Tactica elaborarii versiunilor de urmarire penala

Tactica elaborarii versiunilor de urmarire penala

Pentru elaborarea unor versiuni care sa serveasca pe deplin aflarii adevarului sub raport tactic, este necesar sa fie intrunite mai multe conditii, printre cele mai importante numarandu-se:

1. Detinerea unor date sau informatii despre fapta cercetata, corespunzatoare sub raport calitativ si cantitativ, pe baza carora sa fie elaborate versiunile de natura sa serveasca cu adevarat solutionarii cauzei:

a) sub aspect cantitativ - un minimum de date este absolut necesar pentru formularea versiunilor, fie ele referitoare la natura faptei. Lipsa de date sau cantitatea insuficienta a acestora echivaleaza cu o infinitate de versiuni ori cu formularea de versiuni ce pot conduce cercetarile pe piste false, cu cheltuieli inutile de energie umana si materiala;

b) din punct de vedere calitativ - informatiile ce stau la baza versiunilor, trebuie sa fie precise si concrete. Simplele supozitii sau presupuneri lipsite de un suport real nu fac decat sa creeze dificultati in desfasurarea anchetei.

2. Conceperea unor versiuni apropiate de realitate solicita pregatirea multilaterala, experienta si intuitia organului de urmarire penala ( = elaborarea versiunilor cu profesionalism):

a) pregatirea multilaterala, experienta si intuitia organului de urmarire penala - cond imp in realizarea unei versiunicare sa se apropie cat maimult de ralitatea infractionala;

b) pregatirea complexa - presupune nu numai stapanirea cunostiintelor penale si criminalistice si si cunostiinte in alte domenii;

c) experienta castigata in activitatea de urmarire penala reprezinta un element de siguranta si precizie in investigare;

d) intuitia reflecta capacitatea organului de urmarire penala de a descoperi si de a ajunge cu rapiditate la sensul, la explicarea unor fapte sau imprejurari.

3. Folosirea unor forme logice de rationament, de tipul rationamentelor deductive si inductive, ca si a rationamentului prin analogie - versiuni elaborate nu numai pe date concrete ci si pe baza unui proces judicios de gandire:

a) rationamentul deductiv - operatie logica, in care se porneste de la general, de la premisele problemei, pentru a se ajunge, printr-o inlantuire de judecati, la particular, deci la o anumita concluzie ce va servi la elaborarea versiunii;

b) rationamentul inductiv - inversa rationamentului deductiv, inlantuirea de judecati avand drept punct de plecare elementele particulare ale cauzei, pentru a se ajunge in final, la aspectele esentiale;

c) rationamentul prin analogie consta intr-o operatie logica in care concluzia este trasa pe baza asemanarii dintre elementele caracterstice unui fapt cunoscut si cele ale faptului sau evenimentului aflat in curs de cunoastere.

Unul din aspectele tipice ale rationamentului prin analogie il reprezinta elaborarea de versiuni, in vederea identificarii autorului pe baza modului de operare. Analogia reclama insa o prudenta sporita, deoarece se poate ajunge la concluzii gresite. In elaborarea versiunilor se impune respectarea urmatoarelor reguli tactice:

versiunile de urmarire penala sa fie elaborate numai pentru faptele sau imprejurarile ce pot avea mai multe explicatii, cauzele cu o explicatie in mod cert unica neimpunand o asemenea operatie;

elaborarea datelor sa se faca, in principiu, pe baza datelor de natura procesuala, completata, in caz de nevoie, cu date sau informatii obtinute pe cai extraprocesuale, dar care sa capete ulterior caracter procesual;

temeiul versiunilor sa il constituie numai datele concrete, date care indeplinesc cerintele de ordin calitativ si cantitativ;

versiunile sa fie elaborate in legatura cu toate explicatiile posibile care pot fi date in cauza cercetata;

versiunile trebuie sa fie bine construite din punct de vedere logic, iar problemele fiecareia dintre ele, clar si precis formulate.