Raportul dintre OIM si UE ( Organizatia Internationala a Muncii si Uniunea Europeana)

Raportul dintre OIM si UE ( Organizatia Internationala a Muncii si Uniunea Europeana)

OIM este o institutie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite cu competenta generala in materie de munca si securitate sociala.

A fost creata in 1919 prin Tratatul de Pace de la Versailles , care a devenit Constitutia OIM . In activitatea desfasurata de a lungul anilor , OIM adoptat 187 de Conventii si 198 de recomandari acoperind practic intreaga materie , care pe plan intern este reglementata de legislatia muncii.

Conventiile elaborate sunt supuse consultarii statelor si adoptate de Conferinta OIM , organul suprem de decizie. Ulterior sunt suspuse ratificarii statelor membre , generand obligatii juridice fiind incorporate in legislatia interna.

Romania este membra fondatoare a OIM si a ratificat un numar de 54 de Conventii.

Conventiile si recomandarile OIM constituie , in principal , ceea ce reprezinta obiectul de studiu al dreptului international al muncii.

U.E., organizatie continentala , a reglementat intre altele , prin regulamente si directive o buna parte din materie acoperind legislatia muncii si respectiv legislatia securitatii sociale care se constituie in dreptul comunitar al muncii .

Spre deosebire de dreptul international al muncii care are ca principale izvoare conventiile si recomandarile OIM, dreptul comunitar al muncii asigura prin regulamente si directive , o protectie net superioara lucratorilor.

In anii de inceput ai Comunitatilor economice europene a existata o buna cooperare a acestora cu OIM .

Astfel reglementarile comunitare initiale au fost redactatein considerarea principiilor promovate de OIM . Regulamentul nr. 1408/1971/ CEE referitor la aplicarea regimurilor de securitate sociala lucratorilor salariati , lucratorilor independenti si membrilor lor de familie care se deplaseaza in interiorul comunitatii au fost elaborate cu asistenta de specialitate a OIM . Ulterior unele directive si regulamente ale UE , preiau dar mai ales dezvolta norme ale OIM. Acest lucru este explicabil prin aceea ca normele OIM sunt norme universale , care iau in considerare diversitatea de situatii economice si sociale din intreaga lume , in timp ce normele comunitare se adreseaza unor state cu un ridicat grad de civilizatie , puternic dezvoltate economic. Observam ca exista o anumita suprapunere intre obiectul de reglementare al unor conventii si cel al unor directive . Fructificand experienta OIM , comunitatile europene au asigurat un nivel de protectie sociala a lucratorilor superior celui prescris prin normele OIM .

Daca ar exista un conflict intre normele OIM si cele comunitare , avand in vedere principiul aplicarii legii mai favorabile , evident , vor prevala normele comunitare.

De asemenea in caz de conflict intre o conventie OIM ratificata si o directiva comunitara , statul membru UE va observa intotdeauna prescriptiile comunitare. Juridic , sunt unele dificultati de armonizare intre normele OIM si normele comunitare .

In esenta , din cele expuse rezulta urmatoarele :

- daca preexista o conventie a OIM si ulterior se adopta o directiva , pentru statele membre UE primeaza directiva , legislatia muncii comunitara avand , in acest caz , prioritate fata de normele internationale ale muncii .

- daca preexista o directiva si se adopta o conventie a OIM

In aceeasi materie - statele membre UE pot ratifica conventia , daca aceasta nu contravine directivei. Si in acest sens , legislatia muncii comunitara are prioritate in raport cu normele internationale ale muncii .

E bine de stiut ca UE alaturi de celelalte organizatii regionale si internationale ( ONU, OMS) pot avea doar statut de observator in cadrul conferintelor OIM . In schimb, numai statele care au ratificat Constitutia OIM , sunt membre ale OIM si pot participa la negocierea unor conventii ale OIM .In practica s-a pus problema daca CEE are posibilitatea sa ratifice conventii ale OIM . Dupa indelungi dezbateri si propuneri de solutionare a acestei solicitari , Curtea de Justitie a CEE s-a pronuntat prin avizul din 19 martie 1993 cu urmatoarea redactare:" Ratificarea Conventiei cu nr. 170 a OIM este de competenta partajara a statelor membre si a comunitatii".

Potrivit acestui aviz , in interpretarea Curtii, UE nu poate, in actualul stadiu al dreptului international, sa ratifice ea insasi o conventie a OIM , dar o poate face numai prin intermediul statelor membre.

Astfel ca, unele state comunitare au procedat la ratificarea conventiilor OIM. Pe baza actualelor acte fundamentale ale UE , aceasta nu poate sa ratifice ea insasi o conventie a OIM , in numele statelor membre. Insa UE poate interveni in calitatea sa de observator la lucrarile conferintelor OIM , in dezbaterile ce conduc - in final - la adoptarea instrumente internationale ale OIM.

Bibliografie

Literatura de specialitate

Andrei Popescu "Drept international al muncii" ,

Editura CH Beck, Bucuresti 2006

Andrei Popescu, A.Dinu, I.Jinga, " Organizatii Europene si Euroatlantice ",   Editura Economica , Bucuresti 2005

Andrei Popescu ,Mircea Dutu, "Conventiile OIM ratificate de Romania"

Editia a II-a , IRDO , Bucuresti 1997

Raluca Miga Besteliu "Organizatii internationale interguvernamentale "

Editura AllBeck, Bucuresti 2000

Bartolomeu de la Cruz , A.Euzeby, "L"Organisation International du Travail" ,PressesUniversitaries de France, Paris 1997

N. Valticos , " Droit international de travail ", vol. VIII, Daloz , Paris , 1983

J.M. Servais , " Normes internationales du travail" , LGDJ , Paris 2004

Alexandru Ticlea ,"Dreptul muncii",

Editura "Universul Juridic, Bucuresti , 2007