Asigurarea intangibilitatii locului faptei si luarea masurilor de conservare a urmelor si mijloacelor de proba

Asigurarea intangibilitatii locului faptei si luarea masurilor de conservare a urmelor si mijloacelor de proba

Asigurarea intangibilitatii locului faptei si luarea tuturor masurilor pentru a nu se modifica pozitia obiectelor, este deosebit de importanta, cu atat mai mult cu cat se diminueaza posibilitatea modificarii aspectului initial lasat de catre faptuitor dupa ce a desavarsit activitatea infractionala. Atingerea unor obiecte sau modificarea pozitiei altora, este total contraindicata si nu trebuie acceptata de catre organele sosite primele la fata locului, decat in cazuri extreme, cand situatia o impune cu necesitate pentru salvarea victimelor, sau pentru limitarea efectelor unei infractiuni, care pot constitui pericole importante pentru viata, sanatatea sau integritatea corporeala a altor persoane.

Mentinerea aspectului initial al locului faptei si luarea tuturor masurilor pentru conservarea urmelor sunt determinante pentru evitarea unor actiuni distructive a factorilor subiectivi (patrunderea in acel loc a unor persoane), precum si a interventiei factorilor obiectivi (naturali, atmosferici).

Urmele si mijloacele de proba de la locul faptei pot fi distruse, deteriorate si modificate de interventia unor factori atmosferici ca ploaia, ninsoarea, vantul, dar, actiunea acestor factori poate fi anihilata, sau in orice caz mult diminuata, astfel incat fata locului sa nu sufere modificari de natura a compromite rezultatul cercetarii

Protejarea urmelor formate in locuri deschise, expuse primejdiei distrugerii sau degradarii provocate de interventia factorilor atmosferici se realizeaza prin fotografierea neantarziata a acestora, masura ce va fi urmata de acoperirea urmelor cu diferite obiecte sau materiale gasite in zona: hartii, panze, cutii, ladite, cartoane, folii de plastic.

Avand in vedere primejdia schimbarii aspectului locului infractiunii datorita interventiei unor persoane, se impune izolarea locului ce conserva urme ale savarsirii faptei si indepartarea tuturor acelora a caror prezenta nu este justificata de interesele cercetarii, precum si interzicerea accesului oricarei persoane ce ar incerca sa patrunda la locul faptei.

Accesul la locul savarsirii infractiunii este limitat nu numai persoanelor ce nu au legatura cu cauza cercetata, ci si persoanelor ce exercita atributii ale organelor judiciare, altele decat organele judiciare si specialistii ce alcatuiesc echipa de cercetare la fata locului.

Patrunderea pe locul ce conserva urmele infractiunii a unor persoane care in mod intamplator s-au aflat in acel loc in momentul comiterii infractiunii; persoanele sosite dupa acest moment atrase de fapta savarsita - asa numitul ,,val al curiosilor", al amatorilor de senzatii, persoane apropiate victimei, faptuitorului sau complicii acestuia si insasi organele judiciare - pot avea drept consecinta distrugerea, degradarea sau modificarea unor urme sau mijloace materiale de proba, deplasarea unor obiecte, modificarea sau schimbarea infatisarii acestora, astfel incat fata locului poate dobandi o cu totul alta configuratie in urma interventiei factorilor subiectivi.

Asa s-a intamplat in luna iunie cand in Municipiul Arad L.B. a fost gasit mort prin impuscare in propria locuinta iar primii sesizati au fost agentii de la Politia Municipiului Arad. Acestia au anuntat Politia Judetului Arad si procurorul criminalist de la Parchetul de pe langa Tribunalul Arad.

L.B. era cunoscut ca facand parte din lumea interlopa a Aradului care se ocupa cu schimbul valutar, nu numai pe plan national, avand o retea in mai multe orase, ci si pe plan international.

Pana la constituirea echipei de cercetare si deplasarea acesteia la locul faptei, casa in care se gasea cadavrul a fost pazita de mai multi agenti de ordine din cadrul Politiei Municipiului Arad. Unul dintre acestia curios de sumele de bani si mobilierul aflat in locuinta victimei a intrat in prima camera si din dorinta de a nu calca peste petele de sange, a pus piciorul stang pe o canapea din apropiere, a privit in jur iar apoi a iesit in curte. Nu a observat ca urma pantofului a ramas impregnata pe plusul canapelei si nu a comunicat nimanui aceasta imprejurare.

Abia dupa o saptamana dupa ce verificarea acelei urme incurca toate versiunile formulate de catre procuror, necoroborandu-se cu alte probe, subofiterul a recunoscut ca urma ii apartine si a relatat imprejurarile in care s-a produs.[3]

De aceea, potrivit Instructiunilor Ministerului de Interne nr.89/1990, privind cercetarea la fata locului de catre unitatile si subunitatile de politie art.16, prevede ca - ,,se interzice intrarea in locul savarsirii infractiunii a ofiterilor si subofiterilor de politie, precum si a oricaror altor persoane, indiferent de grad, functie sau calitate daca nu au sarcini in legatura cu cercetarea la fata locului sau cu salvarea victimelor".

Anumite consecinte ale infractiunii, sau anumite circumstante in care aceasta a fost comisa, au prin natura lucrurilor o existenta limitata in timp ori sunt susceptibile a fi modificate ca urmare a curgerii timpului. De aceea, acestea se vor consemna, sau preciza prin mijloace adecvate acestor circumstante importante si de natura a contribui sa solutioneze sau la solutionarea unor aspecte privind savarsirea infractiunii.

Astfel, se impune consemnarea mirosurilor caracteristice constatate la locul faptei (exemple tot mai numeroase fiind oferite de mortile violente produse in locuinta prin asfixiere cu gaze naturale sau cu monoxid de carbon in cazul sobelor defecte), temperatura mediului ambiant (a interioarelor), starea timpului, natura si intensitatea luminii (deosebit de importanta in cazul accidentelor de circulatie) si altor consecinte sau fenomene asemanatoare expuse, odata cu trecerea timpului, degradarii sau modificarilor.

Uneori in practica mirosul perceput la locul faptei poate reprezenta chiar un indiciu asupra identitatii persoanei. Fiecare individ prezinta un miros propriu rezultat din amestecul transpiratiei diverselor parti ale corpului (palme, picioare), cele produse de imbolnaviri (stomac, rinichi, pancreas), mirosuri profesionale la locul de munca, mirosul alimentelor ingerate etc. Mirosul individual al fiecarei persoane nu poate fi distrus intentionat, sau impiedicat sa apara. Consemnarea acestor mirosuri este deosebit de importanta, intrucat cu ajutorul cainilor special dresati poate fi detectat purtatorul acelui miros.[6]