Criminalistica si obiectul de studiu al acesteia

Criminalistica si obiectul de studiu al acesteia

INTRODUCERE

De la inceputurile sale, in ciuda unor pareri contrare, Criminalistica a fost considerate o stiinta in intelesul deplin al cuvantului, poate una dintre primele stiinte de granita. Intemeietorul ei, Hans Gross, a definit-o ca o ‘stiinta a starilor de fapt in procesul penal’.

Criminalistica e privita, inclusiv de catre specialistii din domeniul Dreptului procesual civil: stiinta care este intr-un continuu progres, pune la indemana instantelor civile, deopotriva cu cele penale, mijloace noi pentru aflarea adevarului si justitia le foloseste din plin.

In esenta, continutul notiunii de criminalistica poate fi definit astfel:

Criminalistica este o stiinta judiciara, cu caracter autonom si unitar, care insumeaza un ansamblu de cunostinte despre metodele, mijloacele tehnice si procedeele tactice, destinate descoperirii, cercetarii infractiunilor, identificarii persoanelor implicate in savarsirea lor si prevenirea faptelor antisociale.

Obiectul Criminalisticii

Sub raport stiintific, principalele directii de actiune ale Criminalisticii sunt urmatoarele:

1. initierea de metode tehnice destinate cercetarii urmelor infractiunilor (urmele specifice omului, ale armelor, instrumentelor, mijloacelor de transport, ale fenomenelor fizico-chimice etc, in vederea identificarii persoanelor sau obiectelor).
2. adaptarea de metode apartinand stiintelor exacte la necesitatile proprii Criminalisticii, a unor metode din alte domenii ale stiintei (fizica, chimie, biologie, matematica).
3. elaborarea de reguli si procedee tactice destinate efectuarii unor acte de urmarire penala.
4. studierea pacticii judiciare.
5. analiza evolutiei modului de savarsire a faptelor penale.
6. perfectionarea modului de cercetare a diverselor categorii de infractiuni.
7. elaborarea de metode si prefigurarea de masuri destinate prevenirii infractiunilor sau altor fapte cu caracter antisocial.

Metode generale si particulare de investigare criminalistica

La baza metodologiei criminalistice se situeaza modalitati generale de cunoastere cum sunt observatia, analiza si sinteza, deductia si inductia, comparatia, adaptarea la specificul obiectului Criminalisticii.

Metodele adaptate la specificul Criminalisticii

• metodele de analiza fizico-chimica a urmelor si microurmelor care se prezinta sub forma de resturi de obiecte si materii;
• metodele biologice de examinare a urmelor de secretii, excretii ori tesuturi moi;
• metodele antropolgice;
• metodele de examinare optica, in radiatii vizibile sau invisibile etc.

Metodele de examinare proprii Criminalisticii

Particularitatile obiectului sau de cercetare:

• metode destinate descoperirii si examinarii a urmelor sau mijloacelor de proba;
• metode de identificare a persoanelor si cadavrelor dupa semnalmente exterioare ori dupa resturi osoase;
• metode de cercetare a inscrisurilor, a diverselor valori falsificate sau contrafacute.

Procedee tactice de efectuare a unor acte de urmarire penala.

Metode tehnice de prevenire a infractiunilor

Furturi in dauna avutului public sau particular, falsuri.

Caracterele Criminalisticii

Caracterul judiciar este impus de legatura indisolubila a Criminalisticii cu activitatile de cercetare si urmarire penala. Practica demonstreaza ca in foarte multe situatii, activitatea consacrata solutionarii cauzelor penale este precedata de un proces labioros destinat strangerii probelor, calificarii imprejurimilor in care a fost savarsita fapta ilicita, identificarii autorului si cateodata, chiar a victimei. Acest proces incepe la fata locului si continua cu activitatile de investigare, analiza, verificare in laborator a urmelor sau a mijloacelor materiale de proba, precum si cu alte acte de urmarire penala, guvernate de reguli tactice elaborate de Criminalistica.

Caracterul autonom

Evaluarea obiecului Criminalisticii conduce la concluzia ca aceasta este deosebit de cel al altor stiinte juridice. In domeniul prevenirii savarsirii de fapte antisociale, prezent in politica penala si comun tuturor ramurilor dreptului nostru, modalitatile de preventie se particularizeaza in procedee sau masuri cu totul specifice criminalisticii. Masurile amintite vizeaza prevenirea falsului in inscrisurile oficiale (buletine de identitate, acte de stare civila, legitimatii), falsificare de monede, timbre sau alte valori, prevenirea incendiilor, accidentelor de munca sau de circulatie, prevenirea sustragerilor din avutul public sau particular.

Caracterul unitar

Structura complexa este impusa de necesitatea rezolvarii unor probleme dintre cele mai diverse, determinate atat de varietatea faptelor penale ce trebuie investigate, cat si de imprejurimile deosebite, in care se savarsesc actele ilicite.

Criminalistica poate fi structurata in urmatoarele parti principale:

1. tehnica criminalistica cuprinzand ansamblul metodelor si mijloacelor tehnico-stiintifice destinate descoperirii, fixarii, ridicarii si examinarii urmelor sau mijloacelor materiale de proba.
2. tactica criminalistica, insumand totalitatea procedeelor si regulilor, altele decat cele stabilite prin norme de drept, privind efectuarea actelor de urmarire penala si in general, de ancheta.
3. metodologia criminalistica, vizand cercetarea unor categorii de infractiuni cum sunt infractiunile impotriva vietii, sustragerile din avutul public sau personal, accidentele rutiere, navale sau aeriene.

Procedee politenesti destinate conducerii unei anchete, inclusiv strangerii probelor privind comiterea infractiunii, care fac obiectul “Politiei tehnice”.

Procedee stiintifice, folosite in expertiza urmelor si a probelor materiale ale infractiunii, care apartin “Politiei stiintifice”.

Procedee juridice, destinate administrarii, potrivit regulilor de drept, a probelor existentei infractiunii.

Caracter pluridisciplinar

In activitatea complexa de prevenire a fenomenului infractional, in lupta dusa de organele judiciare pentru descoperirea infractiunilor si identificarea autorilor, se face tot mai mult simtita nevoia recurgerii la mijloace, metode, procedee din ce in ce mai perfectionate si eficiente.

Asistam la o inmanunchere a cunostintelor despre om si natura, cum sunt cele din domeniul fizicii, chimiei, medicinei, biologiei, matematicii, psiho-fiziologiei, intr-o stiinta de sine statatoare, pusa in slujba stabilirii adevarului si care sa serveasca, in cele din urma, la scientizarea procesului judiciar.

Conexiunile cu stiintele juridice si judiciare

Conexiunile cu stiintele juridice

• conexiunea cu Dreptul penal

Scopul fundamental al Dreptului penal este “apararea valorilor si relatiilor sociale esentiale ale societatii” si observam o stransa legatura intre aceasta ramura de drept si Criminalistica, ultima avand rolul specific de descoperire a faptelor prevazute de legea penala, de cercetare si interpretare a urmelor acestora, precum si de identificarea a autorilor infractiunilor.

• Conexiunea cu Dreptul procesual penal

Conexiunea dintre cele doua stiinte se materializeaza pe terenul luptei impotriva fenomenului infractional, activitatea criminalisticii servind scopul procesual penal prin descoperirea si punerea in evidenta a probelor necesare aflarii adevarului.

• Conexiunea cu Criminologia

Aceasta conexiune este determinata de scopul comun general al celor doua stiinte, respectiv combaterea si prevenirea fenomenului infractional.

Conexiunile cu stiintele judiciare

• Legatura cu Medicina legala

Criminalistica are legaturi semnificative cu aceasta ramura a stiintelor medicale, existand domenii, cum ar fi cercetarea infractiunilor impotriva persoanei, indeosebi omuciderea, cercetarea urmelor biologice, identificarea persoanelor si cadavrelor dupa semnalmente exterioare sau dupa resturi osoase, in care asistam la o intrepatrundere a celor doua stiinte.

• Legatura cu Psihologia judiciara

In procesul judiciar, este necesar cu organele de urmarire penala si de judecata sa fie inarmate cu cunostinte privind legile de baza ale Psihologiei, precum si conditiile subiective sau obiective care pot influenta procesele de perceptie si de memorare.