NOTIUNEA SI CLASIFICAREA GENERALA A URMELOR

NOTIUNEA SI CLASIFICAREA GENERALA A URMELOR

I. 2.1. Notiunea de urma

Majoritatea infractiunilor presupun prezenta subiectului la locul comiterii faptei savarsite de catre acesta in totul sau in parte, a unor actiuni ce produc modificari in ambianta existenta. Aceste modificari sunt cunoscute sub denumirea generica de urme"².

Ø Notiunea de urma poate avea doua intelesuri:

- In sens restrans (stricto sensu), urma este o reproducere a constructiei exterioare a unui obiect pe suprafata sau in volumul obiectului cu care a venit in contact nemijlocit³.

Urmele care intra in categoria aceasta formeaza obiectul de studiu al traseologiei⁴. Acestea pot fi: urmele de maini, picioare, dinti, ale mijloacelor de transport, ale instrumentelor de spargere, etc.

I.R. Constantin, Marius Radulescu, ,,Dactiloscopia" Ed. Ministerului de Interne, Bucuresti, 1975, p.7-8 mentioneaza ca dr. N. Minovici a identificat autorul unui furt savarsit intr-o tipografie.

Constantin Turai - ,,Enigmele unor amprente", Ed. Albatros, Bucuresti, 1975, p.7-8.

Lazar Carjan, Paul Stefanescu, Stiinta versus Crima, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2001, p. 243-263.

Traseologia - provine din cuv. Fr. si semnifica cercetarea urmelor (la trace = urma si logos = stiinta, cercetare)

- In sens larg (lato sensu), prin urma se intelege orice schimbare ce intervine in mediul inconjurator, ca rezultat al activitatii nemijlocite a omului si care sub un aspect sau altul, intereseaza cercetarea criminalistica.

Din cele aratate mai sus rezulta ca, in afara de urmele cu care se ocupa traseologia, tot din aceasta categorie mai fac parte si diferite obiecte, secretii, si diverse stari, ce prezinta utilitate la descoperirea faptelor socialmente periculoase si la identificarea persoanelor vinovate de savarsirea lor.¹

Din activitatea practica criminalistica si ca urmare a unor studii efectuate, a rezultat ca urmele pot fi clasificate dupa urmatoarele criterii:

1. dupa factorul creator de urme;

2. dupa factorul primitor de urme;

3. dupa esenta lor;

4. dupa marimea lor;

5. dupa posibilitatile ce le ofera in procesul identificarii criminalistice.

I. 2.2. Clasificarea dupa factorul creator de urme

In functie de factorul creator, se disting urmatoarele grupe principale de urme:

Ø Urme ale omului, care cuprind toate modificarile rezultate atat din simplul contact al corpului omenesc cu elementele componente ale mediului, cat si din miscarile complexe ale acestuia initiate, deliberate si ordonate in activitatea cerebrala.

Din aceasta categorie fac parte: toate modificarile rezultate din contactul mainilor, picioarelor, fetei si altor parti ale corpului cu elementele locului in care s-a comis infractiunea, produsele biologice de natura umana, vorbirea, scrisul, modul specific de executare a nodurilor si a legaturilor etc.

Ø Urme ale animalelor, Din aceasta categorie fac parte urme create de: copite, gheare, coarne, colti, aripi, par, pene, produse biologice precum si cele sonore si de miros.

Ø Urme ale vegetalelor, din care fac parte: urmele frunzelor, ramurilor, tulpinilor, semintelor, sporilor, produsele biologice de origine vegetativa, precum si cele ale vegetalelor prelucrate (cafeaua, tutunul, etc.).

Ø Urme ale obiectelor, care cuprind modalitatea modificarilor produse la fata locului in timpul savarsirii infractiunii in prezenta sau actiunea obiectelor (imbracaminte, incaltaminte, instrumente, mijloace de transport, arme, substante pulverulente, etc.)

Ø Urme create de unele fenomene, sunt cele care survin in timpul incendiilor, exploziilor, catastrofelor, folosirii radiatiilor, cum ar fi: aspectul caracteristic scurtcircuitelor, semnul lasat de scurgerile curentilor de inalta

Ghe. Pasescu, I.R. Constantin, ,,Secretele amprentelor papilare", Ed. National, Bucuresti, 1996, p.37-38.

I. Anghelescu ,,Tratat practic de criminalistica" vol. I, Ed. Presa si Propaganda in randul populatiei, Bucuresti 1976 p. 117.

tensiune modificarile complexe produse utilajelor, instalatiilor, constructiilor mijloacelor de transport, etc.

I. 2.3. Clasificarea dupa factorul primitor de urme.

Dupa tipul si natura urmei, acestea se clasifica (dupa mai multe repere cele ale vizibilitatii, marimii, etc.) in:

Ø Urme primite de om In acest caz se au in vedere doua situatii distincte:

- una in care corpul uman suporta contactul nemijlocit cu factorii creatori de urme (glont, cutit, piatra, unghii, degete, dinti, etc.)

- a doua deosebit de complexa, atunci cand contactul cu factorul creator se realizeaza prin intermediul procesului de perceptie-memorie. Exemplu in acest sens este urma unui proectil care este factorul creator de urme in corpul uman, ea se face in legatura cu modificarile produse in tesuturi (factor primitor)¹.

Urmele pe care le primeste corpul uman, ca un simplu corp primitor, pot fi clasificate in: urme ,,forma" si urme ,,materie" in ,,macrourme" si ,,microurme". Urmele ,,forma" de contact a obiectului de contact (ex. urme de maini, picioare, etc.).

Urmele ,,materie" sunt urmele sub forma de pete sau resturi de materii organice si anorganice. Cu ajutorul procesului de perceptie, omul poate retine si acele urme care dispar de la locul faptei odata cu consumarea activitatii infractionale, iar din acestea fac parte:

- elemente dinamice caracteristice mersului faptuitorului;

- culoarea imbracamintei sau instrumentelor folosite de faptuitor;

- temperatura si mirosul provenit de la faptuitor sau de la obiectele folosite de el;

- succesiunea activitatilor intreprinse de anumite persoane in timpul comiterii infractiunii, etc

Ø Urme receptionate de om, prin intermediul procesului de receptie, sunt un produs al variabilitatii culorilor, tonurilor (urme perceptive), mirosurile (urme olfactive), vocea, vorbirea, zgomotul (urme sonore), acestea sunt conditionate de prezenta la locul faptei a unui mijloc de inregistrare sau a unui martor auditiv capabil sa retina anumite caracteristici ale vocii, care sunt combinate cu posibilitatile de inter - relatie ale diferitelor sisteme senzoriale umane.

Ø Urme primite de animale care sunt modificari produse asupra corpului acestora prin intermediul unor instrumente, arme sau substante. Modificarile pot consta in rani impuscaturi etc.

Ø Urme primite de vegetale, care constau in taieturi, retezari ruperi, smulgeri sau imprimari efectuate cu diferite instrumente, unelte, ori alte obiecte. Din categoria aceasta mai fac parte: urmele imprimate pe suprafata plantelor de forma corpului unor persoane, animale, mijloace de transport, obiecte.

Coordonator Ion Anghelescu, op. cit. p. 119 - 120.

Ø Urme primite de obiecte Acestea constau in modificarile aparute pe diferite obiecte, teren, etc., in urma contactului lor cu unul dintre factorii creatori. Urmele primite de obiecte se caracterizeaza printr-o buna conservare, unele din ele pastrandu-si caracteristicile initiale vreme indelungata.

I. 2.4. Clasificarea urmelor dupa esenta lor.

Dupa modul de formare urmele se clasifica in:

Ø Urme forma Ele reprezinta modificarile formei corpurilor primitoare ca rezultat al actiunii factorilor creatori si sunt in general, reproduceri ale constructiei exterioare a unor corpuri si ale particularitatilor formei lor in masa corpurilor primitoare.

La examinarea acestor urme, forma impreuna cu toate caracteristicile sale are un rol principal de identificare a factorului creator. La randul lor urmele forma se subclasifica in functie de procesul de miscare in care s-a format si de modificarile aduse corpului primitor (urme de maini, de picioare, ale instrumentelor de spargere, ale mijloacelor de transport), ele pot fi rezultatul apasarii, ruperii, etc.

Dupa procesul de miscare in care s-a format se subdivid in:

Ø Urme statice, care se formeaza atunci cand cele doua corpuri (creator si respectiv primitor de urma) intra in contact prin apasare, lovire sau tamponare fara ca suprafetele sa alunece intre ele (forma talpii de incaltaminte ramasa pe pamantul moale, forma crestelor papilare, praf, asfalt, forma dintilor pe pielea victimei) sunt considerate urme statice.¹

Aceasta categorie de urme este pretioasa, prin caracterul lor determinat, deoarece redau elemente caracteristice utile identificarii².

Ø Urme dinamice care se formeaza in procesul de alunecare si frecare a suprafetelor corpului creator si corpului primitor de urma. Acest proces de alunecare va determina oglindirea neclara a constructiei obiectului creator de urma in obiectul primitor, la majoritatea urmelor formate, impiedicand o identificare individuala a obiectului³.

Desi aceste urme nu redau cu fidelitate, in toate cazurile ,detaliile caracteristice ,servind de regula numai la identificarea de gen sau grup, in ipoteza celor specifice armelor de foc ele permit identificarea pe baza striatilor create de proiectilul si tubul cartusului, ca si in cazul urmelor instrumentelor de spargere, in care striatiile servesc la identificarea unui levier, cleste, cutit, topor, etc⁴.

Astfel daca atare urme reproduc si caracteristicile individuale ,proprii ale obiectului creator, conduc la identificarea lui.

,,Tratat practic de criminalistica", vol. I, op. cit., p. 118-120.

Emilian Stancu, op. cit., p. 116

Camil Suciu, op. cit.,p. 201

Emilian Stancu, op. cit., p. 116

Deci, in functie de natura a celor doua obiecte, urmele dinamice pot atinge asemenea perfectiune, reproducand detalii individuale clare, astfel sa conduca la identificarea obiectului creator.

Dupa modificarile aduse corpului primitor de urma, se impart in:

Ø Urme de adancime (denumite urme de volum) care se formeaza prin modificarea in profunzime a formei obiectului primitor de urme in locul de contact cu cel creator ca urmare a comprimarii substantei primului si faptul ca obiectul primitor este mai putin consistent decat cel creator si are o oarecare plasticitate.

In numeroase cazuri urmele de adancime contin atat portiuni statice cat si portiuni dinamice sub forma de striatii (ex.: intr-o urma de adancime creata de incaltaminte, fundul urmei va reda conturul talpii sau tocului (portiuni statice), iar marginile vor reda sub forma de striatii elementele muchiei talpii (portiuni dinamice)¹.

Calitatea acestor urme depinde foarte mult de constructia obiectului primitor. Cand obiectul primitor este de o granulatie fina si este plastic, urmele create in masa lui reproduc cele mai mici detalii ale suprafetei de contact a obiectului creator, facandu-se astfel apte de a conduce pana la realizarea identitatii².

Ø Urme de suprafata, care apar ca rezultat al unor depuneri sau ridicari de substanta pe suprafata unor corpuri ce vin in contact cu altele fara sa se schimbe forma corpului purtator. In functie de procesul formarii urmele de suprafata pot fi:

- urme de stratificare, atunci cand corpul creator de urma depune pe obiectul primitor un strat fin dintr-o substanta oarecare;

- urme de destratificare, atunci cand corpul creator de urma detaseaza de pe corpul primitor un strat fin din substantele care se afla pe acesta. Spre exemplu, infractorul la escaladarea unei ferestre punand mana pe pervazul acoperit cu un strat de praf creeaza in acel loc o urma de destratificare prin detasarea prafului. Impingand apoi geamul ferestrei pentru a o deschide spre interior, depune pe suprafata acesteia un strat de praf creand o urma de stratificare ce reproduce forma mainii.

Urmele de stratificare si cele de destratificare pot fi: vizibile si invizibile (latente).

In grupa urmelor de suprafata trebuie incluse si acelea care redau conturul unor obiecte ca urmare a protejarii locului ocupat de acestea, denumite si urme negative (ex: tabloul, covorul, tapiteria sau alt obiect va lasa pe peretele unde se afla conturul sau, printr-o culoare mai deschisa decat restul peretelui asupra caruia au actionat fumul, caldura, lumina si alti factori degradanti). In cazul incendiilor, locul ocupat de obiectele rezistente la foc reda conturul acestora sub forma unor portiuni necarbonizate.

In categoria urmelor forma se include si urmele create prin caderea substantelor

Tratat practic de criminalistica" vol. I, op. cit. p 121

Ion Mircea, op. cit., p. 62

lichide, semilichide sau vascoase de la diferite inaltimi, sub diverse unghiuri, viteze si presiuni (picaturile de sange, urina, apa, ulei, benzina, etc.).

Examinare formei acestor urme, desi nu duce la identificarea obiectului creator, furnizeaza numeroase date in legatura cu directia, inaltimea, viteza, timpul si modul de consumare a actelor care le-au produs.

Ø Urme materie ce cuprind produsele, substantele sau particulele de natura organica sau anorganica aparute in procesul savarsirii unei infractiuni care prin compozitia si aspectul lor pot avea importanta criminalistica.

Din categoria urmelor materie de natura organica fac parte produsele biologice de natura animala si vegetala si substantele chimice de natura organica, din categoria urmelor materie de natura anorganica fac parte elementele minerale, cioburile de sticla, particulele de sol, particulele de vopsea s.a.

Ø Urme pozitionale. Aceasta categorie de urme reprezinta schimbarile pozitiilor initiale ale corpurilor, obiectelor, sau subansamblurilor acestora existente la locul unde s-a comis o infractiune si care au legatura directa cu ea. De exemplu: (un sertar tras pe jumatate, o usa intredeschisa, etc.).

I. 2.4. Clasificarea urmelor dupa marime

In raport cu dimensiunile lor, urmele ce fac obiectul examinarilor criminalistice se clasifica in doua categorii: macrourme si microurme.

Ø Macrourmele includ toate categoriile de urme forma si materie caracterizate prin dimensiuni suficient de mari pentru a putea fi percepute si examinate nemijlocit cu organele senzoriale umane. Aceste urme pot fi supuse unor prelucrari, examinari si analize chimice si fizice obisnuite, fara pericolul distrugeri complete a substantei lor.

Ø Microurmele sunt acele urme forma sau materie, mici si foarte mici, create in procesul savarsirii unei infractiuni, pentru a caror descoperire, ridicare si examinare sunt necesare mijloace tehnice de amplificare a posibilitatilor senzoriale umane ori utilizarea unor metode micro analitice.

Dimensiunile mici ale microurmelor fac ca faptuitorul sa nu sesizeze crearea acestora la fata locului si, ca urmare, sa nu le poata distruge ori altera intentionat.

I. 2.5. Clasificarea urmelor dupa posibilitatile ce le ofera in procesul identificarii

Din acest punct de vedere, urmele se clasifica in felul urmator:

Ø Urme care furnizeaza elemente pentru lamurirea diferitelor imprejurari ale savarsirii infractiunii. In aceasta categorie se includ acele urme care, desi nu contin elemente de identificare sau de stabilire a apartenentei lor la gen, contribuie la determinarea naturii activitatilor desfasurate de catre faptuitor, a succesiuni si duratei acestora, la explicarea diferitelor imprejurari negative etc. Fac parte din aceasta categorie indeosebi urmele pozitionale, precum si urmele pozitionale, precum si unele asa-zise ,,conceptionale", care releva conceptia de savarsire a unei fapte infractionale, diferita de la individ la individ. In categoria urmelor ,,conceptionale" se include cunoscutul ,,modus operandi".

Ø Urme care ajuta la stabilirea apartenentei la gen Acestor urme le este specifica insuficienta caracteristicilor individuale necesare procesului de identificare asa cum este el conceput in criminalistica. Caracteristicile generale ale acestor urme permit delimitarea genului (grupului) de factori creatori carora le apartin si prezinta o deosebita importanta pentru stabilirea cercului de suspecti. Procentul cel mai mare in aceasta grupa il detin urmele forma dinamice (in afara striatiilor) urmele de destratificare, cele negative, o parte a urmelor materie, a microurmelor si ale unor fenomene.

Ø Urmele ce permit identificarea factorului creator. Fac parte din aceasta grupa urmele care contin un numar de caracteristici individuale suficiente pentru identificare (ex. cele lasate de maini, de picioare, de buze, de dinti, de imbracaminte, de incaltaminte, de partile rulante ale mijloacelor de transport, precum si urmele vocii si vorbirii)¹.

Literatura de specialitate cunoaste si clasificarea urmelor in: locale si periferice, acestea din urma denumite si negative fiind amintite si in clasificarea precedenta.

I. 2.6. Alte categorii de urme

Ø Urmele locale se formeaza prin modificarea suprafetei sau volumului obiectului primitor pe locul de contact cu obiectul creator reproducandu-se in limitele respective caracteristicele generale si chiar individuale, in anumite situatii, ale parti de contact al obiectului creator de urma. Asa sunt urmele de picioare, de maini etc².

Ø Urme sonore (vocea , vorbirea, zgomotul obiectelor).

Ø Urme olfactive (mirosul specific al persoanelor si obiectelor) ele formand o

,,Tratat de practica criminalistica", vol. I, op. cit., p. 122-123

Ion Mircea, op. cit., p. 63

categorie aparte de urme, in care primele sunt martor auditiv, conditionate de prezenta la locul faptei a unui mijloc de inregistrare (sau a unui martor auditiv capabil sa retina anumite caracteristici ale vocii sau ale modului de vorbire, dar atunci nu putem vorbi de urme)¹.

Ø Urme de identificare a persoanelor dupa semnalmentele particulare exterioare dupa voce, dupa metodele si mijloacele de identificare a cadavrelor cu identitate necunoscuta.

Ø Urmele de scris

Studiul urmelor formate de anumite parti ale organismului uman este considerat ca facand obiectul unei ramuri a criminalisticii numita logoscopie.