Cercetarea falsului prin imitare

Cercetarea falsului prin imitare

Imitarea poate fi libera sau servila. Falsul prin imitare este cel mai intalnit in practica (spre ex., falsul unei semnaturi, texte de mica intindere etc).

1. Falsul prin imitare libera - se executa in majoritatea cazurilor cu modelul in fata, dar si dupa memorie. Imitarea devina oarecum usoara in cazul scrirelior cu un grad de evolutie inferior scrisului falsificatorului, precum si in cazul semnaturilor simplificate.

Depistarea falsului prin imitare este posibila datorita mai multor indicii:

a) prezenta caracteristicilor propriului scris al cartografului;

b) ignorarea modului de executare si de dispunere a semnelor diacritice si de punctuatie, atentia plastografului fiind concentrata asupra executarii lieterelor sau cifrelor;

c) depistarea unor caracteristici de ordin particular, cum ar fi: orientarea miscarilor, modul de legare a literelor, presiunea scrisului sau viteza mai scazuta de executie.

2. Falsul prin imitare servila - se executa prin urmarirea stricta de plastrograf a modelului scrierii originale, pe care acesta il are in fata. Falsificarea mai poate fi facuta prin copierea directa a textului sau semnaturii. Depistarea falsului prin imitare servila este posibila datorita unor elemente specifice revelatoare ale acestui gen de plastografiere grosiera:

a) lipsa de spontaneitate in executarea gramelor, nesiguranta traseuluisi intreruperile care nu sunt specifice scrisului original;

b) grosimea uniforma a trasaturilor precum si presiunea de asemenea uniforma;

c) viteza scazuta de scriere, reluarile sau retusarile de trasee pentru rectificarea formei gramelor.

Imitarea servila este precedata, uneori, de o executare a scrisului cu creionul, dupa care se procedeaza la repasarea sa cu cerneala, aspect relevat la fotografierea sub radiatii infrarosii, prin punerea in evidenta a trasaturilor de grafit.

3. Falsificarea de semnaturi - cele mai frecvente categorii de falsuri. Unii autori recurg la imitarea acesteia prin proiectie. Indicii de falsificare a semnaturii sunt aceleasi ca si la plastografierea scrisului obisnuit, indeosebi in cazul imitarii servile sau copierii: nesiguranta trasaturilor, intreruperi nefiresti, grosimea uniforma a traseului, reluari, rectificari etc.

Spre deosebire de falsul prin imitare libera (in cazul careia este posibila insasi identificarea autorului inscrisului), la falsul prin imitare servila, desi contrafacerea se descopera, autorul ramane, de regula, necunoscut.

In prezent de notorietate este falsificarea prin scanare.