PATRIMONIUL ECONOMIC - OBIECT AL MANAGEMENTULUI CONTABIL

PATRIMONIUL ECONOMIC - OBIECT AL MANAGEMENTULUI CONTABIL

Din punct de vedere juridic, patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor care au valoare economica precum si a bunurilor la care acestea se refera, apartinand unei persoane fizice sau juridice.

Odata cu dezvoltarea stiintelor economice, conceptul de patrimoniu a fost preluat cu predilectie de catre economia politica si contabilitate, fara a fii redefinit in continut si sfera de cuprindere. Prelucrarea conceptului de patrimoniu in doctrina contabila a dus la confruntari deschise de idei si conceptii, mai ales intre cele doua curente contabile principale:

curentul scientist (materialist) care sustine caracterul absolut sau preponderent de stiinta a contabilitatii;

curentul tehnicist (pragmatic) care sustine caracterul absolut sau preponderent de tehnica si/sau arta a contabilitatii;

Uzitand de elemente si argumente de teorie si practica economica, se apreciaza ca patrimoniul economic al unei firme (societate comerciala, companie nationala, etc.) poate fii definit si delimitat in functie de trei coordonate:

a)      titularul de patrimoniu;

b)      obiectul patrimoniului; 

c)      fluxurile patrimoniale;

Titularul de patrimoniu

Titularii de patrimoniu sunt agenti economici care dispun, controleaza si utilizeaza factori de productie reuniti intr-o entitate economica distincta. Ca regula generala, legislatiile comerciale nationale pretind ca titularii de patrimonii economice sa fie persoane fizice cu capacitate de exercitiu deplina sau persoane juridice, in scopul crearii posibilitatilor de sanctionare juridica a acestora, in special in cazul nerespectarii clauzelor contractuale generatoare de raporturi patrimoniale.

Titularii de patrimoniu concretizati in societati comerciale, societati/companii nationale, institute nationale de cercetare-dezvoltare si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitate proprie, respectiv contabilitate financiara si contabilitate de gestiune.

Obiectul  patrimoniului

Obiectul patrimoniului este definit ca fiind totalitatea drepturilor, a obligatiilor ce pot fi exprimate in bani, apartinand unei persoane fizice sau juridice, ale carei nevoi sunt destinate sa le satisfaca, precum si bunurile la care se refera.

Potrivit dreptului contabil romanesc "detinerea, cu orice titlu , de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar si alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatiuni economice, fara sa fie inregistrate in contabilitate, sunt interzise"( Legea contabilitatii nr. 82/1991, cu   modifiarile ulterioare).

Aceste definitii sunt deficitare in delimitarea obiectului unui patrimoniu economic, cel putin din doua considerente:

Reunesc in aceeasi categorie:

a)      patrimonii economice constituite in scopul autovalorificarii capitalurilor pe principii si criterii de profitabiliate;

b)      patrimonii noneconomice apartinand persoanelor fizice care nu au calitatea de comercianti, organizatiilor si asociatiilor-persoane juridice, constituite in scopuri caritabile si non-profit;

c)      patrimonii publice apartinand institutiilor si administratiilor centrale si locale.

De remarcat ca un patrimoniu poate exista ca realitate economica, chiar si fara sa fie o entitate juridica, respectiv fara sa apartina unor titulari de patrimoniu cu capacitate juridica.

2. Necesitatile curente de informare ale unui manager/gestionar de patrimoniu, cat si protectia minim garantata a tuturor participantilor la lumea afacerilor, impun adesea evidentierea, inclusiv in contabilitate, a unui evantai mai larg de operatiuni economico-financiare ce afecteaza patrimoniul, cum ar fi:

a) consumurile integrale si deprecierile partiale ale unor bunuri in cadrul proceselor economico-productive;

b) obtinerile de bunuri din aceste procese;

c) deprecierile comerciale conjuncturale in raport cu valoarea lor de piata etc.

Definit cu multa rigurozitate, patrimoniul economic este o combinatie pe cat posibil optima, dintre diverse forme de manifestare concreta a capitalurilor reunite si autonomizate in gestiune a unui agent economic care asigura autovalorificarea acestora prin desfasurarea unor activitati organizate pe criterii profitabile.

Pe masura dezvoltarii economiei de piata, circuitul economic al capitalurilor reale caracterizate in: bunuri corporale si necorporabile, rezultat al unei munci trecute; bogatii naturale cu potential economic productiv; bani si titluri de proprietate nou emise, s-au separat treptat de circuitul economic al proprietatii acestora. Astfel, in societatile comerciale de capitaluri, respectiv in societatile economice pe actiuni, preponderente ca putere economica, actionarii detin proprietatea unei cote-parti ideale, calculata matematic, asupra capitalurilor reale existente la un moment dat in societate si nu asupra unor bunuri sau insemne ale valorii, concrete, din masa acestora.

Cele doua circuite tind sa se generalizeze si in societatile comerciale de persoane sau mixte. Manifestarea reala a celor doua circuite sta la baza coexistentei si manifestarii distincte a doua categorii de componente ale fiecarui patrimoniu economic:

1. Active patrimoniale reprezentate de formele concrete in care se materializeaza la un moment dat capitalul real, respectiv capital fix, capital circulant, capital banesc, plasamente de capital banesc pe termen lung, mediu si scurt. Conform prevederilor legale in vigoare un activ patrimonial reprezinta o resursa controlata de intreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare.

2. Pasive patrimoniale reprezentate de titlurile de proprietate si de credit emise detinatorilor de capitaluri sociale si obligatoare lasate spre valorificare in respectivul patrimoniu economic si de obligatiile de rambursare a capitalului imprumutat si/sau atras pe termen lung, mediu si scurt.

Conform prevederilor legale in vigoare pasivele patrimoniale sunt divizate in doua componente distincte, si anume:

capitalurile proprii, care reprezinta dreptul actionarilor (interesul rezidual) in activele intreprinderii, dupa deducerea tuturor datoriilor acestuia;

datoriile, care reprezinta o obligatie actuala a intreprinderii, ce decurge din evenimente trecute si prin decontarea careia se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice.

Cele doua circuite (activele patrimoniale si pasivele patrimoniale) sunt LATURI DIHOTOMICE ale aceleiasi realitati si anume patrimoniul economic al unei firme, intre ele existand o permanenta egalitate:

ACTIVE PATRIMONIALE = PASIVE PATRIMONIALE

Primul obiectiv fundamental al contabilitatii financiare este reflectarea starii patrimoniului economic al unei firme la un moment dat, ceea ce se realizeaza in fapt cu ajutorul bilantului patrimonial, conform schemei de principiu prezentate in figura nr. 1.1.:

Se observa ca egalitatea patrimoniala genereaza egalitatea bilantiera:

ACTIVE BILANTIERE = PASIVE BILANTIERE

Fluxurile patrimoniale

Dupa natura lor, fluxurile patrimoniale se clasifica in: fluxuri interpatrimoniale si fluxuri intrapatrimoniale:

1. Fluxurile interpatrimoniale care iau nastere intre patrimonii distincte, autonomizate, ca urmare a tranzactiilor de pe diferite segmente de piata, cum ar fi:

a) Piata de aprovizionare cu factori materiali de productie, respectiv cu: materii prime si materiale, combustibili, energie, mijloace de munca, utilitati si servicii productive etc.;

b) Piata de desfacere si comercializare a productiei fabricate, respectiv a produselor, lucrarilor si serviciilor care fac obiectul de activitate al firmei;

c) Piata fortei de munca, respectiv restructurarea si salarizarea personalului de diferite profesii si calificari necesar desfasurarii activitatii curente a firmei;

d) Piata monetara, financiara si valutara care consta in ansamblul tranzactiilor cu privire la acordarea si rambursarea de imprumuturi pe termen lung, mediu si scurt; formarea depozitelor bancare; operatiuni de schimb valutar etc.

La toate acestea se mai pot adauga si fluxurile interpatrimoniale fara echivalent, cum ar fi cele generate de plata impozitelor si taxelor fiscale, acordarea subventiilor pentru investitii, de exploatare sau de echilibru.

Fluxurile interpatrimoniale reprezinta relatiile firmei cu exteriorul sau si pot fi reprezentate schematic conform figurii nr. 1.2.:

Fluxurile reale sunt reprezentate de:

a) procurarile de imobilizari, stocuri, utilitati si servicii pentru productie, in cazul pietei de aprovizionare;

b) munca prestata de salariati, in cazul pietei fortei de munca;

c) livrarile de produse fabricate, lucrari executate si sevicii prestate, in cazul pietei de desfacere.

In mod similar, fluxurile monetare reprezinta:

a)      plata furnizorilor;

b)      plata muncii prestate;

c)      incasarea clientilor;

d)      primirea si rambursarea creditelor, precum si plata impozitelor si taxelor fiscale.

Deci, unul din obiectivele fundamentale ale contabilitatii este urmarirea si inregistrarea cronologica si sistematica a fluxurilor interpatrimoniale.

Furnizarea acestor informatii constituie un imperativ al transparentei activitatii firmelor si al lizibilitatii acesteia de catre ceilalti participanti la lumea afacerilor, absolut necesara orientarii acestora intr-o economie de piata concurentiala. Prin urmare, conducerea si organizarea unei contabilitati unitare, care sa furnizeze informatiile privind fluxurile interpatrimoniale, se impune in mod obiectiv, motiv pentru care este reglementata prin norme imperative si/sau recomandari, emanate de la organisme nationale si internationale cu atributii in domeniul normarii si armonizarii contabilitatii.

2. Fluxurile intrapatrimoniale care iau nastere intre componentele activelor si/sau pasivelor patrimoniale, schimband volumul si structura interna ale acestora, fara a avea o legatura directa cu piata, cum ar fi:

a) Consumul productiv, deprecierea economica ireversibila si deprecierea comerciala latenta (probabil reversibila) a diferitelor componente ale activelor patrimoniale. In momentul efectuarii, respectiv constatarii lor, genereaza o micsorare a volumului activelor patrimoniale si se concretizeaza, din punct de vedere economic, in cheltuieli;

b) Obtinerea unor componente ale activelor patrimoniale printr-un proces productiv-intern al firmei, care conduce la cresterea volumului activelor patrimoniale si se concretizeaza, din punct de vedere economic, in venituri;

c) Intr-un context mai putin abstract, de regula ca urmare a aplicarii unor dispozitii din cadrul diferitelor legislatii nationale, pot apare cazuri concrete de majorare, respectiv micsorare a unor elemente componente ale pasivelor patrimoniale, fara nici o legatura directa cu vreo tranzactie interpatrimoniala. Prin analogie inversa cu modificarile activelor patrimoniale, se poate considera ca in astfel de cazuri, cresterile de pasive patrimoniale se concretizeaza in cheltuieli, iar diminuarile de pasive patrimoniale in venituri.

Fluxurile intrapatrimoniale genereaza , in principiu , cheltuieli si venituri: cheltuielile reprezinta diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau de scaderi de valori ale activelor, ori cresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in reduceri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari. Veniturile reprezinta cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori descresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor.

Informatia privind nivelul si structura cheltuielilor si veniturilor, atat la nivelul firmei cat si mai ales, la nivelul analitic al fiecarui produs fabricat, lucrare executata si/sau serviciu prestat este deosebit de importanta pentru luarea in timp oportun a tuturor tipurilor de decizii care sa permita adaptabilitatea firmei la conditiile pietei concurentiale si contracararea factorilor perturbatori exogeni si endogenii firmei.

Cea mai mare parte a acestei informatii, in special a celei privind nivelul si structura cheltuielilor si veniturilor pe produse, lucrari si servicii, are un caracter confidential ca urmare a recunoasterii autonomiei decizionale a firmelor intr-o economie de piata concurentiala.

Fluxurile intrapatrimoniale strans interconectate cu cele interpatrimoniale, in special cu cele ce vizeaza pietele de aprovizionare cu factori de productie ( masini, utilaje, materii prime, materiale, servicii, forta de munca etc.) si pietele de desfacere (comercializare) a produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate pot fi reprezentate schematic in figura nr. 1.3.

Fluxurile intrapatrimoniale reale sun reprezentate de consumul de factori de productie si de livrarile produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate, iar fluxurile intrapatrimoniale informationale vizeaza formarea structurilor de venituri si cheltuieli la nivelul firmei, pe de o parte, iar pe alta parte, determinarea costurilor, preturilor de vanzare si rezultatelor analitice pe produse, lucrari si servicii.

Deci, un alt obiectiv important al contabilitatii este urmarirea si inregistrarea cronologica ti sistematica a fluxurilor intrapatrimoniale concretizate in cheltuieli si venituri.