 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Administratie | Contabilitate | Contracte | Criminalistica | Drept | Legislatie |
Componenta esentiala a identificarii judiciare, identificarea criminalistica a persoanei dupa semnalmente constituie o activitate indispensabila a actului de justitie, avand ca scop identificarea infractorilor si implicit, prevenirea actelor infractionale.
Identificarea criminalistica poate fi definita ca un proces de stabilire a identitatii unei persoane, obiect sau fenomen aflat in legatura cauzala cu fapta ilicita, prin metode stiintifice, in scopul stabilirii adevarului in procesul judiciar.
Obiect al identificarii criminalistice poate fi orice persoana, fiinta sau lucru susceptibil de a fi identificat pe baza urmelor create in campul infractional. Obiectul identificarii este un obiect concret atat prin natura sa, cat si prin raportul cauzal cu fapta cercetata.
Deosebirile dintre trasaturile exterioare caracteristice fiecarei persoane (aspectul exterior al fetei, corpolenta, existenta unor malformatii congenitale sau accidentale etc.) sunt folosite de organele judiciare pentru identificarea infractorilor. Astfel, pe aceasta baza, se poate crea un sistem de inregistrare si evidenta a persoanelor predispuse sa comita diferite genuri de infractiuni. In acest context a aparut si a intrat in terminologia judiciara notiunea de semnalmente.
Semnalmentele sunt trasaturile exterioare, generale si particulare ale persoanelor in baza carora acestea pot fi recunoscute si identificate.
Descrierea semnalmentelor unei persoane in vederea recunoasterii si identificarii trebuie facuta in mod clar si sistematic, pentru a elimina confuziile si erorile ce pot sa apara. Aceasta se realizeaza prin metoda portretului vorbit, care reprezinta un sistem stiintific de descriere si comparare a semnalmentelor unei persoane sau ale unui cadavru (culoarea tenului, expresia fetei, culoarea si natura parului, forma si culoarea ochilor, cicatrice,alte detalii).
Portretul vorbit este un procedeu de identificare criminalistica avand la baza descrierea semnalmentelor faptuitorului de catre victima sau martor.
La baza identificarii persoanelor dupa semnalmentele exterioare sta, pe de o parte, marea varietate a caracteristicilor individuale care deosebesc o persoana de alta, iar pe de alta parte caracterul relativ constant al acestor caracteristici. Descrierea semnalmentelor exterioare ale persoanelor este necesar sa se faca incepand cu caracteristicile generale (anatomice) ale intregului corp, avandu-se in vedere capul, umerii, mainile, trunchiul, picioarele, elementele caracteristice ale fizionomiei umane. Aspectul exterior al persoanei se descrie pe baza semnalmentelor anatomice si a celor functionale (Dumitrescu & Gagea, 1993).
Semnalmentele anatomice (statice) reprezinta variatiile morfologice ale corpului, capului, fetei si elementelor componente.
Semnalmentele functionale (dinamice) se refera la caracteristicile exterioare ale persoanelor, care pot fi sesizate in timpul miscarii, respectiv in timpul mersului, vorbirii sau a altor activitati desfasurate de persoana.
Pe langa semnalmentele anatomice si functionale este necesar sa se evidentieze si semnele particulare, acele variatii morfologice dobandite congenital sau ca urmare a unor fenomene patologice - accidente, interventii chirurgicale (culoarea pielii, pete, negi, alunite, tatuaje).
Observarea si descrierea semnalmentelor persoanei se face de regula din planul frontal si din profil. Sunt detalii caracteristice care pot fi sesizate din ambele planuri (forma nasului, proeminenta ochilor si a buzelor), dar si elemente care pot fi observate numai din planul frontal (pozitia ochilor, departarea urechilor, latimea nasului) sau numai din profil (forma urechilor, inclinarea barbiei, conturul nasului etc.).
Descrierea semnalmentelor se face intr-o succesiune logica, folosind o terminologie comuna, precisa si unitara. Folosirea terminologiei specifice portretului vorbit este strans legata de exigentele practice pe care le impun activitatile de urmarire, descoperire, identificare si prindere a infractorului - mai ales cand acestea se bazeaza numai pe trasaturile exterioare.
Realizarea portretului vorbit se face prin caracterizarea semnalmentelor sub aspectul marimii, formei, pozitiei si culorii.
Notiunea de marime nu are o exprimare absoluta. Ea poate fi exprimata ca mare, mijlocie, mica, la care se pot adauga termenii foarte mare sau foarte mica. Marimea unui element al corpului, capului, fetei se poate referi la inaltime, lungime, latime, grosime.
Termenii utilizati pot fi in functie de caracteristica ce se descrie, si anume:
pentru inaltime - inalt, mijlociu, scund;
pentru lungime - lung, mijlociu, scurt;
pentru latime - lat, mijlociu, ingust;
pentru grosime - gros, mijlociu, subtire.
Forma se apreciaza in functie de conturul liniar al organului (parti din organ) care se descrie, avandu-se in vedere aspectul geometric al detaliului descris. De exemplu, dupa forma, fata persoanei poate fi: ovala, patrata, dreptunghiulara, triunghiulara.
Pozitia unui detaliu al fetei sau al corpului uman se apreciaza dupa planuri imaginare, verticale sau orizontale ce trec prin detaliu, ori dupa elemente invecinate. Astfel, barbia poate fi verticala, proeminenta, retrasa, avand in vedere un plan vertical imaginar ce pleaca de la buza inferioara, iar gura poate fi orizontala, cu comisuri ridicate sau coborate, in functie de un plan imaginar orizontal ce trece prin colturile sale.
Culoarea este un element care se are in vedere atunci cand detaliul ce se descrie prezinta aceasta calitate. Ea se poate aprecia la ochi, par, piele, buze.
Semnalmentele anatomice vizeaza elemente caracteristice cu privire la statura, constitutie fizica, aspectul general al persoanei, forma capului si a fetei.
In mod conventional, in categoria semnalmentelor anatomice sunt incluse sexul si varsta, care au un rol deosebit in recunoasterea si identificarea persoanelor.
Sexul este apreciat prin observare directa, pe baza elementelor diferentiatoare ale acestuia. Cand observarea si retinerea semnalmentelor se fac cu persoana de fata, in caz de dubii se poate proceda la determinarea medico-legala a sexului. In acelasi mod se va proceda si pentru cadavrele dezmembrate, din care lipsesc parti care pot contribui la determinarea sexului.
Varsta se apreciaza cu o anumita probabilitate, intrucat pot exista o serie de factori care sa modifice corelatia dintre varsta biologica si cea aparenta (de exemplu: tipul constitutional, starea generala psiho-medicala a persoanei, conditiile de viata si munca). De obicei se utilizeaza termenii de copil, pana la 14 ani, tanar, 14-30 ani, matur, 30-60 ani si batran, peste 60 de ani. Deoarece aprecierea varstei este relativa, in practica se admit tolerante destul de largi (3-10 ani).
Statura (inaltimea) poate fi apreciata astfel: scunda - pana la 160 cm, mijlocie - 160-170 cm si inalta - peste 170 cm. Pentru femei valorile inaltimii scad cu 5 cm, respectiv: scunda - pana la 155 cm, mijlocie - 155-165 cm si inalta - peste 165 cm.
La aprecierea inaltimii se va avea in vedere prezenta palariei, caciulii, coafurii, tocul incaltamintei.
Corpolenta (constitutia fizica) este determinata de dezvoltarea sistemului osos, de masa musculara si de stratul adipos al organismului. Aceasta poate fi apreciata ca: robusta, atletica si astenica.
Aspectul general (tinuta) al unei persoane poate fi apreciat nu numai printr-o anumita pozitie a corpului in sine, ci si prin modul particular in care se imbina o serie de elemente ca: statura si constitutia corporala, forma si pozitia capului, pozitia trunchiului si a umerilor, amplasarea mainilor si picioarelor, directia si expresia privirii .
Aspectul general al persoanei mai poate fi apreciat si dupa imbracaminte: elegant, modest, dezordonat, sportiv sau portul uniformei (marinar, militar, postas etc.).
Figura umana include atat aspectul fetei, cat si al capului, particularizate prin raporturile de amplasare si de marime dintre diferitele detalii anatomice: fruntea, nasul, barbia, pometii obrajilor, ochii, maxilarele. Figura umana cuprinde trei zone: zona frontala, situata intre insertia parului, arcadele sprancenoase si radacina nasului; zona nazala, situata intre radacina si baza nasului, si zona bucala, situata in partea inferioara a figurii, intre baza nasului si varful barbiei. Intr-o figura umana armonioasa fiecare zona reprezinta 1/3 din ansamblul ei, situatie in care se apreciaza ca zonele respective sunt de marime obisnuita (mijlocie). De cele mai multe ori apar diverse variatii, in care una din zone este mai mare sau mai mica, iar celelalte doua zone sufera modificari in compensare. Fiecare zona poate fi incadrata in trei dimensiuni: lata, mijlocie si ingusta.
In literatura de specialitate elementele principale ale figurii, denumite si detalii caracteristice al figurii umane, sunt urmatoarele: parul, fruntea cu arcadele, ochii cu sprancenele, nasul, profilul fronto-nazal si naso-bucal, santul sub-nazal, gura, buzele si dintii, barbia, mustata si barba, urechile.
Fiecare element al fetei se descrie separat, cu tot ce are el mai caracteristic.
In viata cotidiana recunoastem oamenii nu numai dupa culoarea ochilor, ci dupa privirea acestora, nu numai dupa conturul fetei, ci dupa mimica, nu numai dupa marimea si forma membrelor, ci dupa miscarea lor etc. Astfel, descrierea semnalmentelor anatomice se completeaza cu cea a semnalmentelor functionale, care apar si pot fi observate cu prilejul efectuarii diferitelor miscari: tinuta corpului, pozitia capului, mersul, gesticulatia, mimica, vocea si vorbirea, obisnuintele din diverse activitati.
Tinuta corpului exprima, printr-o anumita pozitie a corpului, raspunsul, reactia sau atitudinea persoanei intr-o situatie data. Tinuta corpului este determinata de starea de contractare a muschilor, de armonia miscarilor. Se deosebesc atitudini rigide (contractate), relaxate (mobile), servile, agresive etc. In anumite situatii, in functie de interesele persoanei, atitudinea poate fi mascata.
Pozitia capului poate fi apreciata in cadrul tinutei generale a corpului, dar si ca element independent, atunci cand sunt prezentate caracteristici proprii, specifice pentru o anumita persoana. Astfel, capul poate fi aplecat inainte, aplecat inapoi, tinut drept, aplecat spre stanga sau spre dreapta. In masura in care aceste pozitii nu sunt intamplatoare, ci constante in dinamismul miscarilor corpului, ele se retin ca elemente caracteristice.
Mersul persoanei constituie un aspect valoros in identificarea acesteia, deoarece dobandeste caracteristici proprii, determinate de modul de corelare a elementelor mersului cu miscarile corpului.
In aprecierea acestui semnalment functional se au in vedere o serie de elemente ale mersului, cum ar fi: lungimea si latimea pasului, unghiul de mers (pozitiv / negativ), felul in care talpa piciorului se detaseaza de sol, daca mersul antreneaza miscarile intregului corp, daca mersul este armonios sau corpul ramane rigid. Principalele criterii prin prisma carora poate fi categorisit mersul sunt viteza, elasticitatea si fermitatea. Pe baza acestora se disting urmatoarele tipuri de mers: lent si greoi; lent; nehotarat, timid; rapid, energic, suplu si ferm.
Mersul unei persoane mai poate fi caracterizat ca: barbatesc, femeiesc, leganat, rigid, anemic, defectuos etc.
Mimica (expresia fetei) reprezinta ansamblul modificarilor expresive la care participa partile mobile ale fetei: ochii, sprancenele, fruntea, gura, maxilarele, obrajii. Expresia fetei este determinata de starea de contractie a muschilor fetei, de particularitatile privirii etc. si poate fi: calma, severa, iritata, mirata, confuza, distrata, melancolica, plictisita, surprinsa, precauta, obosita etc.
In descrierea expresiei fizionomice un rol important se acorda privirii. Cele mai intalnite "expresii ale privirii" sunt: privirea tandra, rautacioasa, furioasa, banuitoare, neincrezatoare etc. De asemenea, exista priviri patrunzatoare, mobile, fugitive, fixe, drepte, oblice.
In legatura directa cu mimica se gaseste si "expresia buzelor", apreciata atat cand persoana vorbeste, cat si cand nu vorbeste, existand forme obisnuite (normale), de indiferenta, de ironie, de tristete. Se retin ca elemente de individualizare muscatul buzelor, unele ticuri ca rictusul, stransul sau suptul dintilor etc.
Gesticulatia este reprezentata de miscari voluntare sau involuntare, cu functii de expresie, simbolizare, interventie activa; fapte de conduita cu o anumita semnificatie.
Gesturile reprezinta unul dintre cele mai vechi mijloace de exprimare a reactiei organismului la o modificare survenita in mediul exterior sau interior. Gesturile pot fi impartite in trei categorii: instrumentale, retorice si reactive.
Gesturile instrumentale sunt cele prin intermediul carora se indeplineste o anumita activitate. Rolul instrumental cel mai mare ii revine mainii, care a ajuns sa intruneasca particularitati anatomo-fiziologice din cele mai diverse (apucare, tragere, impingere, ridicare, coborare, lovire, rotire, rasucire etc.).
Gesturile retorice - fie insotind, fie inlocuind vorbirea - au drept scop sa convinga pe interlocutor sau sa ii provoace o anumita stare emotionala.
Gesturile reactive sunt constituite din acele miscari ale corpului si membrelor efectuate ca raspuns la diferite solicitari sau situatii neasteptate cu care este confruntata persoana, avand in majoritatea cazurilor un rol de aparare.
Gesturile trebuie retinute ca atare, fiind elemente valoroase in identificarea persoanelor, daca sunt corelate cu alte trasaturi exterioare.
Vocea si vorbirea pot contribui in unele cazuri la identificarea infractorilor. In procesul vorbirii se pot intalni voci ample, clare, suple, dar din cauza unor tulburari sau afectiuni pot prezenta unele particularitati (voci infundate, nazalizate, guturale).
Vorbirea se poate distinge prin urmatoarele insusiri: sonoritatea - intensitatea, media sunetelor, fluenta, debitul sau viteza, intonatia si pronuntia.
Sub aspectul calitatii se poate remarca o vorbire scurta si corecta, scurta si incorecta, o vorbire in fraze lungi si corecte, in fraze lungi si incorecte.
De asemenea, varsta si sexul pot fi un criteriu de apreciere al vocii: voce de copil, voce de adult, voce de batran sau voce de barbat si voce de femeie.
In procesul identificarii persoanelor este important sa fie retinuta atat vorbirea cu unele erori gramaticale, folosirea unor dialecte, a cuvintelor straine, a neologismelor, cat si vorbirea cu unele defecte (vorbirea suieratoare, peltica, graseiata, balbaita).
Obisnuintele din diversele activitati pot fi considerate si ele semnalmente functionale, fiind utile in practica identificarii persoanelor (de exemplu, modul de aprindere si stingere a tigarii, pozitia mainilor sau a corpului in general).
In sens criminalistic, semnele particulare reprezinta anumite defecte anatomice si functionale care ajuta la identificarea persoanelor sau a cadavrelor cu identitate necunoscuta. Semnele particulare sunt rezultatul unor malformatii congenitale, traumatisme, interventii chirurgicale etc.
Acestea sunt de o mare diversitate, cele mai frecvente fiind:
cicatricele - pot avea origine traumatica (accidente, degeraturi, arsuri, contacte cu substante chimice etc.) sau chirurgicala (cicatricea postoperatorie, nodulul chirurgical etc.). Cicatricele trebuie sa fie retinute si descrise in cele mai mici detalii, facandu-se referiri la culoare (alba, roz, rosie, neagra), forma (liniara, stelata, circulara, semiovala), marime (mica, mijlocie, mare) si pozitie anatomica;
culoarea pielii (tenul) - reprezinta, in afara diferentierii dintre rase, si un semn particular, ea oferind unele indicii despre starea de sanatate a persoanei sau alte aprecieri;
petele, negii, alunitele sau alte semne din nastere sunt elemente valoroase in identificarea persoanelor; atunci cand acestea se descriu se va avea in vedere locul, forma, pozitia, marimea si culoarea lor;
modificarile in sistemul functional al organismului sau al unor organe sau parti din acesta - fac de asemenea parte din semnele particulare. Acestea pot fi de natura congenitala, traumatica sau medicala (strabismul, ochi de marime si/sau culori diferite, pierderea unui ochi, platfusul, pareze, amputarea unor membre, purtarea de proteze etc.);
ridurile fetei - constituie semne particulare si se descriu dupa forma, adancime si zona unde se gasesc. Se apreciaza ca cele mai importante pentru identificarea persoanelor sunt cele frontale si oculare, deoarece prezinta mai multe particularitati;
semnele particulare ca urmare a practicarii indelungate a unor profesii. Acestea constau in modificari structurale ale unor parti ale corpului omenesc;
tatuajul - se aplica pe diferite parti ale corpului, cu predilectie bratele si pieptul, furnizand elemente cu valoare identificatoare. Tematica tatuajului este diversa: pofesionala, sportiva, patriotica, mistica, afectiva, criminala, erotica etc. In descrierea unui tatuaj se va avea in vedere forma, culoarea, tema reprezentata, marimea, zona si pozitia in care este aplicat, precum si eventualele nume, litere, cifre pe care le cuprinde. Pe langa o descriere cat mai exacta, atunci cand este posibil, tatuajul se va fotografia la scara.
5. IMBRACAMINTEA SI OBIECTELE PORTABILE
Imbracamintea si obiectele portabile fac parte din categoria elementelor importante pentru identificarea persoanelor, dar mai ales a cadavrelor cu identitate necunoscuta. Se au in vedere imbracamintea (costumul, pardesiul, paltonul, puloverul, rochia, palaria, caciula, sapca, basmaua, esarfa etc.), incaltamintea (pantofi, ghete, cizme, sandale etc.) si obiectele portabile (servieta, borseta, poseta, inelul, bratara, brosa, ceasul, umbrela etc.). Cand se observa astfel de obiecte trebuie sa se memoreze caracteristicele acestora si eventual unele particularitati (denumirea obiectului, culoarea, gradul de uzura, materialul din care este confectionar, forma, monogramul de pe inel etc.).
Avand in vedere evolutia in timp, principalele mijloace tehnice utilizate in activitatea de investigare a infractorilor dupa semnalmentele exterioare sunt: schita - portret, fotorobotul, identi-kitul, mimicompozitorul si portretul robot computerizat (Dumitrescu & Gagea, 1993).
Schita - portret sau portretul schitat este considerat a fi cel mai vechi procedeu utilizat pentru realizarea portretului vorbit.
Pe baza semnalmentelor furnizate de martorii oculari, victime sau alte persoane, se poate intocmi schita - portret a persoanei urmarite. Aceasta activitate presupune cunostinte si aptitudini corespunzatoare de desenator pentru a reda cat mai fidel infatisarea unei persoane.
In activitatea practica, pentru a usura realizarea portretului vorbit prin acest procedeu, se pot pune la dispozitia martorilor sau victimelor albume cu fotografii ale unor infractori cunoscuti, din care sunt selectati ca model pentru schitarea portretului cel/cei care se aseamana cel mai mult cu presupusul infractor.
Schita - portret este efectuata de specialist in prezenta celor care furnizeaza semnalmentele, pentru a contribui in mod direct - prin observatii - la realizarea portretului persoanei in cauza. In final schita - portret se va folosi in activitatea de urmarire si identificare a persoanei suspecte.
6.2. FOTOROBOTUL
Fotoroborul este un procedeu care consta in reconstituirea imaginii presupusului infractor, pe baza descrierilor facute de martor sau victima. In acest sens, se folosesc fragmente fotografice ale elementelor faciale de la diferite persoane. Martorul sau victima le selecteaza pe acelea care se aseamana sau sunt identice cu fizionomia persoanei in cauza, iar specialistul le asambleaza pana ce rezulta o imagine unitara, denumita "portretul foto-compus" sau "fotorobotul".
Pentru a se putea ajunge la fotografii compuse, fata persoanei a fost impartita in trei zone de baza: a) fruntea si parul; b) nasul, ochii si sprancenele; c) gura si barbia, obtinandu-se 50 de combinatii din prima zona, 200 din cea de-a doua zona si 100 din cea de-a treia zona.
Imaginea astfel compusa poate fi ajustata prin observatiile facute de martor sau victima, dupa care se prelucreaza, obtinandu-se fotografiile ce vor fi folosite in activitatea de urmarire si identificare a infractorului.
Identi-kitul reprezinta o trusa de reconstruire a portretului unei persoane pe baza semnalmentelor descrise de martor sau victima. Trusa cuprinde schite ale elementelor faciale desenate pe un suport transparent (folie). Elementele faciale ale persoanei sunt incluse in 12 grupe (par, frunte, sprancene, ochi, urechi, nas, buze, barbie, mustata, barba, ochelari si acoperamant pentru cap: palarie, caciula, chipiu etc.), fiecare grupa cuprinzand 50-80 variante ale elementului facial respectiv, totalizandu-se in final 600-1000 fise transparente cu schite ale elementelor faciale.
Trusa cuprinde si un album tiparit al fiecarui element facial care poarta un numar de cod. Persoana care furnizeaza datele, alege din album elementele corespunzatoare semnalmentelor care le-a perceput si memorat, iar in baza numarului de cod din album se scot fisele transparente care, suprapuse, compun portretul robot al celui in cauza. Portretul astfel realizat este fotografiat si utilizat in activitatea de identificare a infractorului.
Mimicompozitorul ("mimic" = producator multiplu de imagini) este un dispozitiv semiautomat cu ajutorul caruia, printr-o imbinare a diferitelor elemente faciale, se realizeaza imaginea fizionomiei unei persoane.
Elementele faciale sunt fixate pe benzi transparente de celuloid. Schimbarea imaginilor se face prin intermediul unui angrenaj actionat electro-mecanic, iar vizualizarea imaginii se realizeaza pe un ecran. Imaginea compusa poate fi fixata fotografic cu un aparat de tip Polaroid, incorporat dispozitivului.
7. PORTRETUL ROBOT COMPUTERIZAT
Printre metodele stiintifice moderne utilizate in identificarea persoanelor dupa semnalmente se afla si metoda portretului robot realizat cu ajutorul calculatorului. Aceasta metoda unanim recunoscuta, este folosita de toate compartimentele tehnico-stiintifice ale celor mai avansate politii din lume, iar din anul 1990 si de Politia Romana. Portretul robot computerizat consta in reconstructia imaginilor faciale, cu ajutorul calculatorului.
Avantajul utilizarii calculatorului in identificarea infractorilor dupa semnalmentele exterioare consta atat in exploatarea mai eficienta a datelor furnizate de martori sau victime, cat si in utilizarea altor date stocate in banca de date a calculatorului cu privire la semnalmentele diferitelor categorii de persoane.
Portretul robot computerizat se realizeaza cu ajutorul unui calculator dotat cu o placa speciala pentru prelucrari imagini legata in linie cu o camera digitala de preluat imagini si un video printer color. Baza de date se realizeaza pe hard discuri, iar pastrarea acesteia se face pe CD-ROM. In final, imaginea presupusului infractor este redata si multiplicata fie prin imprimanta color, fie prin video-printerul color.
Aparitia si dezvoltarea rapida a sistemelor computerizate de compozitie faciala, ofera posibilitati superioare fata de sistemele optico-mecanice clasice. Banca de date a sistemelor computerizate asigura stocarea unei cantitati impresionante de informatie, care face sa creasca probabilitatea de realizare a corespondentelor dintre "tinta" si reprezentarea mentala a acesteia. Avantajele sistemului constau nu numai capacitatea de a stoca informatia, ci si in posibilitatea de alegere, manipulare, re-constructie si afisare a imaginilor faciale. Sistemul poate construi si imagini color, realizand astfel o fata umana cat mai naturala.
In prezent se utilizeaza mai multe tipuri de sisteme computerizate pentru realizarea portretului robot, din care le-am ales pe cele mai reprezentative:
Suspect ID - face parte din categoria produselor C.R.I.M.E.S. (Crime Reduction, Image Management and Enhacement System by Image Ware Systems), destinate realizarii de portrete computerizate a autorilor diferitor tipuri de infractiuni, care nu lasa urme la fata locului, dar care au fost vazuti de victime sau martori. Acesta a fost primul software de recunoastere faciala produs pentru agentiile menite a apara legea. Acest sistem poate construi imagini faciale color, pe baza descrierii formei, marimii, culorii etc. elementelor constitutive. Acest sistem dispune un suport hard performant, putand fi utilizat de catre persoanele care au o pregatire adecvata in domeniul IT.
Mac-a-Mug Pro - unul dintre cele mai cunoscute softuri grafice, a fost dezvoltat din trasaturile desenate liniar ale identikit-ului original, prin utilizarea unei biblioteci de elemente, trasaturi si accesorii.
Programul contine o lista extinsa de variante a elementelor si trasaturilor fizionomice: ochi, sprancene, urechi, nas, gura, barba, mustata, coafura, favoriti etc. Initial, sarcina martorilor sau victimelor este de a face o selectie a trasaturilor relevante ale autorului, care apoi sunt sintetizate si afisate pe ecran ca o fata umana intreaga. Ulterior, operatorul intervine si ajusteaza imaginea faciala, in functie de indicatiile martorului sau victimei. In cadrul programului, operatorul poate sa regleze lungimea fetei, sa scurteze parul, sa adauge riduri, sa modifice culoarea tenului, sa puna mustata, ochelari etc. Avantajul programului consta in faptul ca toate elementele si trasaturile faciale sunt independente, astfel incat ele pot fi deplasate liber in pozitii noi sau chiar inversate (de exemplu, schimbarea cararii parului de pe partea dreapta pe partea stanga). De asemenea, facilitatile includ si transferarea fetelor umane construite, in programe grafice ce permit editari complexe.
E-FIT (Electronic Facial Identification Technique) - este un soft cu abordare configurationala (fata umana ca "intreg"), astfel incat martorul vede o fata umana completa in toate etapele de elaborare a portretului robot.
E-FIT utilizeaza o versiune extinsa a bibliotecii Photofit (fotografii a diferitelor elemente si trasaturi faciale naturale). Aceast sistem de investigatie criminalistica are cea mai mare baza de date din lume, raportat la trasaturile faciale, stilurile de pieptanatura/coafura si a accesoriilor. Seturile de elemente si trasaturi sunt diferentiate pe sexe si pe 7 rase de populatii umane. Sistemul contine si o banca de date suplimentara, care permite crearea unor imagini "intregi" ale suspectilor (subiectul este imbracat complet in diferite tinute) in diverse atitudini posturale. Aceasta procedura se foloseste in cazurile in care martorul sau victima nu au retinut suficiente detalii faciale, dar poate furniza alte elemente de recunoastere a suspectului (statura, corpolenta, imbracaminte, postura etc.). De asemenea, sistemul permite ca imaginea suspectului sa fie integrata computerizat intr-o schita sau fotografie a locului faptei, stimuland astfel memoria martorului.
3D E-FIT - reprezinta un nou soft proiectat pentru a completa si mari functionalitatea sistemului E-FIT. Acesta realizeaza imagini in spatiu, tridimensionale, din schite sau imagini compozit bidimensionale. Sistemul 3D E-FIT rezulta in mod direct din procesul de constructie al portretului. Avand create compozituri 2D, in etapa urmatoare se adauga cea de-a treia dimensiune, dandu-i-se operatorului posibilitatea de a aduce orice amendamente pe care le cere martorul sau victima.
Feedback-ul oferit de sistemul 3D E-FIT, permite martorului sau victimei un nivel ridicat de control asupra imaginii vizualizate.
FACES 3.0. Software-ul acestui sistem a fost dezvoltat in anul 1998 de InterQuest Inc. in colaborare cu Micro Intel din Montreal, Canada. Banca de date a "FACES 3.0" contine aproximativ 4000 de elemente si trasaturi faciale, pentru intervalul de varsta, 17 - 60 de ani, indiferent de sex sau rasa.
Particularitatea sistemului este aceea ca utilizeaza InterCode, un concept unic in lume (InterCode este un cod ID personalizat, alfanumeric, ce este afisat automat la fiecare imagine compozit creata. Prin simpla expedierea a codului la orice utilizator FACES, acesta genereaza instantaneu imaginea realizata. Asemenea unei amprente digitale, fiecare InterCode este unic).
FACES 3.0 poate fi rulat pe orice sistem computerizat standard, dar pentru obtinerea celor mai bune rezultate, sunt necesare un procesor Pentium si o imprimanta laser. Interfata utilizatorului FACES contine un set de comenzi, meniuri si ferestre care se folosesc la crearea si modificarea imaginilor compozit. Comenzile din zona trasaturilor permit selectarea acelor trasaturi care sunt necesare pentru imaginea compozit. Fiecare trasatura faciala are mai multe subcategorii, toate fiind afisate in pagina zonei de selectare (de exemplu, cand este accesata zona "ochi", va fi afisata o fereastra cu mai multe subcategorii, referitoare la forma, marime, culoare, pozitie etc.)
Trasaturile capului care pot fi selectate de la comenzile de pe interfata sunt: parul, conturul capului, linia fruntii, sprancenele, ochii, nasul, buzele, conturul maxilarelor, mustata, barba, ochelarii etc.
In practica judiciara se folosesc si alte sisteme de realizare a portretului robot, cum ar fi: Comphotofit-ul, Compusketch-ul, Identikit-2000 etc.
Exista un numar mare de variabile care pot influenta acuratetea recunoasterii si implicit a reconstructiei cu ajutorul sistemelor computerizate a fetelor umane. Asa cum se cunoaste, memoria este un proces activ in care amintirile martorilor sau victimelor tind sa se ajusteze in functie de anumite variabile, transformand astfel informatia initiala. Memoria vizuala prezinta unele caracteristici speciale. In cadrul procesarii informatiilor referitoare la un eveniment judiciar, faciesul uman trebuie considerat ca un tip strict particular de informatie. Fata umana este perceputa mai degraba ca un intreg decat ca un set de elemente sau trasaturi vizuale discrete. Totusi, proeminenta individuala a unor elemente sau trasaturi faciale determina o focalizare a atentiei asupra acestora, ceea ce poate fi o dovada directa a diferentelor de atentie acordata partilor fetei. Proeminenta functioneaza ca amorsa pentru sistemul cognitiv, determinand aglutinarea informatiei in jurul trasaturii. De asemenea, imaginile divergente pot determina o crestere a nivelului de atentie.
Prelucrarea informatiei despre evenimentul judiciar se face pe principiul economiei cognitive (pentru realizarea recunoasterii nu este necesara prelucrarea intregii complexitati a informatiei vizuale, ci doar detectarea unei trasaturi semnificative).
Hollin R. Clive (1999) face o clasificare a variabilelor relevante care intervin in memoria martorilor oculari: sociale (atitudine, conformitate, prejudiciu, statutul interogatoriului, stereotipie), situationale (complexitatea evenimentului, durata evenimentului, iluminatia, timpul de stocare, tipul de infractiune), individuale (varsta, stilul cognitiv, personalitatea, rasa, sexul, instruirea) si interogationale (schitele artistilor, sistemele computerizate, recunoasterea din grup, albumele de fotografii, photofit-uri).
Rezulta ca redarea de catre martor sau victima a semnalmentelor exterioare ale persoanei care face obiectul realizarii portretului robot computerizat este influentata atat de factori obiectivi, cat si subiectivi .
In realizarea portretului robot, un rol important il are si de tipul de personalitate al martorului sau al victimei. Alfred Binet distinge cinci tipuri intelectuale :
a).tipul descriptiv, care descrie lucrurile pe care le-a vazut luand in considerare caracterele lor cele mai aparente, fara sa caute semnificatia;
b).tipul observator, care isi orienteaza atentia mai mult asupra subiectului scenei;
c).tipul emotional, care descrie emotia ce emana din subiect;
d).tipul erudit, care relateaza tot ce ii vine in minte despre eveniment sau subiect;
e).tipul imaginativ si poetic, la care prevaleaza imaginatia, trairile afective, aminitirile.
Pornind de la tipurile intelectuale studiate experimental de A. Binet, H. Lelesz descrie la randul sau cinci tipuri:
a).tipul descriptiv, care descrie obiectele si aspectele externe ale persoanelor fara a cauta sa inteleaga atitudinea, sa descifreze starile interioare care corespund expresiilor;
b).tipul superficial, care face o descriere superficiala a caracterelor aparente ale imaginii;
c).tipul inteligent, care reda imaginea in ansamblul sau si nu se opreste cu analiza sa decat asupra elementelor interesante si caracteristice, sistematizand si coordonand ideile;
d).tipul interpretator, care cauta sa surprinda subiectul scenei, atribuindu-i o semnificatie particulara;
e).tipul ambitios, care cauta in primul rand sa isi expuna parerile sale, sa isi desfasoare toata ambitia sa si sa ia o atitudine originala.
Metoda realizarii portretului robot cu ajutorul calculatorului pe baza semnalmentelor oferite de martor sau victima s-a dovedit deosebit de utila si in practica judiciara romaneasca. Astfel, aceasta metoda contribuie la identificarea unor autori de infractiuni deosebit de grave cu diverse moduri de operare (talharii, violuri, furturi prin spargere, furturi prin imprietenire, inselaciuni de tot felul etc.).
Portretul robot nu identifica in mod direct autorul unei infractiuni, dar poate contribui la aceasta identificare prin orientarea formatiunilor specializate ale politiei spre o anumita persoana sau cerc de suspecti, directionand si focalizand investigatiile judiciare. Ulterior, prin alte activitati procedurale sau criminalistice, se va realiza identificarea persoanei in sensul identificarii criminalistice.
Portretul robot nu constituie mijloc de proba in procesul penal, indiferent cat de mare ar fi asemanarea dintre acesta si imaginea infractorului. Mijlocul de proba acceptat de procedura penala in acest sens se constituie dintr-un proces verbal de prezentare pentru recunoastere, intocmit de compartimentul judiciar in urma recunoasterii din grup a suspectului sau dupa fotografie, precum si declaratia persoanei prin care il recunoaste pe infractor.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
