CONSIDERATII GENERALE PRIVIND FURTURILE DIN AUTOVEHICULE

SECTIUNEA I Periculozitatea sociala si imprejurarile favorizatoare

Infractiunile de furt din autovehicule prezinta un pericol social destul de ridicat atat prin lezarea relatiilor sociale privind proprietatea particulara cat si proprietatea publica.

In primul rand frecventa mare cu care sunt savarsite aceste fapte antisociale, cunoscand o tendinta de crestere, creeaza o stare de nesiguranta in randul cetatenilor, mai ales al celor care poseda bunuri ce formeaza obiectul spre care se indreapta activitatea infractorilor.

Ponderea furturilor din autovehicule o detin cele din autoturismele proprietate personala, insa, in ultima perioada de timp, atentia infractorilor a fost atrasa si de autovehiculele proprietatea agentilor economici cu capital de stat, privat sau mixt cu care se transporta diferite bunuri si valori.

In numeroase cazuri se aduc pagube materiale nu numai prin sustragerea bunurilor care se afla in interior dar si prin distrugerea unor parti componente ale autovehiculelor in cauza. Altfel, dupa cum se va vedea, cand vor fi prezentate modurile de operare, in situatiile in care infractorii nu folosesc chei potrivite, recurg la spargerea parbrizelor, fortarea usilor, ceea ce duce, in mod implicit, la crearea unor pagube prin distrugere, ceea ce schimba incadrarea juridica fiind vorba de un concurs de infractiuni.[1]

Din analiza starii infractionale pe linie de furturi din autovehicule reiese ca cele mai frecvente fapte de acest gen se savarsesc in mediul urban, iar autorii fac parte in general din categoria 'minori si tineret'.

Cu   privire la timpul de savarsire a infractiunilor, se constata ca acestea se comit atat noaptea cat si ziua, in functie de imprejurarile care permit autorilor sa actioneze.

La savarsirea infractiunilor, autorii folosesc procedeele dintre cele mai diferite, in functie de loc, timp si bunul vizat. De regula, infractorii ce savarsesc astfel de infractiuni sunt mai putini constanti in folosirea unui mod de operare sau altul. Acest lucru este demn de luat in seama pentru ca in evidentele de politie trebuie mentionate toate modurile de operare folosite pentru ca astfel sa se asigure o utilitate maxima in exploatarea evidentelor acestora de catre ofiterii operativi.

Savarsirea infractiunilor de furt din autovehicule este favorizata de urmatoarele conditii sau imprejurari:[2]

. Existenta garajelor proprietate particulara in numar foarte limitat;

. Lipsa unor locuri de parcare cu paza organizata;

. Existenta unor locuri de parcare izolate, neiluminate;

. Usurinta cu care unii posesori trateaza problema lasarii in autovehicule a unor obiecte de valoare;

. Existenta unor sisteme de inchidere a autoturismelor ineficiente;

. Neglijenta unor posesori de a lasa autovehiculul neasigurat sau de a nu remedia defectiunile sistemului de inchidere;

. Posibilitatea infractorilor de a se deplasa rapid de la fata locului prin   folosirea autoturismelor;

. Sistemul de paza generala nu poate asigura paza tuturor locurilor unde se parcheaza autovehicule;

. Lipsuri in organizarea activitatii de prevenire a infractiunilor si descoperirea autorilor, desfasurata de politia judiciara;

. Neasigurarea autovehiculelor cu sisteme de alarma.

Sectiunea 2 Moduri de operare folosite de infractori

In sensul O.U.G nr. 195/2002, privind circulatia pe drumurile publice, prin autovehicul se intelege orice vehicul prevazut cu un dispozitiv mecanic de propulsie care se deplaseaza prin mijloace proprii si care circula in mod obisnuit pe drumurile publice, servind la transportul de persoane sau de bunuri si la efectuarea unor lucrari.

Practica organelor de politie a demonstrat ca infractorii au furat bunuri din diverse tipuri de autovehicule: autoturisme, autocamioane, autobasculante, autospeciale, autovehicule cu care se transporta marfa.[3] De asemenea, atunci cand s-au furat anumite parti componente ale autovehiculului, au fost vizate modele si tipuri de autoturisme ale caror subansamble nu se gasesc sau se vand la preturi mari. In afara celor mentionate mai sus, infractorii vizeaza si motocicletele, motoretele, tractoarele, autobuze pe care, nu de putine ori le dezmembreaza pentru vinderea pieselor. Totusi, din datele statistice referitoare la infractiunile care fac temei rezulta ca ponderea o detin furturile din autoturisme.

Cele mai frecvente moduri de operare, folosite de infractori la furturile din autovehicule sunt urmatoarele:

. Fortarea incuietorilor usilor autovehiculelor prin folosirea fortei fizice. Procedeul este folosit in cazul tipurilor de autoturisme cu sisteme de incuietori ineficiente din care fac parte si Dacia 1300, 1310 etc., ale caror portbagaje au un sistem de inchidere care cedeaza foarte usor la fortarea acestora prin forta fizica;

Instrumentul cel mai des folosit este "Teul" (foto1) si de obicei are ca urmare distrugerea in totalitate a mecanismului interior de inchidere (foto2).

Foto 1. - "Teul"

Foto 2. - Sistem de inchidere fortat

. Fortarea usilor cu ajutorul unor instrumente pregatite din timp in acest scop. De exemplu, folosind instrumental cunoscut sub denumirea de 'picior de caprioara' infractorii ridica usa autoturismului Dacia 1300, 1310 etc. pana cand sare clama de la broasca din locas. De mentionat este faptul ca dupa folosirea acestui instrument usa se reinchide normal;

. Deschiderea usilor autovehiculelor cu ajutorul unor chei potrivite (foto 3) sau a unor lamele. Infractorii care folosesc acest mod de operare isi alcatuiesc seturi de chei pentru diferite tipuri de autovehicule sau pentru un anumit tip de autovehicul. In acest caz se poate vorbi de o anume specializare a unor infractori pe linia savarsirii de furturi din anumite tipuri de autovehicule;

Foto 3. - Chei potrivite

. Fortarea, cu ajutorul unor surubelnite sau sarme din otel a geamului deflector sau a celui glisant, dupa care se deblocheaza portiera. Din studiul starii infractionale rezulta ca este unul din cele mai uzitate procedee;

Fortarea cadrului superior al usilor din fata ale autoturismelor ce sustin geamurile glisante urmarindu-se formarea unei distante care sa permita deblocarea portierelor.

Se foloseste un instrument numit "parghie" (foto 4) observandu-se ca se aplica de cele mai multe ori in cazul autoturismelor marca Daewoo si Dacia (foto 5).

Foto 4. - Parghie

Foto 5. - Portiera fortata prin indoirea ramei geamului glisant

. Spargerea geamurilor laterale, parbrizului sau a lunetei cu ajutorul unor obiecte contondente (piatra, ciocan, bara de metal etc.) amortizand zgomotul prin lipirea de hartie, carton. De asemenea, infractorii se folosesc in amortizarea zgomotului de trecerea prin apropiere a unor autovehicule grele, basculante, trailere, tramvaie etc. sau savarsesc infractiunea pe timp de ploaie torentiala insotita de descarcari electrice;

Scoaterea parbrizelor sau lunetei din garniturile de cauciuc cu ajutorul unor sarme etc.;

In ultima perioada s-a constatat ca faptuitorii folosesc pentru spargerea geamurilor bugati din ceramica (foto 6) de la bujii care sunt utilizate prin aruncarea puternica si nu produc niciun fel de zgomot.

Foto 6. - Bucati din ceramica aflata in componenta bujiilor

. Furtul din autovehiculele lasate neasigurate. Procedeul este folosit mai ales la autovehiculele mari - autobuze, autospeciale, autocamioane, autobasculante­ care, de multe ori, prezinta defectiuni la sistemele de inchidere a usilor, neremediate la timp.[4]

Un mod de operare complex semnalat in ultimii ani si folosit cu preponderenta in marile aglomerari urbane consta in urmarirea victimelor in scopul sustragerii unor sume bani sau bunuri de mare valoare cand se stie cu siguranta ca acestea sunt in autoturism.

In aceste cazuri faptuitorii inteapa o anvelopa (foto 7), iar in momentul in care conducatorul coboara din masina sa schimbe roata, sustrag bunurile din masina.

Foto 7. - Anvelopa cu urma de taiere

Furtul bunurilor din autovehicule, folosind unul din procedeele prezentate mai sus, dupa ce acestea au fost conduse, (impinse sau cu motorul pornit) de infractori in alte locuri izolate, intunecoase.

. Furtul unor parti componente ale autovehiculelor: roti, prelate, faruri, oglinzi retrovizoare, stergatoare de parbriz, bobine, dinamuri, alternatoare, aparate de bord, benzina, stopuri, baterii etc. In general, pentru savarsirea unor astfel de furturi, infractorii aleg autovehicule parcate in locuri izolate, intunecoase sau le conduc in aceste locuri, dar nu se exclude actionarea chiar in locuri publice.

Din analiza modurilor de operare folosite de infractori la furturile din autovehicule se desprind cateva concluzii:

. Infractorii studiaza locul unde se afla parcate autovehiculele, pentru a gasi imprejurari favorabile de care se pot folosi;

▪Infractorii recurg, de cele mai multe ori, la o observare atenta, anterioara furtului, privind existenta in autovehicul a bunurilor care-i intereseaza: aparate radio, casetofoane, huse din blana, obiecte de imbracaminte, genti, posete;

. Infractorii stabilesc si studiaza locuri izolate, intunecoase, unde pot conduce autovehiculele in vederea furtului unor parti componente sau bunuri;

▪ Specializarea unor infractori pe furtul din anumite tipuri de autovehicule si localizarea acestora in anumite zone, sens in care isi asigura instrumentele necesare;

. Folosirea, dupa savarsirea infractiunii, a unor mijloace de transport rapide: autoturisme, motorete, motociclete proprietate personala sau furate, precum si autoturisme getax sau taxiuri particulare;

. Savarsirea furturilor in mod individual sau organizarea in grup;

. Savarsirea furturilor in localitatea de domiciliu sau deplasarea in alte localitati cu scopul de a fura.

De remarcat ca infractorii si-au indreptat atentia din ce in ce mai mult si asupra autovehiculelor proprietate a unor cetateni straini, parcate in jurul hotelurilor sau in alte locuri.[5] Evident ca infractorii folosesc la savarsirea furturilor modurile de operare prezentate mai sus insa, in functie de imprejurari, dau dovada de inventivitate si mult curaj, recurgand la unele noi metode:

. Atragerea cetateanului in discutie, la o oarecare distanta, in timp ce alti membri ai grupului de infractori fura din autovehiculul ramas cu usile neincuiate;

▪Sub diverse motive (conducerea la hotel, la un magazin etc.), infractorul urca in autovehicul iar pe parcurs solicita oprirea, ocazie in care coboara si dispare cu obiectele ce se aflau in imediata sa apropiere (posete, casetofoane, radiouri etc.);

. Prostituatele sau alte elemente din grupul de infractori cer cetateanului strain sa parcheze autoturismul mai departe de locuinta, sub motivul de a nu fi vazuti de vecini, timp in care alte persoane din anturajul prostituatei savarseste furtul de bunuri din interiorul autoturismului.

Legat de modurile de operare folosite de infractori in savarsirea furturilor din autovehicule se impune a fi cunoscute si modalitatile de valorificare a produsului infractiunii. [6]

In acest sens distingem urmatoarele aspecte:

. Valorificarea integrala a bunului, asa cum a fost luat din posesia victimei, bunuri de vestimentatie, prelata, radio-casetofonul etc.;

. Valorificarea unor parti componente de la autovehicule (roti, dinamuri, cauciucuri, jenti etc.);

. Infractorii echipeaza autovehiculele proprii cu piese furate de la altele si apoi le vand pe cele inlocuite;

. Obiectele furate din autovehicule se valorifica cu multa usurinta amatorilor de chilipiruri ca de altfel si alte bunuri provenite din alte infractiuni.

Sectiunea 3: Activitati de prevenire a furturilor din autovehicule

Pentru prevenirea furturilor din autovehicule, organele de politie sunt chemate sa ia o serie de masuri cu caracter permanent.

In vederea luarii unor astfel de masuri trebuie cunoscuta in mod temeinic situatia operativa pe linia acestor infractiuni de pe raza teritoriala de competenta.

3.1 Cunoasterea locurilor unde se savarsesc furturi din autovehicule in mod frecvent

Din practica muncii organelor de politie a reiesit ca locurile unde se savarsesc in mod frecvent astfel de infractiuni sunt urmatoarele:

. Locurile de parcare a autovehiculelor, special amenajate, neasigurate cu paza;

. Locuri in care, de regula, se parcheaza autovehicule: cele din apropierea unor intreprinderi, institutii, unitati comerciale, stadioane, asezaminte social-culturale etc.;

. Garaje, curtile unor imobile sau in apropierea domiciliilor posesorilor de autovehicule;

. Strazi laterale insuficient iluminate;

. Ganguri etc.

3.2 Cunoasterea locurilor unde se valorifica bunurile furate

De regula aceste locuri sunt urmatoarele:

. Targuri, talciocuri, piete;

. Magazine de consignatie;

. Ateliere de reparat auto de stat, particulare sau clandestine;

. Cooperative de reconditionare;

. Locuri frecventate de elemente parazitare: anumite strazi, baruri, restaurante;

. Statiile de benzina etc.

3.3 Identificarea persoanelor suspecte

O deosebita importanta pentru activitatea de prevenire o constituie identificarea persoanelor ce savarsesc sau sunt predispuse sa savarseasca astfel de infractiuni, in vederea incadrarii si lucrarii informative. [7]

In acest sens trebuie avute in vedere urmatoarele categorii de persoane:

. Persoane cunoscute in evidentele de politie ca au savarsit furturi din autovehicule;

. Minori organizati in grup cu tendinte aventuriste si despre care avem informatii ca sunt predispuse la comiterea unor astfel de infractiuni;

. Minori scapati de sub supraveghere, proveniti din familii dezorganizate si cei ce sunt sub influenta unor infractori majori;

. Tineri care au ca hobby conducerea auto- moto;

. Persoane care se ocupa in particular cu reparatii auto-moto, indiferent daca sunt proprietari de ateliere sau isi desfasoara activitatea in unitati de stat sau cooperatiste si despre care detinem informatii in acest sens;

. Persoane care sunt cunoscute ca schimba autovehiculele proprietate particulara si care, de regula, le cumpara in stare de nefunctionare ori avariate si le repara singuri sau prin intermediul altor meseriasi;

. Persoane cunoscute ca se ocupa cu vanzarea de diferite bunuri cu caracter tehnic, intre care si piese auto-moto;

. Elevi ai scolilor profesionale ori licee de mecanica, unde se pregatesc pentru conducerea auto, care sunt predispusi a savarsi furturi din autovehicule sau a unor parti componente;

. Infractori voiajori cunoscuti cu antecedente penale pentru infractiunea de furt din autoturisme;

. Persoane care se ocupa cu intermedierea schimburilor de bunuri sau vanzarea acestora: bisnitari, comercianti neautorizati;

. Orice alte persoane despre care exista informatii ca au savarsit sau se pregatesc sa savarseasca asemenea furturi.

Sectiunea 4: Lucrul in cauzele cu autori necunoscuti

Sesizarea savarsirii infractiunii poate fi facuta printr-o plangere sau denunt, in scris sau oral (direct sau telefonic). In cazul sesizarii orale se incheie un proces verbal ce se preda celor insarcinati cu cercetarea la fata locului si in care sens se consemneaza numele, prenumele, domiciliul persoanei, data, ora si descrierea pe scurt a faptei.

In activitatea de descoperire a autorilor, un rol important il are cercetarea la fata locului. Identificarea si prinderea infractorilor depinde, in mare masura, de operativitatea cu care se actioneaza.[8]

Locul savarsirii infractiunii presupune atat locul unde a fost savarsit furtul, autovehiculul in sine, cat si traseul parcurs de infractori in cazul in care autovehiculul este condus intr-un loc izolat in vederea sustragerii bunurilor din interior. Trebuie combatuta conceptia conform careia unele cadre judiciare renunta la cercetarea la fata locului pe motiv ca autovehiculul a fost deplasat din locul unde s-a savarsit furtul sau pentru ca actiunea infractorului nu a avut finalitate. Dupa cum se stie, aceasta activitate de cercetare la fata locului ofera posibilitatea culegerii de date si indicii necesare activitatii ulterioare de identificare a autorilor.

Cu ocazia cercetarii la fata locului sunt cautate, relevate si ridicate toate urmele, indiferent de natura lor.[9] Astfel, se cauta: urme digitale, de incaltaminte, fire de par, urme de sange, fibre textile, resturi de tigari, diverse obiecte abandonate. De fiecare data, este indicat a se folosi cainele de urmarire, intrucat deseori acesta a condus la locurile unde s-au ascuns infractorii, unde acestia au dosit bunuri furate sau a ajutat la stabilirea traseului autorilor, a directiei in care s-au indepartat de la fata locului.

In cazurile in care autovehiculul a fost deplasat intr-un loc izolat, neiluminat, sustragandu-se diverse bunuri din interior, este necesar a se efectua supravegherea pe o perioada limitata de timp, stiindu­-se faptul ca infractorii se reintorc fie pentru a lua si alte bunuri, fie pentru a demonta anumite parti componente.

Activitatea de investigare in jurul locului savarsirii infractiunii are un rol deosebit pentru identificarea de persoane care au vazut pe infractori (la venire, in timpul sustragerii sau la indepartarea de autovehicul) sau au auzit zgomote. Cu ajutorul acestor persoane se stabilesc: perioada de timp in care au actionat infractorii, semnalmentele acestora, directia in care au disparut, caracteristici ale vocii si mersului, diverse nume care s-au strigat, numarul de inmatriculare al autovehiculului pe care I­-au folosit autorii la savarsirea infractiunii etc.

Prin audierea amanuntita a reclamantului se stabilesc date privind: la ce ora a fost parcat autovehiculul, cand a descoperit furtul, bunurile si piesele care au fost furate, daca a efectuat modificari la fata locului.

Bunurile furate se dau imediat in urmarire, bineinteles daca acestea prezinta caracteristici care le individualizeaza. Sunt anuntati agentii de ordine, agentii de politie rutiera, patrulele auto, pentru a lua masuri de supraveghere atenta a locurilor unde ar putea sa apara infractorii in vederea plasarii bunurilor furate, de legitimare si conducere la organ a persoanelor suspecte. Daca situatia impune, se

organizeaza actiuni filtru in locurile de trecere obligatorie, actiuni razii, controale in locurile unde se ascund infractorii, unde se valorifica de obicei bunurile furate.

In cazul plangerilor, denunturilor si sesizarilor din oficiu, care privesc furturi din autovehicule, in vederea strangerii datelor necesare inceperii urmaririi penale, se efectueaza acte premergatoare si se executa masuri informativ-operative pentru a obtine date suficiente cu privire la fapta. Atunci cand, prin masurile intreprinse nu s-au obtinut date suficiente cu privire la fapta, din care sa rezulte obligatia inceperii urmaririi penale, lucrarile se grupeaza pe genuri de infractiuni si moduri de operare, continuandu-se activitatile ce se impun pentru solutionarea temeinica si legala a acestora.

Cand este prins un infractor si se cerceteaza pentru o infractiune de furt din autovehicul, urmarirea penala se extinde prin cercetari, cu privire si la celelalte fapte pentru care exista reclamatii in care modul de operare, bunurile sustrase conduc catre acelasi autor.[10] O atentie deosebita trebuie acordata acestor extinderi in cercetarea infractorilor prinsi, pentru ca, practica muncii organelor de politie a demonstrat-o, deseori, sunt autorii mai multor astfel de infractiuni, a se vedea anexa 1.

Acestia sunt cercetati temeinic, in legatura cu toate infractiunile asemanatoare savarsite in zona in care au fost prinsi, avand in vedere timpul in care nu li se cunoaste activitatea, modul de operare, semnalmentele indicate de martori si victime, urmele gasite cu ocazia cercetarii la fata locului. In acest sens, foarte util este schimbul de informatii cu organele de politie limitrofe, cele ale locului de domiciliu ori resedinta a infractorului.

Pentru prinderea infractorilor este necesar sa se organizeze pande in locurile unde s-au comis frecvent astfel de infractiuni cu amenajarea unor autovehicule capcana. Pentru obtinerea de rezultate bune trebuie avut in vedere locul de amplasare, tipul autovehiculului (de cele mai multe ori trebuie sa fie strain, inclusiv numar de inmatriculare), ambalaje tentante si momentul amplasarii. Totodata se va tine seama ca echipa care intra in panda sa fie compusa dintr-un numar corespunzator de lucratori, sa fie dotata cu autoturisme, statii de emisie-receptie, armament precum si cainele de insotire.

In concluzie, trebuie avut in vedere ca in organizarea si desfasurarea activitatii de prevenire si combatere a savarsirii furturilor din autovehicule trebuie sa se plece de la considerentul ca aceasta nu este mai putin importanta decat in cazul altor infractiuni si ca se poate realiza numai prin folosirea rationala, eficienta a tuturor mijloacelor muncii de politie, a mijloacelor si metodelor tehnico­stiintifice, a capacitatii creatoare a fiecarui cadru cu atributiuni in domeniu. [11]