cu armamentul avut la dispozitie, odata ce interiorul incercuirii a fost stabilit.

(6) Vehiculele de lupta care sprijina apararea sunt, de regula, dispuse in pozitii in interiorul incercuirii si acopera cele mai probabile rute de apropiere cu forte imbarcate; pozitiile de tragere de rezerva si drumurile pana la acestea trebuie stabilite si pregatite, daca incercuirea are mai multe rute de apropiere a fortelor imbarcate, vehiculele de lupta pot fi pastrate intr-o pozitie din care sa-si puna in valoare mobilitatea; din acest motiv unitatile trebuie sa pregateasca drumurile, pozitiile de tragere si elementele de tragere pentru toate pozitiile din timp, de asemenea, comandantul se asigura ca vehiculele nu distrug comunicatiile prin fir.

Figura nr.42. Dispozitive de operatii in incercuire

Art.429. - (1) Operatiile de aparare duse in conditii de izolarea, il poate determina pe comandantul batalionului sa organizeze lupta in incercuire, daca acest lucru se realizeaza, elementele de sprijin de lupta ale celor mai apropiate unitati, participa la protectia prin foc a batalionului ce duce lupta in incercuire.

(2) Aceste unitati primesc misiuni de sprijin bazate pe posibilitatile lor de sprijin; orice sprijin prin foc executat din afara incercuirii este coordonat si integrat in planul principal de aparare; existenta acestui tip de foc asigura conservarea munitiei unitatii din incercuire.

(3) Comandantul batalionului angajeaza plutonul de cercetare in afara incercuirii pentru avertizarea timpurie, el sporeste siguranta cu elemente de nivel grupa sau mai mici care sunt asigurate si controlate de subunitatile din incercuire.

(4) Elementele de siguranta sunt dispuse pentru a observa rutele de apropiere; patrulele acopera zonele care nu pot fi observate de elementele de siguranta din stationare; daca plutonul de cercetare ramane sub controlul batalionului el trebuie sa-si coordoneze actiunile cu subunitatile din incercuire pentru asigurarea culoarelor de trecere.

Art.430. - (1) Rezerva este constituita dintr-o subunitate stabilita sau din forte organizate provizoriu din comandament si personalul de sprijin.

(2) Rezervele sunt suficient de mobile pentru a reactiona la atacul inamicului in orice parte a incercuirii, ele sunt dispuse pentru a bloca cele mai periculoase rute de apropiere si au stabilite pozitii, pe care le ocupa la ordin, pe alte rute critice.

(3) Daca sunt la dispozitie vehicule de lupta, care initial au ocupat pozitii de tragere in incercuire, sunt insarcinate sa intareasca la ordin rezervele.

Art.431. - (1) Apararea in incercuire este executata asemanator cu apararea inaintata; aruncatoarele, artileria terestra, tancurile si sistemele de rachete angajeaza lupta cu inamicul la bataia lor maxima; pe masura ce inamicul se apropie, celelalte sisteme de arme ale batalionului angajeaza lupta de la bataia lor maxima; daca atacul continua, se executa foc de baraj, daca incercuirea este strapunsa rezerva blocheaza patrunderea pentru a reface incercuirea.

(2) Dupa angajarea in lupta a rezervei initiale comandantul trebuie sa reconstituie rezerva pentru a face fata altor amenintari, aceasta forta provine in mod normal din subunitatile care n-au angajat lupta in alte zone ale incercuirii; chiar daca aceste forte neangajate in lupta sunt folosite pentru constituirea unor noi rezerve, in sectorul de unde provin trebuie pastrate suficiente forte pentru a preveni patrunderea.

Art.432. - (1) Elementele de logistica sprijina lupta din interiorul incercuirii sau din alt loc in functie de misiune, de situatia batalionului, de mijloacele de transport la dispozitie, de vreme si teren.

(2) Aprovizionarea se face, de regula, pe calea aerului. In interiorul incercuirii trebuie alese zone de aterizare sau desantare, protejate impotriva observarii inamice.

(3) Atat timp cat aprovizionarea pe calea aerului este vulnerabila la vreme si focul inamicului, comandantul trebuie sa accentueze economisirea proviziilor si protectia stocurilor disponibile.

5. Apararea liniara

Art.433. - (1) Apararea liniara impune comandantului angajarea majoritatii puterii de lupta pe LDA, aceasta duce la mutarea efortul principal cat mai in fata.

(2) Prin folosirea apararii liniare el planifica infrangerea inamicului din timp, atunci cand acesta este in formatie de-a lungul LDA sau in fata acesteia.

(3) Prin folosirea tacticilor si tehnicilor specifice apararii liniare, apare lipsa de flexibilitate, caracteristica specifica apararii adanci esalonate, avand ca rezultat angajarea timpurie a luptei decisive.

(4) Adoptarea acestor tehnici depinde de rapiditatea si corecta identificare a efortului principal al inamicului si de concentrarea asupra acestuia.

Art.434. - Conditii. Adoptarea apararii liniare poate fi favorabila cand:

a)      terenul este usor de aparat, avand obstacole importante in fata sectorului batalionului;

b)      amenintarea principala a inamicului este realizata de infanterie;

c)      obstacolele naturale si cele construite, neutralizeaza mobilitatea unui inamic imbarcat, fortandu-l sa atace debarcat;

d)     particularitatile terenului din fata LDA permit mentinerea acestuia;

e)      exista suficiente resurse la dispozitie pentru a asigura densitatea necesara a puterii de lupta de-a lungul sectorului, pentru a detecta si opri un atac al infanteriei.

Art.435. - Principalele caracteristici ale aparari liniare sunt:

a)      sectoarele de observare si de foc sunt intersectate si etajate de-a lungul LDA pentru a interzice patrunderile;

b)      majoritatea subunitatilor de manevra sunt dispuse inspre inainte, pentru a castiga etajarea focului armamentului usor in cadrul si intre companii;

c)      efortul principal este dat pe cea mai probabila ruta de apropiere;

d)     rezerva este, de regula, mica si este folosita pentru intarirea subunitatilor din fata, pentru a da adancime apararii, pentru a opri patrunderile sau a contraataca pentru recastigarea elementelor importante ale terenului;

e)      daca sunt disponibile, tancurile formeaza baza fortelor de contraatac.

Art.436. - (1) Organizarea. Comandantul batalionului tine cont de cateva puncte atunci cand stabileste apararea liniara ca parte a dezvoltarii conceptiei de aparare.

(2) Prin realizarea dispozitivului linear de aparare, el asigura sprijinul reciproc intre companii. Pentru a face aceasta, el vizualizeaza construirea apararii folosind plutoanele de infanterie ca pe niste caramizi. De asemenea el:

a)      identifica rutele de apropiere ale inamicului si sa determine valoarea fortelor care pot folosi fiecare ruta;

b)      aloca suficiente plutoane de infanterie pentru a bloca rutele cu foc si a acoperi intervalele;

c)      stabileste marimea si dispunerea rezervei batalionului;

d)     determina impartirea zonei de responsabilitate intre companii; aceasta sau sectorul de dispunere va fi delimitat prin puncte de coordonare si limite laterale;

e)      incerca sa reduca la minim problemele de control ale comandantilor de companie; el localizeaza punctele de coordonare si limitele laterale astfel incat rutele de apropiere sau detaliile majore din teren sa nu fie impartite;

f)       concentreaza fortele acolo unde atacul inamicului este cel mai probabil si sa stabileste sectoare mai largi subunitatilor mai putin amenintate;

g)      stabileste limitele laterale astfel incat, acestea sa asigure terenul si adancimea necesara companiilor pentru desfasurarea aruncatoarelor si elementelor de sprijin ale acestora.

6. Apararea unui punct de sprijin

Art.437. - (1) Batalionul de infanterie realizeaza si apara un punct de sprijin, atunci cand prin misiune se stabileste scopul de a mentine terenul, cu sarcina de a opri sau redirectiona formatiile puternice ale inamicului.

(2) Punctele de sprijin sunt folosite, de regula, pe rutele de apropiere ale inamicului care ofera o mare viteza de deplasare si sunt in legatura cu pozitiile de aparare ale unitatilor din flancurile sale (figura nr.43).

Figura nr.43. Batalionul de infanterie in apararea unui punct de sprijin

Art.438. - (1) Inamicul, prin ocolirea punctului de sprijin aparat de batalionul de infanterie, isi expune flancurile la atacul fortelor proprii executat din interiorul sau din exteriorul punctelor de sprijin.

(2) Punctul de sprijin al batalionului poate fi stabilit izolat doar cand este legat la unul sau la ambele flancuri de teren care interzice accesul imbarcat si-l restrictioneaza, in deplasare, pe cel debarcat.

Art.439. - Pentru a amenajarea un punct de sprijin, batalionul depune eforturi umane ridicate, in acelasi masura consuma timp si facilitati; pentru realizarea unui punct de sprijin este nevoie de multe zile de munca intensiva, cu sprijinul genistilor; ca o baza de pornire in vederea stabilirii unor calcule, un punct de sprijin necesita cel putin o zi de efort din partea elementelor de geniu de diferite valori, in functie de marimea acestuia.

Art.440. - (1) Un punct de sprijin nu poate fi usor ocolit, deci se asteapta si trebuie respinse atacurile repetate ale fortelor debarcate.

(2) Punctele de sprijin constituie tinta atacurilor intensive ale armelor nucleare si trebuie sa fie pregatite cu suficiente adaposturi iar adancimea apararii este castigata de pozitiile multiple din cadrul punctului de sprijin.

(3) Daca sunt folosite transportoarele blindate si masinile de lupta, este nevoie de realizarea multor amplasamente de tragere, iar infanteria lega pozitiile de lupta, intre ele prin, prin santuri de comunicatie.

(4) Punctele de sprijin ale subunitatilor subordonate pot fi dispuse pe limita dinaintea apararii sau in adancime, in zona principala de lupta, asa cum pot fi observate in figura nr.44.

Art.441. - (1) Comandantul batalionului si comandantii elementelor de sprijin de geniu executa recunoasterea terenului pentru stabilirea prioritatilor de amenajare a pozitiilor.

(2) Prima prioritate este aceea de a realiza pozitii care sa fie inaccesibile blindatelor.

(3) A doua prioritate este aceea de a proteja armamentul antiblindat folosind terenul, obstacolele si infanteria.

(4) A treia prioritate este aceea de proteja infanteria care asigura protectia armamentului antiblindat.

Art.442. - (1) Batalionul realizeaza siguranta circulara a punctului de sprijin inainte de a-l ocupa, care se poate realiza cu ajutorul unor plutoane numite sa execute cercetarea, senzori si radare de cercetare terestra.

(2) Siguranta circulara mai include un pluton sau o companie de manevra, puncte de observare in fata pentru a raporta activitatile inamicului si pentru a dirija focul indirect.

Art.443. - (1) Tancurile, daca sunt la dispozitie, sistemele de rachete si mitralierele sunt dispuse primele in pozitia de lupta, daca terenul permite dispunerea lor in fata punctului de sprijin, pentru a incepe din timp fractionarea, neutralizarea si distrugerea inamicului; impingerea inspre fata a fortei cu o mare mobilitate, ajuta la inducerea in eroare a inamicului cu privire la locul efortului principal a fortelor luptatoare.

Figura nr.44. Situatii in care se adopta apararea in puncte de sprijin

(2) Pe masura ce inamicul se apropie de pozitiile inaintate, tancurile si sistemele de rachete se retrag catre pozitiile de baza, unde atrag inamicul catre zonele pregatite pentru angajarea luptei; distanta optima de deschidere a focului asupra inamicului imbarcat este de 2-3 km; aceste elemente trebuie sa anticipeze viteza de avansare a inamicului si sa stabileasca modul in care dezangajeaza lupta, inainte ca ele sa fie angajate decisiv.

(3) Cercetarea ocupa posturi de observare si patrulare pentru supravegherea inamicului si directionarea focului, asigurand intoarcerea elementelor de manevra in punctul de sprijin a fortelor luptatoare.

Art.444. - (1) Batalionul stabileste si pregateste pozitiile si drumurile pe care vehiculele de lupta le folosesc pentru a se deplasa catre pozitiile de tragere suplimentare si de rezerva in cadrul punctului de sprijin.

(2) Toate pozitiile din cadrul punctului de sprijin trebuie sa se sprijine reciproc si sa fie legate prin transee pentru a permite intarirea rapida a zonelor amenintate; dispunerea corecta permite concentrarea focului din doua sau mai multe pozitii asupra atacului, prin aceasta se previne izolarea de catre inamic a pozitiilor si se asigura infrangerea acestuia.

Art.445. - (1) Armamentul antiaerian este dispus prima data, in fata, impreuna cu elementele de siguranta.

(2) Aruncatoarele actioneaza, de regula, pe grupari de plutoane si se constituie ca sprijin general al batalionului.

Art.446. - (1) Subunitatile de logistica se dispun in adaposturi naturale sau in cladirile din cadrul punctului de sprijin.

(2) Proviziile sunt dispuse in apropierea pozitiilor de baza, suplimentare si de rezerva.

(3) Axul de evacuare si transport trebuie mentinut deschis cat mai mult posibil.

Art.447. - (1) Pe timpul operatiei de aparare infiltrarile sunt o amenintare permanenta pentru fortele care se apara, mai ales cand fortele inaintate ale apararii sunt dispersate.

(2) Inamicul se infiltreaza pentru fractionare operatiilor si pentru hartuirea instalatiile din zona din adancime sau el poate incerca o infiltrare masiva.

Art.448. - (1) Masurile specifice de ajutor al controlului infiltrarilor includ:

a)      extinderea luptei impotriva mijloacelor de cercetare ale inamicului;

b)      patrulele de lupta;

c)      obstacolele antipersonal;

d)     dispozitive de avertizare, AVN si dispozitive electronice de supraveghere.

(2) Daca amenintarea unei infiltrari exista, se constituie o forta de lupta cu o mare mobilitate, care primeste misiunea de a angaja lupta cu fortele infiltrate, dupa ce acestea au fost detectate.

Art.449. - (1) In operatia de aparare, apararea antiaeriana organizata de batalion si subunitati include masuri de protectie pasive cum ar fi:

a) sistemele de avertizare;

b) stabilirea sectoarelor de foc si atacul tintelor aeriene in conformitate cu regulile de angajare.

(2) Unitatile de aparare antiaeriana, pot actiona in dispozitivul batalionului sub comanda acestuia sau a esalonului superior.