Sistemul bugetar in uniunile statale

SISTEMUL BUGETAR IN UNIUNILE STATALE

1. Uniunea Europeana - organizare si functionare

Dupa cel de-al doilea razboi mondial au luat fiinta o serie de organizatii supranationale atat din motive economice, cat si politice. Motivul politic era dat de faptul ca o organizatie supranationala ar putea elimina un posibil razboi in Europa, pe cand cel economic deriva din ideea potrivit careia pietele mai mari vor promova o crestere a competitivitatii, ducand astfel la cresterea productivitatii si a standardului vietii. Coroborate, cele doua puncte de vedere, ofereau o imagine dupa care puterea economica sta la baza puterii politice si militare, iar o economie europeana total integrata ar reduce conflictele dintre tarile Europei.

Un exemplu de organizatie economica supranationala a fost Uniunea Vamala Benelux, creata in 1948 (numita acum Uniunea Economica Benelux), care a asigurat o zona de liber schimb intre Belgia, Olanda si Luxemburg si un tarif comun pentru bunurile provenite din afara uniunii.

Primul pas important inspre integrarea europeana a avut loc in 1950. Ministrul francez al afacerilor externe, Robert Schuman, sfatuit de Jean Monnet, a propus integrarea industriilor carbunelui si otelului din Franta si Germania si a invitat si alte tari sa adere. Daca Germania a aderat imediat, urmata apoi de tarile Benelux-ului si Italia, Anglia nu a urmat acelasi pas, ingrijorata fiind de pierderea controlului asupra propriei industrii.

Tratatul de la Paris din 17martie 1951, intrat in vigoare anul urmator si parafat de 6 state - R.F.G., Franta, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg, a consfintit infiintarea Comunitatii Europeane a Carbunelui si Otelului (C.E.C.O.). Tratatul prevedea eliminarea tarifelor vamale la comertul in cadrul comunitatii, un tarif comun pentru importurile din alte tari si controlul productiei si a vanzarilor. In 1957 tarile membre C.E.C.O. au mai semnat doua tratate la Roma. Aceste tratate au creat Comunitatea Europeana pentru Energie Atomica (EURATOM), pentru dezvoltarea unor modalitati pasnice de folosire a energiei atomice, si Comunitatea Economica Europeana (C.E.E.), in vederea crearii unei piete commune in care bunurile, serviciile, capitalul si persoanele sa circule liber.

In 1967 cele trei comunitati s-au unit formand Comunitatile Europene (C.E.), la care s-au alaturat mai intai Regatul Unit al Marii Britanii, Danemarca si Irlanda, iar mai tarziu Grecia (1981), Spania si Portugalia (1986), Austria, Finlanda si Suedia (1995). Aceste tari au creat 'Europa celor cincisprezece', care mai tarziu, in

virtutea Tratatului de la Maastricht, intrat in vigoare la 1 ianuarie 1993, vor constitui Uniunea Europeana. Ulterior si-au manifestat dorinta de aderare si alte tari, precum: Bulgaria, Cehia, Estonia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Polonia, Romania, Slovenia, Slovacia si Turcia.

Principalele obiective ale Uniunii Europene sunt urmatoarele:

promovarea progresului economic si social, realizarea unei piete unice dupa
1993, precum si introducerea monedei unice dupa 1999;

afirmarea identitatii europene pe scena internationala, prin ajutorul european
dat unor terte tari, prin politica straina si securitatea comuna, prin interventia pentru
gestionarea crizelor internationale si prin luari de pozitii comune in interiorul
organizatiilor internationale;

instaurarea unei cetatenii europene care completeaza cetatenia nationala, fara
sa o inlocuiasca, si care confera locuitorilor europeni un anumit numar de drepturi
civile si politice;

crearea unui spatiu de libertate, de securitate si de justitie, pentru buna
functionare a pietei comune si asigurarea liberei circulatii a persoanelor;

mentinerea si dezvoltarea experientei comunitare, cum ar fi de exemplu
ansamblul textelor juridice adoptate de institutiile europene, precum si tratatele
fondatoare.

Desi nu sunt expres precizate in reglementarile comunitare, consideram ca in cazul Uniunii Europene functioneaza doua mari paliere administrativ-teritoriale:

un nivel superior - unional;

un nivel de baza, corespunzator actualmente celor 25 tari membre ale uniunii
(Germania, Franta, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg, Regatul Unital Marii Britanii,
Danemarca, Irlanda, Grecia, Spania, Portugalia, Austria, Finlanda, Suedia, Cipru,
Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia, Malta), carora
li se vor alatura in viitorul apropiat alte 4 tari (Bulgaria, Croatia, Romania si Turcia).

Structura sistemului bugetar al Uniunii Europene

Potrivit noului proiect de Regulament financiar, nr. 461 din 17 octombrie 2000, aplicabil faugstuiui general al Comunitatii Europene, sistemul bugetar al Uniunii Europene este alcatuit din: bugetul general al Comunitatii Europene si subsistemele bugetare ale statelor membre ale uniunii. Conform art.7 al respectivului regulament financiar, anul bugetar la nivelul uniunii debuteaza la 1 ianuarie si se sfarseste la 31 decembrie, existand astfel o suprapunere cu anul calendaristic.

1. Bugetul general al Comunitatii Europene reprezinta componenta de baza a sistemului, se intocmeste la nivel superior, unional, prin intermediul acesteia derulandu-se ansamblul operatiunilor autoritatilor uniunii vizand politica externa, securitatea comunitara, cooperarea in domeniul justitiei si al afacerilor interne.

In momentul infiintarii Comunitatii Economice Europene, statele membre nu au mai acceptat sa ofere cornunitatilor autonomia in stabilirea resurselor sale financiare si, ca atare, s-a hotarat finantarea comunitatii exclusiv prin intermediul unor contributii financiare din partea fiecarui stat membru. Noul regulament financiar va inlocui vechiul regulament din 21 decembrie 1977. Calculul contributiilor se facea intr-o forma foarte simpla, in sensul in care se estima volumul total al veniturilor necesare, suma care in final trebuia sa fie acoperita prin cotizatii financiare ale statelor membre. Cotele parti ce reveneau fiecarui stat nu aveau la baza marimi macroeconomice, ci criterii pur politice.

Actualmente, principalele categorii de venituri care asigura finantarea bugetului general al Comunitatii Europene sunt: veniturile agrare, taxele vamale, veniturile din T.V.A., veniturile din produsul social brut, precum si alte categorii de venituri decat cele anterioare. In practica bugetara comunitara primele doua categorii de venituri mai poarta denumirea de ,,venituri traditionale' sau ,,venituri originale'.

a. Veniturile agrare sunt reprezentate de castigurile inregistrate de importatorii
de produse agrare provenind din terte state. Concret, in cazul importurilor de produse
agrare din afara uniunii, daca pretul de import este mult mai mic decat preturile
practicate in Uniunea Europeana, pretul de comercializare trebuie sa fie stabilit la
nivelul existent pe piata comunitara, asigurandu-se in acest fel protejarea
producatorilor interni. in aceste conditii, profitul obtinut de catre importatori, considerat
foarte mare si nejustificat din punct de vedere economic, este pus la dispozitia
bugetului general comunitar.

De asemenea, veniturile agrare mai includ impozitele percepute pe piata agrara, costurile de depozitare, precum si taxele pe produsele zaharoase si cu continut de izoglucoza.

b. Taxele vamale sunt rezultate din incasarea taxelor vamale care se platesc la
intrarea produselor pe teritoriul uniunii. Decizia de colectare a acestor taxe vamale
rezida din faptul ca, pe de o parte, doar statele care au granita comuna cu terte tari
din afara uniunii ar beneficia de aceste venituri, iar pe de alta parte, s-ar elimina
riscul ca unele tari membre sa inregistreze o crestere substantiala a veniturilor
bugetare provenite din aceasta sursa, intrucat prin acele locuri se face un comert
important de marfuri taxate la intrarea pe teritoriul uniunii. Cea de-a doua ratiune de
mobilizare a taxelor vamale la bugetul comunitar mai poarta denumirea de ,,Efectul
Rotterdam -Antwerpen'.

Perceperea taxelor vamale in numele bugetului comunitar se face de catre autoritatile statale, acestea rezervandu-si actualmente dreptul de a retine 25% din sumele colectate (cota parte se considera ca asigura acoperirea costurilor administrative ocazionate de percepere taxelor la nivel de tara membra).

c. Taxa pe Valoarea Adaugata (T.V.A.) reprezinta o cota maxima care poate
reveni Uniunii Europene din incasarile de taxa pe valoarea adaugata ale unui stat
membru. Cu toate acestea, uniunea lasa la latitudinea statelor membre decizia
privitoare la sursele din care se va face plata T.V.A. catre bugetu! general comunitar.

Baza de calcul a T.V.A. pentru fiecare stat membru se determina dupa relatia:

K_it sunt veniturile din T.V.A. a statului „i' in perioada ,t , care in virtutea dreptului
comunitar nu constituie elemente supuse impozitarii conform bazei de calcul
armonizate;

S_it(t-3) reflecta cota medie de T.V.A. a statului ,i' din perioada t-3' pana in perioada t ;

U_it reprezinta valoarea produselor ce in virtutea dreptului comunitar ar trebui sa
fie supuse impunerii in statul „i' si perioada ,t, dar care nu se impun.

In final, veniturile bugetare din T.V.A. ale uniunii se obtin prin aplicarea la baza de calcul a unei cote de 0,79% (cota mentionata este uzuala pentru anii 2002 si 2003, din 2004 aceasta fiind stabilita la 0,5%).

d. Veniturile din produsul social brut semnifica resurse financiare foarte
asemanatoare cu cele de natura T.V.A., la acestea apelandu-se numai in situatii de
deficit bugetar, adica numai in masura in care veniturile agrare si taxele vamale nu
ar finanta integral cheltuielile uniunii.

Pentru fiecare stat membru, modalitatea de stabilire a bazei de calcul a produsului social brut este identica cu cea intalnita la T.V.A., iar cota care se aplica asupra bazei nu poate depasi in prezent 13,55% (in realitate se incearca o limitare anuala la un nivel maxim de 1,27%).

e. Alte categorii de venituri includ excedentele bugetare ale uniunii inregistrate in
anii anteriori, veniturile rezultate in urma derularii unor operatiuni administrative,
dobanzile percepute la creditele acordate, precum si impozitele asupra veniturilor
obtinute de personalul angajat in institutiile administrative ale uniunii.

Principalele categorii de cheltuieli ale bugetului general al Comunitatii Europene asigura finantarea unor actiuni vizand: garantarea pietei produselor agricole, politica structurala, politica interna, colaborarea cu terte state, intretinerea si functionarea autoritatilor administrative ale uniunii, constituirea de rezerve, acordarea unor ajutoare pentru pregatirea de aderare, precum si largirea Uniunii Europene.

a. Cheltuielile cu garantarea pietei produselor agricole se refera, pe de o parte,
la subventiile acordate in cazul exporturilor de produse agricole catre terte state
nemembre ale uniunii, si pe de alta parte, la interventiile pentru reglarea pietei agricole
comunitare.

Beneficiarii finali ai acestor cheltuieli din bugetul general al Comunitatii Europene sunt gospodariile si producatorii agricoli, care primesc prin intermediul subsistemelor bugetare statale diverse ajutoare, subventii si premii.

b. Cheltuielile cu politica structurala urmaresc realizarea unui numar de trei mari
obiective:

promovarea dezvoltarii si adaptarii structurale a regiunilor cu un grad mai scazut
de dezvoltare si al caror produs intern brut pe cap de locuitor este mai mic decat
75% din media inregistrata in uniune (au mai fost incluse aici si zonele periferice
ale uniunii, precum Insulele Azore, Madeira si Insulele Canare, dar si regiunile cu o
densitate a populatiei de sub 8 locuitori/ km²);

sustinerea restructurarii sociale si economice a regiunilor care se confrunta cu
probleme structurale si care nu sunt incluse la obiectivul anterior, precum si a
regiunilor aflate in tranzitie economica, a celor in care populatia depinde de pescuit,
cat si a celor urbane cu diverse probleme economico-sociale;

- promovarea resurselor umane in regiunile care nu intra in cel de-al doilea obiectiv.

Transpunerea in practica a celor trei obiective se face prin derularea a patru programe: ,,INTERREG' - pentru promovarea colaborarii si cooperarii transfrontaliere, transnationale si inter-regionale, ,,LEADER' - pentru promovarea activitatii grupurilor locale de actiune in vederea dezvoltarii rurale, ,,EQUAL' - pentru dezvoltarea unor noi metode de combatere a discriminarilor si inegalitatilor de orice natura existenta pe piata comuna a muncii si ,,URBAN' - pentru promovarea restructurarii economice si sociale a oraselor aflate in criza.

c. Cheltuielile pentru colaborarea cu terte state reflecta cheltuielile uniunii facute
in favoarea unor tari, instrumentul de baza luand forma protocoalelor de finantare.
Principale sunt cheltuielile care iau forma ajutoarelor umanitare, ajutoarelor cu
alimente, initiativelor din domeniul sustinerii democratiei, a drepturilor omului,
initiativelor in domeniul politicii externe si de siguranta a uniunii, precum si a finantarilor
de masuri in favoarea tarilor in curs de dezvoltare.

d. Cheltuielile administrative cuprind in principal cheltuielile ocazionate de
intretinerea si functionarea institutiilor uniunii: Parlamentul European. Consiliul
European, Comisia Europeana, Curtea Suprema de Justitie si Curtea de Conturi.

e. Rezervele au menirea de a permite Uniunii Europene sa efectueze unele
cheltuieli prevazute anterior in bugetul propriu fara a se apela la resursele financiare
ale subsistemelor bugetare ale statelor membre. Doua componente de baza
contureaza structura rezervelor: o componenta pentru ajutoare imediate, care
permite uniunii sa intervina in cazuri de urgenta in terte state din afara uniunii, si o
componenta pentru garantarea imprumuturilor, care asigura acoperirea riscurilor
pe care uniunea si le asuma prin operatiunile de imprumut efectuate catre
respectivele state.

Incepand cu anul 2002, cand a fost introdusa in circulatie moneda unica europeana, celor doua categorii de rezerve li se alatura si o rezerva monetara, cu scop primordial asigurarea echilibrului fluctuatiilor de curs valutar intre Euro si Dolarul American.

f. Cheltuielile cu ajutoarele pentru pregatirea la aderare asigura derularea unor
programe, precum:

programul ,,PHARE', creat initial doar pentru Polonia si Ungaria, ulterior extins
si pentru celelalte state candidate, care presupune in principal acordarea de
asistenta pentru privatizarea intreprinderilor de stat, consolidarea unui sistem bancar
sanatos, crearea structurilor economiei de piata, etc. ;

programul ISPA', care serveste la ajutorarea tarilor candidate in consolidarea
mecanismelor, procedurilor si organizarii structurale;

programul ,,SAPARD', care sprijina procesul de pre-aderare in domeniul
agriculturii, facilitandu-se adoptarea legislatiei comunitare in domeniu si imbunatatirea
competitivitatii sectorului agricol.

g. Cheltuielile cu largirea Uniunii Europene au fost estimate in bugetul general
pornind de la premisa ca primele noi tari care vor adera la uniune o vor face in 2002,
orizont prelungit ulterior insa la inceputul anului 2004 si chiar 2007.

Cat   priveste procesul bugetar, acesta debuteaza inainte de 1 iunie, cand fiecare organ al uniunii isi intocmeste propria propunere de cheltuieli pentru anul bugetar viitor. in baza tuturor acestor propuneri, forul executiv al uniunii - Comisia Europeana - elaboreaza o prima varianta de buget general, care contine atat proiectiile de venituri, cat si pe cele de cheltuieli corespunzatoare anului bugetar urmator.

Acest plan este adus la cunostinta organului cu cea mai mare putere de decizie in uniune - Consiliului Uniunii Europene, acceptarea facandu-se cu majoritatea de voturi. De aici, planul de buget este trimis pentru dezbateri si votare Parlamentului European, care daca il accepta cu majoritatea voturilor, procedura de aprobare a bugetului general al Comunitatii Europene s-a incheiat.

In cazul in care nu exista un consens majoritar cu privire la proiectul de buget, Parlamentul European poate modifica cu o majoritate absoluta cheltuielile neobligatorii sau obligatorii. Aceasta procedura trebuie sa fie definitivata pana cel tarziu la 30 octombrie.

Odata modificat in Parlament, planul va fi din nou supus dezbaterilor si aprobarii in Consiliul Uniunii Europene, care pana la mijlocul lunii noiembrie trebuie sa ia hotarari definitive.

In final, dupa o noua lecturare a proiectului in fata Parlamentului, pana la mijlocul lunii decembrie, se va trece la aprobarea definitiva a bugetului general al Comunitatii Europene.

Subsistemele bugetare ale statelor membre ale uniunii reprezinta in fapt sisteme bugetare, care in contextul de fata au fost privite ca subsisteme ale unui ansamblu mai complex - sistemul bugetar al Uniunii Europene. Fara a descrie fiecare subsistem in parte, data fiind complexitatea si extinderea mare in volum a acestui demers, este de precizat faptul ca unele dintre acestea au fost deja descrise in cuprinsul lucrarii: sistemul bugetar in Franta, sistemul bugetar in Italia si sistemul bugetar in Germania, la care se adauga sistemul bugetar in Ungaria, respectiv Romania.

Este usor de sesizat faptul ca relatiile bugetare care se stabilesc, pe de o parte, intre bugetul general al Comunitatii Europene si susbsistemele bugetare statale, precum si in sens invers, sunt numai conexiuni bugetare interne orizontale. Toate conexiunile bugetare dinspre bugetul general catre subsistemele componente se stabilesc prin intermediul cheltuielilor bugetare comunitare si iau forma transferurilor conditionate. Fluxurile bugetare derulate in interiorul sistemului nu influenteaza in nici un fel echilibrul bugetar la palier inferior, adica de subsistem. Acest lucru se datoreaza faptului ca alocarile uniunii sunt reflectate la nivel statal la partea de venituri, iar mai apoi devin cheltuieli cand sunt efectuate, fireste, in conformitate cu prevederile Uniunii Europene.

Pe termen lung, evolutia sistemului bugetar la nivelul Uniunii Europene va fi puternic influentata atat de elemente de ordin constitutional, dar si de ordin administrativ. Din punct de vedere constitutional, in momentul de fata inca nu se poate vorbi de o lege organica unionala in adevaratul sens al cuvantului, dar se afla in faza de ratificare textul viitoarei Constitutii a Uniunii Europene, la care Italia a avut un rol mediator important.

Pe de alta parte, din unghi administrativ, majoritatea adeptilor integrarii europene considera ca structural, pe termen lung, uniunea va suferi numeroase transformari. Potrivit acestora, avandu-si, « embrionul » la nivel statal, comunitatea va deveni confederatie, mai apoi stat federal, pentru ca in final sa ajunga un stat unitar. Consideram ca un asemenea scenariu este foarte putin probabil, mai ales in conditiile in care, pe de o parte, identitatea nationala reprezinta un subiect tabu pentru majoritatea statelor, iar pe de alta parte, mai mult ca sigur, vor exista tari care nu vor renunta sub nici o forma la suveranitate si, implicit, la independenta fiscala.

De la crearea acesteia si pana in prezent, Uniunea Europeana a traversat o perioada de profunde transformari, culminand cu semnarea in anul 2004, de catre sefii statelor membre, a acordului de baza privind Constitutia Uniunii, document care mai necesita ratificarea la nivel de legislativ in fiecare stat component. In conditiile in care viitorul stat european creat va avea dejure esenta unionala, nu se va putea vorbi niciodata de existenta unei politici fiscale integratoare la nivelul comunitatii, intru-cat este greu de presupus, daca nu chiar imposibil, ca un stat membru sa renunte la suveranitatea sa fiscala.

Acest lucru devine totusi plauzibil numai in masura in care uniunea tinde sa aiba caracteristicile unui stat federal, scenariu de asemenea greu de imaginat, mai ales datorita faptului ca o eventuala federatie ar fi si o federatie de natiuni. Istoria a aratat in acest sens, inexorabil, ca asemenea ,,constructii statale multinationale' au fost intr-un final sortite esecului (cazul fostei Republici Socialiste Federative a Jugoslaviei si Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste).

Cum politica fiscala comunitara este practic un concept inoperabil, tarile membre ale uniunii au facut eforturi sustinute in armonizarea legislatiei in materie de impozite si taxe, neurmarindu-se, dupa cum am vazut, o unificare a sistemelor de impunere.

Armonizarea fiscala presupune asadar convergenta sistemelor nationale de impozitare in scopul functionarii pietei unice, respectarii doleantelor fiscale nationale, dar si atenuarii fenomenului de evaziune fiscala. Pentru a fi posibile, toate aceste deziderate trebuie circumscrise principiilor de echitate fiscala, neutralitate si moderare a sarcinii fiscale, ansamblurile de impozite si taxe ale statelor membre netrebuind sa ingradeasca, pe de o parte, libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor si persoanelor, iar pe de alta parte, concurenta.

Concret, masurile de armonizare fiscala intreprinse la nivelul Uniunii Europene vizeaza cateva categorii de prelevari fiscale, in special cu focalizare pe impozite si contributii pentru securitate sociala.

a. Impozitele directe nu comporta armonizare, intru-cat conform principiului de
subsidiaritate aceste prelevari obligatorii cad in competenta stricta a statelor membre.
Totusi, in anii 70, au existat incercari de armonizare a impozitului pe veniturile
persoanelor fizice, care insa au esuat.

b. Impozitele indirecte au fost incluse in sfera armonizarii, fapt confirmat si de
legile comunitare, deoarece nu este permisa nici o discriminare intre bunurile produse in interiorul unui anumit stat membru si bunurile care provin din alte tari membre ale uniunii.

Doua tipuri mai importante de impozite indirecte sunt obiectul armonizarii fiscale comunitare: Taxa pe Valoarea Adaugata - T. VA. (procesul de armonizare a fost demarat in anul 1977 si ajustat permanent, astazi obiectivele vizate fiind: simplificarea regulilor de aplicare a impozitului, aplicarea unitara a acestuia la nivelul uniunii, imbunatatirea cooperarii intre administratiile fiscale din tarile membre, precum si evitarea unei repartizari inechitabile a incasarilor din T.V.A. intre statele comunitare) si accizele (armonizarea priveste, pe de o parte, practicarea uniforma a acestor impozite indirecte sub aspectul nivelului si tipologiei - accize la produsele din tutun, la alcool si la produsele petroliere, iar pe de alta parte, reglementarea circulatiei bunurilor supuse accizarii in spatiul intracomunitar).

c. Contributiile pentru securitate sociala nu sunt cuprinse in sfera armonizarii, autoritatile comunitare incercand doar sa coordoneze aplicarea acestora, in sensul in care schimbarea domiciliului (cazul unei persoane fizice) sau a sediului social (cazul unei persoane juridice) in cadrul uniunii sa nu genereze aparitia dublei impuneri.

Traiectoria de viitor a Uniunii Europene este una foarte complexa si sinuoasa, depinzand in mare masura de optiunile juridice, economice si politice ale statelor membre. De aceea, in cel mai optimist scenariu, credem ca maturitatea constitutionala si administrativa a Uniunii Europene se va desavarsi intr-o forma ,,pseudo-federala', extrem de particulara, care va prezenta atat elemente unionale, cat si elemente federale.

Avand in vedere particularitatile in care este constituit bugetul unional se poate spune ca bugetul la nivel statal este constituit separat pentru fiecare stat membru astfel:

a) Sistemul bugetar al Belgiei

Organizarea politica belgiana este complexa. Sistemul federal se imparte in organisme care nu corespund doar zonelor geografice, ci si lingvistice. Puterea legislativa se bazeaza pe un parlament bicameral compus din 150 de reprezentanti si 71 de senatori. In Belgia nu exista partide politice nationale, atat timp cat partidele tind sa se limiteze la regiunea lingvistica a electoratului lor. In regiunea francofona, principale partide sunt Centrul Democrat Umanist si Miscarea Reformatoare a Belgiei. In Flandra, principalele partide sunt Flamanzii Liberali si Democrati si Partidul Flamand Crestin-Democrat.Sistemele bugetare care se intocmesc in acest stat sunt bugete federale si bugete locale in care se inregistreaza toate veniturile si cheltuielile derulate in cursul unui an.

Belgia se imparte in 3 regiuni federale: Flandra (unde se vorbeste flamanda), care se imparte in 5 provincii Antwerpen, Limburg, Flandra de Est, Flandra de Vest si Barbantul Flamand; Valonia (unde se vorbeste franceza), care se imparte in alte cinci provincii: Brabantul Valon, Namur, Liege, Hainut si Luxemburg; si Bruxelles, regiunea capitala. Fiecare provincie se subdivide la nivel municipal. Belgia este o tara inalt industrializata si urbanizata. Din punct de vedere istoric, a fost prima tara din Europa continentala care a sustinut ideile revolutiei industriale engleze la incptul secolului XIX. Tara a fost fondatoare a Uniunii Europene si in prezent este sediul politic al acesteia. Detine o retea ampla de autostrazi (nici una dintre ele cu plata) si este in general una dintre cele mai comunicative tari ale continentului. Natiunea depinde in mare parte de comertul exterior, in special cu Germania, Olanda, Franta si Regatul Unit. Principalele sale importuri sunt alimente, masinarii si petrol, in timp ce principalele sale exporturi sunt de automobile, cateva produse alimentare, fier si otel. Se afla intr-o uniune vamala cu Luxemburgul din 1922 si din luna ianuarie 1999 a adoptat euro ca si moneda in uz, in locul francului belgian.

b) Sistemul bugetar al Germaniei

Republica Federala Germana, denumita in mod obisnuit Germania, face parte din organizatii precum Consiliul Europei (1951), OCDE, Uniunea Europei Occidentale (1954), OTAN (1955), Uniunea Europeana (1957), ONU (1973), OSCE si din zona euro.Germania a fost impartita dupa Al Doilea Razboi Mondial in doua state separate, RFG (Republica Federala Germania), controlata initial de americani, englezi si francezi, si RDG (Republica Democrata Germana), controlata de sovietici. Dupa caderea zidului Berlinului in 1989, cele doua Germanii s-au reunificat pe 3 octombrie 1990..Germania, in special in vest a recuperat rapid dupa razboi, devenind o putere economica importanta a Europei. In 1990, dupa caderea comunismului in Europa, cele doua Germanii s-au unit. Tara unita este acum una dintre cele mai importante natiuni din Uniunea Europeana si din Europa.Germania este constitutional o democratie federala, a carui sistem politic este mentionat in constitutia din 1949 numita Legea de baza.Bugetele care se intocmesc in Germania sunt bugete federale, bugete locale si bugetele landurilor. Are un sistem parlamentar in care seful guvernului, Cancelarul, este ales de catre parlament.Parlamentul, este ales la fiecare patru ani printr-un vot popular intr-un sistem complex, care combina reprezentarea directa si proportionala.Functia de sef de stat este detinuta de catre Presedintele Federal, ale carui puteri sunt limitate aproape numai la ceremonii si datorii reprezentative.

Economia germana este una dintre cele mai solide si mai puternice din lume. Localizata in centrul Europei, Germania a trecut peste perioada de maxima saracie (dupa Tratatul de la Versailles), convertindu-se intr-o tara cu o industrie ce exporta in intreaga lume, cu o calitate ca cea japoneza. Desi tratatul de la Versailles lasa tara cu serioase probleme economice, economia germana a masinilor, electrocasnicelor si a produselor pentru sanatate a crescut impresionant tara urmand sa se transforme in a treia putere mondiala (dupa Japonia si Statele Unite) si prima putere din Europa. Actualmente PIB-ul depaseste 30.000 € pe cap de locuitor. In prezent, Germania este una din parghiile economice ale Europei. Cu o infrastuctura dezvoltata si cu un stil de viata bun, Germania este una dintre tarile cele mai industrializate din lume.

c)  Sistemul bugetar al Frantei

Este format dintr-un buget general, un buget regional, un buget provincial si un buget local. Bugetul general cuprinde toate veniturile si cheltuielile efectuate in cursul unui an bugetar cu titlul de amenzi, sanctiuni si penalitati. Bugetul regional cuprinde venituri si cheltuieli ale tuturor institutiilor publice clasificate de natura lor, fund constituite din resurse proprii respectiv cheltuieli de natura creditelor obligatare si credite de plati. Bugetul provincial cuprinde cheltuielile ocazionate de efectuarea unor constructii de locuinte, alocatii familiare si burse, iar veniturile provin din amenzi, sanctiuni, penalitati. Bugetul local este format din ansamblul tuturor resurselor proprii si a cheltuielilor ocazionate de efectuarea lucrarilor publice. Toate bugetele se intocmesc pentru un singur an bugetar, iar veniturile neconsumate se trec in bugetul exercitiului urmator.

d) Sistemul bugetar al Italiei

Republica Italiana sau Italia este o tara in sudul continentului Europa, ce consista in principal dintr-o peninsula in forma de cizma si doua insule mari in Marea Mediterana: Sicilia si Sardinia. in nord intalneste Alpii, unde are granita cu Franta, Elvetia, Austria si Slovenia. Istoria Italiei este probabil cea mai importanta in privinta dezvoltarii culturale si a dezvoltarii sociale din mediterana.

Senat, o putere judiciara, si una executiva (condusa de un prim ministru). Presedintele republicii este ales pe 7 ani de catre parlamentul reunit cu un contingent mic de delegati regionali. Presedintele nominalizeza prim ministrul, care propune ceilalti ministri (care inainte erau alesi de presedinte). Consiliul de Ministri (in mod general, dar nu necesar este compus din membri ai parlamentului) trebuie sa pastreze secretele ambelor camere. Camerele parlamentului sunt populare si sunt alese in mod direct printr-un sistem mixt majoritar si proportional. Camera Deputatilor are 630 de membri. In plusul celor 315 membri alesi, Senatul ii include si pe fostii presedinti si alte diverse persoane, conform prevederilor constitutionale.Ambele camere sunt alese pentru maxim 5 ani, dar pot fi dizolvate inainte de expirarea termenului normal.

In bugetul general se trec inclusiv creditele de plati neutilizate si creditele obligatare, iar in bugetul regional se trec veniturile si cheltuielile ocazionate de efectuarea unor lucrari publice si de securitate nationala. Bugetul provincial cuprinde cheltuieli pentru agricultura si actiuni structurale. Bugetul local are in vedere ansamblul cheltuielilor efectuate pentru dezvoltare tehnologica, transporturi si ajutoare de urgenta. Sistemul judiciar italian este bazat pe Dreptul roman modificat prin Codul napoleonic si prin ultimele schimbari. Italia are o economie industrial diversificata, cu un venit pe cap de iocuitor apropriat unor tari ca Franta si Regatul Unit. Economia capitalista ramane divizata intr-un nord industrial bine dezvoltat, dominat de companii private si un sud agricultural, cu o rata a somajului de 20%.

In decada trecuta, Italia a urmarit o politica fiscala stransa pentru a indeplini criteriile Uniunilor economice si monetare, beneficiind de o rata a inflatiei scazuta care i-a permis alaturarea la Euro de la conceperea sa in 1999. Performanta economica italiana a ramas in urma partenerilor sai europeni, guvernul actual initiind o serie de reforme pe termen scurt destinate imbunatatirii competivitatii si a cresterii pe termen lung. S-a miscat incet, totusi, in implementarea reformelor.

e)  Sistemul bugetar din Luxemburg

Este alcatuit dintr-un buget central si un buget local. Bugetu central cuprinde fondurile structurale, fondurile de coeziune si veniturile rezervate in vederea efectuarii unor plati intermediare, iar cheltuielile care se efectueaza la nivel central sunt aferente domeniului politic, economic si cultural. Bugetul local cuprinde toate cheltuielile efectuate in vederea facilitarii operatiunilor de plati, respectiv a operatiunilor financiare vizand doua aspecte importante: -stabilirea unor conventii financiare intre organele puterii locale si incheierea unui contract sau o conventie intre organele de drept public.

f) Sistemul bugetar al Olandei

Olanda este partea europeana a Regatului Olandei (care mai include si cateva colonii), o monarhie constitutionala.Este situata in nord-vestul Europei in vecinatatea Marii Nordului, Belgiei si Germaniei. Olanda este o tara cu altitudine medie, fiind cea mai joasa din lume (un sfert din teritoriul sau se afla sub nivelul marii). De asemenea este una dintre tarile cele mai populate din lume. Este cunoscuta pentru digurile, morile si lalele sale, dar si pentru toleranta sa pe plan social. Olanda este membra OTAN si UE. Sediul Curtii Penale Internationale se afla in Olanda. Tara este cunoscuta si dupa provincile sale majore, Olanda de Nord si Olande de Sud. Olanda are doua capitale: Amsterdam si Haga. Amsterdam este capitala oficiala (dupa constitutie). La Haga se afla sediul guvernului, resedinta Reginei si cea mai mare parte din ambasade, pentru fiecare oras in parte si un buget pentru fiecare provincie majora. Bugetul general este carecterizat prin incasarea de venituri si cheltuieli aprobate de forul legislativ, antrenand participarea unui numar mare de operatori bugetari, iar bugetul local cuprinde cheltuielile efectuate in scopuri lucrative. Bugetul se incheie la sfarsitul fiecarui an avand in vedere situatia tuturor veniturilor si cheltuielilor.Parlamentul este costituit din doua camere. Alegerile membrilor celei de a doua camere sunt repetate la fiecare patru ani. Senatul, prima camera, are o importanta mai mica. Cele doua camere formeaza ansamblul: Statele Generale.

g) Sistemul bugetar din Danemarca cuprinde un buget central si un buget local. Bugetul central este caracterizat de gestionarea veniturilor si cheltuielilor pentru finantarea investitiitor in strainatate, iar bugetul local cuprinde creditele aferente operatiunilor comune de cercetare-dezvoltare tehnologica si credite de plati pentru acorderea unor credite in vederea inzestrarii cu echipamente de informatizare si mijloace de transport.

h) Sistemul bugetar al Irlandei este caracterizat de un buget general si un buget local. Bugetul general este alcatuit din credite destinate actiunilor financiare exterioare care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa existe un sistem de control intern eficacede gestiune flnanciara, sa existe un sistem de control extern independent, procedurile de control a pietei transparente sa nu fie discriminatorii. Bugetul local cuprinde venituri provenite din impozite, taxe si varsaminte, iar cheltuielile provin din efectuarea unor servicii publice generale si de ordine publica, cheltuieli cu salariile si alte drepturi banesti si cheltuieli administrative.

i) Sistemul bugetar al Regatului Unit

RegatuI Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord este un stat independent din Europa compus din Marea Britanie (Anglia, Scotia, Tara Galilor), de Irlanda de Nord si de mai multe dependente. Este apelat in forma simplificata ca si RegatuI Unit. Cea mai mare parte a sa este situata langa coasta continentala de nord-vest a Europei continentale, regatul fiind inconjurat de Marea, Nordului, Canalul Manecii si de Oceanul Atlantic. RegatuI Unit, a beneficat in secolul XIX, printr-o industrializare timpurie, de o putere mare si longeviva, ce era asigurata de suprematia maritima britanica pe toate continentele. A jucat un rol important in dezvoltarea democratiei parlamentare, ca si a stiintei si a literaturii. Asa s-a intins imperiul pe un sfert din intreg intinsul Pamantului. In prima jumatate a secolului XX puterea britanica a disparut odata cu cele doua razboaie mondiale. In a doua jumatate a secolului, si-a trait prabusirea, a disparut o data cu dobandirea independentei de catre colonii. Atunci a aparut ideea existentei Regatului Unit ca si un stat modern si evoluat din Europa. Regatul Unit este, cum indica si numele, un regat, in care puterea monarhului (actualmente regina Elisabeta a II-a) este de fapt de statura ceremoniala. Prim-ministrul, actualmente Tony Blair, detine o serie de puteri.Regatul unit este mebru al mai multor organizatii europene ca si OTAN sau Uniunea Europeana. Este de asemenea mebru permanent al Consiliului de securitate al ONU.

Unit mai are un buget regional si un buget local in care sunt cuprinse toate veniturile si cheltuielile din judete, zone si sectoarRegatul Unit este format din tarile Anglia, Scotia, Tara Galilor si Irlanda de Nord.La randul ei, Anglia este impartita in noua regiuni. Fiecare regiune este formata din mai multe judete si/sau judete metropolitane si/sau autoritati unitare, cu exceptia Londrei. Scotia este formata din 32 de Zone de Consiliu. Tara Galilor din 22 de Autoritati Unitare, impartite in 10 burguri judetene, 9 judete si 3 orase. Irlanda de Nord este divizata in 24 de districte, 2 orase si 6 judete.Economia Regatului Unit este orientata spre prestarea de servicii. Bunuri importante exportate sunt masini, computere si inainte de toate resurse naturale din Marea Nordului (petrol, gaze naturale).

j) Sistemul bugetar al Greciei

Grecia, sau Republica Elena este o tara din sud-estul Europei membra OTAN, Uniunea Europeana si zona euro.Grecia este situata in peninsula balcanica, in sudul Bulgariei, Macedoniei si Albaniei si in vestul Turciei. In 1973 regimul a abolit monarhia greaca. Problema Ciprului a dus la prabusirea dictaturii militare in 1974 si la stabilirea unei republici democratice in 1975, dupa un plebiscit. Grecia a aderat la Uniunea Europeana in 1981 si a adoptat Euro ca si moneda in 2001.

Grecia are un sistem bugetar intocmit la nivel general precum si bugete locale, bugete centrale si bugete regionale.Toate aceste bugete se intocmesc anual evidentiindu-se toate veniturile anuale si cheltuielile din cursul anului respectiv. Creditele obligatre acopera toate obligatiunile, iar creditele de plati acopera platile derulate de executarea obligatiilor juridice. Veniturile bugetului general sunt provenite din TVA, resurse complementare fondate asupra PNB precum si contributii financiare reajustate.

k) Sistemul bugetar al Spaniei

Regatul Spaniei este o tara situata in sud-vestul Europei. Face parte din Peninsula Iberica impreuna cu Portugalia si Gibraltar. In nord-est se invecineaza cu Franta si Andora de-a lungul Muntilor Pirinei. Dupa sfarsitul regimului Franco, Spania a devenit o monarhie constitutionala in 1978 cand o noua constitutie a fost adoptata

Spania este o monarhie constitutionala, cu o monarhie ereditara si cu un parlament bicameral, Cortes sau Ansamblul National. Puterea executiva consista din Consiliul de Ministri prezidat de Presedintele Guvernului (asemanator unui prim ministru), propus de monarh si ales de catre Ansamblul National dupa alegerile legislative.Puterea legislativa este formata din Congresul Deputatilor cu 350 de membri, alesi prin vot popular pe liste-bloc, prin reprezentarea proportionala, destinati sa serveasca timp de patru ani, si un Senat  cu 259 de locuri din care 208 formate din alesi directi pe baza votului popular si ceilalti 51 trimisi de legislaturile locale pentru a servi tot timp de patru ani. Spania este, in prezent, statul autonomiilor, total unitar, dar, de fapt, functionand ca o federatie de Comunitati Autonome, fiecare cu puteri si legi diferite (de exemplu unele au propriile lor sisteme educationale si de sanatate, altele nu). Exista unele probleme cu acest sistem, de vreme ce unele guverne autonome (acelea conduse de partide nationaliste) incearca un tip mai federal de relatii cu Spania, in timp ce guvernul central incearca sa reprime ceea ce unii vad ca si o autonomie excesiva a unor conmunitati autonome.

Sistemele bugetare ale Spaniei sunt centrale, bugete ale provinciilor, bugete regionale si bugete locale; Conform acestui sistem toate veniturile neutilizate, creditele disponibile pana la sfarsitul anului cu titlul de venituri trebuiesc utilizate in mod prioritar. Economia capitalista mixta a Spaniei suporta un PIB care pe o baza per capita reprezinta 80% din cel al economiilor vest-europene. Guvernul sau de centru-dreapta a lucrat cu succes pentru a castiga aderarea la primul grup de tari ce au lansat moneda unica europeana pe 1 ianuarie, 1999. Administratia lui Jose Maria Aznar a continuat sa advoce liberalizarea, privatisation, si deregularea economiei si a introdus unele reforme pentru taxe in final. Somajul a scazut vizibil sub administratia lui Aznar, dar ramane cu una din cele mai mari rate din Uniunea Europeana, la 13%. Guvernul incearca sa faca progrese viitoare in schimbarea legilor de munca si reformarea schemelor de pensie, care sunt cheia sustinerii atat a avansarii economiei interne a Spaniei, cat si a competitivitatii externe intr-un mediu cu o moneda unica.

1) Sistemul bugetar al Portugaliei

Republica Portugheza este o tara situata in extrema sud-vestica a Europei, din Peninsula Iberica, avand granita cu Oceanul Atlantic in vest si in sud, si cu Spania in nord si in est. De asemenea include doua grupuri de insule ale Atlanticului: Insulele Azore si Insulele Madeira. In 1974, o revolutie militara de drepta a instalat un guvern care a instituit o serie de reforme democratice. Anul urmator, Portugalia a declarat independenta coloniilor sale din Africa: Mozambic, Angola, Guinea-Bissau, Capul Verde si Sao Tome si Principe) si si-a pierdut colonia Timorul de Est din Asia din cauza unei invazii indoneziene. Portugalia insasi a intrat in Uniunea Europeana in 1986, pierzand o alta dependenta asiatica, Macau, redaruita unei suveranitati chineze in decembrie 1999. In anii ce au urmat loviturii de stat, Portugalia a indepartat progresiv institutiile nedemocratice si s-a stabilizat ca o democratie constitutionala. Cele patru mari organe politice portugheze sunt presedintia, primul ministru si Consiliul de Ministri (guvernul), Parlamentul si puterea judiciara. Presedintele, este ales pentru un mandat de 5 ani, in mod direct, prin vot direct, de asemenea comandant sef al fortelor armate. Puterile prezidentiale includ alegerea primului ministru si a Consiliului de Ministri, in care presedintele trebuie sa fie ghidat de rezultetele alegerilor. Consiliul de Stat, un organ prezidential de supraveghere, este compus din sase ofiteri civili seniori, orice fost presedinte ales incepand cu 1976, cinci membri alesi de catre Ansamblu, si cinci alesi de catre presedinte.Guvernul este condus de catre un prim ministru, care numeste Consiliul de Ministri.

Ansamblul Republicii este un organ unicameral compus din 230 de deputati. Alesi prin vot universal conform sistemului de reprezentare proportionala, deputatii servesc un mandat de patru ani, cu exceptia cazului in care presedintele dizolva Ansamblul si cere noi alegeri. Curtea Suprema nationala este curtea ultimului apel. Curti militare, administrative si fiscale sunt desemnate ca si categorii de curti diferite. Un Tribunal Constitutional format din noua membri verifica constitutionalitatea legislatiei. Sistemul bugetar al Portugaliei cuprinde pe de o parte bugetul general in care sunt cuprinse toate veniturile si cheltuielile aferente activitatilor economice realizate in interiorul statului, precum si cheltuielile fara contraprestatie si cheltuieli cu contraprestatie referitoare la incasarea unor sume de bani de catre stat (dobanzi, la imprumuturile acordate, comisioane la garantii guvernamentale), iar pe de cealalta parte cuprinde un buget local care cuprinde resursele provenite din PIB la care se adauga si importul de bunuri sau servicii folosite pentru consum, formarea bruta de capital si export.

Portugalia a devenit o economie diversifcata si in continua crestere, bazata pe servicii de la aderarea la Uniunea Europeana in 1986. In ultima decada, guverne succesive au privatizat multe firme controlate de stat si au liberalizat zone cheie ale economiei incluzand sectoarele financiar si telecomunicatii. Tara s-a calificat pentru Uniunea Monetara Europeana (EMU) in 1998 si a inceput sa foloseasca noua sa deviza, euro, pe 1 ianuarie, 2002 impreuna cu 11 alte economii membre UE. Cresterea economica a fost deasupra mediei UE pentru marea majoritate a decadei trecute, insa PIB pe cap de locuitor se situeaza la doar 75% din cel al economiilor de top UE. Guvernul a esuat in a domina un deficit extensiv si in a realiza reforme structurale necesare ridicarii competivitatii economice portugheze. Un sistem educational sarac a devenit un obstacol in relizarea unei mai bune productivitati sau in realizarea cresterii economice. Portugalia a fost umbrita de producatorii cu costuri mai mici din Europa Centrala sau Asia ca tinta pentru investitii straine directe.

m) Sistemul bugetar din Austria

Republica Austria este o federatie de noua state din Europa Centrala. Austria are granita cu Liechtenstein si Elvetia in vest, Italia si Slovenia in sud, Ungaria si Slovacia in est si Germania si Republica Ceha in nord. Aliatii au ocupat Austria la sfarsitul celui de al Doilea Razboi Mondial pana in 1955, cand tara si-a castigat independenta deplina sub conditia pastrarii neutralitatii. Totusi, dupa prabusirea comunismului in Europa de Est, Austria a devenit din ce in ce mai implicata in afacerile europene, iar in 1995 si 1999, Austria a aderat la Uniunea Europeana si respectiv la sistemul monetar euro.

Parlamentul austriac este format din doua camere, Consiliul Federal, ce consista in 64 de reprezentanti ai statelor, in functie de populatie, si Consiliul National, care are 183 membri alesi prin vot direct.

Sistemul bugetar Austriac cuprinde un buget general, un buget regional si un buget local. Bugetul general cuprinde cheltuieli aferente serviciilor publice generale si de ordine publica, cheltuieli pentru securitate nationala, iar bugetul regional si local cuprind cheltuieli pentru locuinte respectiv gospodarie comunala, agricultura, minerit, industrie, transport si comunicatii cu o pondere mai mica in total cheltuieli. Productia de bunuri si servicii publice este fmantata in principal din resurse, in special din impozite si taxe platite de toti contribuabili. Austria, cu economia sa de piata bine dezvoltata si cu standardul sau inalt de viata, este in legatura stransa cu alte economii din Uniunea Europeana, in special cu cea germana. Statutul de membra a UE a adus un val de investitori straini atrasi de accesul Austriei la piata unica europeana si de apropierea de economiile aspirante la UE. Cresterea inceata din Germania si din alte locuri din lume a incetinit economia la o crestere de doar 1,2% in 200 Pentru a depasi concurenta din UE sau tarile din Europa Centrala, Austria va trebui sa accentueze sectoarele economiei bazate pe cunostiinta si sa scada din greutatea taxelor ei.

n) Sistemul bugetar al Finlandei

Finlanda este o tara din Europa de Nord, membra a Uniunii Europene si a zonei Euro. Se invecineaza cu Rusia la est, cu Suedia la nord-vest si Norvegia la nord. Finlanda a aderat la Uniunea Europeana in 1995.

Finlanda are o economie bine industrializata, in mare parte de piata libera, cu un PIB per capita asemanator celor din Regatul Unit, Franta, Italia sau Germania. Sistemul bugetar Finlandez se intocmeste la nivel central si la nivel local. Bugetul central cuprinde veniturile corespunzatoare unei destinatii bine determinate, in care se regasesc subventii pentru investitii, fonduri alocate diverselor activitati economice si financiare. Bugetul local cuprinde veniturile provenite din efectuarea de lucrari si servicii, iar cheltuielile provin din acoperirea unor pierderi constatate in cursul anului, cheltuieli administrative, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, inclusiv cheltuieli aferente constructiilor publice.

o) Sistemul bugetar al Suediei

Regatul Suediei este o tara scandinava din nordul Europei. Are ca vecini Norvegia la nord, Danemarca la sud-est si Finlanda la est. Capitala sa este Stockholm. Sistemul bugetar Suedez este format dintr-un buget general la nivelul statului, un buget regional si un buget local. Bugetul general cuprinde cheltuieli ocazionate de acordarea unor credite destinate acoperirii unor nevoi financiare de functionare a unor institutii publice. Bugetul regional are in vedere creditele administrative a caror destinatie este de a facilita actiunile intreprinse de organele administrative. Bugetul local cuprinde venituri si cheltuieli aferente fiecarei institutii publice in parte.

Cele zece noi state mernbre - Cehia, Estonia, Letonia, Cipru, Slovacia, Ungaria, Lituania, Malta si Polonia - au fost acceptate in Uniune pe data de 1 mai 2004. Tratatul de aderare a fost semnat in aprilie 2003 la Atena concluzionand un lung proces de pregatire si negociere.

Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia si Estonia sunt tarile din Europa centrala si de Est cu cel mai ridicat grad de convergenta economica fata de U. E. La sfarsitul anului 2002 - la mai putin de 13 ani de la caderea Imperiului Sovietic si sfarsitul Razboiului Rece - opt tari din Europa Centrala si de Est (Cehia, Cipru, Slovenia, Slovacia, Ungaria, Lituania, Malta, Polonia) abia au negociat si erau pregatite pentru aderare. Alte doua tari candidate - Bulgaria si Romania nu au putut incheia la timp negocierile si aderarea in cazul acestora este amanata pentru anul 2007. In cazul Turciei nu s-a fixat inca o data concreta pentru initierea negocierilor de aderare, din 2004,  U. E. analizeaza daca aceasta tara indeplineste toate criteriile politice necesare (respectarea drepturilor omului, protectia minorilor etc).