Principiului consultarii cetatenilor in probleme locale de interes deosebit

Principiului consultarii cetatenilor in probleme locale de interes deosebit

Acest principiu este consacrat expres numai de dispozitiile Legii administratiei publice locale potrivit carora "problemele de interes deosebit din unitatile administrativ teritoriale se pot supune, in conditiile legii, aprobarii locuitorilor prin referendum local".

Pentru intelegerea corecta si completa a acestor dispozitii, care dau continut principiului la care ne referim, le vom analiza, cel putin sub doua aspecte in conexiunea lor intrinseca¹.

Mai intai, este necesar sa precizam ca nu exista in legislatia noastra in vigoare dispozitii speciale cu privire la formele si modalitatile concrete de consultare a cetatenilor sau de organizare si desfasurare a referendumului local sau national,o astfel de reglementare fiind o cerinta de maxima urgenta a principiului democratic al autonomiei locale.

Pe de alta parte, este de observat ca dispozitiile legii, formuland acest principiu au in vedere consultarea cetatenilor in problemele locale de interes deosebit iar in continuare se prevede ca aceste probleme se pot supune, in conditiile legii, aprobarii locuitorilor prin referendum local.

Cele doua texte desi se completeaza si se sustin reciproc, ridica totusi multe semne de intrebare, cu consecinte juridice deosebite.

Notiunea de consultare nu este desigur, sinonima cu cea de aprobare, in privinta efectelor juridice, acestea din urma impunandu-se cu forta unei norme juridice, onerative.

Rezultatul consultarii nu are forta juridica obligatorie pe care o are cel al aprobarii. Aceasta nu inseamna ca respectarea principiului pe care il analizam are caracter facultativ.

Dintr-un alt punct de vedere, se poate observa ca legiuitorul foloseste sintagma "consultarea cetatenilor . ", intr-un caz, si pe cea a "aprobarii locuitorilor in celalalt caz.

Desigur ca notiunea de cetatean nu este sinonima cu cea de locuitor, fiecare dintre ele avand un continut propriu chiar daca ambele au si zone de interferenta.

Aceasta disjungare (cetatean - locuitor) nu are insa, credem noi, un caracter imperativ in sensul ca nu ar fi posibila si o consultare asupra problemelor de interes deosebit al tuturor locuitorilor, ori o astfel de problema nu s-ar putea supune aprobarii numai persoanelor care au cetatenia romana (nu tuturo locuitorilor din unitatea administrativ teritoriala respectiva).

Pe de alta parte, desi legea foloseste sintagma "probleme locale de interes deosebit" in legatura cu care se face consultarea sau care se supun aprobarii, acestea nu sunt prevazute nici macar exemplificativ in vreun text al legii sau in alte acte normative.

Solutiile practice ar putea fi doua: fie consacrarea prin forta juridica a legii speciale a acestor probleme, fie imputernicirea, tot prin lege a autoritatilor administratiei publice locale de a stabili ele prin statutele proprii aceste probleme.

In lipsa unei astfel de imputerniciri orice actiuni in acest sens nu ar avea temei legal.

Mai trebuie avand in vedere si faptul ca legea vorbeste de probleme locale (asupra carora sunt consultati cetateni sau care sunt supuse aprobarii locuitorilor) din care,

cu buna stiinta, legiuitorul a omis problemele judetene dorind ca aceasta consultare sa se faca numai la nivelul comunelor si oraselor sau notiunea de "local" trebuie inteleasa in sens larg, ea referindu-se si la problemele de interes judetean, asa cum o fac dispozitiile Constitutiei?

Intrebarea si dilema este justificata cu atat mai mult cu cat multe dispozitii ale Legii nr. 215/2001 fac adesori referire la problemele de interes judetean. Solutia juridica trebuie sa fie, in aceste conditii, expres formulate prin legea speciala si nu dedusa pe cale de interpretare.

Daca ne referim la dispozitiile Legii administratiei publice locale, se poate releva in primul rand, ca aceste norme au caracter permisiv intrucat foloseste sintagma ". se pot .."; deci nu este obligatoriu ca "problemele de interes deosebit ale unitatilor administrativ teritoriale" sa fie supuse aprobarii locuitorilor prin referendum; in schimb consultarea lor prin referendum asupra unor probleme o apreciem ca obligatorie, intrucat aceasta din urma este ridicata de legiuitor la rangul de principiu pe care se intemeiaza administratia publica in unitatile administrativ teritoriale.

De altfel, uneori chiar legea precizeaza expres obigativitate consultarii prin referendum a locuitorilor; este cazul oricaror modificari ale lmitelor teritoriale, ale comunelor, oraselor si judetelor.

In al doilea rand, textul legii foloseste sintagma de referendum local si nu pe cea de referendum desi in ipoteza normei pe care o analizam se vorbeste de probleme de interes deosebit din unitatile administrativ teritoriale deci si din judete.

Din economia legii s-ar putea conchide ca aprobarea prin referendum se poate utiliza numai in probleme de interes deosebit ale comunelor si oraselor, dar aceasta concluzie ar contravenii, asa cum aratam, ipotezei normei juridice, care se refera la problemele din unitatile administrativ teritoriale.

Pentru aceste considerente suntem de parere ca trebuie sa admitem ca sintagma de referendum local nu este folosita in sens restrans ci in sens larg, ea privind si judetul.

In sprijinul acestei concluzii este norma care obliga la consultarea locuitorilor prin referendum a oricaror modificari a limitelor teritoriale ale judetului.

Ori, daca pentru consultarea locuitorilor cu privire la aceasta problema se organizeaza, in mod obligatoriu, un referendum la nivelulul judetului nu exista nici un impediment juridic de a organiza un referendum, la acest nivel si pentru, supunerea spre aprobare a locuitorilor a unor probleme deosebite, de interes judetean.

Pe de alta parte, asa cum am mai aratat ar fi necesar ca o viitoare reglementare in materie sa precizeze si care sunt acele probleme dosebite din unitatile administrativ teritoriale pentru care consultare locuitorilor este obligatorie precum si, in mod distinct, cele care se pot supune aprobarii lor, sau pentru care aprobarea este obligatorie.