Administratie

Contabilitate

Contracte

Criminalistica

Drept

Legislatie

Contabilitate

Index » legal » Contabilitate
» ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA PE BAZA DE BILANT

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA PE BAZA DE BILANT

ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA PE BAZA DE BILANT

Bilantul constituie documentul principal care sta la baza evaluarii patrimoniale a intreprinderii. Indiferent de momentul la care se incheie bilantul, mentinerea egalitatii intre sumele inscrise in activul si pasivul sau constituie o regula ce trebuie strict respectata la intocmirea bilantului, ea reprezentand de fapt principiul financiar fundamental care sustine constituirea patrimoniului unei intreprinderi. Egalitatea bilantiera este necesara, nu pentru ratiuni tehnice sau conventionale ci, pentru ca transpune o identitate fundamentala intre activ si pasiv care sunt de fapt doua reprezentari diferite ale aceleiasi marimi economice. Deoarece pasivul reflecta sursele fondurilor constituite de intreprindere, iar activul grupeaza utilizarile carora le sunt afectate aceste fonduri, inseamna ca nici o resursa nu poate ramane fara alocare, dupa cum nu poate exista nici o nevoie o nevoie de finantare fara surse de fonduri. In aceste conditii egalitatea intre suma activului si cea a pasivului, reprezinta de fapt egalitatea necesara intre valoarea nevoilor de finantare si cea a resurselor de care dispune intreprinderea.

Analiza patrimoniului firmei presupune evaluarea si interpretarea situatiei financiare si rentabilitatii intreprinderii, astfel incat , sa se pemita determinarea, confirmarea sau infirmarea punctelor tari, a celor slabe, in manifestarea tuturor functiilor intreprinderii: de investitii, de exploatare, de trezorerie si de finantare.

Potrivit datelor din bilant se observa o reduce a activului firmei cu aproximativ 11%, ceea ce in principiu constituie un rezultat negativ, acesta marcand si activitatea de ansamblu a firmei. Dar, este necesar sa fie luate in considerare elementele specifice perioadei. Referitor la acestea se retine faptul ca s-au produs schimbari importante in structura elementelor patrimoniale. Astfel, se constata o reducere a activelor imobilizate care, de principiu, poate constitui un fenomen normal. In ceea ce priveste activele circulante se remarca si in acest caz o reducere a acestora. Se poate trage concluzia, la prima vedere, ca activitatea intreprinderii este in decline, pe de o parte datorita cresterii stocurilor, iar pe de alta parte, datorita reducerii cu 23% a echipamentelor si instalatiilor ceea ce inseamna restrangerea activitatii sau orientarea acesteia numai spre anumite produse.

In ceea ce priveste pasivul, ca fenomen pozitiv, poate fi remarcata sporirea capitalului propriu care duce la intarirea autonomiei financiare a firmei, iar in paralel cu aceasta se inregistreaza o reducere de ansamblu a datoriilor, ceea ce confirma afirmatia referitoare la autonomia financiara.

In vederea stabilirii si urmaririi evolutiei ponderii diferitelor elemente patrimoniale de active si de pasiv, am analizat patrimonial SC Policolor SA din punct de vedere structural, folosind metoda ratelor.

Astfel, principalele rate de caracterizare a structurii activului sunt:

Nr crt	Rata	Formula
	Active imobilizate	Active Imo/Total activ x100
	Imobilizari necorporale	ImoNecorporale/Total activx100
	Imobilizari corporale	Imo corporale/Total activ x100
	Imobilizari financiare	Imo financiare/Total activ x100
	Active circulante	Active circulante/Total activ x100
	Stocuri	Stocuri/Total activ x100
	Creante comerciale	Clienti si conturi asimilate / Total activ x 100
	Disponibilitati	(Disp+Titl)/Total active x100

 

 

Asa cum se poate observa, ponderea activelor imobilizate in total active este ridicata, cu toate ca in 2003 se inregistreaza o reducere a acesteia cu aproape 3 procente. Acest lucru este explicabil in cazul Policolor avand in vedere marimea intreprinderii.

 

 

In ceea ce priveste rata imobilizarilor necorporale, in scadere, deducem firesc faptul ca la Policolor brevetele, marcile, licentele etc, detin o pondere redusa, cu toate ca acest element este deosebit de important in aprecierea valorii de piata a intreprinderii.

Rata imobilizarilor corporale reflecta ponderea capitalurilor fixe in patrimoniul intreprinderii. Dupa cum se observa, atat in 2002 cat si in 2003, aceasta rata inregistreaza valori ridicate, 68%, respectiv 63%, valori de altfel normale avand in vedere specificul intreprinderii, infrastructura importanta si echipamentele costisitoare. Reducerea de 5% intervenita de la un an la altul poate fi explicata fie prin politica de amortizare practicata de intreprindere, fie prin renuntarea sau inlocuirea unor echipamente cu alte noi, mai putin costisitoare si mai eficiente.

In ceea ce priveste rata imobilizarilor financiare, foarte redusa, aceasta reflecta intensitatea relatiilor financiare pe care intreprinderea le-a stabilit cu alte firme cu prilejul investitiilor de portofoliu. Cresterea de 0,03% in anul 2003 semnifica faptul ca firma incearca sa se axeze, desi in mica masura, spre o politica de investitii financiare.

Rata activelor circulante reflecta ponderea pe care activele circulante o au in totalul mijloacelor economice ale intreprinderii, pondere pe care o apreciem ca fiind destul de redusa.

In general, rata stocurilor are valori ridicate in cazul intreprinderilor de anvergura Policolor. Cu toate acestea, se observa o rata 0, ceea ce semnifica faptul ca firma nu produce pe stoc.

Creantele comerciale, inregistreaza o rata redusa atat in 2002 (7,68%), cat si in 2003 (12,53%), fapt ce duce la concluzia ca intreprinderea vine in contact direct cu o clientela ce plateste in numerar.

Rata disponibilitatilor, foarte redusa in 2003, doar 1,17%, lucru care nu poate fi catalogat drept pozitiv sau negativ tinand cont de faptul ca disponibilitatile sufera modificari mari in perioade scurte de timp.

Principalele rate de structura a pasivului bilantului sunt:

Potrivit valorilor ratei stabilitatii financiare, 83,47% in 2002, respectiv 84,79% in 2003 ( crestere 1,32% fata de 2002 ), putem spune ca intreprinderea dispune de surse de finantare suficiente pentru o perioada mai mare de un an.

Rata autonomiei financiare inregistreaza in anul 2003 o crestere de aproape 15%, ceea ce inseamna o autonomie financiara ridicata, rezultat al unei politici financiare coerente si eficiente.

Datoriile pe termen scurt si datoriile totale au o pondere mica in totalul surselor de finantare, aspect apreciat ca fiind pozitiv.

CONCLUZII:

Intreprinderea apartine sferei productive, desfasura­ndu-si activitatea intr-un sector care necesita o dotare tehnica deosebita, fapt reflectat de ponderea mare a activelor imobilizate in total active, atat in 2002 ( 68,28%), cat si in 2003 ( 65,56%). Rata imobilizarilor corporale este aproape egala cu cea a activelor imobilizate, ceea ce demonstreaza preponderenta acestui element in totalul activelor ( 68% in 2002, 63% in 2003 ).

Valoarea redusa a ratelor imobilizarilor necorporale ( 0,0003% in 2002 si 0,03% in 2003 ) duce la concluzia ca desfasoara o activitate de investitii financiare foarte redusa.

Activele circulante detin o pondere de 31,09% in anul 2002, pondere care creste in 2003 la 34,29%. Aceasta majorare a ratei activelor circulante s-a realizat in mare masura pe seama creantelor care in anul 2003 inregistreaza o crestere de aproape 5%. Aceasta situatie poate fi pusa pe seama acordarii unor termene de plata pentru clienti mai lungi sau a aparitiei unor creante incerte.

In ceea ce priveste ratele de structura ale pasivului, se observa ca intreprinderea prezinta o stabilitate financiara ridicata si in crestere ( 83,47% in 2002, 84,79% in 2003). De asemenea, intreprinderea dispune de autonomie financiara ridicata .

Ponderea capitalului propriu in capitalul permanent este de 69,81% in anul 2002 si de 84,75% in 2003 ( mai mare cu 15% ), situatie la care s-a ajuns ca urmare a reducerii cu 54% a datoriilor pe termen mediu si lung. Rata datoriilor totale a scazut de la un an la altul, ceea ce a redus si gradul de indatorare al intreprinderii.

Deci, intreprinderea dispune de stabilitate si autonomie financiara, ceea ce impune continuarea politicii financiare si in perioada urmatoare.

Patrimoniul net al firmei reprezinta averea acestuia la un moment dat. Analiza lui presupune determinarea acestuia pe baza de bilant si explicarea modificarilor intervenite prin prisma elementelor componente potrivit datelor din tabel :

Potrivit tabelului, rezulta o crestere a patrimoniului net fata de perioada precedenta de 88955690 mii lei. Patrimoniul net este in mod normal pozitiv si crescator ca urmare a unei gestiuni sanatoase. Aceasta situatie reflecta de fapt maximizarea valorii patrimoniale a intreprinderii. Aceasta situatie este determinata in principal de reducerea semnificativa a datoriilor totale, dar in acelasi timp se constata si o diminuare a activelor circulante, insa ritmul activelor totale devanseaza ritmul datoriilor totale. Asadar, intr-o asemenea situatie, se poate spune ca averea firmei a crescut si ca exista posibilitatea de acoperire a datoriilor pe care le are,iar cresterea solvabilitatii este asigurata.

Cat priveste modul de finantare a patrimoniului net, acesta se prezinta astfel :

In cadrul capitalului propriu s-au produs modificari considerate normale. In acest sens, dinamica cea mai accentuata o inregistreaza rezervele si capitalul social. Acesta este motivul pentru care capitalurile proprii au crescut fata de perioada precedenta.

Pe viitor firma va trebui sa-si mentina pozitia fata de capitalurile proprii prin cresterea constanta a acestora, nivelul acestora asigurandu-i calitatea de agent economic solvabil.

Daca cash - flow-ul perioadei (fluxul monetar net al exercitiului) este pozitiv aceasta semnifica o crestere a capacitatii reale de finantare a investitiilor in consecinta o imbogatire a activului net real, o confirmare a majorarii valorii proprietatii. O valoare negativa a cash - flow-ului sugereaza o situatie inversa.

Valoarea pozitiva a fondului de rulment reflecta excedentul capitalurilor permenente in raport cu imobilizarile pe care le finanteaza, execedent ce va fi folosit pentru finantarea activelor circulante. De asemenea, in anul 2003, intreprinderea dispune de un fond de rulment propriu pozitiv, ceea ce indica faptul ca in anul analizat imobilizarile sunt finantate integral din capitalurile proprii. Partea activelor circulante nefinantata din fondurile proprii se regaseste sub forma nevoii de fond de rulment. Aceste valori positive ale nevoii de fond de rulment reflecta existenta unui decalaj favorabil intre lichiditatea stocurilor si creantelor, pe de o parte, si exigibilitatea datoriilor pe termen scurt, pe de alta parte.

Evolutia pozitiva a necesarului de fond de rulment, este explicata astfel: activele de exploatare si cele realizabile sunt finantate din obligatiile nefinanciare si ramane o nevoie de finantat in medie de 3.000.000 Euro in fiecare din anii analizati .Ea semnifica,deci, pentru ambele perioade considerate, un surplus de nevoi temporare in raport cu resursele temporare posibil de mobilizat. Situatia poate fi considerata normala, numai daca este rezultatul unei politici de investitii privind cresterea nevoii de finantare a ciclului de exploatare.

In cazul S.C. Policolor S.A. , nevoia de fond rulment evidentiaza un decalaj favorabil intre lichiditatea stocurilor si creantele pe de o parte si exigibilitatea datoriilor de exploatare pe de alta parte, respectiv incetinirea incasarilor si urgentarea platilor.

Trezoreria neta este de 1475738 in 2001 si -56187 in 2003 (FRF<NFR).

Se observa ca in anul 2003 fondul de rulment este mai mic decat necesarul de fond de rulment, deci se inregistreaza o trezorerie neta negativa, ceea ce semnifica existenta unui deficit monetar la sfarsitul anului, deci o situatie de dezechilibru financiar. Dezechilibrul financiar de la incheierea exercitiului contabil reprezinta deci un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen scurt.

Aceasta situatie evidentiaza dependenta intreprinderii de resurse financiare externe. Astfel se urmareste obtinerea celui mai mic cost de procurare a nevoilor creditelor prin negocierea mai multor surse de capital (credite de scont, credite de trezorerie, etc). Ca atare, putem spune ca, pe ansamblu, situatia intreprinderii este vulnerabila in anul 2003. Privita la un moment dat, o asemenea stare financiara nu este alarmanta, daca rata rentabilitatii este crescatoare, dar, in perspectiva, trebuie avut in vedere faptul ca datoriile trebuie achitate in perioada imediat urmatoare.

Structura contului de profit si pierdere pe cele trei domenii de activitate ofera posibilitatea determinarii unor marje de acumulari banesti potentiale destinate sa indeplineasca o anumita functie de renumerare a factorilor de productie si de finantare a activitatii viitoare, denumite solduri intermediare de gestiune. Aceste solduri reprezinta de fapt palierele succesive in formarea rezultatului final al exercitiului. Constructia indicatorilor se realizeaza in cascada pornind de la cel cuprinzator (productia exercitiului + marja comerciala) si incheindu-se cu cel mai sintetic (profitul net al exercitiului).

Marja comerciala reprezinta excendentul vanzarilor de marfuri in raport cu costul de cumparare al acestora. Costul de cumparare al marfurilor (vandute) (revandute) include pretul de cumparare (pret fara TVA) majorat cu cheltuielile de cumparare si corectat cu variatia stocurilor de marfuri. Dupa cum se poate observa, marja comerciala a inregistrat un excedent valoric al marfurilor vandute in raport cu pretul platit la achizitionarea acestora.

Valoarea adaugata (primul sold intermediar de gestiune) exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor de productie (forta de munca si capital) peste valoarea bunurilor si serviciilor provenind de la terti, in cadrul activitatii curente a intreprinderii. Cifrele obtinute reprezinta de fapt sursa de acumulari banesti din care se face renumerarea participantilor directi si indirecti la activitatea economica a intreprinderii.

EBE exprima acumularea bruta din activitatea de exploatare, resursa principala a intreprinderii cu influenta hotaratoare asupra rentabilitatii finale si a capacitatii de dezvoltare a intreprinderii.

EBE exprima astfel masura resurselor degajate de exploatare pe baza carora intreprinderea exercita decizii strategice. Luand in calcul veniturile incasabile si cheltuielile platibile, indicatorul capata o semnificatie deosebita in termen de resurse financiare (EBE reprezentand fundamentul autofinantarii intreprinderii) si trezorerie (EBE masoara trezoreria potentiala degajata de exploatare si decalajele dintre scadenta incasarii creantelor si plata datoriilor).

Rezultatul exploatarii reflecta marimea absoluta a rentabilitatii de exploatare obtinuta prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si calculate) din veniturile exploatarii (incasabile si calculate) . Se observa ca intreprinderea inregistreaza profit in urma activitatii de exploatare, in scadere cu 40% fata de anul precedent, ceea ce inseamna ca in 2003 a crescut nivelul cheltuielilor in raport cu veniturile obtinute din activitatea de exploatare.

In ceea ce priveste rezultatul curent inainte de impozit, se observa o dinamizare a acestuia, pozitiva, in sensul cresterii cu aproape 23%, fapt datorat reducerii cheltuielilor financiare ( 42%).

Rezultatul net al exercitiului evidentiaza marimea absoluta a rentabilitatii financiare cu care vor fi renumerati actionarii pentru capitalurile proprii subscrise. Se observa o crestere a acestuia in 2003 cu aproape 97% fata de 2002. Acest profit net trebuie sa fie sustinut de existenta unor disponibilitati reale, altfel el va ramane doar un potential de finantare.

Capacitatea de autofinantare reflecta potentialul financiar de crestere economica a intreprinderii respectiv sursa financiara generata de activitatea industriala si comerciala a firmei dupa scaderea tuturor cheltuielilor platibile la o anumita scadenta. Acest indicator se determina pe baza contului de rezultate. Comparativ cu EBE, CAF prezinta inconvenientul de a fi mai sensibila decat primul, fiind influentata de amortizari, provizioane si impozitul pe profit. In compensare iinsa, ea prezinta avantajul de a cuprinde in calcul toate elementele care genereaza cash-flow-ul intreprinderii. Prin limitele si avantajele lor aceste doua notiuni (EBE + CAF) devin complementare si nicidecum exclusive.

Capacitatea de autofinantare exprima deci un surplus financiar degajat de activitatea rentabila a intreprinderii. Ea nu are decat un caracter potential daca nu este sustinuta de mijloace financiare efective. Surplusul monetar, degajat prin cresterea trezoreriei nete dovedeste ca cea mai mare parte a acestei capacitati de autofinantare este sustinuta de o trezorerie efectiv disponibila.

In perioada analizata intreprinderea SC Policolor SA inregistreaza la nivelul fluxului de exploatare lichiditati in suma absoluta de 227640 Euro in 2002 si de 174314 Euro in 2003, ca urmare a activitatii rentabile desfasurate. Cu toate ca intreprinderea are performante deosebite, in anul 2003 trezoreria din activitatea curenta este insuficienta pentru acoperirea operatiilor de investitii, astfel aceasta este nevoita sa apeleze la surse externe de finantare.

Rata marjei nete prezinta capacitatea firmei de a realiza profit si de a rezista concurentei, mai precis eficienta globala a intreprinderii. Aceasta rata este recomandata pentru analizele financiare, vizand perioade scurte dar si intreprinderi mici, deoarece nu presupune o pregatire prealabila a datelor.

Rata marjei nete de exploatare pune in evidenta eficienta activitatii de exploatare sub toate aspectele: industrial, administrativ si comercial.

In cazul de fata, intreprinderea prezinta o situatie alarmanta, pierderea urmand a se recupera in exercitiile financiare viitoare.

Asa cum am precizat, rata marjei nete exprima eficienta de ansamblu a firmei si anume capacitatea sa de a realiza profit si de a rezista concurentei. Cu cat raportul este mai mare, cu atat creste capacitatea firmei de a realiza profit. Se observa ca in perioada 2002-2003 , aceasta prezinta un trend accentuat descrescator. Cifra de afaceri are si ea o evolutie descrescatoare. In intervalul de analiza, cheltuielile totale au crescut, crestere care a determitnat ca rata sa ajunga la 0,03, asta insemnand ca firma a cedat o parte din marja , in favoarea cresterii costurilor ,dar si reducerii preturilor . Se recomanda scaderea costurilor si revizuirea tehnologiilor in favoarea cresterii acestui indicator.

Rata marjei nete de exploatare ( rata rentabilitatii exploatarii ) exprima eficienta activitatii de exploatare a firmei sub aspect comercial, prezentand avantajul de a fi influentat de amortismente si provizioane, devenind un rezultat net al exploatarii. Cu cat raportul este mai mare, cu atat firma este capabila sa genereze profit. Forma graficului reflecta o oarecare lipsa de preocupare din partea echipei manageriale de crestere constanta a acestui indicator si consideram ca evolutia sa a fost influentata de factori conjuncturali ai pietei. Aceasta situatie se poate remedia prin acordarea unei atentii sporite asupra acestui indicator prin cresterea sa sau, macar, mentinera sa costanta prin analiza costurilor, prin reducerea acestora, dar si printr-o analiza a pietei si a concurentilor traditionali.

Aceasta rata indica aptitudinea proprie a activitatii de exploatare de a degaja profit. Valoarea ridicata a ratei EBE inregistrata in anul 2002 reflecta posibilitatea financiara de reinnoire rapida a echipamentelor intreprinderii. Valoarea redusa inregistrata in anul 2003 dovedeste o impovarare referitoare la costurile exploatarii.

Valoarea inregistrata in anul 2002 a ratei EBE, denota o echipa manageriala putin preocupata de activitatea intreprinderii.

In acest sens se recomanda urmatoarele:

diminuarea cheltuielilor;

majorarea veniturilor catre nivelul maximal admis de piata;

marirea numarului de clienti;

monitorizarea si cointeresarea angajatilor in functie de numarul si volumul de comenzi atrase.

Marja valorii adaugate se mentine constanta, insa marja bruta de autofinantare a cunoscut o decadere accentuata in anul 2003.

Rentabilitatea financiara neta reflecta scopul final al proprietarului firmei exprimat prin rata de remunerare a investitiei de capital facuta prin profit.

Avand o crestere modica, rata rentabilitatii nete nu este foarte mare, ceea ce inseamna ca s-a promovat o politica financiara prudenta, urmarindu-se obtinerea de profit pe termen lung, o parte din el fiind alocat majorarii rezervelor care, in fapt, reprezinta o crestere a valorii firmei.

Rata solvabilitatii pe termen lung reprezinta gradul in care firma face fata datoriilor totale, calculandu-se ca raport intre activul total si datorii totale. Valoarea rezultata, mai mare de 1.5 inseamna capacitate de a-si achita obligatiile banesti fata de terti; in caz contrar apare riscul de insolvabilitate ceea ce genereaza dificultati financiare si va pune in pericol desfasurarea activitatii viitoare.

Se observa ca firma nu se confrunta cu riscul de a-si pierde credibilitatea fata de terti deoarece acest indicator este mare, depasind fara probleme pragul critic de 1,5. La aceasta situatie s-a ajuns datorita faptului ca firma a stiut sa-si reduca datoriile prin atragerea de capital de pe piata financiara, prin emisiune de actiuni si prin atragerea unor investitori strategici care au asigurat lichiditati si astfel a crescut gradul de solvabilitate al firmei care va duce la o buna desfasurare a activitatii si in viitor.

Rata levierului sau coeficientul total de indatorare reflecta gradul in care capitalurile proprii asigura finantarea activitatii intreprinderii.

Acest indicator poate fi interpretat si ca o rata a autonomiei a intreprinderii in declin, gradul in care angajamentele sale, pe termen scurt sau lung, sunt garantate de capitalurile proprii ale intreprinderii. Deoarece a inregistrat valori subunitare , intreprinderea nu va depinde mult de creantierii sai in cei doi ani de functionare analizati, inregistrand o crestere substantiala a valorii in anul 2004. Valorile positive inregistrate denota o rentabilitate economica buna, dar se impune in continuare monitorizarea cu maximum de seriozitate a activitatii, afluentei de comenzi, a timpilor de executie, a nivelului tarifelor practicate, astfel incat acestea sa fie suficient de acoperitoare pentru bunul mers al firmei si respectiv sa genereze profit.

Rata autonomiei financiare globale se refera la autonomia financiara a firmei in ansamblul finantarii sale ca raport intre capitaluri proprii si pasivul total. O rata mai mare de 30 % se considera a fi satisfacatoare pentru echilibrul financiar.

Firma, datorita capitalurilor proprii mari, prezinta o rata foarte mare,  58,41% in 2002 si 76,35% in 2003 , ceea ce indica inca o data faptul ca intreprinderea nu este indatorata.

A fost posibil sa se realizeze acest lucru datorita cresterii capitalurilor proprii prin emisiune de actiuni, prin atragerea unui investitor cu un aport semnificativ care a putut oferi o anumita autonomie financiara firmei si, in acelasi timp, a reusit sa reduca datoriile de la an la an.

Complementar cu aceasta se calculeaza rata de indatorare globala care exprima ponderea datoriilor totale in patrimoniul firmei, rata care, prin natura ei este subunitara, si pe masura ce valoarea raportului se reduce, se diminueaza indatorarea respectiv autonomia financiara creste.

Din rezultatele obtinute in urma calculelor rezulta faptul ca firma este putin indatorata ajungand ca in anul 2003 ponderea datoriilor totale in total pasiv sa nu depaseasca 30% ,ceea ce indica faptul ca intreprinderea nu este dependenta decat in aceasta proportie de creantierii sai. S-a ajuns la acest rezultat ca urmare a cresterii ponderii capitalurilor proprii in total pasiv prin atragerea unei infuzii de capital, majorarea capitalului social si reevaluarea patrimoniului in concordanta cu reducerea datoriilor.

Aceste doua rate dau o apreciere globala asupra dependentei financiare a firmei fata de creantierii sai dar, pe masura ce capitalurile proprii cresc, creste si rata autonomiei financiare globale si, in acelasi timp, rata de indatorare globala scade.

Durata de rotatie globala a capitalurilor exprima numarul de zile in care cifra de afaceri reinnoieste activele sau achita datoriile.

Dat fiind faptul ca activele totale se reinnoiesc greoi, se impune ca firma sa procedeze la urmatoarele aspecte :

reducerea costurilor prin reevaluarea acestora;

analiza pietei si a concurentilor traditionali;

reducerea preturilor;

o atentie sporita din partea echipei manageriale la posibilitatile de reducere a pierderilor in productie.

Se observa in grafic ca durata de rotatie globala a capitalurilor s-a redus din 2002 in 2003, de la 286 zile la 268 zile, ceea ce inseamna ca a crescut viteza de rotatie, datoriile fiind achitate din ce in ce mai repede dar, ramane totusi o durata prea mare in care activele nu se reinnoiesc.

Rentabilitatea financiara inainte de impozit constituie acea rata de rentabilitate financiara obtinuta ca raport intre rezultatul curent inainte de impozit si capitalurile proprii. Asadar, ea nu a intrat sub incidenta impozitului pe profit. Ca si in cazul rentabilitatii financiare nete, si la aceasta rata rezultatul raportului este mic, dar in crestere, datorita faptului ca firma are capitaluri proprii mari.

Rata rentabilitatii economice masoara aptitudinea capitalului economic de a asigura reinnoirea si remunerarea sa, reinnoire care ar trebui sa se realizeze intr-o perioada cat mai scurta si se determina ca raport intre rezultatul economic si activul total. Aceasta rata poate fi ameliorata prin cresterea vanzarilor si reducerea cheltuielilor platibile, prin cresterea rotatiei capitalului economic prin cifra de afaceri.

In orice moment, prima grija a managerului financiar o constituie lichiditatea: va putea firma sa-si onoreze obligatiile care au scadenta in viitorul apropiat? In cazul Policolor, raspunsul la aceasta intrebare este partial afirmativ.

Atat in 2002, cat si in 2003, valoarea acestui indicator este subunitara, ceea ce inseamna ca intreprinderea dispune de lichiditati mai mici decat exigibilitatile potentiale. Aceasta se datoreaza faptului ca datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt acoperite, in principiu, de activele circulante. Cu toate acestea, valorile obtinute ( 0,32 in 2002 si 0,35 in 2003 ) nu constituie un pericol deoarece stocurile s-au redus treptat atingand valoarea 0, tocmai in scopul achitarii datoriilor exigibile pe termen scurt, fara a pune in dificultate continuarea productiei. La aceleasi concluzii se ajung analizand si celelalte rate de lichiditate.

Analiza dinamicii si structurii cifrei de afaceri urmareste evolutia acesteia pe total si pe elemente componente fata de perioada precedenta, precum si modificarile intervenite in structura cifrei de afaceri. De asemenea, in analiza dinamicii si structurii cifrei de afaceri se precizeaza cauzele care au determinat evolutia acestui indicator si modificarile structurale, in vederea stabilirii masurilor corespunzatoare pentru sporirea vanzarilor.

Pe baza acestor date, se poate explica evolutia fiecarei categorii de venit, contributia acestora la cifra de afaceri, precum si modificarile intervenite in structura acesteia.

Se poate constata din datele din tabel ca, veniturile totale si veniturile din activitatea de baza au scazut in 2003 fata de 2002. Veniturile din activitati comerciale au avut o evolutie ascendenta.

Intr-o asemenea situatie, precizam cauzele care au determinat cresterea veniturilor din activitatea comerciala, chiar daca intr-o masura mica:

- evaluarea corecta a cererii;

dimensionarea corespunzatoare a stocurilor;

majorarea cererii potentialilor cumparatori.

Concluzia este ca evolutia cifrei de afaceri se inscrie pe o linie usor descendenta, cu modificari de la an la an, insa nu substantiale, firma dispunand de un potential care ii permite ascensiunea la un trend crescator, trend career face posibil ca firma sa-si consolideze pozitia pe piata.

In ceea ce priveste cifra de afaceri critica ( minima ), analiza prin cheltuielile directe, mai apropiata de practica din tara noastra, porneste de la identificarea cheltuielilor legate direct de fabricarea unui produs (sau ocazionate direct de functionarea unei masini, a unui atelier, a unei uzine). Cheltuielile indirecte comune mai multor produse (masini, ateliere, etc.) sunt repartizate fiecarui obiect al calculatiei proportional cu cheltuielile directe, stabilindu-se pentru aceasta o gama de chei succesive de repartizare. Pornind de la acestea, voi determina cifra de afaceri minima la pragul de rentabilitate.

CA _{PR 2002} = CF (abs) / MCV (%) = 1.250.234 / 32,43% = 3.855.177

CA _{PR 2003} = CF (abs) / MCV (%) = 1.586.565 / 31,59% = 5.022.365

Cunoasterea pragului de rentabilitate permite fixarea obiectivului minim de realizat (CA_min) pentru ca intreprinderea sa fie profitabila. La S.C. Policolor S.A. CA_min   este cu mult sub nivelul cifrei de afaceri inregistrate in fiecare din anii analizati:

Pragul de rentabilitate in zile (Pr zile), relativ la cifra de afaceri este:

Pr_{zile 2002} = CA_PR / CA_realiz x 360 = 3.855.177 / 26.597.629 x 360 =

= 52,18 ( 21 februarie )

Pr_{zile 2003} = CA_PR / CA_realiz x 360 = 5.022.365 / 25.331.711 x 360 =

= 71,38 ( 12 martie )

Valoarea adaugata dimensioneaza aportul intreprinderii in procesul de productie si distributie a bunurilor, contribuind la formarea PIB, cu unele ajustari la nivelul economiei nationale. Spre deosebire de cifra de afaceri, care cumuleaza toate cifrele de afaceri din amonte, valoarea adaugata releva exact rolul intreprinderii, fiind un indicator de performanta economico-financiara a firmei.

Valoarea adaugata se determina insumand diferenta dintre valoarea productiei exercitiului si consumurile intermediare, cu valoarea marjei comerciale, dupa relatia :

VA = Productia exercitiului + marja comerciala - consumurile intermediare;

Marja comerciala = vanzari de marfuri - cumparari de marfuri + variatia stocurilor

Se constata ca, in anul 2003 fata de2002, a avut loc o descrestere a valorii adaugate, fapt ce se apreciaza ca o situatie nefavorabila, asta datorita cresterii volumului de marfuri si reducerii preturilor.

Din punct de vedere structural, diminuarea valorii adaugate in perioada se explica astfel :

marja comerciala s-a redus;

serviciile externe se mentin relativ la acelasi nivel.

Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate

Contabilitate

ORGANIZAREA CONTABILITATII STOCURILOR Contabilitatea deconturilor cu personalul Actualitati privind normalizarea contabilitatii REFLECTAREA IN CONTABILITATE A CHELTUIELILOR CONSTITUIRE CONFLICTELE DE INTERESE EXISTENTE PE PIATA INFORMATIEI CONTABILE SI REZOLVAREA LOR LUCRARE DE DIPLOMA PENTRU CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE - STUDIU PRIVIND CONTABILITATEA ACTIVELOR IMOBILIZATE LA MUZEUL DE ETNOGRAFIE MARAMURES Importanta si rolul bilantului contabil Aspecte semnificative privind informatia si sistemul informational contabil PRODUCATORII INFORMATIILOR CONTABILE