Costul ciclului de viata

Costul ciclului de viata

Unul dintre atributele managerului este si acela legat de control asupra operatiunilor, proceselor, activitatilor, un control asupra costurilor. A controla costurile constituie o problema primordiala pentru toti factorii de raspundere, pentru toti managerii de la nivelurile organizatorice.

Contabilitatea de gestiune se constituie intr-un sistem informational. Acesta isi atinge scopurile daca rezultatele oferite sunt adecvate obiectivelor si nevoilor formulate de utilizatorii sai. Sistemul informational al costurilor poate oferi decidentilor costul cel mai bun, cel mai adecvat problemelor de gestiune ce trebuie rezolvate.

Cel mai bun cost nu e neaparat costul cel mai scazut, ci acel cost ce survine in locul si la momentul oportun. Costul acesta ofera precizia dorita de utilizator. Analiza si inregistrarea data cu privire la activitatea desfasurata reprezinta doar o latura a contabilitatii de gestiune. Managerii indiferent de nivelul la care se situeaza sunt preocupati si de costurile ce vor aparea in viitor sau de cele neasteptate, nivelul costurilor stand la baza deciziilor de productie, dar si a unor politici de preturi.

Necesitatea gestionarii produselor, lucrarilor, serviciilor din punct de vedere strategic are la baza faptul ca toate acestea sunt procese urmare a eforturilor din toate fazele de pe intreaga durata a produselor, lucrarilor, serviciilor (concepere, lansare fabricatie, abandonarea fabricatiei).

Productia reprezinta practic, baza unei gestiuni a ciclului de viata. Are loc angajarea de resurse si se efectueaza alegeri tehnice pe mai multi ani. Optimizarea performantelor se reduce la optimizarea ciclului de viata ce devine obiect de gestiune.

Gestiunea ciclului de viata al unui produs presupune:

1.     integrarea fazelor ciclului de viata pentru pilotajul intreprinderii.

2.     gestionarea impactului economic prin simulari (cost, termen, calitate atat din amonte spre aval, de la conceptie la realizare).

3.     gestionarea fazelor tranzitorii: lansare in fabricatie sau abandonarea productiei.

Conceptul privind costul productiei pe baza ciclului de viata life circle costing LCC, consta in acumularea costurilor activitatilor care survin in cursul intregului ciclu de viata al unui produs de la conceperea sa pana la abandonarea lui de producator respectiv de consumator.

LCC a fost initial specifica gestiunii proiectelor. Ulterior s-a extins si in activitatea de productie, vanzare, etc. Necesitatea aplicarii LCC este data de doua mari aspecte

I. Viziunea asupra intregului ciclu de viata al produsului, viziune ce ofera informatii despre cost.

II. Imposibilitatea compararii intr-un an a unui produs nou cu un produs aflat in faza de maturitate ceea ce face imposibila gestiunea productiei utilizand instrumente traditionale.

LCC reprezinta un angajament al entitatii fata de clientii ei si ofera posibilitatea respectarii acestui angajament pe toata durata ciclului de viata al produsului oferind informatii despre activitatile si resursele necesare.

LCC este acela ce ajuta la identificarea costurilor de mediu si la gestionarea acestora. Aparitia LCC permite managerului atat sa administreze costurile determinate in entitate de propriile produse cat si sa administreze costurile pe care le genereaza la clienti.

Administrarea costurilor determina

Ø Calcularea si optimizarea unui cost complet inaintea luarii deciziei de lansare in fabricatie a produselor respective.

Ø Analiza evolutiei costurilor pe parcursul ciclului de viata.

Administrarea costurilor pe care le genereaza la clienti va permite entitatii sa-si examineze produsele din punct de vedere al consumatorului. Produsul nu mai este privit ca o sursa de venituri ci ca obiect generator de costuri viitoare din momentul parasirii intreprinderii.

In practica, majoritatea costurilor ciclului de viata sunt costuri angajate la proiectarea produselor, realizarea prototipului, programarea si proiectarea procesului de fabricatie, achizitionarea de echipamente. Aceasta e impusa de necesitatea de a asigura un control strict in faza de proiect pentru ca majoritatea costurilor raman neschimbate din acel moment.

Sistemul informational contabil are menirea de a calcula/estima exact costul noului produs, controlul costurilor produsului in ciclul de viata dar si monitorizarea cheltuielilor efectuate si asumate in etapele de inceput ale ciclului de viata al produsului.

LCC este foarte util mai ales in mediile in care exista un nivel ridicat al cheltuielilor de planificare si dezvoltare sau unde rata abandonului este ridicata.

LCC asigura o buna vizibilitate din punct de vedere contabil asupra costului de productie si asupra celui de mediu ajutand astfel managerii in luarea deciziilor, in intelegerea consecintelor fabricatiei produsului cat si in identificarea domeniilor in care eforturile de reducere a costurilor sunt dezirabile (chiar 80%).

Target Costing

Target Costing (costuri tinta) – metoda ce isi are originea in Japonia – urmareste sa afle un cost tinta maxim admisibil pornind de la prospectarea pietei inainte ca produsul sa fie proiectat si introdus in fabricatie.

Proiectarea cauta sa se incadreze in costurile tinta ce sunt determinate de o serie de factori externi de pe piata. Marketingul trebuie sa fixeze un pret tinta la care entitatea sa obtina un segment de piata dorit si un volum de vanzari produse. Din acest pret tinta se deduce o marja de profit dorita pentru a se determina costul tinta maxim permis pentru un produs. Acesta este un cost care pe termen lung trebuie sa fie atins.

Pv Ccc + profit

Target Costing este orientat spre analiza functionala a raportului valoare pret profit/cost. Trasaturi ale Target Costing

ü Se mentine pe parcursul intregului ciclu de viata al produsului.

ü Pune accent asupra costurilor din faza de dezvoltare-proiectare a produsului.

ü Se bazeaza si foloseste informatii de preturi dinspre piata si pleaca de la informatii de costuri spre piata.

ü Se bazeaza pe o bugetare a functiilor produsului.

ü Baza de evaluare o reprezinta costurile complete.

Target Costing se bazeaza pe regula potrivit careia piata dicteaza preturile de vanzare si nu costurile entitatii.

In aplicarea metodei Target Costing se parcurg urmatoarele etape de lucru

1)     Fixarea pretului tinta.

2)     Fixarea marjei profitului tinta.

3)     Stabilirea costului tinta.

1) Fixarea pretului tinta. Prin studiul pietei si avand in vedere intreaga durata a ciclului, pretul tinta are o determinare strategica, un caracter dinamic. Acesta capata mai multe forme si niveluri in functie de segmentele de piata dorite de intreprindere dai si evolutia in timp a cererii si ofertei.

2) Fixarea marjei profitului tinta. Avand in vedere strategia entitatii pe termen mediu si portofoliul ei de produse la acel orizont, marja tinta va oscila in mod egal pe durata ciclului de viata al produselor, se are in vedere rentabilitatea asteptata pe mai multe ipoteze privind volumul desfacerilor.

3) Stabilirea costului tinta. Prin deducerea din pretul pietei a profitului dorit obtinem costul tinta. Acesta nu se determina la un nivel global ci analitic pe feluri de costuri tinta partiale in functie de componentele subansamblele produsului. Pentru a descompune acest cost tinta pot fi folosite metode ca descompunerea organica si descompunerea functionala.

Descompunerea organica e o metoda ce consta in atribuirea costului tinta, subansamblelor organice, apoi compunerea produsului, tinand cont de structura sa fizica.

Descompunerea functionala se bazeaza pe analiza produsului tinand cont de nevoile repetate ale clientului. Fiecare functie reprezinta o nevoie a clientului ce trebuie sa o satisfaca produsul. Astfel trebuie facuta o optimizare a relatiei valoare-cost tradusa prin capacitatea entitatii de a realiza produsul cerut cu functionalitati precise tinand seama de costurile tinta.

Forme ale evaluarii costurilor tinta:

1. evaluarea costului admisibil/acceptabil, exprima costul calculat ca diferenta intre pretul de vanzare si marja dorita.
2. evaluarea costului tinta tinand seama de posibilitatea de miscare progresiva a cursului fazelor industriale datorita programului de reducere a costurilor in timp. Costul tinta se determina pe baza relatiei:

cost tinta = cost admisibil + cost de reducere si optimizare.

3. evaluarea costului estimate exprima costul complet unitary, calculate pe baza datelor din contabilitate (perfectionarea produselor existente) sau proiectare (proiectare de noi produse).

Costul estimat e construit pe toata durata ciclului de viata al produselor. Pentru a estima un cost, literatura de specialitate recomanda

metoda corelatiei (analogica).

metoda parametrilor.

metoda analitica. 

Metoda corelatiei este singura metoda care poate fi luata in considerare in stadiul initial. Aceasta presupune compararea produselor existente si retinerea celor mai semnificative puncte pe baza carora se pot face analogii.

Metoda parametrilor solicita accesul la o baza de date construita pe experientele trecute si pe un anumit domeniu. In situatia in care nu se dispune de informatii tehnice despre produse, atunci pot fi luate in considerare tabele de costuri, metode ce stabilesc o legatura statistica intre parametrii tehnici si costuri.

Metoda analitica presupune o cunoastere detaliata a produselor, cifrelor si conditiilor viitoare de realizare: timpi masina, ore ansamblare etc.

Metoda Target Costing se inscrie intr-un demers managerial strategic al produselor, in care purtatorul de costuri este analizat pe toata durata ciclului sau de viata cu accentul deosebit pe faza de conceptie. Obiectivul urmarit in metoda Target Costing poate fi formulat: “imbunatatirea situatiei rezultatelor legate de produse printr-o reducere a costurilor standard in directia unor costuri tinta conform cu situatia concurentiala”.

Entitatile trebuie sa fie inovative si flexibile capabile sa obtina produse cu ciclu scurt de viata, oferind o varietate mai mare de produse in timp ce mentin sau reduc costurile. Se urmareste si reducerea perioadei de reparatie masini si utilaje, reducerea stocurilor, pentru o mai mare flexibilitate a productiei.