Comparatii intre Directivele europene si IAS: principiile contabile, situatiile financiare si metoda procentului realizat

Comparatii intre Directivele europene si IAS: principiile contabile, situatiile financiare si metoda procentului realizat

Principiile contabile in Directive si IAS-uri

Principiul prudentei si conceptul realizarii

Documentul-cadru al IASC, in paragraful 37, stipuleaza ca "prudenta reprezinta introducerea unui grad de precautie in exercitarea rationamentelor necesare pentru efectuarea estimarilor necesare in conditii de incertitudine, astfel incat activele sau veniturile sa nu fie supraevaluate, iar pasivele sau cheltuielile sa nu fie subevaluate. Cu toate acestea, exercitarea prudentei nu permite, de exemplu, crearea unor rezerve ascunse sau a unor provizioane excesive, subevaluarea deliberata a activelor sau veniturilor sau supraevaluarea deliberata a pasivelor sau cheltuielilor, deoarece situatiile financiare nu ar mai fi neutre si, prin urmare, nu ar mai avea calitatea de a fi credibile".

IAS 1, in paragraful 20, precizeaza ca politicile contabile ale intreprinderii trebuie sa fie selectate si aplicate de conducere in asa fel incat situatiile financiare sa respecte cerintele Standardelor Contabile Internationale aplicabile si ale Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Contabile. Cand nu exista asemenea cerinte, conducerea trebuie sa dezvolte politici care sa asigure ca situatiile financiare ofera informatii:

relevante pentru luarea deciziilor de catre utilizatori;

credibile in sensul ca:

prezinta corect rezultatele si pozitia financiara a intreprinderii;

reflecta substanta economica a evenimentelor si tranzactiilor (nu doar sub aspect legal);

sunt neutre;

sunt prudente;

sunt complete.

Directivele contabile europene

Art.31.1 din Directiva a IV-a prevede ca evaluarea trebuie facuta pe baza prudentiala si ca:

trebuie incluse doar profiturile realizate pana la data intocmirii bilantului;

trebuie luate in considerare toate pasivele probabile si pierderile potentiale din anul financiar respectiv sau ale anului precedent chiar daca acestea apar numai intre data bilantului si data la care acesta este publicat.

Ca interpretari ale prudentei putem mentiona ca in unele state membre ale UE cum ar fi Austria, Germania, Luxemburg intelegerea prudentei ca un principiu care prevaleaza asupra tuturor celorlalte principii se bazeaza pe interpretarea Directivei a IV-a.

Tarile anglo-saxone situeaza prudenta printre cele cateva caracteristici calitative care fac ca informatia oferita de situatiile financiare sa fie folositoare utilizatorilor. (vezi Documentul Forumului Contabil Consultativ, 1996, paragraful 9; Studiul comparativ al FEE asupra Cadrului conceptual european, 1997)

Diferentele majore apar din intelegerea diferita a momentului realizarii. In concluzie, diferentele de interpretare ale principiului prudentei rezulta din variatia obiectivelor raportarilor financiare si ale rolului situatiilor financiare de la o tara la alta.

Principiul prudentei este precizat in articolul 31.1 al Directivei a IV-a in vederea respectarii conceptului mentinerii capitalului, dar nu exista alta definitie pentru principiul prudentei. Totusi, anumite prevederi sunt legate de principiul prudentei.

In IAS 1 revizuit, paragraful 20, conceptul prudentei este prezentat printre politicile contabile ca o descriere a cerintei de credibilitate, deci ar trebui sa fie la acelasi nivel cu principiul materialitatii, de exemplu.

Conform principiului realizarii din art.31 al Directivei a IV-a doar profiturile obtinute inregistrate la data intocmirii bilantului pot fi incluse, ceea ce reflecta interpretarea principiului realizarii. Exista totusi problema de a decide cand este realizat un profit si cand poate fi inregistrat in contul de profit si pierderi, iar o interpretare globala a termenului de profituri obtinute este greu de gasit.

Principiul prioritatii realitatii economice asupra formei juridice

In acest caz, problema esentiala este in ce masura principiul substance over form poate fi aplicat tuturor tranzactiilor conform Directivelor europene.

Cadrul IASC stipuleaza, in paragraful 35, ca, pentru ca informatiile sa reprezinte corect tranzactiile, este necesar ca ele sa fie contabilizate si prezentate conform substantei lor si realitatii economice, nu doar cu forma legala. Insa nu intotdeauna substanta tranzactiilor este conforma cu cea care rezulta din forma legala.

IAS 1, paragraful 20, subliniaza ca trebuie selectate, de catre conducere, politicile contabile adecvate pentru ca situatiile financiare sa respecte in totalitate cerintele Standardelor Contabile Internationale aplicabile si ale Comitetului pentru Interpretarea Standardelor Contabile. Daca nu exista astfel de cerinte, politicile trebuie alese astfel incat situatiile financiare sa ofere informatii relevante si credibile.

IAS 17, paragraful 7, precizeaza ca daca o vanzare sau o tranzactie de lease-back duce la un contract de inchiriere, orice exces al sumelor ce provin din vanzarea activelor nu trebuie inregistrat drept venit in situatiile financiare ale vanzatorului-inchiriator. In cazul in care excesul ar fi inregistrat, acesta trebuie esalonat si amortizat pe durata inchirierii.

Principiul substance over form nu este tratat in Directive, insa respectarea principiului imaginii fidele si corecte cere aplicarea principiului prioritatii realitatii economice asupra formei juridice. Comisia si Comitetul de Contact nu au abordat problema, ceea ce ni se pare putin ciudat!

In statele membre problemele legate de inchirieri sunt tratate diferit, insa in toate tarile exista elemente ale principiului substance over form. (vezi Studiul FEE, p.35) Directivele nu interzic companiilor sa foloseasca acest principiu, chiar daca nu il exprima explicit. Consideram ca acest principiu ar trebui integrat in Directive in special pentru a incerca o armonizare intre drept si contabilitate.