CONTABILITATEA FONDULUI COMERCIAL

CONTABILITATEA FONDULUI COMERCIAL

Elemetul incorporal "Fondul comercial" se apropie foarte mult de notiunea anglo-saxona "Good-will" .

Fondul comercial mai este cunoscut si sub numele de "Supraevaluarea" data de actiunea unor factori care nu au intrat inca in sfera operationala a contabilitatii (numeroase studii pledeaza astazi pentru evaluarea distincta a influientei a acestor factori si deci includerea lor in activul bilantier. Este vorba de:

Elemente legate de clientela: fidelitatea, numarul si calitatea clientilor (pietei importante interne si externe).

Elemente privind furnizorii unitatii (perenitatea relatiilor cu furnizorii), calitatea serviciilor, alegerea lor, livrarii regulate si de calitate, etc.

Elemente privind personalul unitatii: pregatire, fluctuatie mica, prestatii de calitate, componenta angajatilor, calitatile conducatorilor intreprinderii si performantelor metodelor de conducere.

Elemente legate de patrimoniul unitatii: gradul de tehnicitate, calitatea constructiilor, calitatea marcilor de fabrica sau de comert, dotarea informatica, etc.

Elemente legate de productie si concurenta, calitatea produselor furnizate, renumele acestora, preturi concurentiale practicate, numarul, pozitia si calitatea concurentilor pe piata.

Elemente privind studiile si cercetarile (altele decat cele care au generat cheltuielile inregistrate in contul 203).

Elemente privind performantele metodelor aplicate in activitatea de exploatare.

Deci, fondul comercial este reprezentat de acele elemente necorporale ce insotesc elementele materiale ale fondului de comert (stocuri, imobilizari) si care contribuie la mentinerea sau dezvoltarea potentialului de activitate a unei unitati, cum ar fi : clientela, modul, debuseele, reputatia si alte elemente necorporale.

Directiva a 4-a europeana, cu privire la conturile anuale ale societatilor de capitaluri precizeaza, ca atunci cand legislatia nationala autorizeaza inscrierea fondului comercial in activ el trebuie amortizat intr-un termen maximal de cinci ani.

In anumite cazuri, aceasta durata poate fi depasita dar nu peste cea de utilizare a acestui activ (corespunzatoare, deci, timpului in care aceste elemente necorporale au generat un plus de valoarea intreprinderii cumparatoare).

Pana la aceasta data in practica romaneasca, nu exista o reglementare juridica expresa a fondului comercial , insa, normalizarea contabila de la noi se aliniaza practicii generale europene, considerand fondul comercial acea parte nemateriala a fondului de comert ce se determina, ca diferenta intre valoarea de aport sau costul de achizitie a fondului de comert si valoarea contabila a acestor elemente.

EVALUAREA FONDULUI DE COMERT

Fondul de comert reprezinta universalitate , un ansamblu de elemente corporale si necorporale puse in comun in vederea exercitarii unui act de comert de catre o persoana fizica sau juridica, deci, fondul comercial este alcatuit din elementele necorporale ce contribuie la mentinerea sau dezvoltarea potentialului de activitate a intreprinderii, fiind totdeauna atasat unui fond de comert.

Literatura de specialitate citeaza mai multe metode de evaluare a intreprinderii care pot fi clasificate astfel:

Metode directe sau patrimoniale: elementele partimoniale sunt valorizate fie plecand de la valori contabile, fie de la valorile de utilitate ale bunurilor obtinandu-se valoarea matematica sau valoarea intrinseca, dupa caz.

Metoda indirecta: evaluarea intreprinderii se face in functie de beneficiile perioadelor trecute , prezente sau viitoare, metodele bazandu-se pe rentabilitate sau fluxuri de performanta (dividende, rezultate, capacitate de autofinantare). Aceste metode duc la obtinerea valorii de rentabilitate a valorii de randament sau a valorii bursiere.

Metode mixte: evaluarea intreprinderii se bazeaza pe valoarea economica si se compune din insumarea a doua valori : respectiv o valoare ce reflecta abordarea patrimoniala (valoarea patrimoniala sau substantiala) si o valoare ce reflecta capacitatea intreprinderii de a genera beneficii respectiv "supraevaluare" (Good-will).

Se obtine o valoare a intreprinderii egala cu valoarea de utilitate si capacitatea acesteia de a produce plusvaloare.

Sunt utilizate mai multe metode de calcul cum ar fi: metoda clasica, metoda Uniunii Expertilor Contabili Europeni, metoda "practicienilor", metoda anglo-saxona, metode propuse de diversi autori care le poarta numele cum ar fi Retail, Sharmond, Barnay si Calba, procedeul Stuttgard, etc.

Dintre metodele cele mai utilizate de evaluare a intreprinderilor se numara si metoda capitalurilor permanente necesare expoatarii ( CPNE), care este considerata de specialisti ca fiind mai pragmatica si realista decat altele.

Aceasta metoda, asa cum arata si denumirea, consta in determinarea mesei de capitaluri permanente necesare exploatarii ce trebuie sa finanteze investitiile si fondul de rulment normativ, urmarindu-se asigurarea echilibrului financial a intreprinderii.

Masa de capitaluri necesita finantarii nevoilor de exploatare (investitii si fond de rulment) este atrasa de intreprindere de la diversi investitori ce trebuie remunerati. Aceasta remuneratie se imputa beneficiilor previzibile inainte de a pune in evidenta superbeneficiul ce permite calculul fondului comercial (Good-will).

Contul 207"Fond comercial" este un cont de Activ.

Se debiteaza cu valoarea fondului comercial achizitionat prin creditul contului 404 - "Furnizori de imobilizari", adus ca aport la capitalul societatii prin creditul contului 456 - "Decontari cu asociatii privind capitalul".

Fondul comercial , creat in unitate, nu se contabilizeaza, el rezultand din activitatea unitatii fara a fi necesare cheltuieli distincte.

Se crediteaza cu valoarea fondului comercial cedat, prin trecerea pe cheltuieli a acestuia, prin debitul contului 6721 - "Cheltuieli privind activele cedate ", mentionand valoarea fondului comercial amortizat prin debitul contului 2807 - "Amortizarea fondului comercial".

Soldul debitor reprezinta valoarea fondului comercial existent.

Operatiile privitoare la contul 207 - "Fond comercial", in contabilitatea sintetica, se rezuma astfel:

De regula, fondul comercial nu este supus amortizarii, insa, este prevazuta si posibilitatea amortizarii prin existenta unui cont de amortizare a fondului comercial fara a fi specificate si conditiile in care se realizeaza aceasta.