 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
Prefectul este reprezentantul Guvernului pe plan local. El este garantul respectarii legii si a ordinii publice la nivel local. Ministrii si conducatorii celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului pot delega prefectului unele dintre atributiile lor de conducere si control cu privire la activitatea serviciilor publice deconcentrate din teritoriu. Prefectul conduce serviciile publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului organizate la nivelul unitatilor administrativ teritoriale. Activitatea prefectului se intemeiaza pe baza principiilor legalitatii, impartialitatii si obiectivitatii, transpareentei si liberului acces la informatii de interes public, eficientei, responsabilitatii, profesionalizarii, orientarii catre cetateni.
In fiecare judet si in Municipiul Bucuresti functioneaza cate un prefect, ajutat de doi subprefecti, iar in cazul Capitalei de cate 3 subprefecti, ca reprezentanti ai Guvernului, avand calitatea de inalti functionari publici.
Numirea si eliberarea din functie a prefectilor si subprefectilor se face prin hotarare de guvern, la propunerea Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
Conditiile generale pentru numire sunt, de regula, cele intalnite in cazul oricarei functii publice si vizeaza cetatenia romana si domiciliul in tara, existenta discernamantului, exercitiul drepturilor electorale, pregatirea profesionala, compatibilitate morala, lipsa starii de incompatibilitate si depunerea juramantului de credinta, in timp ce altele nu se cer (ca, de exemplu, sustinerea concursului sau examenului pentru ocuparea postului).
In primul rand prefectul si subprefectul, ca orice inalt functionar public, trebuie sa aiba:
- studii universitare de licenta absolvite cu diploma, respectiv studii superioare de lunga durata absolvite cu diploma de licenta sau echivalenta;
- cel putin 5 ani vechime in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei;
- absolvite programe de formare specializata corespunzatoare unei functii publice pentru inalti functionari publici;
- promovat concursul national pentru intrarea in categoria inaltilor functionari publici;
- nu pot fi membrii ai unui partid politic sau ai unei organizatii careia ii este aplicabil acelasi regim juridic ca si partidelor politice.
Unele dintre ele au anumite particularitati.
1. Prefectul trebuie sa aiba studii superi-oare de lunga durata, indiferent de specialitate, in timp ce subprefectul indeplineste numai conditia studiilor superioare (inclusiv de scurta durata);
2. Prefectul si subprefectul sunt in-compatibili cu urmatoarele calitati:
- deputati sau senatori;
- primari, viceprimari sau consilieri locali sau judeteni;
- nu pot ocupa o alta functie publica (in intelesul Statutului functionarului public), nici de autoritate si nici de demnitate (de exemplu, membru al Guvernului);
- nu pot indeplini o functie de reprezentare profesionala, salarizata in organizatie, cu scop comercial;
- o functie ori o activitate profesionala remunerata in cadrul regiilor autonome, precum si societatilor comerciale cu capital de stat sau privat;
- nu pot ocupa functia de presedinte, vicepresedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administratie sau cenzor la societati comerciale, institutii de credit, bancare, societati de asigurare, precum si la institutii publice;
- nu pot ocupa functia de presedinte sau secretar al adunarilor generale ale actionarilor sau asociatilor la societatile comerciale;
- reprezentant al Statului in adunarile generale ale societatilor comerciale;
- manager sau membru al consiliilor de administratie ale regiilor autonome, companiilor si societatilor nationale;
- comerciant persoana fizica sau membru al unui grup de interes economic;
- cu orice functie publica incredintata de un stat strain, cu exceptia celor prevazute in acordurile si conventiile Romaniei.
Daca cei in cauza urmeaza sa fie numiti in astfel de functii si se afla in vreuna din situatiile de incompatibilitate anterior enuntate, vor trebui sa demisioneze sau sa fie eliberati din respectivele functii ori atributii, iar daca dobandesc o atare calitate in timpul exercitarii functiei de prefect sau subprefect, respectivul exercitiu inceteaza de drept.
Prefectul si subprefectul sunt obligati sa nu emita sau sa nu incheie un act juridic ori sa nu participe la luarea unei decizii in exercitarea functiei publice de autoritate care produce un folos material pentru sine, pentru sot sau ruda de gradul I (conflict de interese). Actele astfel emise sunt nule.
Numirea si, mai ales, eliberarea din functie este si, respectiv, poate fi determinata (in special cea din urma) nu numai din cauze exclusiv juridice, dar si datorita unor motivatii politice, intrucat respectivele persoane reprezentand executivul in plan teritorial trebuie, in general, sa reflecte sau sa corespunda coloraturii politice a guvernului in functiune. De aceea, desi functiile in cauza nu sunt eligibile si supuse, in consecinta, unui mandat limitat in timp, totusi incetarea mandatului guvernului si/sau schimbarea compozitiei politice a acestuia influenteaza hotarator calitatea persoanelor din fruntea judetului.
Prefectul este ajutat, in exercitarea atributiilor sale, de 2 subprefecti. Acestia sunt inlocuitorul de drept al titularului functiei in cazul in care cel dintai este impiedicat, din diferite motive, sa-si exercite in mod legal si deplin functia. Concomitent, subprefectul exercita si atributii specifice, mai ales legate de aparatul propriu al prefecturii, precum si unele delegate de prefect.
Desi prefectul este un reprezentant al Guvernului in teritoriu, el constituie, totusi, o autoritate publica distincta in profil teritorial, care se identifica chiar cu titularul functiei unipersonale respective.
Aceasta inseamna ca el are capacitate juridica administrativa proprie deplina, emitand acte de putere cu efecte proprii, desi se afla in subordinea completa si nemijlocita a Guvernului, care nu numai ca il numeste si il elibereaza din functie, dar ii controleaza activitatea si actele, pe care le poate suspenda, modifica sau desfiinta la propunerea Ministerului Internelor ti Reformei Administrative.
In lumina acestor considerente putem defini institutia prefectului ca fiind autoritatea administratiei publice guverna-mentale instituita la nivel teritorial (judetean), avand o alcatuire unipersonala, dispunand de capacitate juridica administrativa proprie, exercitand o functie decizionala ce implica competenta materiala generala in profil local.
Altfel spus, prefectul reprezinta statul sau respectiv puterea executiva in modul cel mai deplin, la nivelul intregii unitati administrativ-teritoriale in care a fost numit, precum si in cadrul tuturor componentelor care o alcatuiesc.
In general atributiile se clasifica in functie de natura raporturilor in cadrul carora se exercita.
I. Avand in vedere relatiile dintre prefect si autoritatile din teritoriu, precum si modul acestora de promovare a interesului national, distingem mai multe atributii:
a) asigura la nivelul judetului sau Municipiului Bucuresti, realizarea intereselor nationale[1], aplicarea si respectarea Constitutiei, a legilor, a hotararilor si ordonantelor Guvernului, a celorlalte acte normative precum si a ordinii publice, ca expresie a calitatii sale de reprezentant al Guvernului in teritoriu.
aceasta atributie releva obligativitatea organizarii executarii si executarea in concret a acelor prevederi legislative si administrative menite a fi realizate in teritoriu de catre prefect in mod expres, precum si controlul indeplinirii lor, indiferent de calitatea subiectului chemat sa le puna in aplicare (autoritate locala sau serviciu public deconcentrate). Prefectul actioneaza pentru realizarea pe plan local, in unitatea administrativ-teritoriala respectiva a obiectivelor cuprinse in Programul de guvernare si dispune masurile necesare pentru indeplinirea lor;
prefectul, la nivelul sau, are obligativitatea asigurarii climatului de pace sociala si a unei comunicari permanente cu toate nivelele institutionale si sociale, acordand o atentie sporita prevenirii tensiunilor sociale;
prefectul trebuie sa asigure echilibrul si concilierea intereselor nationale in profil teritorial cu cele de factura locala, prin promovarea specifica a intereselor nationale si limitarea adecvata a intereselor locale, evitand contrapuneri si contradictii de natura ireconciliabila.
b) prefectul conduce activitatea serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei publice centrale de specialitate, organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale:
din comisia de concurs pentru ocuparea posturilor de conducere ale unui serviciu public deconcentrat face parte obligatoriu si un reprezentant al institutiei prefectului din judetul in care isi are sediul serviciul public deconcentrat.
prefectul poate propune ministrilor si conducatorilor celorlalte organe ale administratiei publice centrale organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale sanctionarea conducatorilor serviciilor publice deconcentrate din subordinea acestora.
prefectul avizeaza proiectele de buget si situatiile financiare ale institutiilor publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe centrale. Conducatorii acestor institutii au obligatia sa transmita prefectului proiectul de buget si situatiile financiare pentru a primi avizul prefectului. Avizul prefectului la aceste documente se inainteaza conducatorului ierarhic superioare serviciului public deconcentrat. Avizele prefectului au caracter concultativ.
in conformitate si cu Constitutia autoritatea prefectului este limitata numai asupra serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor altor organe centrale organizate in unitatile administrativ-teritoriale, iar nu si asupra altor organe sau structuri existente in teritoriu, chiar daca apartin autoritatilor centrale carora li se subordoneaza (cazul unitatilor militare ale apararii nationale), neavand relevanta daca subordonarea opereaza fata de Guvern, in ultima instanta, ori fata de Parlament, Presedintele Romaniei sau este cazul unor autoritati autonome (de genul comisiilor sau consiliilor nationale pe anumite probleme), conditia fiind ca serviciile sa fie deconcentrate.
prefectul poate propune ministerelor si celorlalte autoritati centrale de specialitate masuri pentru imbunatatirea activitatii propriilor servicii publice ale acestora, deconcentrate si organizate la nivelul judetului.
ministerele si celelalte organe centrale au obligatia sa comunice prefectilor, imediat dupa emitere, ordinele si celelalte dispozitii cu caracter normativ pe care le transmit propriilor servicii publice deconcentrate.
ordinele prefectului prin care se stabilesc masuri cu caracter tehnic sau de specialitate vor fi emise numai dupa consultarea conducatorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului organizate la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale. Aceste ordine vor fi comunicate de prefect in mod obligatoriu conducatorului institutiei ierarhic superioare, serviciului public deconcentrat.
aceste autoritati teritoriale au o dubla subordonare centrala, una verticala si directa (de pilda, de la nivel de judet fata de propria autoritate centrala de specialitate), iar alta orizontala fata de prefect si, implicit, indirecta, prin intermediul sau, fata de guvern, ca de altfel tot astfel si prin propriul organ national central.
Ratiunea acestei subordonari specifice, fata de prefect, rezida din faptul ca respectivele servicii fac parte din structura (exterioara) a ministerelor sau a altor organe centrale si care, la randul lor, se subordoneaza ierarhic Guvernului (pe plan orizontal), iar prefectul, ca reprezentant teritorial al acestuia, trebuie sa asigure, pana la ultima veriga ierarhica, deplinul control al puterii cu competenta nationala generala asupra puterii avand doar o competenta speciala, mult mai limitata, fie nationala, fie teritoriala.
Acest sistem, il apreciem, totusi ca fiind deosebit de restrictiv si de un centralism excesiv, daunator colaborarii cu autoritatile (consiliile) locale, afectand autonomia locala pe care o limiteaza in laturile ei multiple (sanatate, invatamant, cultura, ordine publica, etc.), dar si afectand autonomia functionala a serviciilor din teritoriu, ceea ce nu este in concordanta cu tendinta generala vest europeana de dezvoltare a autonomiei locale, zonale si regionale.
c) prefectul dispune luarea masurilor corespunzatoare pentru prevenirea infractiunilor si apararea drepturilor cetatenilor, prin organele legal abilitate, inclusiv asigurarea ordinii publice.
Desi s-ar parea ca aceasta atributie se suprapune cu cele similare ale consiliilor si ale primarilor, ea nu este, totusi, identica cu acestea, cel putin sub aspectul formei prin care se infaptuieste si a naturii raporturilor dintre prefect si autoritatile specializate, avand competenta in aceasta materie (politie, jandarmerie, pompieri, etc.), inclusiv in cazul raporturilor dintre prefect si consilii ori primari.
De aici, concluzia fireasca in privinta faptului ca daca prefectul poate dispune nemijlocit, desigur in conditiile legii, masuri de ordine publica pe intreg sau o parte din teritoriul judetului, inclusiv privitoare la populatie sau alte subiecte vizate, putand solicita consiliilor, primarilor si autoritatilor ori institutiilor specializate luarea masurilor corespunzatoare, controland modul lor de realizare, in schimb, primarii pot numai solicita sprijinul, pentru realizarea acestor masuri, din partea organelor abilitate care trebuie sa il acorde, conform legii.
d) prefectul asigura, impreuna cu autoritatile si organele abilitate, pregatirea si aducerea la indeplinire a masurilor de pregatire si interventie pentru situatiile de urgenta. Pentru aceasta:
prefectul dispune in calitate de presedinte al Comitetului Judetean pentru Situatii de Urgenta masurile care se impun pentru prevenirea si gestionarea acestora si folosirea sumelor speciale prevazute in bugetul propriu cu aceasta destinatie;
utilizeaza in calitate de sef al protectiei civile fondurile speciale destinate de la bugetul de stat si baza logistica de interventie in situatii de criza in scopul desfasurarii in bune conditii a activitatii;
aceasta atributie are o anumita particularitate avand in vedere faptul ca autoritatile militare, cele militarizate, inclusiv cele interne, nefiind nici deconcentrate si nici descentralizate in teritoriu, nu sunt conduse de prefect, motiv pentru care intre acesta si ele nu exista raporturi ierarhice de subordonare, ci numai de colaborare, de sprijin, de informare;
prefectul, in conditiile care necesita adoptarea de masuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea urmarilor calamitatilor, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizotiilor precum si apararea ordinii si linistii publice, poate solicita primarilor sau presedintelui consiliului judetean convocarea unei sedinte extraordinare a consiliului local/judetean;
in caz de forta majora si maxima urgenta pentru rezolvarea intereselor locuitorilor unitatilor administrativ teritoriale prefectul poate solicita convocarea de indata a consiliului local/judetean.
e) prefectul asigura realizarea planului de masuri pentru integrarea europeana:
dispune masuri de aplicare a politicilor nationale hotarate de Guvern si a politicilor de integrare europeana;
hotaraste cooperarea sau asocierea cu institutii similare din tara si din strainatate in vederea promovarii intereselor comune.
f) prefectul mai indeplineste si alte atributii prevazute de lege si de celelalte acte normative, precum si insarcinarile date de Guvern.
Aceste atributii pot fi cuprinse chiar in Legea administratiei publice locale nr.215/2001 (de exemplu, privitor la dizolvarea consiliului local - art.57, 58, incetarea mandatului primarului - art.72/4 etc.), dar si in alte reglementari legale cum ar fi, de exemplu, in materie electorala (Legea alegerilor locale nr.67/2004), funciara (Legea fondului funciar nr.1/2000 modificata) ori in numeroase ordonante si hotarari guvernamentale sau decrete (normative) prezidentiale.
In privinta insarcinarilor date de Guvern prefectului, ele reprezinta sarcini trasate in vederea realizarii unor atributii concrete, mai ales in privinta modului lor de infaptuire.
II. Avand in vedere raporturile dintre prefect si autoritatile administratiei publice locale vom distinge mai multe atributii specifice.
a) in calitatea sa de reprezentant al Guvernului in teritoriu, prefectul vegheaza ca activitatea consiliilor locale si judetene, a primarilor si presedintilor consiliilor judetene sa se desfasoare conform legii. Acest atribut reprezinta, in fapt si in drept, competenta de a exercita un control general asupra activitatii respectivelor organe, desi ele nu se afla in raporturi ierarhice, de subordonare, fata de prefect, lucru subliniat si de Constitutie.
b) prefectul exercita controlul de legalitate asupra actelor administrative adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice judetene si locale, inclusiv ale primarului, cu exceptia actelor de gestiune curenta, expresie a principiului controlului administrativ realizat asupra autoritatilor locale in limitele si in conditiile prevazute de lege. Pentru aceasta:
autoritatile locale au obligatia sa comunice prefectului, prin intermediul secretarului unitatii administrativ-teritoriale, in termen de cel mult 10 zile, daca legea nu prevede altfel toate actele emise de ele;
daca secretarul sau primarul apreciaza ca un act este ilegal au obligatia sa il sesizeze, despre aceasta, pe prefect, in termen de 3 zile, cu indicarea eventualelor obiectii;
prefectul, la randul sau, este obligat ca inainte cu cel putin 10 zile de introducerea actiunii in contencios administrativ sa solicite autoritatilor emitente reanalizarea actul pe care il apreciaza ca ilegal, in vederea modificarii sau revocarii acestuia. Solicitarea va fi motivata;
in urma primirii unui raspuns nefavorabil solicitarii sale ori a necomunicarii in termen a solutiei dispuse de catre organele locale, prefectul poate ataca, in fata instantei de contencios administrativ, in totalitate sau in parte, actele adoptate sau emise in termen de 30 de zile de la data comunicarii lor catre prefect, solicitand anularea lor totala sau partiala.
Actiunea introdusa de prefect pentru anularea unui act administrativ al autoritatilor administratiei publice locale socotit nelegal, este scutit de taxa de timbru si se judeca in regim de urgenta. Termenul de judecata nu poate fi mai mare de 10 zile. Partile sunt socotite legal citate daca citatia au primit-o cu cel putin o zi inainte de judecata. Hotararea prin care se solutioneaza fondul cauzei se pronunta in aceeasi zi in care au luat sfarsit dezbaterile. Numai in situatii deosebite pronuntarea se poate amana cu cel mult doua zile.
Prefectul raspunde, in conditiile legii, administrativ, civil sau penal, dupa caz, la cererea autoritatilor locale sau judetene, ale caror acte au fost atacate, in cazul in care instanta de contencios administrativ hotaraste ca actul a fost atacat in mod abuziv.
Aceasta prevedere legala este cat se poate de binevenita pentru a bloca orice abuz procesual, de rea-credinta, a prefectului menit sa sicaneze organele locale, mai ales prin blocarea aplicarii actelor emise sau adoptate de ele care, prin efectul legii sunt suspendate, ramanand in nelucrare pe toata durata litigiului in cauza.
c) prefectul poate solicita primarului sau presedintelui consiliului judetean, dupa caz, convocarea unei sedinte extraordinare de consiliu, mai ales, in cazuri exceptionale, care impun, pe plan local, adoptarea de masuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau inlaturarea urmarilor unor calamitati, catastrofe, inundatii, epidemii, epizootii, precum si pentru apararea ordinii si linistii publice.
b) prefectul poate participa la sedintele consiliilor locale si judetene, fie din proprie initiativa (de exemplu, la cele de constituire) sau la invitatia acestora, fara drept de vot, dar unde isi poate expune opiniile fata de problemele supuse dezbaterii.
Pentru exercitarea atributiilor care revin prefectului acesta are un aparat propriu de specialitate, cunoscut indeobste sub numele de institutia prefectului. Institutia prefectului este o institutie publica cu personalitate juridica, cu personal si buget propriu. Structura si atributiile acestuia se stabilesc prin hotarare de guvern la propunerea Ministerului Internelor si Reformei Administrative.
Numirea si eliberarea din functie a personalului acestui aparat se face de catre prefect, in conditiile Statutului functioarilor publici, pentru personalul de cariera administrativa care dispune de stabilitate in conditiile legii, si a Codului muncii pentru personalul auxiliar si de deservire.
Personalul aparatului il deserveste pe prefect si subprefecti in realizarea atributiilor legale si a sarcinilor de serviciu, contribuind la pregatirea, realizarea si verificarea indeplinirii actelor factorilor de decizie.
Exercitarea drepturilor si asumarea obligatiilor de natura civila ale prefectului se realizeaza de el sau de catre persoana, de regula un subprefect, desemnata de acesta, in vreme ce exercitarea capacitatii juridice administrative revine prefectului.
In cadrul institutiei prefectului se organizeaza si functioneaza cancelaria prefectului care este un compartiment organizatoric distinct si cuprinde ca functii: directorul cancelariei, doi consilieri, un consultant si secretar al cancelariei. Personalul care incadreaza cancelaria prefectului este numit sau eliberat din functie de catre prefect. Acest personal isi desfasoara activitatea in baza contractului individual de munca incheiat pe durata exercitarii functiei publice de catre prefectul care l-a numit. Activitatea personalului din cadrul cancelariei este coordonata de catre director care raspunde in fata prefectului de activitatea desfasurata de aparatul cancelariei.
In judetele cu suprafata intinsa sau cu localitati amplasate la mari distante de resedinta judetului sau in mari aglomerari urbane, prefectul poate organiza prin ordin, cu avizul conform al Ministerului Internelor si Reformei Administrative, oficii prefecturale. Acestea sunt componente ale structurii aparatului propriu al prefectului, in subordinea sa directa, conduse de un director numit de prefect.
In fiecare judet functioneaza un colegiu prefectural. Colegiul prefectural este alcatuit din: prefect, subprefect si conducatorii serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului care isi au sediul in judetul respectiv.
Colegiul prefectural se convoaca de catre prefect cel putin o data pe luna. Prefectul poate convoca oricand colegiul prefectural daca el considera necesara o asemenea convocare.
La lucrarile colegiului prefectul poate invita si alte persoane a caror prezenta o considera necesara ca de exemplu reprezentanti ai armatei, justitiei, parchetului, etc.
Colegiul prefectural are ca atributii:
armonizarea activitatii serviciilor publice deconcentrate care au sediul in judetul respectiv;
implementarea programelor politicilor, strategiilor si planurilor de actiune ale Guvernului la nivelul judetului sau localitatii respective.
In vederea indeplinirii atributiilor sale prefectul emite acte juridice numite ordine, in conditiile legii, care pot avea caracter normativ sau individual, fiind acte administrative (de putere).
Cele normative devin executorii numai dupa ce au fost aduse la cunostinta publica, de regula, prin publicare, iar cele individuale dupa data comunicarii lor subiectelor interesate. Ordinele normative se vor comunica, de indata, Ministerului Internelor si Reformei Administrative. Acest minister poate propune Guvernului, in exercitarea controlului ierarhic, anularea ordinelor apreciate ca ilegale sau inoportune.
Ordinele care stabilesc masuri cu caracter tehnic sau de specialitate sunt emise numai dupa consultarea serviciilor deconcentrate ale ministerelor si celorlalte autoritati centrale din unitatile teritoriale, fiind contrasemnate de conducatorii acestora.
Prefectii au obligatia sa comunice aceste ordine ministerelor si organelor centrale de resort, care pot propune Guvernului masuri de anulare a respectivelor ordine, daca le considera ilegale sau inoportune.
Si actele prefectului pot fi atacate in fata instantei de contencios administrativ daca vatama drepturi recunoscute legal celor astfel vatamati, inclusiv interese legitime.
Intocmai ca si primarul, prefectul poate incheia acte civile si comerciale necesare bunei functionari a aparatului din subordine, inclusiv contracte de munca pentru personalul acestuia care nu are calitatea de functionar public.
Prefectul mai poate infaptui si diverse operatiuni tehnico-materiale de genul semnarii corespondentei, participarii la sedintele consiliilor locale sau judetene etc.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
