Contabilitatea mijloacelor fixe

CONTABILITATEA MIJLOACELOR FIXE

Prin mijloc fix se intelege obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizeaza ca atare si indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

- are o valoarea de intrare mai mare decat limita stabilita prin hotarare a guvernului. Aceasta valoare se actualizeaza periodic in functie de indicele de inflatie. Pentru obiectele care sunt folosite in loturi, seturi sau care formeaza un singur corp, la incadrarea lor ca mijloace fixe se are in vedere valoarea intregului corp, lot sau set.

- are durata normala de utilizare mai mare de un an. Duratele normale de functionare, precum si clasificatia mijloacelor fixe se aproba prin Hotarare de Guvern. La determinarea lor se tine seama de parametrii tehnico-economici stabiliti de proiectanti si producatori prin cartile sau documentatiile tehnice ale mijloacelor fixe respective, precum si de efectele uzurii morale. Aceste durate se revizuiesc periodic, dar nu mai tarziu de 5 ani.

Considerate a se consuma neproductiv mijloacele fixe nu se amortizeaza. Acestea vor fi scoase din functiune dupa expirarea duratei normale de functionare. Scoaterea din functiune se poate face la propunerea institutiei publice respective, pe baza recomandarii comisiei de inventariere si evaluare a mijloacelor fixe catre institutia superioara din punct de vedere ierarhic. Organul ierarhic superior va inainta Guvernului o lista centralizata. Scoaterea mijloacelor fixe din evidentele contabile se poate realiza in baza unei hotarari de guvern.

Evidenta sintetica a mijloacelor fixe se realizeaza cu ajutorul Contului 01 -'Mijloace fixe si terenuri' defalcat pe sintetice de grad 2 si pe analitice de grad 1 in functie de natura si destinatia mijloacelor fixe.

Astfel, contul 01 'Mijloace fixe si terenuri' are functiune contabila de activ. In debitul contului se inregistreaza intrarile de mijloace fixe provenite din donatii, investitii, transfer de la alte institutii, preluari in contul creantelor, etc. In creditul contului se inregistreaza iesirile de mijloace fixe prin scoatere din functiune, transfer sau pe alte cai cu respectarea prevederilor legale. Soldul contului este debitor si ne indica valoarea de inventar a mijloacelor fixe existente in institutiile publice. Sursa de finantare a mijloacelor fixe la nivelul bilantului contabil este: Contul 310 intitulat -'Fondul mijloacelor fixe' este un cont de pasiv. Ca atare, in creditul contului se inregistreaza sursele mijloacelor fixe intrate in institutie prin dotare, investitii, transfer, precum si majorarea lor prin reevaluare, iar in debitul contului se inregistreaza diminuarea surselor ca urmare a scoaterii din functiune, transferului sau reevaluarii mijloacelor fixe. Soldul contului este creditor si reprezinta sursele proprii ale mijloacelor fixe.

1 OPERATIUNI PRIVIND INTRARILE DE MIJLOACE FIXE

De regula, intrarea mijloacelor fixe in patrimoniu se poate face:

- Prin achizitionare de la terti

Prin transfer

- Donatii

In mod obisnuit, la nivelul muzeului deosebim urmatoarele modalitati de iesire a mijloacelor fixe din patrimoniu:

Iesiri din patrimoniul muzeului prin transfer

Iesiri din patrimoniul muzeului prin casare

Monografia principalelor operatiuni privind inregistrarea in contabilitate a intrarilor si iesirilor de mijloace fixe:

Mijloace fixe achizitionat (Exemplul 3 - Investitii) se fac in baza Ordonantarii (Anexa 3 )

= - cu valoarea mijlocului fix achizitionat

Mijloace fixe Fondul mijloacelor fixe

Mijloace fixe constate plus la inventariere

= - cu valoarea mijloacelor fixe plus de inventar

Mijloace fixe Fondul mijloacelor fixe

Mijloace fixe rezultate din dezmembrarea altor mijloace fixe scoase din functiune

= - cu valoarea mijloacelor fixe rezultate
Mijloace fixe Fondul mijloacelor fixe

4. Scoaterea din functiune a mijloacelor fixe

310 = cu valoarea mijloacelor fixe scoase din functiune

Fondul mijloacelor fixe Mijloace fixe

Transferarea mijloacelor fixe la o alta unitate

= 013 - cu valoarea mijloacelor fixe transferate

Fondul mijloacelor fixe Mijloace fixe

Lipsuri de mijloace fixe la inventariere

310 = 013- cu valoarea mijloace fixe lipse la inventar

Fondul mijloacelor fixe Mijloace fixe

7. Sume trecute in sarcina persoanelor vinovate de lipsa mijloacelor fixe

= 231.03 - cu sumele trecute la debite
Debitori Retineri din salarii pentru terti

Incasarea sumelor datorate

= - cu sumele incasate

Casa Debitori

Depunerea sumelor incasate

= - cu sumele depuse

Disponibil pentru Casa investitii

CONTABILITATEA OPERATIUNILOR PRIVIND STOCURILE

Stocurile sunt definite de catre standardele internationale ca active detinute pentru a fi valorificate sau aflate in curs de productie, in vederea vanzarii sau aflate sub forma de materii prime sau materiale ce urmeaza a fi folosite.

1. Costul stocurilor reprezinta suma tuturor cheltuielilor aferente achizitionarii, prelucrarii pentru a le aduce in forma si locul necesar intreprinderii. Este utilizat pentru evaluarea stocurilor la intrare, iesire si inchiderea exercitiului.

2. Valoarea realizabila neta: pretul de vanzare estimat, care ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii - costurile estimate pentru finalizarea bunurilor sau pentru vanzare. Este utilizata pentru evaluarea stocurilor la inventar si la bilant.

3. Valoarea justa: suma la care stocurile pot fi tranzactionate de buna voie intre parti, aflate in cunostinta de cauza, in cazul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv; pentru valorificarea bunurilor vandute care se constituie ca venituri din exploatare.

Definitia data stocurilor de standardele internationale pun in evidenta 3 criterii de clasificare si delimitare:

• fizic: forma materiala sau nemateriala;
• destinatie: intrebuintarea stocurilor;
• faze ciclului de exploatare: aprovizionare, productie, desfacere.

Potrivit destinatiei stocurile sunt delimitate in structuri corespondente conturilor sintetice din clasa a treia.

In afara acestor criterii intreprinderea adopta su un al patrulea criteriu: locul de creare sau constituire a gestiunilor:

• stocuri aflate in depozitele intreprinderii;
• stocuri aflate la terti;
• stocuri in curs de aprovizionare.

In contabilitatea financiara sunt grupate dupa destinatie si dupa faza ciclului de exploatare si sunt identificate in planul de conturi general prin conturile sintetice din clasa 3.

In contabilitatea de gestiune stocurile sunt grupate dupa criteriile fizic si locul de creare a gestiunilor si sunt delimitate prin conturile analitice corespondente sortimentelor si gestiunilor.

In contabilitatea din Romania ambele structuri inf. (contabilitatea financiara si cea de gestiune a stocurilor) sunt realizate prin contabilitatea financiara din necesitatea de a asigura, deocamdata evidenta contractelor si evaluarea stocurilor printr-un sistem standardizat.

3 CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR

Evaluarea se face potrivit reglementarilor contabile la 4 momente distincte: intrare, iesire, inventar si la bilant.

1. Evaluarea la intrare: se face la valoarea de intrare, denumita valoare contabila sau cost istoric, identificat dupa caz cu costul de achizitie, de productie, valoarea de aport sau cea de utilitate.

Costul de achizitie = pretul de cumparare + taxele nerecuperabile aferente + taxe de transport, manipulare + alte costuri directe

Costul de productie = total cheltuieli directe (materii prime, salarii directe) + cheltuieli indirecte repartizate rational (cheltuieli comune ale sectiilor, stocurilor)

Atat in costul de achizitie, cat si in costul de productie pot fi incluse si costurile indatorarii (dobanzile) la imprumuturile pe termen lung primite pentru achizitionarea de stocuri.

Valoarea de aport = este valoarea stabilita de comisii de evaluare pentru stocurile aduse ca aport in natura la constituirea societatii sau la majorarea capitalului social.

Valoarea de utilitate = este valoarea atribuita stocurilor primite prin donatie, in mod gratuit

2. Evaluarea la iesire : se face in functie de posibilitatea de identificare a stocurilor in stocuri identificabile si stocuri fungibile (confundabile). In functie de cele doua categorii de stocuri sunt delimitate urmatoarele doua metode:

1. Metoda identificarii specifice: se aplica elementelor care fac obiectul unor comenzi distincte. Fiecare sortiment se individualizeaza atat la intrare, cat si la iesire dupa anumite criterii specifice. Metoda nu poate fi folosita atunci cand stocurile cuprind un numar mare de sortimente, deoarece exista riscul ca prin selectarea sortimentelor ramase in stoc sa se procedeze la aranjarea rezultatului financiar.
2. Metoda costului mediu ponderat, FIFO, LIFO si tehnici de aproximare a costului: preturi standard si preturi cu amanuntul.

1. Metoda costului mediu ponderat (CMP) - CMP se calculeaza ca raport intre valoarea stocului si cantitatea existenta in stoc. Poate fi determinat in 2 variante:

• CMP dupa fiecare intrare: CMP calculat ca raportul intre valoarea stocului rezultat din insumarea stocului initial cu valoarea operatiei de intrare. CMP se inmulteste cu cantitatea iesita pe destinatii pana in momentul in care are loc o noua intrare. Atunci se calculeaza un nou CMP.

Avantaj: metoda conduce la o determinare a costului stocurilor mai apropiata de realitate.

Dezavantaj: implica un volum mare de munca.

• CMP calculat o singura data (la finele lunii): in aceasta metoda in contul de stocuri in cursul lunii se contabilizeaza numai intrarile valoric si cantitativ. La finele lunii se calculeaza CMP raportand valoarea corespunzatoare stocului (stocul initial + valoare intrarilor) si cantitatea din stoc (cantitatea initiala + cantitatile intrate). CMP se inmulteste cu cantitatile iesite pe destinatii si se afla valoarea iesirilor.

Avantaj: este mai simpla in aplicare.

Dezavantaj: nu da posibilitatea cunoasterii situatiei gestionare a stocurilor in cursul lunii.

2. FIFO (primul lot intrat - primul lot iesit): metoda conduce la evaluarea iesirilor in ordinea in care au intrat. In conditii de inflatie metoda conduce la calcularea unor cheltuieli de exploatare mai mici, profit mai mare si impozit pe profit mai mare.
3. LIFO (ultimul lot intrat - primul lot iesit): potrivit acestei metode evaluarea iesirilor se face in ordinea inversa intrarii lor, cu consecinte inverse in conditii de inflatie

Nota: FIFO si LIFO sunt metode de epuizare a stocurilor

Exemplu: Consideram urmatoarele date pentru materia prima X

• stoc initial - 1.01.n: 200 buc. * 10 lei/ buc.
• intrari - la 10.01.n: 300 buc. * 15 lei/buc.

- la 20.01.n: 100 buc. * 17 lei/buc.

• iesiri - la 15.01.n: 400 buc.

- la 25.01.n: 150 buc

3. Evaluarea stocurilor la inventar se face la valoarea realizabila neta (o valoare estimata).
4. Evaluarea la bilant stocurile sunt evaluate si inscrise la cea mai mica valoare dintre valoarea contabila (cost) si valoarea de inventar (valoarea realizabila neta). Daca la inventar valoarea contabila este mai mare decat valoarea contabila neta minusul de valoare reprezinta depreciere si se contabilizeaza ca provizion. Plusurile nu se contabilizeaza. Cea mai mica dintre cele doua valori se numeste valoarea contabila neta.

Exemplu: in contul 301 costul materiilor prime la 31. 12 este de 100 lei, daca la inventar valoarea realizabila neta este de 80 lei, adica o depreciere de 20 lei, in bilant se trece cu 80 lei si va aparea 301 - 391 (100 - 20 = 80 lei)

III. Fluxul real a stocurilor conduce aparent la tratarea mai intai a cheltuielilor si apoi a veniturilor. Unul dintre principiile contabilitatii general admise "Principul conectarii cheltuielilor cu veniturile" spune ca, cheltuielile urmeaza veniturile.

Recunoasterea stocurilor drept venituri: veniturile sunt cresteri ale avantajelor economice, inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor sau de diminuari ale datoriilor.