Administratie

Contabilitate

Contracte

Criminalistica

Drept

Legislatie

Criminalistica

Index » legal » Criminalistica
» PSIHOCRIMINALISTICA AUTORI SI ADEVARURI NECUNOSCUTE

PSIHOCRIMINALISTICA AUTORI SI ADEVARURI NECUNOSCUTE

 

2. INDUCTIA IPOTEZEI

3.COROBORAREA DATELOR SAU VERIFICAREA EXPERIMENTALA

intocmirea fisei comparative de identificare

Inceperea procesului de identificare comparativa prin coroborarea datelor cauzei cu alte cauze si cu datele persoanelor din cercul de suspecti / Aprecierea conflictului de corelatie (pozitiv - negativ) / Inceperea urmaririi penale "in personam" urmata de administrarea probatoriului.

IMAGINEA PSIHOCRIMINALISTICA

De la inceput, trebuie precizat ca psihocriminalistica nu are nimic in comun cu ansamblul de conceptii si practici care proclama existenta in natura a unor forte supranaturale misterioase cu care ar putea comunica pretinsii initiati. Psihocriminalistica nu este o pseudostiinta. Ea este, prin excelenta, stiinta organizarii sistematice, a experientei profesionale. Psihocriminalistul abordeaza ideile de specialitate inainte de a le asimila, de a si le insusi, el trebuie sa le priveasca din afara, sa se disocieze de ele, apoi o data cu maturitatea, faureste un sistem cu care nu se confrunta niciodata pe de-a-ntregul. Detasarea este esentiala pentru toti cei preocupati de problematica descoperirii.

Imaginea psihocriminalistica se formeaza pe fondul imaginii reale dobandite prin operatiunile de observare a faptelor - respectiv vizualizarea directa si personala a locului faptei, a imprejurarilor - a urmelor materiale, a pozitionarii firesti a obiectelor si prin perceperea mutatiilor intervenite ca urmare a dinamicii victimei si a autorului.

Imaginea reala are, de asemenea, ca fundament interpretarea tehnica, medico-legala si fenomenologica a urmelor actiunii infractionale cu adancul lor suport stiintific.

Perceperea - sesizarea trinomului modului de operare: "iter criminis", "modus operandi", "punctum saliens" si a caracteristicilor acestora - da stabilitate imaginii reale.

Am vazut ca semnificantul central al imaginii psihocriminalistice este faptuitorul. Imaginea psihocriminalistica este, de fapt, o imagine reala, in care aducem un personaj real nedefinit in acel moment si urmeaza sa-l definim, bazandu-ne pe posibilitatile noastre.

Semnificantul psihocriminalisticii - faptuitorul este constituit din propriile sale manifestari prin puterea, decizia si curajul experientei noastre profesionale.

Sensibilitatea artistica se regaseste in fiecare individ - asa cum arta ne sugereaza, ne induce imagini artistice tot asa si pasiunea profesionala ne sugereaza, ne induce imagini profesionale.

Un mod de a ne familiariza cu imaginea, in general, pentru pregatirea unui exercitiu practic profesional este de a lectura (sau de a asculta) cu atentie pasaje semnificative din proza sau din poezie.

EXERCITIU PRACTIC

Imaginea locului faptei o aveti deja formata, pornind de la imaginile concrete percepute cu ocazia observarii starilor de fapt si a marturiilor.

Rezervati-va timp si reveniti singur la locul faptei, respectand ziua si ora critica.

Imaginati-va venirea faptuitorului - intrarea acestuia in locuinta victimei, contactul cu aceasta, actiunea sa asupra victimei si reactiile acesteia din urma - deznodamantul si plecarea autorului.

Important este ca aceste imagini sa fie cat mai vii, dinamice si amanuntite. Trebuie sa acordati mare atentie micilor amanunte, imaginilor, sunetelor, obiectelor care-i inconjoara si chiar mirosurilor. Observati detaliile atribuind urmele faptuitorului sau victimei, obiectelor dinamizate de acestia. Amanuntele mediului imaginat sunt extrem de importante in acest exercitiu, pentru a percepe experienta faptuitorului si, pe aceasta cale, personalitatea sa.

Vizualizati-i actionand, simtind, reactionand.

Acest exercitiu construieste imaginea fizica si imaginea psiho-socio-psihiatrica a faptuitorului, imagineaza reperele pe care urmeaza sa le consemnati. Dupa ce-l veti aplica pentru o vreme, veti fi foarte surprins sa descoperiti ca "reusiti, fara sa va straduiti". Acest sentiment introdus in mecanismul dumneavoastra automat va functiona tot automat si in alte cazuri.

INTERPRETAREA FENOMENOLOGICA A URMELOR

Identificarea fenomenologica are in vedere determinari reflectate de dinamica obiectelor si a proceselor, exprima trasaturi individuale, exterioare, intamplatoare si vremelnice ale obiectelor si ale proceselor, trasaturi prin care aceste domenii de realitate se manifesta nemijlocit si multiplu, in functie de contextul obiectiv si de conditiile concrete de existenta a esentei lor.

Relatia cauza-efect, necesara concluziei bio-psiho-tehnice, priveste si identificarea ideala, ca proces de formare a ideilor si inlantuire sistematica a acestora pe baza observatiei lantului cauza initiala - efect cauza - efect cauza . . .. efect final.

Din punct de vedere al dreptului penal, raportul de cauzalitate priveste actiunea umana, neinteresand actiunile mecanice, fizice, chimice . care au loc in spatiul actiune / inactiune initiala - efect final, dar care au importanta deosebita in ceea ce priveste partea esentiala, valoarea de identificare pe care o are elementul material raportat la cerintele esentiale in ceea ce priveste etapele si concluziile operatiunilor de psihocriminalistica, respectiv realizarea modelului ipotetico-deductiv al actiunii infractionale si notificarea reperelor psiho-socio-psihiatrice ale faptuitorului.

Astfel, ne propunem dezvoltarea conceptului de identificare fenomenologica[2], extrapoland notiunea "raport de cauzalitate" la notiunea "raport circumstantial de cauzalitate".

Raporturi circumstantiale de cauzalitate

Raportul circumstantial de cauzalitate presupune o a doua perspectiva dat fiind faptul ca cercetarea criminalistica are in vedere (pleaca de la constatarea efectului - a urmarii imediate) - si are ca obiectiv stabilirea cauzei, respectiv a elementului material cauzal.

Raporturi circumstantiale de cauzalitate

Unitate compomenta a sinstemului de cercetare dezvoltare national

Capacitatea de a desfasura activitati de cercetare-dezvoltare a fost evaluata si atestata de Autoritatea Nationala pentru Cercetare Stiintifica prin Decizia 9757/ 2009

RAPORT DE CERCETARE

CERCETATOR: Conf. univ. dr. , doctor in drept - specializarea criminalistica, atestat de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, titular disciplinele "Criminalistica" si "Expertiza criminalistica" - Ordinul M.E.C.T. 4693/2008.

SOLICITANT Cabinete asociate de avocatura "Doina & Mihai Baco" Baroul Alba

OBIECTUL CERCETARII: Interpretarea fenomenologica a urmelor accidentalitatii in vederea determinarii pozitiei ocupantilor autoturismului.

DOCUMENTE PUSE LA DISPOZITIE

Proces verbal de cercetare la fata locului; schita locului faptei; raport de expertiza tehnica; raport de expertiza criminalistica; raport de expertiza medico legala

CONSTATARI PRIVITOARE LA DOCUMENTELE SUPUSE EXAMINARILOR:

Timpul orar si pozitionarea martorilor fata de eveniment nu a permis stabilirea pe cale testimoniala a pozitiei ocupantilor autoturismului in momentele imediat precedente accidentalitatii.

Expertii Institutului National de Criminalistica nu au avut la dispozitie date care sa permita programului Virtual Crash o concluzie matematica privind pozitia ocupantilor autoturismului, acest fapt justifica caracterul teoretic al raportului de expertiza criminalistica.

Continutul si concluziile raportului de expertiza tehnica sunt irelevante intrucat evalueaza ipotetic datele generale ale cauzei si marturiile iesind astfel din sfera obiectului unei expertize tehnice, respectiv examinari si concluzii relative la starea tehnica a autovehicolului.

Procesul verbal de cercetare la fata locului nu precizeaza sursa notificarii "pasagera Deac Mariana Norica a fost transportata la spital".

URME SUPUSE PROCESULUI DE INTERPRETARE FENOMENOLOGICA

Leziunile ocupantilor reflectate de raportul de expertiza medico legal; avariile autoturismului; imaginea aspectului parbrizului; pozitionarea dupa ejectare a corpurilor victimelor.

PERSPECTIVA EXAMINARII SI DEMONSTRATIILOR:

Amploarea sporita a gravitatii traumatismelor suferite de Julescu Calin in raport cu traumatismele limitate suferite de Deac Mariana Norica indica o imprejurare generata de insasi dinamica accidentalitatii, imprejurare care a protejat ocupanta Deac Mariana Norica.

Julescu Calin

RATIONAMENT:

Viteza de deplasare a autoturismului cca 76 Km/h, viteza stabilita prin programul Virtual Crash (pag. 5 din raportul de expertiza criminalistica) nu producea la franare o deceleratia care sa poata genera proiectarea de pe scaune a ocupantilor. Aceasta proiectare s-a produs pe parcursul dinamicii ulterioare a autoturismului, respectiv incepand cu primele momente dinaintea primei rasturnari, amplificata si de caderea autoturismului pe terenul situat in acea parte a drumului public.

Avariile autoturismului:

Avariile privind: bara protectie fata, masca fata, aripa fata si capota motor indica pozitia autoturismului inainte de prima rotatie, respectiv sprijin pe coltul drept al barei de protectie fata cu consecinta suspendarii rotii fata stanga si a rotilor spatele. Spatele autoturismului era ridicat in acel moment intr-un unghi de circa 45°. Aceasta pozitie presupune proiectia ocupantilor autoturismului in habitat spre dreapta, corpul conducatorului auto lipsit de sprijn dreapta se pozitioneaza prin proiectare, lovire de parbriz si cadere intre ocupanta locului din dreapta si bordul, parbrizul autoturismului.

Imaginea aspectului parbrizului

Parbrizul autoturismului in partea dreapta sus vazuta din interior si reflectata in exterior nu indica o lovire perpendiculara de catre capul ocupantului scaunului din dreapta, lovire care ar fi fost pozitionata chiar pe jumatatea partii drepte si ar fi avut ca rezultat o propagare concentrica a fisurilor. In cazul de fata lovirea s-a produs din lateral, acest aspect fiind reflectat de propagarea fisurilor numai spre stanga vazute din interior si reflectate spre dreapta in exterior.

Ipoteza propagarii concentrice in cazul unei loviri perpendiculare

Lovirea prin proiectie laterala (45°), situatie in care propagarea fisurilor nu este concentrica

Ejectarea si pozitionarea corpurilor victimelor

In contextul celorlalte dimensionari si a dinamicii autoturismului indica prima (Julescu Calin) si a doua (Deac Mariana Norica) ejectare din habitat si locul prin care au avut loc, respectiv spatiul geamului portierei dreapta fata.

Precizarile raportului de expertiza criminalistica privind:

Actiunea initiala a fortelor de inertie asupra corpurilor celor doi ocupanti ai vehiculului

Secvente ale dinamicii corpului uman in interiorul unui autoturism

CONCLUZIE:

Imprejurarea generata de dinamica accidentalitatii care a protejat ocupanta scaunului din dreapta Deac Mariana Norica a constat in proiectia spre dreapta a corpului conducatorului auto Julescu Calin, proiectie finalizata prin lovirea parbrizului de capul victimei si caderea corpului peste corpul ocupantei scaunului din dreapta Deac Mariana Norica. In acest fel corpul conducatorului auto a devenit un adevarat airbag pentru ocupanta scaunului din dreapta. Per a contrario - daca la volan se afla Deac Mariana Norica aceasta ar fi fost supusa lovirii de parbriz, cupola sau podea, cat si impactului cu suprafetele din interiorul habitatului (oglinda retrovizoare, schimbator viteza, etc.), astfel ca traumatismele suferite nu ar fi fost limitate.

Conf.univ.dr. N.

NORMELE DEREPTULUI NATURAL

Psihocriminalistica identifica normele dreptului natural in continutul, sensul si semnificatia sintagmelor juridice latine si a cugetarilor proverbiale

Istoria cugetarii juridice prin latinitatea generala si nationalitatea proverbiala aduce in discutia noastra o operatiune specifica psihocriminalisticii, respectiv coroborarea sensului si semnificatiei normelor dreptului natural (rational) cu sensul si semnificatia rezultatului aprecierii probelor si aplicarii dreptului pozitiv.

Aceasta operatiune este o operatiune ce priveste verificarea manifestarii drepturilor subiective si obligatiilor profesionale care alaturi de argumentarea logica devine o operatiune privind verificarea egzistentei / inegzistentei erorilor, necunoasutelor si subiectivismului anchetei.

Conceptul privind "verificarea abilitatii si diligentei anchetatorului" extrapolat la necesitatea stabilirii necunoscutelor, eliminarii erorilor si subiectivismului din cuprinsul operatiunilor anchetei judiciare devine conditie a aflarii adevarului.

Nu punem in discutie o selectionare a sintagmelor juridice latine si a cugetarilor proverbiale ci o identificare in planul cerintei aplicarii continutului, sensului si semnificatiei atunci cand acestea sustin sau resping o afirmatie / afirmatii ale anchetei judiciare.

Nu este exclusa o selectionre a sintagmelor juridice latine si a cugetarilor proverbiale pentru constituirea unui cod de norme ale dreptului natural. O asemenea selectionare se poate face dupa criteriul frecventei aplicabilitatii lor in doctrina si practica juridica contemporana, dand juristului posibilitatea nu doar sa se informeze asupra unor expresii latinesti, ci sa parcurga, intr-o sinteza echilibrata, aproape toate problemele majore ale sistemului gandirii juridice si ale sistemului de drept.

Dincolo de simpla identificare si afirmare a normei dreptului natural se are in vedere argumentul logic.

Cand se va spune ca o norma de drept natural afirma sau infirma rezultatul aprecierii probelor si aplicarii normei dreptului pozitiv trebuie sa avem in vedere faptul ca prin alcatuirea sa, prin felul in care este valorificata norma dreptului natural, respecta integral, fara exceptie, conditiile de rationalitate.

Respectarea acestor conditii este deosebit de importanta deoarece numai argumentele corecte au capacitatea de a ne conduce de la premise adevarate la concluzii adevarate. Argumentele incorecte nu au aceasta calitate.In acest sens, argumentele valide sunt eficiente iar cele incorecte nu.

Dreptul natural este un drept care nu se datoreaza nici unei autoritati umane, superior drepturilor (pozitive) stabilite de oameni si care le legitimeaza pe acestea.

Dreptul natural este obligatoriu pentru toate instantele statului si pentru toti oamenii. Sa vedem mai intai cum arata doua definitii tipice:

Dreptul natural (I) (lb. latina jus naturale), in filosofia juridica acel drept suprastatal, suprapozitiv, care nu se sprijina pe legea umana si care, in anumite cazuri, poate veni in contradictie cu dreptul statal.

Dreptul natural apare ca drept rational inca din filosofia antica, mai apoi si in epoca moderna (Renastere, Baroc si Iluminism). Dreptul natural a devenit o materie de sine statatoare, fiind predata la  Universitati, emitand pretentii de filosofie a dreptului si de fundament al marilor sisteme legale (Grotius, Pufendorf), pentru teoria contractului statal si social si astfel si a statului constitutional, pentru o umanizare a dreptului penal (desfiintarea proceselor intentate vrajitoarelor si torturii) precum si pentru pozitivarea drepturilor omului si, implicit, pentru statul liberal

Uzul abuziv al dreptului statal pozitiv in prima jumatate a secolului XX a condus, dupa 1945, la o resuscitare a antropologiei filosofice si la o 'reintoarecere a dreptului natural'

Dreptul natural (II): Totalitatea drepturilor innascute, inerente naturii umane. Toti oamenii dispun de o masura egala de drepturi naturale (de ex. dreptul la viata si la integritate corporala sau la libertate personala), indiferent de sex sau varsta, de pozitia sociala, de timpul, de locul si de ordinea statala in care traieste. Drepturile naturale sunt drepturi suprastatale si de aceea nemodificabile, 'eterne'; ele se deosebesc de prevederile statale si de normele legale care se pot schimba de-a lungul istoriei, adica de dreptul pozitiv, emitand pretentia ca au o calitate juridica mai sporita fata de acesta din urma.
Drepturile naturale au radacini istorice adanci, in antichitatea greaca; ele apar in filosofia unora dintre sofisti (secolele 5 - 4 i. Chr.), in filosofia lui Platon (427-347 i. Chr.) si a lui Aristotel (384-322 i. Chr.), ele au constituit insa mai ales centrul preocuparilor stoicilor (incepand cu sec. 3 i. Chr.), fiind dezvoltate de adeptii greci si romani ai acestui curent, de Cicero (106-43 i. Chr.), Seneca (cca. 4 i. Chr.- 65 d. Chr.) si de Epictet (cca. 50-138).
In filosofia si teologia Evului Mediu si mai ales in cea a lui Toma d'Aquino (1225-74) si a celorlalti scolastici, drepturile naturale erau considerate o reminiscenta a dreptului divin ce actioneaza in om. Drepturile naturale au dobandit relevanta politica de abia in Iluminism (secolele XVII-XVIII). Teoria drepturilor naturale bazate pe ratiune (drepturi rationale), teorie dezvoltata de J. Althusius (1557-1638) si H. Grotius (1583-1645), mai apoi de S. Pufendorf (1632-94), Chr. Thomasius (1655-1728), Chr. Wolff (1679-1754), J. J. Rousseau (1712-78), I. Kant (1724-1804) s.a.m.d a folosit la justificarea filosofica a Revolutiei Franceze (1789) si a celorlalte revolutii 'burgheze' ale secolelor XVIII si XIX, devenind un instrument redutabil in mainile burgheziei in lupta sa impotriva sistemului feudal si a statului absolutist si pentru statul de drept.

Drepturile naturale si-au gasit materializarea in drepturile fundamentale ale omului si ale cetateanului pe care se sprijina statul de drept modern

Este un fapt indisputabil ca drepturile omului provin din aceasta traditie. Teoria rationalista si iluminista a drepturilor naturale si-a trait momentele de glorie in secolele XVII-XVIII. In secolul al XIX-lea a predominat in schimb o miscare impotriva drepturilor naturale, asa numitul 'pozitivism', care stipula ca doar legile pozitive (in vigoare) detin valabilitate, indiferent de continutul acestora. Ambele directii se sprijina pe argumente solide, ambele ascund insa si anumite pericole. In cele ce urmeaza vom incerca sa confruntam aceste doua pozitii:

Pozitivismul secolului XIX considera cazurile extreme, precum introducerea unor legi 'perverse', pur ipotetice. Dar tocmai acest lucru s-a intamplat in dictaturile totalitariste si fasciste ale secolului XX. De aceea, dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, dreptul a fost regandit, dreptul natural reintrandu-si in atributii.

In cadrul Natiunilor Unite s-a incercat pozitivarea dreptului natural sub forma drepturilor omului.

Acest lucru a insemnat ca, cu toate ca exista deja ideea ca exista un drept superior, oficialitatile au incercat sa fixeze aceste drepturi si sa le imprime caracterul obligatoriu si universal.

Acesta a fost un compromis intre cele doua pozitii extreme reprezentate mai sus: bineinteles ca prioritare erau legile scrise, totusi trebuia evitata respectarea literei legii cu orice pret.

Daca legile contraveneau principiilor dreptatii, atunci omul avea obligatia sa nu se tina de ele. Ce trebuie sa intelegem prin ideea de 'dreptate' reiese din documentele recunoscute la nivel mondial, mai ales din 'Declaratia Universala a Drepturilor Omului

PRINCIPIILE FUNFAMENTALE / NORME ALE DREPTULUI NATURAL

RAPORT DE CERCETARE

CERCETATOR, Conf. univ. dr. , doctor in drept - specializarea criminalistica, atestat de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, titular disciplinele "Criminalistica" si "Expertiza criminalistica" - Ordinul M.E.C.T. 4693/2008.

SOLICITANT Cabinet de avocatura   - Baroul Bucuresti

OBIECTUL CERCETARII

1. Precizari relative la gradul de sustinere stiintifica a concluziilor Raportului de expertiza criminalistica nr. 96 / 2003,
2. Interpretarea continutului juridic motivational al paragrafelor 5 si 6 - pag. 5 din Sentinta civila nr. 6257 / 17.06.2005
3. Interpretarea logico juridica a notei datata 14.08.1998

DOCUMENTE PUSE LA DISPOZITIE: Dosarul cabinetului de avocatura privitor la partajul succesoral.

CONSTATARI:

A. Precizari relative la gradul de sustinere stiintifica a concluziilor Raportului de expertiza criminalistica nr. 96 / 2003,

In fapt pentru a se stabili daca o persoana este autorul grapfic al unui scris se procedeaza la examinarea comparativa a acestuia si a celui model de comparative pus la dispozitie. Mai intai se procedeaza insa la o examinare separate a documentelor, in scopul stabilirii caracteristicilor identificatoare. Examinarea comparativa are ca scop stabilirea asemanarilor si deosebirilor dintre scrisul in litigiu si cel model de comparati, avand doua etape: examinarea caracteristicilor generale si apoi a celor individuale

In cazul de fata examinarea nu a avut in vedere primul demers stabilirea caracteristicilor identificatoare si ultima etapa a stabilirii caracteristicilor individuale, astfel ca exminarea sa rezumat la o simpla vizualizare a grafismelor, vizualizare consemnata intr-un preambul in care sunt prezentate patru caracteristici generale, respectiv: evolutia scrisului "se remarca scrisul de nivel mediu";dimensiune "de dimensiuni mici si depasante suprainaltate"; continuitate " semilegat" ; forma "unghiular" iar demonstratia a fost facuta numai sub simpla apreciere a concordantei formei constructive a grafismelor dedusa din simpla vizualizare.

Lipsa de abilitate sau diligenta a dus la neobservarea caracteristicilor identificatoare si a celor individuale care indicau falsificarea scririi in litigiu, respectiv, incetinirea miscarilor, nesiguranta traseelor, prezenta unor stationari ale instrumentului scriptural, a reluarilor.

In cazul observarii acestor caracteristivi concluzia raportului ar fi fost fara indoiala urmatoarea: testamentul olograf datat 15.07.1994 nu a fost scris, datat si semnat de Grigorescu A. Traian Vicentiu.

Demonstratia afirmatiei de mai sus, respectiv, falsificarea prin imitatie servila a grafismelor in litigiu o facem in cuprinsul anexelor 1; 2; 3; 4; 5.

In drept prezenta demonstratie justifica invocarea art. 105 C.proc.civ. par. 2 "Actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule . . . "

B. Interpretarea continutului juridic motivational al paragrafelor 5 si 6 / pag. 5 din Sentinta civila nr. 6257 / 17.06.2005

"Instanta nu va avea in vedere la solutionarea acestei cereri cele doua rapoarte de expertiza criminalistica extrajudiciare intocmite, unul in dosarul nr. 306 / 2001, deschis la biroul notarului public Mioara Velicu din Bucuresti si altul, la cererea paratului-reclamant Grigorescu Aurel Vicentiu, avand in vedere ca ele pot fi valorificate in prezenta cauza doar ca inscrisuri, iar in aceste conditii, valoarea lor stiintifica este inferioara expertizei efectuate la solicitarea instantei"

Prin formularea "instanta nu va avea in vedere la solutionarea acestei cereri cele doua rapoarte de expertiza criminalistica extrajudiciare[10]" a fost ignorat principiul fundamental al contradictorialitatii procesului civil[11]. Ne referim la contradictia dintre proba administrata si contraproba. Nerespectarea acestui principiu fundamental este sanctionata cu nulitatea hotararii.

Se pune in discutie si principiul egalitatii in fata justitiei, care semnifica si faptul ca toate persoanele au o vocatie egala cu privire la regulile de procedura judiciara, fara nici o discriminare. A se vedea art.16 alin.1din Constitutie.

Prin formularea "in aceste conditii, valoarea lor stiintifica este inferioara expertizei efectuate la solicitarea instantei" aducem in discutie principiul potrivit caruia "probele nu au valoare mai dinainte stabilita"

Solicitarea instantei de judecata sau a partilor relativa la o operatiune expertala apare pentru instanta de judecata ca obligatie iar pentru parti ca un drept. Sursa solicitarii nu este un criteriu de aprecirere a operatiunilor expertale.

Operatiunile cu caracter stiintific pot fi apreciate de judecator ca urmare a diligentei si

abilitatii sale ori printr-o noua operatiune expertala atunci cand sunt necesare cunostinte de stricta specialitate. In consecinta instanta are obligatia aprecierii celor doua rapoarte de expertiza extrajudiciara, pronuntandu-se dupa apreciere, relativ la admiterea sau respingerea acestora.

C. Interpretarea logico juridica a notei datata 14.08.1998

Cursivitatea logica a primei parti a notei " Subsemnatul Grigorescu A Traian Vicentiu, " este intrerupta de notificarile inventariale I; II; II si IV.

Ideia initiala " pentru a fi aceasta nota o explicatie pe care o dau pentru constiinta mea." isi regaseste cursivitatea in finalul notei " Ar fi bine, ca la decesul meu si dupa, sa existe, ..".

Interpunerea cursivitatii logice a motivatiei explicativ / sentimentale se poate datora reformulari unui act initial, respectiv adevaratul testament, din a carui continut a fost extrasa si repozitionata motivatia explicativ / sentimentala

Reunirea parti initiale si a celei finale, respectiv realizarea continuitati motivatiei explicativ / sentimentale da posibilitatea urmatoarei interpretari desprinsa din continut si raportata la terminologia juridica:

" o intelegere desavarsita pentru a stapani in liniste perfecta tot ce le-am lasat."

Deci, adevaratul testament cuprindea prevederi testamentare pentru fii testatorului alaturi de legatara

" . iar cea care are testament sa dispuna dupa bunul ei plac de ceea ce ii revine, alegand, luand si dand" -

Aici, testatorul se refera exclusiv la bunurile mobile ce se vor afla la data decesului in posesia legatarei , intrucat numai bunurile mobile pot fi manuite.

Din punct de vedere juridic o nota dactilografiata si semnata olograf se defineste ca un siplu inscris a carui putere juridica poate fi data numai printr-o alta sustinere probanta. (marturie sau un alt inscris cu putere doveditoare) .

Este de retinut si trebuie invocata discordanta dintre continutul comun al "testamentului" olograf si continutul literar si terminologia juridica a notei dactilografiate.

Conf.univ.dr. N.

IN DUBIO PRO REO / NORMA A DREPTULUI NATURAL

In dubio actus interpretandus est in favore debitoris - "In caz de dubiu, actul trebuie interpretat in favoarea debitorului".

De regula, daca intelesul unei clauze contractuale este indoielnic, interpretarea se face in favoarea debitorului (art. 983 C.civ.- Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui ce se obliga. (C. civ. 1312). Insa, in materie de vanzare cumparareArt. 1312.al 2 contine o regula speciala "Orice clauza obscura sau indoioasa se interpreteaza in contra vanzatorului".)

In dubio contra proferentem - " Intr-o situatie indoielnica, impotriva celui care a proferat / a formulat / a impus (clauza)

In dubio contra stipulantem - In caz de dubiu contra vanzatorului / stipulantului

Conform art. 1312 ali.2 C.civ. in cazul contractului de vanzare cumparare ""Orice clauza obscura sau indoioasa se interpreteaza in contra vanzatorului" / aceasta regula deroga de la regula generala prevazuta de art. 983 C.civ.

In dubio pro debitore - In situatie indoelnica, in favoarea debitorului

In dubio pro reo - In situatie indoelnica, in favoarea debitorului / paratului ( indoiala profita celui care se indatoreaza / invinuitului)

Adagiu cu mai multe sensuri, in fuctie de care el se aplica in dreptul privat sau public. In ceea ce priveste aplicatia acestui adagio in dreptul civil si commercial, vezi In dubio actus interpretandus est in favore debitoris

In dreptul penal si procesual penal, in dubio pro reo are o alta semnificatie. Regula nu este decat consecinta aplicarii prezumtiei de nevinovatieridicata la rang de principiu constitutional: Pana la ramanerea definitive a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerate nevinovata"( art.23 (8) din Constitutie. Chiar daca impotriva inculpatului exista indicii grave, care iar dovedii vinovatia, el este considerat nevinovat pana la ramanerea definitive a hotararii de condamnare, deci si in cursul desfasurarii judecatii in caile de atac.

In literature de specialitate exista opinia dominalnta ca aceasta regula se aplica numai situatiilor de fapt, nu si normelor juridice. Or, aceasta limitare a sferei de actiune a regulei duce la incalcarea prezumtiei de nevinovatie. O norma redactata in mod aproximativ determina de fapt o rasturnare a sarcinii probei.

PARCHETUL DE PE LANGA JUDECATORIA RM.SARAT

DOMNULE PRIM PROCUROR

Subsemnatul, SAVA IONUT, cu domiciliul in Rm.Sarat, inculpat in dosarul nr. 17/287/2008 solutionat de Curtea de Apel Ploiesti - Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie in Decizia penala nr 183 / 11.03.2009 hotarare defintiva, in temeiul disp. art. 396 alin. 1 lit. b) si al art. 397 C.pr.pen, formulez prezenta,

CERERE DE REVIZUIRE

A Deciziei Penale nr. 183 / 11.03.2009 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie pronuntata in dosarul penal nr. 17/287/2008

Respectuos va rugam sa apreciati cu privire la efectuarea actelor de cercetare si sa inaintati materialul impreuna cu concluziile dumneavoastra instantei competente pentru admiterea in principiu a cererii de revizuire privind decizia mai sus amintita urmand ca instanta sa procedeze la rejudecarea cauzei, conform art. 405 C.pr.pen.

Prin prezenta cerere de revizuire solicit admiterea acesteia si pe cale de consecinta sa se dispuna anularea deciziei penale nr. 183 / 11.03.2009 a Curtii de Apel Ploiesti si dupa rejudecare sa se dispuna achitarea mea pentru infractiunea prevazuta de art. 87 al.1 din OUG 195/2002 intrucat am dovedit netemeinicia probelor de vinovatie.

Cazul de revizuire este cel prevazut de dispozitiile art. 394 alin. 1 lit. a din Codul de procedura penala si consta in faptul ca s-au descoperit fapte si imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei. Prin prezentarea, argumentarea si aprecierea acestor fapte si imprejurari se poate dovedi netemeinicia hotararii de condamnare, astfel:

Decizia nr. 183 / 11.03.2009 a Curtii de Apel Ploiesti - Sectia Penala precizeaza in continutul sau relativ la incalcarea dispozitiilor privind transportul si depozitarea probelor biologice ca (pag. 9) "in aceasta situatie nu se poate pleca decat de la prezumtia de respectare a legii . . . . . . cata vreme nu exista in cauza date care sa poata conduce la concluzia incalcarii dispozitiilor legale ce reglementeaza aceste aspecte" (N.N. Ordinul 376/2006 al ministerului Sanatatii).

Deci, instanta admite faptul ca parerea (convingerea sa) este intemeiata pe fapte aparente si in consecinta aceasta convingere subzista pana la proba contrara , respectiv pana in momentul administrarii unor noi elemente probatorii ce se pot bucura de certitudinea validitatii.

Avand in vedere cerintele momentului procesual inteleg sa procur si sa propun probe directe apeland la noi modalitati de folosire a mijloacelor de proba astfel incat prezenta cerere de revizuire sa se constituie intr-un procedeu probatoriu care sa releve faptele si imprejurarile ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea cauzei. In acest sens invoc art. 405 c.p.p. in vederea administrarii probelor propuse si aprecierii (stabilirii valorii) acestora in raport cu probele indirecte care au creat instantei convingerea de condamnare. ASTFEL:

Mijloacele de proba (inscrisuri) NU exclud posibilitatea fundamentarii mai multor versiuni

Intre datele procesului verbal de recoltare a probelor biologice si datele buletinului de examinare clinica remarcam o neconcordanta care conduce la formularea a doua versiuni privitoare la pozitionarea in timp a momentului evenimentului, si al momentelor primei si celei de a doua recoltari:

Potrivit versiunii procesului verbal de recoltare a probelor biologice ora primei recoltari este 08.30 si ora celei de a doua recoltari este 09.30

trivit versiunii buletinului de examinare clinica momentul evenimentului este 09.02; ora primei recoltari 08.30 si ora celei de a doua recoltari 07.30 Logica scurgerii timpului ne indica sa reasezam aceste momente in relatia lor normala, respectiv: momentul evenimentului 07.30; ora primei recoltari 08.30 si ora celei de a doua recoltari 09.02 /

Lecturand procesul verbal de constatare a infractiunii flagrante, document preconstituit actelor de cercetare penala si oper'atiunilor medico legale, remarcam incertitudinea momentului opririi conducatorului auto, incertitudine relevata de formularea "Astazi data de mai sus, in jurul orelor 7,58 fiind in exercitarea . . .am oprit autoturismul . .".

Remarcam ca ora 7,58 nu este precizata cert ca moment al opririi conducatorului auto, moment care intereseaza din punct de vedere juridic cantitatea de alcool in sange. In aceasta situatie se poate aprecia ca momentul opririi putea fi 07.30 asa cum rezulta din buletinul de examinare clinica. Daca calculul retroactiv se realiza pentru momentul 07:30, tabelul de adevar indica in mod cert o alcoolemie sub 0,80 % .

A doua parte a buletinului de examinare clinica prin consemnarile de la rubricile privind manifestarile neurologice, respectiv vorbire "clara", comportare "ordonata", orientare in timp "orientat"; judecata - "coerenta" se constituie intr-o proba directa care indica o alcoolemie sub limita pragului de intoxicatie

Fenomenele clinice din intoxicatia alcoolica.

5 -------- ----- ------ ---------- moartea posibila ------------

4 -------- ----- ------ ----- ----- ------------- coma ------------

3 -------- ----- ------ ----- ----- ---- betia accentuata -----------

2 -------- ----- ------ ----- ----- ---------- betia tipica -----------

faza medico-legala a intoxicatiilor cu anularea inhibitiilor

1,5 -------- ----- ------ -------- ----- ------ ----

1

0,5 ---------*-------- ----- ------ -------- pragul intoxicatiei ---------

1 2 3 4 5

Intre situatia de fapt privind transportul / pastrarea / predarea probelor si reglementarea legala a acestor operatiuni se remarca un vadit dezechilibru, astfel:

In drept:  Art. 14. Probele prelevate si sigilate, . . . . . . vor fi puse, dupa incheierea procedurii de prelevare si examinare, la dispozitie politistului, care le va transporta si le va depune in cel mai scurt timp la institutiile medico-legale teritoriale. In situatia in care transportul sau depunerea probelor prelevate nu poate fi efectuat imediat, acestea se pastreaza la frigider, in sediile unitatilor de politie, timp de maximum 3 zile.

Situatia de fapt: Desi ora si ziua constatarii (miercuri) permitea depunerea "in cel mai scurt timp" a probelor prelevate la institutia medico-legala, aceasta cerinta a normei a fost ignorata. Politistul care a asistat si a primit probele si care conform art.14 (1) avea direct obligatia transportului / depunerii sau pastrarii probelor prelevate timp de maxim 3 (trei) zile face parte din structura organizatorica a politiei Rm.Sarat, institutie care nu este dotata cu frigider. (N.N. orice reglementare interna a Inspectoratului de politie privind formularea "in cel mai scurt timp" poate avea efect numai sub puterea unei stari de necesitate, ex. prelevarea are loc in zilele cand institutia medico legala nu lucreaza)

In drept: Art. 15 trimiterea flacoanelor cu probe la laborator se face numai in baza unei cereri de analiza, (tipizat, anexa 1 la normele metodologice)

Situatia de fapt: Data certa a trimiterii / primirii probelor prelevate trebuia sa fie reflectata de tipizatul cererii de analiza, tipizat care daca ar fi fost completat se gasea la dosar. Buletinul de analiza toxicologica, (fila 13) indica ca data a trimiterii / primirii probelor prelevate 07.08.2007, deci trimiterea / primirea s-a facut dupa 7 (sapte) zile, perioada care in mod cert a condus la vicierea rezultatului analizelor de laborator (avem in vedere cele de unitati care despart limita maxima de cifra alcoolemiei teoretice stabilita de IML)

Raportarea indicatiei art. 6(c) si termenului art. 30 al normei metodologice la data prelevarii probelor indica de asemenea nerespectarea cerintelor legale, astfel: Art. 6. (c) prelevarea sangelui se face cu seringi de unica folosinta, pana la inlocuirea acestei metode cu trusa standard de prelevare special destinata acestui scop. Art. 30. Utilizarea trusei standard de prelevare, . . . . . , inlocuieste metoda clasica in termen de 6 luni de la intrarea in vigoare a prezentelor norme metodologice.

Norma metodologica din 10/04/2006 a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 363 din 26/04/2006 si in conformitate cu art. 6 si art. 30 metoda clasica, respectiv prelevarea sangelui cu siringa de unica folosinta se putea face numai pana la data de 26.10.2006. Prelevarea in cauza supusa actualei dezbateri judiciare a avut loc la data de 01 august 2007 mai precis dupa 270 de zile.

Fata de aspectele prezentate respectuos va rog sa apreciati cu privire la efectuarea actelor de cercetare si sa inaintati materialul impreuna cu concluziile dumneavoastra instantei competente. Inteleg sa-mi formulez singur apararea in conformitate cu art.3 lit.c din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Cu stima,

M E M O R I U

Domnule Presedinte,

Subsemnatul, SAVA IONUT, revizuent in dosarul nr171 / III /2009 relativ la propunerea Parchetului de pe langa Judecatoria Rm.Sarat privind respingerea cererii de revizuire ca neantemeiata , fac urmatoarele precizari:

Aspectele relative la declaratiile mele sunt motivate dat fiind emotiile momentului, speranta unei intelegeri din partea agentului constatator si a sentimentului de apropiere a unei circumstante, unei justificari pentru un moment critic din viata mea. ( sunt om si nimic din ceeace este uman nu imi este strain)

Revizuirea hotararii a fost sugerata de insasi continutul acesteia in care se precizaza ca la data luarii hotararii in cauza nu erau " date care sa poata conduce la concluzia incalcarii dispozitiilor legale ce reglementeaza aceste aspecte" (N.N. Ordinul 376/2006 al ministerului Sanatatii / incalcarea de catre organele de cercetare penala a dispozitiilor privind transportul si depozitarea probelor biologice ) Deci, instanta a admis faptul ca parerea (convingerea sa) este intemeiata pe fapte aparente si in consecinta aceasta convingere subzista pana la proba contrara.

Invocand art. 66 (2) C.proc. pen. am procedat la folosirea stiintifica a mijloacelor de proba existente constituind in acest fel un procedeu probatoriu concludent, in sensul ca reflecta fapte si imprejurari edificatoare de care nu a profitat instanta la solutionare a cauzei si de care poate profita instanta de revizuire sub o atenta lecturare si apreciere. Observatia parchetului " toate datele la care se face referire sunt preluate din actele aflate la dosarul cauzei inca de la sesizarea instantei de fond" - vine sa sustina pertinenta procedeului probator

Finalul referatului parchetului se inscrie in cercul vicios la logicii intrebarilor. Logica raspunsurilor este urmatoarea: la intrebarea relativa la logica scurgerii timpului, raspundem - "in dubio pro reo"( indoiala profita invinuitului). La formularea " Intarzierera cu cateva zile a depunerii probelor nu este de natura sa influenteze semnificativ rezultatul alcooleniei" raspundem, - cateva zile sunt 2 / 3, niciodata 7 ( sapte). Relativ la logica compensatiei, nesemnicative sunt si cele de unitati care desparte procentul neancriminator 0.80 % de procentul teoretic incriminator 1,05

Sunt convins Domnule Presedinte ca atenta lecturare a cererii de revizuire este in masura sa creeze convingerea achitarii mele.

Cu deosebita stima,

Sava Ionut

NEMO DAT QUOD NON HABET / NORMA A DREPTULUI NATURAL

RAPORT DE CERCETARE

CERCETATOR Conf. univ. dr. , doctor in drept

OBIECTUL CERCETARII: Rationamentul juridico-fiscal motivational al art. 33 din O.U.G. 34 / 2009 raportat la o situatie de fapt ipotetica.

Situatia de fapt ipotetica / De la data inregistrarii si pana in prezent firma Z & Z din motive obiective nu a desfasurat nici o activitate creatoare de venituri si nici nu a efectuat cheltuieli , respectiv a fost in inactivitate de fapt

Acest aspect este reflectat de declaratiile succesive pe proprie raspundere inregistrate in evidentele fiscale, declaratii sustinute de reprezentantul firmei cunoscand puterea consecintelor legale.

Daca obiectul reglementarii statuate de art. 33, O.U.G. 34/2009 este relatia fiscala afectata de diminuarea veniturilor prin marirea cheltuelilor, rezulta ca reglementarea urmeaza a se adresa categoriei de firme care desi au activitate evita inregistrarea unui profitul impozabil - Atunci -

Logica reglementarii O.U.G. 34/2009 / art. 33, este logica unei strategii fiscale care poate fi aplicata atata timp cat respecta principiile fundamentale ale dreptului altfel spus La venit "0" real, impozit "0"; La venit "0" determinat, impozit prestabilit.

Din aceasta perspectiva va rugam sa ne comunicati punctul de vedere al institutiei dumneavoastra privind obligativitatea sau neobligativitatea firmelor in inactivitate de fapt de a plati impozitul minim

In caz afirmativ, dorim sa analizam rationamentul juridico-fiscal motivational.

Conf.univ.dr.

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE,

Directia Legislatie Impozite Directe / cu referire la adresa Nr. 623221 / 12.08.2009

Supun atentiei si analizei directiei pe care o conduceti intelegerea mea relativa la necesitatea sociala care a determinat adoptarea O.U.G. 34/2009.

Sunt de acord sa ma alatur unei actiuni de solidaritate nationala, respectiv sa depun o suma procentual corespunzatoare veniturilor mele anuale intr-un fond de solidaritate nationala, dar nu inteleg rationamentul fiscal care a determinat generalizarea masurii de a impune impozitul forfetar si asupra societatilor care din motive obiective[22] nu au avut, nu au o cifra de afaceri , dat fiind inactivitatea de fapt nu de drept, cum este cazul inactivitatii temporare. Acesti termeni trebuiesc cu multa atentie diferentiati, este in interesul institutiei pe care o reprezentati , este in interesul tarii.

In calitate de universitar, in fata studentilor, am analizat de nenumarate ori semnificatia principiilor dreptului, al sistemului gandirii juridice, relativ la diversele ramuri ale dreptului, precizand ca nesocotirea acestora atrage nulitatea absoluta a oricarei actiuni social manifestate, indiferent ca apartine sferei dreptului civil, fiscal .. etc.

Nu ma pot dezice, nu pot sa afirm in numele intelegerii actualei motivatii fiscale ca in Romania nu se aplica principiul, "nemo dat quod non habet", adica "nimeni nu da ce nu are". (Ex. - impozitul este o forma de prelevare a unei parti din venit, nu am venit nu dau impozit).

Dat fiind careacterul general al principiilor dreptului, o intrebare formulata fie de Ministerul de Finanante, fie de Centrul de Cercetari si adresata dupa caz unei instante nationale sau europene, raspunsul va fi unul singur "dreptul natural este ceea ce intodeauna e echitabil si bun / dreptul natural este un drept anterior si superior statului, conform cu ratiunea universala si deci acelasi la toate popoarele si in toate timpurile".

Rugandu-va sa dati dispozitia unei atente analize si a unui raspuns pe masura acesteia, va asigur, d-le director, de consideratia mea deosebita.

Conf.univ.dr. N.

MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE,

Directia Legislatie Impozite Directe / cu referire la adresa Nr. 337039/ 04.09.2009

Domnule Director, cu asigurarea consideratei mele va comunic faptul ca si eu imi mentin punctul de vedere relativ la impozitul minim aplicat unei societati comerciale aflata in evidenta unitatii fiscale doar datorita depunerii succesive a declaratiilor privind inactivitatea de fapt. Apreciez sinceritarea reflectata de ultimele fraze ale raspunsului primit ".. in timp ce unitatile nou-infiintate sunt supuse la plata unui ipozit minim.pentru primele patru trimestre ale activitatii". E o deosebire, societatea de care va vorbesc nu are inca deschis cont bancar si nici nu a procurat stampila.( nefiind inca necesare, activitatea urmand sa incepa odata cu finalizarea studiilor de specialitate a viitorilor asociati, deocamdata investim !)

Insist si revin la principiul, "nemo dat quod non habet", adica "nimeni nu da ce nu are", principiu cunoscut de la vladica pana la opinca sub formularea " De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere ! Cunoastem cu totii celebra fraza "Statul sunt Eu" sa nu parafrazam, Doamne fereste.

Mentinerea punctului dumneavoastra de vedere imi indica doua urmatoare demersuri;

a) notificarea unui proiect de cercetare psihocriminalistica destinat studentilor masteranzi, cercetare care va avea ca terma "abilitatea si diligenta juristilor unitatilor fiscale" ( am deja subliniate cateva concluzii interesante )

b) notificarea unei actiuni "in constatarea uni drept" actiune pe care o voi adresa Curtii Europene a Dreptului Omului, ca element de verificare si finalizare a proiectului de cercetare stiintifica.

Cu stima,

Conf.univ.dr. N.

Tema in cadrul proectului de cercetare stiintifica

DICTIONAR SINONIME

PRINCIPII DE DREPT - PROVERBE

Exemplu:

Nemo dat quod non habet (nimeni nu da ce nu are) = De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!

Accesorium sequitur principale (accesoriul urmeaza principalul) Vine sacul la moara sau moara la sac

NORME DE DREPT NATURAL

Accesorium sequitur principale - "Accesoriul urmeaza principalul"

Principiu de drept conform caruia bunul, contractul sau dreptul subiectiv accesoriu urmeaza soarta juridica a bunului, contractului sau a dreptului subiectiv principal de care depinde, adica este guvernat de aceleasi legi ca si acesta din urma (de exemplu, s-a vandut, s-a imprumutat sau s-a dat in locatie bunul principal, atunci si bunul accesoriu este considerat vandut, imprumutat, respectiv dat in locatie).

A contrario - "Prin opozitie / (argument dedus) din ceea ce este contrar"

Rationament in cadrul careia concluzia este dedusa din contrariul premisei. Astfel, in cazul notiunilor contradictorii doar una dintre ele poate fi adevarata, cealalta fiind cu necesitate falsa, iar o a treia posibilitate este exclusa (tertium non datur).

In domeniul juridic argumentul a contrario nu are o valoare absoluta, el este o simpla presupunere bazata pe tacerea leagii. Constituie un procedeu propriu interpretarii restrictive (interpretatio restrictiva) si deci are un camp limitat de aplicare: nu poate fi utilizat decat in cazul interpretarii unor norme cu caracter de exceptie sau in cazul in care textul interpretat cuprinde enumerari limitative. Este procedeul opus analogiei si nu poate fi utilizat decat daca se completeaza cu alte argumente: caracterul dispozitiei (aceasta nu poate fi decat limitativa sau exceptionala), ratio legis, occasio legis etc.

Argumentul a contrario se mai intalneste in varianta: qui dicit de uno, de altero negat.

Actio ad mobile est mobilis, actio ad immobile est immobilis - "Actiunea privitoare la un (bun) mobil este mobiliara, actiunea privitoare la un (bun) imobil este imobiliara"

Actiunile civile se pot clasifica si in functie de natura bunului care face obiectul dreptului valorificat. Dupa acest criteriu, se poate vorbi de actiuni mobiliare si actiuni imobiliare. Totusi, criteriul respectiv se foloseste de obicei pentru realizarea unor subclasificari in cadrul clasificarii actiunilor civile in actiuni personale, reale si mixte, din considerente practice avandu-se in vedere importanta speciala a unor categorii de actiuni dublu determinate, cum ar fi, de exemplu, actiunile reale imobiliare si actiunile personale imobiliare.

Actiones non natae non praescribuntur - "Actiunile nenascute nu sunt prescrise"

Codul civil roman a preluat aceasta maxima din dreptul roman, prevazand in art. 1866 ca "nici o prescriptie nu poate incepe a curge mai inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere". De asemenea, Drecr. nr. 167/1958 privitor la prescriptia exctinctiva prevede in art. 7 ca "prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune sau dreptul de a cere executare silita".

Actiones quae morte vel tempore pereunt semei incusae iudicio salvare permanent - "Actiuni care se sting prin moarte sau prin trecerea timpului se conserva de indata ce au fost introduse (de autor)"

Introducerea cererii de chemare in judecata produce, in cazul mortii beneficiarului dreptului la actiune, efectul transmiterii catre mostenitori a anumitor actiuni cu caracter strict personal; astfel, sunt transmisibile mostenitorilor: actiunea pentru stabilirea filiatiei fata de mama (art. 52 C. Fam.), actiunea pentru stabilirea paternitatii din afara casatoriei (art. 59 C. Fam.), actiunea de revocare a unei donatii pentru motiv de ingratitudine (art. 833 C. Civ.). Unele actiuni strict personale nu se transmit mostenitorilor chiar daca au fost pornite de catre titular in timpul vietii sale. Este cazul, spre exemplu, al actiunii de divort, care, in cazul mortii reclamantului, va ramane fara obiect.

Introducerea cererii de chemare in judecata chiar la o instanta necompetenta are ca efect intreruperea prescriptiei dreptului la actiune (art. 16 si 17 din Decr. nr. 167/1958).

Expresia se mai intalneste in urmatoarea forma: Omnes actiones quae morte vel tempore pereunt semel incusae iudicio salvare permanent.

Actio non dator cui nihil interest - "Nu se acorda actiune celui care nu are nici un interes"

Pentru a se putea exercita actiunea civila, trebuie indeplinite cumulativ mai multe conditii: cel care o promoveaza trebuie sa afirme existenta unui drept subiectiv civil a carui aparare se urmareste si sa justifice un interes; de asemenea, partile trebuie sa aiba capacitatea procesuala (legitimatio ad processum) si calitate procesuala (legitimatio ad causam).

In doctrina, interesul a fost definit ca fiind folosul practic pe care o parte il urmareste prin punerea in miscare a procedurii judiciare. Interesul poate fi material sau moral, in functie de natura folosului a carui obligatie se urmareste. Pentru admiterea actiunii, interesul trebuie sa fie legitim, personal, nascut si actual. Daca instanta constata ca cel care pune in miscare actiunea nu justifica un interes sau ca acest interes nu indeplineste conditiile enumerate, va respinge actiunea; lipsa interesului se invoca pe calea exceptiei.

Actor sequitur forum rei (sitae) - "Reclamantul urmeaza forul (instanta) domiciliului paratului / locului bunului"

Reclamantul trebuie in general sa introduca actiunea la instanta in raza careia se afla domiciliul paratului. Aceasta regula este fundamentata, in ceea ce priveste actiunile personale, pe faptul ca, pana cand reclamantul nu isi dovedeste pretentiile (conform reguluii actori incumbit probatio), paratul este considerat ca nu datoreaza nimic. De asemenea, in ceea ce priveste actiunile reale mobiliare, aparentele sunt considerate ca fiind conforme cu realitatea pana cand reclamantul nu face dovada celor afirmate. Actiunile reale imobiliare, insa, nu urmeaza aceasta regula, competenta fiind reglementata in acesta materie de norme imperative speciale (art. 13 C.p.c.).

Prin domiciliu se intelege in primul rand adresa unde paratul locuieste in mod efectiv in momentul sesizarii instantei. Daca paratul are domiciliu in strainatate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanta resedintei sale din tara, iar daca nu are nici resedinta cunoscuta, la instanta domiciliului sau resedintei reclamantului (art. 5 C.p.c.).

De la regula actor sequitur forum rei exista numeroase exceptii, precum competenta teritoriala alternativa, competenta teritoriala exclusiva, competenta in materia divortului etc.

Actore non probante reus absolvitur - "Daca reclamantul nu probeaza / nu aduce dovezi, paratul este absolvit"

Reclamantul este cel care, pe calea unei actiuni in justitie, solicita recunoasterea unui drept, motiv pentru care sarcina probei ii revine.

Pana in momentul in care reclamantul nu-si dovedeste sustinerile, starea de fapt va fi considerata corespunzatoare starii de drept, iar paratul va fi ocrotit.

Actori incumbit probatio (sau actori incumbit onus probandi) - "Sarcina probei incumba reclamantului"

Potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca; asadar, sarcina probei revine reclamantului, deoarece el este cel care solicita recunoasterea unui drept. Paratul, daca ridica exceptii care tind la paralizarea actiunii reclamantului, va trebui sa le dovedeasca (in excipiendo reus fit actor). De asemenea, daca paratul formuleaza prin cererea reconventionala pretentii proprii, va trebui sa le dovedeasca, el capatand calitatea de reclamant in respectiva cerere reconventionala. Deci sarcina probei (onus probandi) revine fie reclamantului, fie paratului, in functie de cine afirma ceva (eius incumbit probatio qui dicit non qui negat). Dar si instanta va putea ordona dovezile pe care le va gasi de cuviinta, chiar daca partile se impotrivesc (art 129 alin. 2 C. p.c.). judecatorii sunt datori sa staruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevarul si pentru a preveni orice greseala in cunoasterea faptelor (art. 130 alin. 2 C.p.c.).

Actus non debent operari ultra intentionem agentium - "Actele nu trebuie sa opereze dincolo de intentia celor care le fac"

Regula generala de interpretare a actelor private potrivit careia "interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor" (art. 977 C. civ.).

Ad absurdum - "Pana la absurd"

Argument logic potrivit caruia pentru a se demonstra adevarul unei teze se dovedeste falsitatea tezei sau tezelor contrare. Teza sustinuta este adevarata intrucat orice alta solutie posibila ar duce la rezultate absurde; este un mod de demonstratie indirect. In cazul interpretarii normelor juridice, interpretul isi sustine propria varianta demonstrand ca orice alta varianta de interpretare a textului are consecinte absurde, contrare legii. Se mai intalneste si in forma ab absurdo (sensu).

Ad caendas graecas - "La calendele grecesti"

In Roma antica, datoriile se plateau de obicei in prima zi a fiecarei luni, zile denumite Calendae. Grecii nu denumeau astfel inceputul lunii si de aceea ad calendas graecas inseamna "niciodata". Expresia provine din ad calendas graecas solvere, a plati la calendele grecesti, adica niciodata.

Addendum - "Adaos / completare" (act aditional)

Acord de vointa intervenit intre partile care au incheiat un contract in timp ce acesta isi produce efectele, acord prin care partile modifica clauze ale contractului. Actul aditional, care constituie el insusi un nou contract, i se aplica aceleasi reguli de fond si de forma ce se aplica in general contractelor. Obligatoriu, actul aditional trebuie semnat de aceleasi parti care au semnat contractul initial sau de mandatari ai acestora.

Ad dolum quaeritur propositum laedendi - "Pentru dol se cere intentia de a vatama"

Pentru a fi in prezenta dolului-viciu de consimtamant se cer intrunite cumulativ doua elemente: elementul obiectiv (material), care consta in folosirea mijloacelor viclene (dolosive), si elementul subiectiv (intentional), care consta in intentia de a induce in eroare o persoana pentru a o determina sa incheie un act juridic.

Ad hominem - "La om / la persoana".

Mod de argumentare care vizeaza nu fondul problemei sau afirmatiile adversarului, ci persoana acestuia.

Ad impossibillia nemo tenetur - "Nimeni nu e tinut / obligat la imposibil".

Ad impossilium nulla obligatio - "Nu exista obligatie privind lucrurile imposibile".

Una dintre conditiile pe care un act juridic, in general, trebuie sa le indeplineasca este ca obiectul acestuia sa fie posibil de realizat. Este unanim admis ca nici o persoana nu se poate indatora la o obligatie imposibila. Imposibilitatea trebuie sa fie absoluta (obiectiva), adica obligatia sa nu poata fi realizata de nici o persoana; imposibilitatea relativa (subiectiva), care se datoreaza incapaacitatii sau nedibaciei debitorului, nu afecteaza validitatea actului juridic. Imposibilitatea poate fi materiala, caz in care obligatia nu poate fi indeplinita datorita unei stari de fapt (de exemplu, distrugerea lucrului), sau juridica, caz in care imposibilitatea se datoreaza unei imprejurari juridice

(de exemplu, o persoana cumpara un lucru care, inainte de a se incheia contractul de vanzare-cumparare, intra in patrimoniul sau pe calea unei succesiuni, fara stiinta sa).

Ad litteram - "Cuvant cu cuvant / in mod literal"

In domeniul juridic, expresia este folosita in cadrul operatiunii de interpretare a unui text, atunci cand este stabilita o concordanta perfecta intre textul normei juridice si raporturile sociale pe care respectiva norma le reglementeaza. Se ajunge la acest rezultat prin analiza textului cuvant cu cuvant, luandu-se in considerare textul lor uzual.

Adoptio imitatur naturam: minor natu non potest maiorem adoptare - "Adoptia imita natura: cel mic nu poate adopta pe unul mai mare".

Conform acestei reguli, mostenita din dreptul roman, adoptatorul trebuie sa fie mai mare decat adoptatul. Conform Codului familiei (art. 68, alin. 1), diferenta de varsta intre cel ce adopta si cel ce urmeaza a fi adoptat trebuie sa fie de cel putin 18 ani. Prin exceptie, pentru motive temeinice, instanta judecatoreasca poate sa incuviinteze adoptia si in cazul in care diferenta de varsta este mai mica decat cea mentionata (art. 68, alin 2 C. fam.).

Ad probationem - "Ca dovada / pentru a face dovada"

Prin forma ceruta ad probationem se intelege acea cerinta care consta in intocmirea unui inscris care sa probeze actul juridic respectiv; nerespectarea acestei forme nu atrage nulitatea actului juridic, ci determina imposibilitatea dovedirii actului cu un alt mijloc de porba.

Ad quem - "Pana la care"

Locutiune care desemneaza sfarsitul termenului de care e legat producerea anumitor efecte, in raporturile dintre partile contractante.

Ad tempus deberi non potest (obligatio) - "Nu se poate ca obligatia sa fie datornica timpului"

In vechiul drept roman, obligatiile erau, in principiu, perpetue, ele nestingandu-se prin ajungerea la termen. Spre deosebire de prescriptia achizitiva, care a fost instituita inca de la inceputurile dreptului roman, prescriptia extinctiva a aparut in epoca clasica odata cu obligatiile honorarii, care erau sanctionate de pretor sau de edilii curuli, si s-a generalizat in epoca post-clasica, atunci cand, printr-o constitutie a imparatilor Honoriu si Teodosiu al II-lea, s-a stabilit ca toate obligatiile se sting in termen de maxim 30 de ani.

Ad usuam - "Dupa obicei"

A fortiori - "Cu atat mai mult

Argument ce contine ideea ca o norma de drept poate fi aplicata la o situatie concreta, neprevazuta in ipoteza acesteia, daca motivele care au fost avute in vedere la adoptarea normei se regasesc cu si mai multa putere in situatia respectiva. Propriu metodei logice de interpretare, acest argument este utilizat in cadrul interpretarii de tip teleologic, deoarece, in situatiile in care este extinsa norma juridica, se regaseste si mai mult ratiunea legii, finalitatea acesteia. Aplicarea acestui procedeu are un efect extensiv, pentru ca determina largirea sferei de aplicare a normei interpretate.

Alieni abstinentia - "Respectarea a ceea ce este al altuia"

Principiu al scolii dreptului natural formulat de catre Hugo Grotius ce vizeaza neincalcarea drepturilor subiective ale celorlalte persoane in scopul armoniei sociale

Allegans contraria non audiendus est - "Alegerea unui lucru contrar nu este permisa"

Expresie privind vechiul principiu juridic numit principiul achiesarii, care are rolul de garantie impotriva invocarii abuzive a unei cauze de nulitate a unui tratat, a unui motiv de incetare, de suspendare sau de retragere dintr-un tratat. Continutul acestui principiu rezulta cu claritate din principalul act care il consacra la nivel international, Conventia de la Viena, cu privire la dreptul tratatelor din 1969.

Alteri ne faceris quod tibi fieri non vis - "Altuia nu face ceea ce tie nu vrei sa tie se faca"

Alteri stipulari nemo potest - "Nimeni nu poate stipula pentru altul"

Principiu din dreptul roman potrivit caruia stipulatia pentru altul era nula deoarece se considera ca stipulantul nu are nici un interes, iar tertul beneficiar nu a participat la incheierea actului. Daca principiul initial viza numai stipulatia, ulterior s-a generalizat, aplicandu-se tuturor contractelor, el capatand sensul ca nimeni nu poate contracta pentru altul.

In prezent, stipulatia pentru altul este valabila, fiind considerata o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractului; stipulatia pentru altul este contractul prin care o parte, numita stipulant, dispune ca cealalta parte, numita promitent, sa dea, sa faca, sau sa nu faca ceva in folosul unei terte persoane, numita tert beneficiar.

Alterius factum alteri non nocet - "Fapta unuia nu vatama pe altul / nu dauneaza altuia"

Amicitia - "Prietenie"

Termen din dreptul roman ce desemna un tratat de neutralitate pe care romanii il incheiau cu cei pe care ii considerau egalii lor.

A minori ad maius - "De la mai putin la mai mult"

Argument ce deriva din a fortiori exprimand ideea ca, in cazul in care legea interzice mai putin, interzice implicit si mai mult. Acest argument, oarecum opus argumentului a maiore ad minus , se aplica numai pornind de la un caz special la un caz general, asa cum este situatia normelor prohibitive. Nu poate fi aplicat decat avand in vedere scopul, finalitatea legii.

Analogia iuris - "Analogia dreptului"

Analogia constituie un procedeu al interpretarii constructive, deci extensive, prin care, pentru solutionarea unei chestiuni particulare, atunci cand legea este incompleta ori nu este destul de precisa, se recurge la norme asemanatoare sau la principiile generale de drept.

Analogia, ca procedeu de interpretare, se bazeaza pe ideea coerentei dreptului, pe conceperea acestuia ca un sistem logic, compus din reguli ordonate, raportate unele la celelalte. O astfel de conceptie nu admite existenta unor lacune ale dreptului, pentru fiecare situatie de fapt trebuind sa fie gasita o reglementare juridica adecvata.

Analogia legis - "Analogia legii"

Procedeu al interpretarii constructive, deci extensive, prin care, pentru solutionarea unei chestiuni particulare, atunci cand legea este incompleta ori nu este destul de precisa, se recurge la norme asemanatoare. Pe langa analogia legii, acest mod de interpretare mai cuprinde si analogia dreptului, caz in care se face recurs la principiile generale de drept.

A pari - "La fel"

Rationament conform caruia, in situatii identice exista solutii identice, astfel ca legea se va aplica si situatiilor care nu sunt vizate direct de lege, deoarece legea cuprinde numai situatiile cele mai cunoscute. Acest procedeu este propriu interpretarii extensive, intrucat rezultatul utilizarii sale e largirea domeniului de aplicare al normei juridice, la baza sa sta analogia.

A posteriori - "(Rezultat / dedus) din cele ce urmeaza"

Expresie de sorginte logico-filosofica, care s-a generalizat avand sensul de rezultat, concluzie la care s-a ajuns in urma experientei, in urma raportarii la exterior. Expresia este utilizata si in cadrul dreptului.

A priori - "(Rezultat / dedus) din cele precedente"

Expresie de sorginte logico-filosofica, care s-a generalizat avand sensul de cunoastere care nu se bazeaza pe experienta, ci pe ratiunea pura, independenta de raporturile cu exteriorul. Expresia se foloseste si in cadrul dreptului cu acelasi inteles.

Argumentum a contrario - "Argument dedus din ceea ce este contrar"

Argumentum a pari - "Argument bazat / fondat pe egalitate"

Argumentum a simile - "Argument dedus din ceea ce este asemanator"

Analogia in interpretarea unei norme juridice se bazeaza pe rationamentul potrivit caruia, daca legiuitorul a edictat o norma pentru anumite situatii de fapt, aplicarea acesteia poate fi extinsa si la alte situatii care, cu toate ca nu au fost prevazute in ipoteza normei, sunt asemanatoare cu cele prevazute, justificand astfel extinderea domeniului de aplicare.

A rubrica - "De la rubrica"

Regula a interpretarii sistematice protrivit careia, pentru a se clarifica textul unei norme cu sens incert, se ia in considerare titlul rubricii in care este cuprinsa norma respectiva.

A simili ad similem - "De la (un lucru) asemanator la (alt lucru) asemanator"

Interpretarea prin analogie a normelor juridice constituie un procedeu propriu interpretarii extensive.

A subiecta materia - "De la subiectul tratat (in textul interpretat)"

Regula de baza a interpretarii sistematice prin care continutul textului interpretat este raportat la materia tratata in context. De exemplu, normele din partea speciala a Codului de procedura penala nu pot fi aplicate fara sa se tina cont de normele prevazute in partea generala a acestui cod. Ceea ce este caracteristic pentru interpretarea sistematica si deci si pentru regula a subiecta materia este ca norma juridica interpretata este considerata ca facand parte dintr-un sistem structurat, sistemul dreptului, care la randul sau cuprinde mai multe subsisteme.

Audiatur et altera pars - "Sa fie audiata si cealalta parte"

Regula din dreptul roman, preluata si dezvoltata in dreptul modern care se refera in principal la dreptul de aparare al fiecarei parti.

In dreptul roman, principiul dreptului la aparare este de ordin constitutional. Dreptul la aparare este garantat. In tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu (art. 24 din Constitutie). Totodata, dreptul la aparare este prevazut in art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor omului, ceea ce, avand in vedere prevederile art. 20 din Constitutie, are o mare insemnatate pentru dreptul intern .

Bona fide - "Cu buna credinta"

Pornind de la elementele bunei-credinte, anume intentia dreapta, diligenta, liceitatea si abtinerea de la a vatama pe altul, in literatura juridica buna-credinta a fost conceputa ca o stare psihologica a unui subiect de drept care implica o anumita activitate a individului sau o atitudine pur intelectuala de ignorare sau eroare care poate fi apreciata etic si care produce efecte juridice.

Casus - "Intamplare" (caz fortuit)

In raspunderea contractuala cazul fortuit reprezinta o imprejurare de fapt, imprevizibila si de neinlaturat, care impiedica, in mod obiectiv, fara nici o culpa din partea debitorului, executarea obligatiei sale contractuale, antrenand exonerarea lui de raspundere.

Casus belli - "Caz / motiv de razboi"

Expresie ce desemneaza actele sau evenimentele care, amenintand interesele unui stat, constituie un motiv pentru declansarea razboiului; in fapt, intre casus belli invocat si cauza reala care determina la recurgerea la razboi exista o diferenta, casus belli fiind doar un pretext (de exemplu, atentatul de la Sarajevo - 28/06/1914 nu constituie adevaratul casus belli al declansarii primului razboi mondial, ci doar un pretext); dreptul international contemporan limiteaza sfera de aplicare a lui casus belli la razboaiele de aparare si la cele de eliberare.

Causa - "Cauza"

Conditie esentiala de validitate a actului juridic, care consta in scopul urmarit de parti la incheierea respectivului act. Pentru ca o cauza sa fie valabila, ea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa existe (art. 966 C. civ.), sa fie reala (art. 966 C. civ.), sa fie licita (art. 948 pct. 4, art. 966, art. 968 C. civ.) si sa fie morala (art. 968, art 5 C. civ.).

Causa proxima - "Cauza apropiata" (scopul imediat)

Scopul imediat, ca element al cauzei actului juridic, consta in rezultatul urmarit de fiecare parte in schimbul a ceea ce se obliga, fiind stabilit pe categorii de acte juridice; spre exemplu, in contractele sinalagmatice, cauza consimtamantului fiecarei parti consta in reprezentarea contraprestatiei, sau, in contractele cu titlu gratuit, scopul imediat consta in intentia de a gratifica (animus donandi).

Causa remota - "Cauza indepartata" (scopul mediat)

Scopul mediat, ca element al cauzei actului juridic, reprezinta elementul launtric, psihologic, motivul impulsiv si determinant care a impins partile la incheierea actului juridic si care se refera fie la insusirile contraprestatiei, fie la insusirile celeilalte parti.

Certum pretium esse debet - "Pretul cerut sa fie cert"

Pentru valabilitatea contractului de vanzare-cumparare, una dintre conditiile care trebuie sa le indeplineasca este si cea referitoare la pret; pretul trebuie sa fie determinat sau determinabil, fixat in bani, sincer si serios. Pretul e determinat (art. 1404 C. civ.) daca cuantumul lui e hotarat de parti in momentul incheierii contractului. Este posibil ca in contract partile sa precizeze doar elementele cu ajutorul carora pretul va putea fi determinat (cel mai tarziu la data exigibilitatii obligatiei de plata), caz in care pretul e determinabil (art. 964 alin. 2 C. civ.); pretul lui e determinabil si cand aprecierea lui este lasata la aprecierea unui tert (art. 1304 C. civ.).

Cessante causa, cessat efectus - "Daca inceteaza cauza, inceteaza (si) efectul"

Aceasta sintagma se refera la raportul de cauzalitate din care rezulta interdependenta dintre cauza si efect, respectiv incetarea efectului in momentul in care inceteaza si cauza care l-a generat; aceasta ipoteza nu este valabila in toate cazurile. De exemplu, in drept, in cazul divortului, cand sotia nu a implinit inca 18 ani, capacitatea de exercitiu deplina dobandita prin casatorie devine independenta de aceasta, deci nu se pierde, ceea ce inseamna ca regula nu se respecta.

Codex - "Cod / colectie de legi"

In general prin cod se intelege o lege sau o culegere de legi care tinde sa reglementeze un intreg domeniu de activitate. Acest titlu l-a purtat si una dintre cele patru lucrari al lui Iustinian.

Cogitationis poenam nemo patitur - "Nimeni nu poate suferi o pedeapsa pentru gandurile lui"

Concursum plurium ad idem delictum - "Participarea mai multor (infractori) la aceeasi infractiune"

Institutia pluralitatii de infractori consta in savarsirea aceleiasi infractiuni (idem delictum), prin unirea eforturilor, de catre doua sau mai multe persoane (concursum plurium).

Confessus pro iudicato est - "Cel ce a marturisit este asimilat cu cel condamnat"

Marturisirea este mijlocul legal de proba constand in recunoasterea de catre o persoana a unor fapte sau imprejurari pe care o alta persoana isi intemeiaza anumite pretentii sau aparari, putand astfel produce consecinte juridice impotriva autorului ei; forta probanta este lasata in principiu la aprecierea instantei, marturisirea nemaifiind considerata o "regina" a probelor, proba cea mai puternica.

Contra non valentum agere non currit praescriptio - "Prescriptia nu curge impotriva celui care este impiedicat sa actioneze"

Potrivit acestui principiu, prescriptia se suspenda atat timp cat cel impotriva caruia curge este in imposibilitate de a actiona; suspendarea prescriptiei exctinctive se suspenda pe motivul ca, pe langa vointa titularului dreptului de a actiona, este necesar ca acesta sa aiba putinta (posibilitatea reala) de a se adresa organelor competente pentru a-si proteja dreptul; imposibilitatea de a actiona poate fi de natura materiala, morala ori juridica.

Cuius est legem condere, eius est interpretari - "Cine edicteaza legea, acela o si interpreteaza"

Adagiul se refera la interpretarea unui act normativ facuta chiar de organul emitent. Este vorba despre interpretarea autentica, acea modalitate a interpretarii oficiale care este realizata de insusi autoritatea care a emis actul originar si in aceeasi forma ca si acest act; o lege nu poate fi interpretata decat printr-o lege, o ordonanta printr-o ordonanta etc. Cele doua conditii (acelasi organ sa faca interpretarea si in aceeasi forma) trebuie indeplinite cumulativ pentru a ne afla in prezenta unei interpretari autentice, interpretare care este general obligatorie. Interpretarea autentica se poate face numai in cazul actelor de legislatie, adica al actelor cu caracter legislativ, intrand in aceeasi categorie pe langa legi, si ordonantele guvernului, care sunt emise de acesta in baza delegarii puterii legislative. Nu pot fi interpretate autentic, de exemplu, actele administrative cu caracter general, interpretarea lor de catre organul emitent nefiind obligatorie pentru instante. Acest tip de interpretare are cea mai mare forta juridica, fapt pus in evidenta inca din perioada post-clasica a dreptului roman, cand numai imparatul putea interpreta legea.

Cuius est solum, eius debet esse usque ad collum - "Al cui este terenul, al aceluia este intotdeauna si spatiul aerian"

Expresie folosita in evul Mediu pentru a ilustra conceptia feudala potrivit careia spatiul aerian apartijne proprietarului terenului. Aceasta idee este o consecinta a conceptiei privind caracterul patrimonial al puterii politice, conceptie specifica feudalismului si care constituie o consecinta directa a patrunderii dreptului privat roman in sfera publica a statului in perioada medievala. Regele sau principele, care era de fapt cel mai mare dintre seniori, fiind situat in fruntea piramidei feudale, era considerat ca fiind proprietarul intregului teritoriu al statului, avand teoretic drept de dispozitie asupra acestuia.

Cuius regio, eius religio - "Cui ii apartine tinutul / puterea, a aceluia este si religia"

Principu potrivit caruia supusii dintr-un stat trebuiau sa aiba religia pe care o avea conducatorul acelui stat; a fost consacrat prin pacea de la Westfalia (1648) pentru a se evita luptele religioase care contribuisera la izbucnirea Razboiului de 30 de ani. Astfel s-a slabit dominatia bisericii catolice in Germania in favoarea curentelor protestante, afirmandu-se in acelasi timp principiul suveranitatii statelor.

Debitor intelligitur is, a quo invito, exigi pecunia potest - "Se numeste debitor acela de la care se poate cere, chiar in contra vointei sale, ceea ce datoreaza"

Se numeste debitor acea persoana fizica sau juridica, care este tinuta sa execute o obligatie fata de o alta persoana fizica sau juridica, numita creditor, iar acesta poate recurge, in cazul in care debitorul nu-si indeplineste de bunavoie obligatia, la forta coercitiva a statului. Obligatia ce incumba debitorului poate fi de a da, adica de a constitui sau de a transmite un drept real, de a face, adica de a executa acte pozitive, si de a nu face, adica de a se abtine sa nu faca ceva ce ar fi putut face in lipsa, daca nu s-ar fi obligat in acest sens.

Debitorul trebuie sa execute obligatia de bunavoie, in caz contrar creditorul putand recurge la forta coercitiva a statului pentru a obtine executarea in natura a obligatiei sau, daca nu este posibil, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutarii, executarii cu intarziere sau executarii necorespunzatoare a obligatiei.

Debitor rei caertae interitu rei liberatur - "Debitorul este liberat prin pieirea fortuita a lucrului cert care face obiectul obligatiei"

Acest principiu este consacrat de Codul civil in art. 1156 alin 1.: "cand obiectul obligatiei este cert si determinat, de piere, de se scoate din comert, sau se pierde astfel incat absolut sa nu se stie de existenta lui, obligatia este stinsa, daca lucrul a pierit sau s-a pierdut, fara greseala debitorului, si inainte de a fi pus in intarziere".

Problema riscului contractului apare in cazul contractelor sinalagmatice, cand neexecutarea se datoreaza unei imposibilitati fortuite; regula este ca riscul este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat. Codul civil nu cuprinde dispozitii care sa formuleze la nivel general aceasta regula, ci doar face o serie de aplicatii.

De facto - "De fapt"

Expresie care indica existenta unor situatii de fapt care nu au si o consacrare juridica, sau desemneaza aspectele faptice ale unei situatii spre deosebire de aspectele ei juridice.

De iure - "De drept"

Sintagma care indica aprecierea laturii juridice a unei situatii si nu aspectele ei faptice sau care exprima ideea unui drept ori status in opozitie cu situatia simplei existente faptice nerecunoscute sau nevalidate juridic.

De iure naturali et gentium disciplinam ebraeorum - "Despre dreptul natural si uman conform invataturii evreilor"

Opera principala a filosofului englez John Selden (1584 - 1654), scrisa in anul 1640, in care acesta incearca intr-un mod original sa construiasca un sistem de drept natural pe baza preceptelor divine care ar fi fost revelate evreilor si, prin intermediul lor, celorlalte popoare (interzicerea idolatriei, a omuciderii, a adulterului, a furtului, a incestului etc.).

De lege ferenda - "Despre legea propusa spre (elaborare)"

Locutiune folosita pentru a denumi caracterul acelor porpuneri prin care se urmareste imbunatatirea sau completarea printr-o reglementare viitoare a unor norme juridice existente ori reglementarea unor situatii care in prezent nu sunt reglementate.

De lege fata - "Despre legea existenta / in vigoare"

Locutiune folosita pentru a indica reglementarile existente.

Dementis nullas est voluntas - "Nebunul nu are vointa"

Persoana pusa sub interdictie nu poate sa incheie un act juridic pentru ca nu are capacitatea de a contracta, conditie esentiala pentru validitatea unei conventii conform art. 948 C. civ.

De minimis non curat lex - "(Faptele) de mica importanta sunt ignorate de lege.

Relatiile sociale de o importanta mai redusa nu sunt reglementate din punct de vedere juridic sau normele, care le reglementeaza sunt mai putin represive decat cele care se refera la relatiile sociale importante.

De visu - "(O informatie) din vazute"

Expresie cu aplicabilitate in domeniul probatiunii judiciare caracterizand marturia bazata pe informatii perceputa personal, nemijlocit, adica prin propriile organe de simt. O astfel de marturie este admisa in instanta.

Diuturna consuetudo pro iure et lege in his quae non scripto descendunt observati solet - "Lungul obicei se obisnuieste a se observa ca drept si lege in problemele care in dreptul scris nu sunt tratate"

Maxima formulata de Ulpian, se refera la rolul praetor legem al cutumei in cadrul dreptului roman clasic.

Divide et impera - "Dezbina si stapaneste"

Adagiul, ridicat uneori la rangul de principiu politic, este de regula atribuit lui Machiavelli, dar se pare ca este de origine latina. Se mai intalneste si in formele divide ut regnes sau divide ut imperes.

Dolus - "Viclenie / inselaciune! (dol)

Dolul sau viclenia consta in totalitatea manoperelor frauduloase pe care una din parti le intrebuinteaza cu ocazia incheierii unui act juridic, cu scopul de a induce in eroare cealalta parte si astfel sa o determine sa incheie actul respectiv. Dolul, ca viciu de consimtamant, este alcatuit dintr-un element subiectiv, care consta in intentia de a induce in eroare o persoana cu scopul de a o determina sa incheie un act juridic, si un element obiectiv (material), care consta in folosirea unor mijloace viclene.

Pentru a atrage nulitatea relativa a actului juridic, dolul trebuie sa fie in primul rand determinant, respectiv mijloacele viclene folosite de una dintre parti sa fie de asa natura incat, in lipsa acestor masinatii, cealalta parte nu ar fi contractat (art. 960 alin. 1 C. civ.); in al doilea rand, dolul trebuie sa provina de la cealalta parte, ceea ce nu inseamna ca dolul nu poate fi intalnit si in cazul actelor unilaterale sau ca, in cazul actelor bilaterale, nu poate proveni de la un tert.

Dolus bonus - "Viclenie buna" (dol admisibil)

In mod traditional se face distinctie intre dolus malus si dolus bonus; in dreptul roman dolus malus era santionat printr-o actio de dolo, in timp ce dolus bonus nu era sanctionat.

Prin dolus bonus sunt desemnate acele mijloace viclene admise in practica contractuala, care fiind lipsite de gravitate nu constituie viciu de consimtamant; spre exemplu, exagerarea, in scop publicitar, a calitatilor bunurilor oferite spre vanzare.

Dolus malus - "Viclenie rea"

Expresie intrebuintata pentru a caracteriza acele mijloace viclene pe care una dintre parti le foloseste pentru a determina cealalta parte sa incheie actul juridic si care, prezentand o anumita gravitate, constituie viciu de consimtamant.

Donari videtur quod nullo iure cogente conceditur - "Se numeste donatie ceea ce emana din vointa donatorului, fara nici o constrangere"

Asa cum rezulta si din art. 801 C. civ., contractul de donatie este un contract esentialmente gratuit si gratuit prin care donatorul transfera dreptul sau de proprietate asupra unor bunuri asupra unei terte persoane (donatar); donatorul face o liberalitate, micsorandu-si astfel patrimoniul sau si fara a urmari ca in schimb sa primeasca altceva; asadar, ceea ce caracterizeaza contractul de donatie este intentia donatorului de a gratifica care presupune consimtamantul neviciat al acestuia; astfel, violenta fiziva exercitata asupra donatorului atrage nulitatea absoluta a contractului, iar violenta psihica atrage nulitatea relativa; de asemenea, manoperele dolosive folosite de donatar sub forma captatiei ori a sugestiei atrag nulitatea relativa.

Do ut des - "Isi dau ca sa-mi dai"

Locutiune folosita in dreptul roman pentru a exprima regula echivalentei prestatiilor in contractele sinalagmatice comutative; constituia unul dintre cele patru tipuri de contracte nenumite recunoscute definitiv in timpul lui Iustinian.

Extrajuridic, sintagma se refera la o intelegere in care ambele parti sunt interesate, nici una dintre ele nefacand actul respectiv din generozitate.

Do ut facies - "Iti dau ca sa-mi faci"

In dreptul roman constituia unul dintre cele patru tipuri de contracte nenumite.

Sura lex, sed lex - "Legea e aspra, dar e lege"

Adagiu din dreptul roman care exprima caracterul obligatoriu al legii si necesitatea aplicarii ei oricat de aspra ar fi, justificarea constand in faptul ca legea reprezinta vointa poporului si apara interese generale.

Eadem culpa - "Aceeasi vina"

Expresie folosita pentru a caracteriza participatia penala propriu-zisa sau perfecta in cazul infractiunilor de culpa, in cadrul careia toti participantii la infractiune actioneaza din culpa. La acest tip de participatie perfecta participantii nu pot fi decat autori, fiindca instigatorii sau complicii actioneaza numai cu intentie (art. 25, 25 C. p.).

Ebrius punitur non propter delictum, sed propter ebrietatem - "Betivul nu e pedpsit pentru delictul (savarsit), ci pentru motivul ca s-a imbatat"

In dreptul roman, cel care savarsea o infractiune in stare de betie completa era pedepsit mai bland, considerandu-se ca acesta trebuia sa raspunda nu atat pentru infractiunea comisa, cat pentru faptul ca s-a imbatat.

In dreptul penal roman, conform art. 49 C. p., betia involuntara este o cauza care inlatura caracterul penal al unei fapte, in timp ce betia voluntara completa poate constitui, dupa caz, o circumstanta agravanta sau atenuanta.

Ei incumbit probatio qui dicit, non qui negat - "Aceluia ii incumba dovedirea care afirma (ceva), nu celui care neaga"

Electa una via non datur recursus (regressus) ad alteram (viam) - "Aleasa fiind o cale, nu se mai admite utilizarea alteia"

Expresie folosita pentru a desemna regula conform careia, in cazul in care o persoana are drept de optiune cu privire la sesizarea mai multor instante, odata facuta alegerea pentru o instanta, persoana respectiva nu poate reveni asupra deciziei sale.

Emptoris est periculum - "Riscul este al cumparatorului" (cumparatorul suporta riscul)

In contractul de vanzare-cumparare, proprietatea asupra unui bun cert se transmite in momentul realizarii acordului de vointa, independent de plata pretului si predarea materiala a bunului; din acest moment, riscul pieirii fortuite a lucrului este suportat de cumparator, in calitate de proprietar, chiar daca bunul nu a fost predat. Riscul contractului va fi suportat de vanzator daca, neexecutandu-si obligatia de predare la termen, fusese pus in intarziere de cumparator mai inainte ca bunul sa piara si nu poate sa dovedeasca ca bunul ar fi pierit si in mainile cumparatorului, daca si-ar fi executat la termen obligatia de predare a bunului.

Est quidemvera lex, recta ratio, naturae congruens diffusa in omnes, constans sempiterna Huic lege nec abrogari fas est neque derogari licet - "Este o lege adevarata, dreapta ratiune, conforma cu natura, raspandita in toti, constanta, eterna. Aceasta lege nu este permis sa fie abrogata si nici nu se poate deroga de la ea." (Cicero)

Exceptio est strictissimae interpretationis - "Exceptia este de cea mai stricta interpretare"

Regula de interpretare logica potrivit careiua o exceptie este considerata ca exista numai daca e reglementata expres de lege, exceptiile neputand fi create prin interpretare si, de asemenea, neputand fi extinse la alte cazuri decat cele prevazute de lege.

Aceasta regula constituie baza interpretarii restrictive (interpretatio restrictiva); fara ea, normele genrale ar fi golite de continut.

Ex re - "Din fapta"

Sintagma se refera la situatiile cand o anumita sustinere nu mai trebuie demonstrata, ea fiind evidenta, rezultand chiar din desfasurarea faptelor. De exemplu, in dreptul penal, existenta legaturii de cauzalitate in cazul infractiunilor numite formale nu mai trebuie probata deoarece ea rezulta din insasi savarsirea faptei.

Facta futura - "Fapte viitoare"

Sunt faptele care dau nastere, modifica sau sting raporturi juridice in intregime dupa intrarea in vigoare a legii noi.

Forum delicti commissi - "Instanta de la locul unde s-a savarsit infractiunea"

Fructus non sunt nisi decutis impensis - "Nu exista fructe daca nu sunt culese cu o cheltuiala"

Regula generala potrivit careia cel care este obligat sa restituie fructele este indreptatit sa primeasca cheltuielile pe care le-a facut cu culegerea lor, considerandu-se ca acestea sunt cheltuieli necesare pe care le-ar fi facut orice persoana care ar fi cules fructele. Fructele revin proprietarului in virtutea dreptului sau, iar nu in baza unui drept de accesiune, asa cum rezulta din definitia data de art. 482 C. civ. accesiunii, si de art. 483 C. civ., care precizeaza ca "fructele naturale sau industriale ale pamantului, fructele civile, sporul animalelor (prasila) se cuvin proprietarului in puterea dreptului de accesiune".

Frustra probatur quod non relevat - "Proba este fara rezultat daca nu este pertinenta"

Pentru a fi admisa o proba in cadrul procesului, ea trebuie sa fie legala, verosimila, pertinenta si concludenta; trebuie sa se dovedeasca utila pentru corecta solutionare a cauzei. Dovezile se pot incuviinta numai daca instanta socoteste ca ele pot sa aduca dezlegarea pricinii, afara de cazul cand ar fi primejdie ca ele sa se piarda prin intarziere (art. 167 alin. 1 C.p.c.).

Proba este pertinenta daca are legatura cu obiectul procesului. Conditia pertinentei rezulta chiar din definitia legala a probei; constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei (art. 63 alin. 1 C.p.p.,).

Nu orice proba pertinenta poate fi admisa, ci numai cele care sunt si concludente. O proba poate avea legatura cu obiectul procesului (adica poate fi pertinenta), dar poate fi neconcludenta in sensul ca nu contribuie la solutionarea cauzei prin oferirea unor informatii esentiale. Insa toate probele concludente sunt si pertinente.

Fundamentum autem este iustitiae fides, id est dictorum conventorumque constantia et veritas - "Fundamentul justitiei este buna-credinta, adica fidelitatea si adevarul fata de cele spuse si convenite"

Furiosus nullum negotium agere potest, quia non intelligit quid agit - "Nebunul nu poate incheia nici un act juridic, deoarece nu intelege ceea ce face"

Conform art. 949 C. civ., "poate contracta orice persoana ce nu este declarata necapabila de lege"; art 950 pct. 2 C. civ. Include in categoria necapabililor pe interzisii judiciari.

Fur semper moram facere videtur - "Hotul este considerat intotdeauna pus in intarziere"

Persoana care a furat un lucru este considerata a fi de drept in intarziere, fiind obligata sa restituie bunul furat sau echivalentul acestuia; aceasta persoana nu trebuie pusa in intarziere.

Hereditas iacens personam defuncti sustinet - "Mostenirea, cat timp nu a fost acceptata, sustine persoana defunctului"

Aceasta regula se aplica in dreptul roman, deoarece nu se admitea existenta unui patrimoniu fara titulari, personalitatea defunctului prelungindu-se pana cand mostenitorii primeau succesiunea acestuia

Impossibilis condicio pro non scripta habetur - "Conditia imposibila este considerata ca nescrisa"

Impossibilium nulla est obligatio - "Nimeni nu este obligat sa faca ceea ce nu se poate" (Nu exista nici o obligatie in legatura cu lucruri imposibile).

In adimplendi non est ad implendum - "Fata de cel care nu-si executa obligatia nu trebuie executata obligatia."

In claris non fit interpretatio - "Privitor la (dispozitiile) clare nu se face interpretare"

Regula de interpretare a tratatelor internationale conform careia nu ar fi permisa interpretarea a ceea ce nu are nevoie de a fi interpretat; de exemplu, aplicarea acestei reguli preintampina intentia unor guverne care, sub pretextul interpretarii, incearca sa nu execute conventiile la care sunt parte. Aceasta regula s-ar referi, de asemenea, si la conventiile particulare, interpretarea facandu-se numai asupra unor cauze obscure.

Insa operatiunea de interpretare nu este determinata de clarificarea unui text obscur, ci de necesitatea aplicarii unor norme generale la situatii particulare.

In conditionibus testamentorum voluntatem potius quam verva spectari placuit - "In conditiile testamentelor se are mai mult in vedere vointa testatorului decat cuvintele intrebuintate"

Avandu-se in vedere faptul ca testamentul este un act juridic unilateral de ultima vointa, prin aceasta regula se acorda prioritate vointei reale a testatorului, iar nu vointei externe, declarate, care rezulta din sensul literal al termenilor folositi; astfel de situatii se intalnesc in cazul testamentelor olografe intocmite fara sfaturile unui jurist. Aceasta regula de interpretare a fost prevazuta in art. 733 din Codul Calimach ("In testamente mai larg se talcueste vointa testatorului"), iar Codul civil in art. 977 cuprinde o astfel de regula aplicabila contractelor (in general actelor juridice ca gen).

In conventionibus contrahentium voluntatem potius quam verba spectari placuit - "In conventiile contractantilor s-a hotarat sa se aiba in vedere mai mult vointa decat termenii conventiei"

Regula generala de interpretare a contractelor potrivit careia trebuie sa se acorde prioritate vointei reale a partilor si nu sensului literal al cuvintelor folosite de parti; Codul civil, dispunand in art. 977 ca "interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor", a acordat prioritate vointei reale, nu celei declarate.

In dubio actus interpretandus est in favore debitoris - "In caz de dubiu, actul trebuie interpretat in favoarea debitorului"

De regula, daca intelesul unei clauze este indoielnic, interpretarea se face in favoarea debitorului (art. 983 C. civ.); insa, in materie de vanzare-cumparare, art. 1312 alin. 2 C. civ. contine o regula speciala: "orice clauza obscura sau indoioasa se interpreteaza in contra vanzatorului".

Infans conceptus pro nato habetur quotiens de commodis eius agitur - "Copilul conceput se considera nascut ori de cate ori aceasta se considera in interesul sau"

Desi existenta unei persoane fizice incepe in ziua nasterii, legea, printr-o fictiune, recunoaste drepturile copilului de la conceptie, insa numai daca el se naste viu (art. 7 alin. 2 din Decr. nr. 31/1954); o aplicatie a acestei reguli este prevazuta de Codul civil in art. 654: "Pentru a succede, trebuie neaparat ca persoana care succede sa existe in momentul deschiderii succesiunii. Copilul conceput este considerat ca exista. Copilul nascut mort este considerat ca nu exista"; de asemenea, art. 808 alin. 2 prevede ca este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului.

In iuidiciis universalibus res succedit loco pretii et pretium loco rei - "In judecatile universale, un bun urmeaza in locul pretului si pretul in locul bunului"

Expresie care explica mecanismul subrogatiei reale cu titlu universal. Subrogatuia reala cu titlu universal are loc in cuprinsul unui patrimoniu si se produce automat: valorile intrate in patrimoniul respectiv se subroga celor iesite, capatand aceeasi pozitie juridica pe care au avut-o valorile inlocuite; spre exemplu, in cazul contractului de vanzare-cumparare, locul lucrului vandut in cadrul patrimoniului va fi luat de pretul incasat, care, la randul sau, va fi inlocuit de lucrul nou in care a fost investit.

Interpretandus est actus potius ut effectus praestet quam pereat - "Un act trebuie interpretat mai degraba ca sa produca efecte, decat sa piara"

Intepretatio cessat in claris - "Interpretarea inceteaza cu privire la textele clare"

Adagiul se refera la teoria textului clar, potrivit careia interpretarea nu este necesara decat in cazul unor texte obscure sau imperfecte. Daca intelesul textului rezulta cu claritate din simpla sa lecturare, atunci continutul acestuia, norma juridica, se aplica direct unei situatii concrete fara sa mai fie supus unor consideratii de echitate si utilitate sociala si fara sa se incerce determinarea vointei legiuitorului.

Teoria textului clar este susceptibila de serioase critici in primul rand pentru ca insasi operatiunea prin care se determina daca un text este clar sau nu, constituie o operatiune de interpretare.

In toto iure genus per speciem derogatur - "In intregul drept, genul se deroga prin specie / in intreg dreptul de la regula generala se poate deroga prin cea speciala"

Invito beneficium non datur - "Nu se acorda o binefacere impotriva vointei" (nimeni nu poate fi silit sa accepte o binefacere impotriva vointei sale)

Pentru incheierea unui contract de donatie este necesar si consimtamantul donatorului, caci donatia, desi este un contract ce obliga numai una dintre parti (donatorul), presupune acordul de vointa al partilor; cu atat mai mult este necesar consimtamantului donatarului daca donatia este cu sarcina, situatie in care donatarul este obligat sa execute sarcina, in caz contrar donatorul poate solicita, fie executarea silita, fie revocarea. Daca donatia se incheie intre absenti, pentru a fi valabila se cere ca acceptarea sa fie comunicata donatarului in timpul vietii lui (art. 814 alin. 1 C. civ.).

Iudex damnatur, cum nocens absolvitur - "Judecatorul este condamnat cand este achitat un vinovat (un raufacator)"

Iudex ne procedat ex officio - "Judecatorul nu se sesizeaza din oficiu"

Iura non in singulas personas, sed generaliter constituuntur - "Normele de drept nu se constituie in vedera unei singure persoane, ci in mod general (cu privire la toate persoanele)"

Expresie ce desemneaza caracterul general al normei juridice, care consta in faptul ca ea se adreseaza nu unor subiecte individuale sau colective concrete, ci unui cerc nelimitat de persoane.

Iura novit curia - "Curia (judecatorul) cunoaste legea / normele de drept"

In sistemul nostru de drept exista prezumtia absoluta ca judecatorul cunoaste legea; aceasta prezumptie rezulta din principiul general conform caruia "nimeni nu se poate prevala de necunoasterea legii".

Existenta acestei prezumptii a determinat conturarea principiului inadmisibilitatii probei normelor juridice, conform caruia normele de drept, indiferent de forma in care sunt exprimate, nu pot forma obiectul probatiunii judiciare.

Nam nulla venditio-emptio sine pretio esse potest - "Caci nu poate fi nici o vanzare-cumparare fara pret"

Nam socii mei socius, meus socius non est - "Caci asociatul asociatului meu nu este asociatul meu"

Conform art. 1519 C. civ.: "Fiecare asociat poate, fara invoirea asociatilor, sa-si asocieze o a treia persoana in privinta partii ce are in societate; nu poate insa, fara invoirea acestora, a-si asocia si la societate chiar cand ar avea administratia acesteia".

Ne bis de eadem re sit actio - "Sa nu existe actiune de doua ori pentru acelasi lucru"

Neminem laedit qui suo iure utitur - "Pe nimeni nu vatama cel ce se foloseste de dreptul sau"

Adagiul formulat de Ulpian isi pastreaza valabilitatea si in dreptul actual, in sensul ca, daca dreptul subiectiv este exercitat in conformitate cu anumite principii stabilite de lege si morala, atunci aceasta exercitare nu lezeaza pe nimeni. Dupa cum se observa, este vorba numai despre exercitarea dreptului subiectiv, nu si de dreptul subiectiv in sine, care nu poate fi susceptibil de a produce o vatamare.

Nemo alieno nomine lege agere potest - "Nimeni nu poate intenta o actiune a legii in numele altuia"

In general, actunile civile pot fi exercitate de catre alte persoane in numnele titularului actiunii respective. Partile pot sa-si execute drepturile procedurale (deci si dreptul de a introduce o actiune) personal sau prin mandatar (art. 67 C.p.c.), iar aceasta procura, in original sau in copie legalizata, se va alatura cererii de chemare in judecata (art. 83 alin. 1). De asemenea, mandatarul avocat, reprezentantul legal si reprezentantii persoanelor juridice de drept privat vor trebvui sa-si dovedeasca calitatea cu ocazia introducerii actiunii. Totodatpa, potrivit art. 974 C. civ., creditorul poate valorifica un drept care apartine debitorului sau exercitand o actiune in justitie in numele acestuia, actiunea respectiva producand acelasi rezultat ca si cand ar fi fost exercitata de catre debitor insusi. In afara de actiunile strict personale, orice actiune poate fi introdusa si de catre Ministerul Public.

Nemo alienum factum promittere potest - "Nimeni nu poate promite fapta altuia"

Adagiu in dreptul roman care exprima nulitatea promisiunii pentru fapta altuia; totusi, romanii au reusit indirect executarea promisiunii pentru altul, fie printr-o stipulatio poenae, fie prin schimbarea unor termeni: adica, promitentul, in loc sa promita faptul tertului, promitea ca va face tot ce ii sta in putinta pentru ca tertul sa-si execute prestatia, adica promitea propriul fapt.

Primisiunea pentru altul este conventia prin care o persoana, numita promitent, se obliga fata de o alta persoana, numita beneficiar, in numele si in contul unei a treia persoane, fara a avea in acest sens o imputernicire de la acesta. Datorita principiului res inter alios acta, aliis neque nocere, neque podesse potest, o asemenea conventie este nula, deosebindu-se atat de contractul de mandat, cat si de promisiunea de a determina pe altul sa ratifice un act.

Nemo censetur ignorare legem - "Nimeni nu poate fi considerat ca nu cunoaste legea" ("nimeni nu are voie sa nu cunoasca legea")

Conform acestui principiu, toate persoanele sunt prezumate a cunoaste legea si nimeni nu se poate apara invocand necunoasterea ei sau cunoasterea gresita. Publicarea legii asigura aplicabilitatea legii. Totusi, in literatura de specialitate exista opinii diferite cu privire la sfera de aplicabilitate a acestui principiu.

Nemeo dat quod non habet - "Nimeni nu da ce nu are"

Nemo praesumitur malus nisi probetur - "Nimeni nu este presupus vinovat, decat daca este dovedit"

Prezumptia de nevinovatie constituie un principiu fundamental al dreptului procesual penal, fiind consacrata si de Constitutie: "Pana la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, persoana este considerata nevinovata." (art. 23 alin. 8), precum si de art. 66 C.p.p. Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa. Chiar daca impotriva inculpatului exista indicii grave care i-ar dovedi vinovatia, el este considerat nevinovat pana la ramanerea definitva a hotararii de condamnare, deci si in cursul desfasurarii judecatii in caile de atac.

Nulla poena sine lege - "Nici o pedeapsa nu exista in afara de lege"

Expresie care se refera la principiul legalitatii pedepsei, principiu potrivit caruia numai legea prevede pedepse ce se pot aplica infractorului si masurile ce pot fi luate in cazul savarsirii infractiunii. Principiul legalitatii pedepsei este consacrat atat la nivel constitutional: "Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii" (art. 23 pct. 9) cat si in Codul penal: "Legea prevede care fapte constituie infractiuni, pedepsele ce se aplica infractorilor si masurile ce se pot lua in cazul savarsirii acestor fapte" (art. 2).

Obligationes vel ex contractu, vel ex delicto, vel ex variis causarum figuris - "Obligatiile izvorasc, fie din contract, fie din delict, fie din diferite alte cauze"

Aceasta clasificare care apartine lui Gaius (summa divisio obligationum) a fost preluata in Institutiile lui Iustinian, insa in locul notiunii ex variis causarum figuris (carora li se aplicau, fie regulile de la contracte, fie de la delicte, ca si cand acestea se nasteau dintr-un contract - quasi ex contractu, sau dintr-un delict - quasi ex delictu) au fost introduse notiunile de cvasicontracte si cvasidelicte. Codul civil roman, urmand modelul Codului civil francez din 1804, a preluat clasificarea cvadripartita a obligatiilor dupa izvorul lor; astfel, obligatiile pot izvori din contract, intelegandu-se prin acesta acordul de vointa dintre doua sau mai multe persoane prin care se constituie, se modifica sau se stinge un raport juridic de obligatie (art. 942 C. civ.); din cvasicontract, definit de Codul civil in art. 986 ca un fapt licit si voluntar, din care se naste o obligatie catre o alta persoana sau obligatii reciproce intre parti, fiind incluse in aceasta categori gestiunea de afaceri (art. 987 si urm. din C. civ.) si plata lucrului nedatorat (art. 922 si urm. din C. civ.); delictul care consta intr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii savarsita cu intentie si din cvasidelictul, considerat ca fiind fapta ilicita cauzatoare de prejudicii savarsita fara intentie.

Olim possessor, hodie possessor praesumitur - "Posesorul de ieri este presupus si astazi (ca fiind) posesor"

Art. 1850 C. civ. spune: "Continuitatea si neintreruperea posesiunii sunt dispensate de proba din partea celui ce invoca prescriptia, in acest sens ca, posesorul actual care probeaza ca a posedat intr-un moment dat mai inainte, este presupus ca a posedat in tot timpul intermediar, fara insa ca aceasta sa impiedice proba contrarie".

Onus probandi incumbit actori - "Sarcina probei ii revine reclamantului"

Optima lex, quae minimum iudici, optimus iudex qui minimum sibi - "Legea cea mai buna este aceea care lasa cat mai putin la aprecierea judecatorului, iar judecatorul cel mai bun este cel care se intemeieaza cel mai putin pe el insusi (si cel mai mult pe lege)"

Adagiul este invocat de regula in sprijinul conceptiei potrivit careia legea este singurul izvor de drept, iar judecatorul nu face decat sa o aplice asa cum a fost formulata de catre legiuitor; judecatorul este considerat a fi un fel de sclav al legii, pentru ca nu trebuie sa faca decat aplicarea acesteia la situatiile de fapt care se ivesc si care intra sub incidenta acelei legi, cu alte cuvinte, personalitatea judecatorului, convingerile sale trebuie sa fie reflectate cat mai putin de catre hotararile pe care le da.

Pretium in numerata pecunia consistere debet - "Pretul trebuie sa constea in bani numarati" (Pretul trebuie sa fie cert)

Probatio incumbit ei qui dicit, non qui negat - "Sarcina revine aceluia care afirma ceva si nu aceluia care neaga"

Res probandae - "Fapte care trebuie dovedite"

In domeniul probatiunii judiciare, faptele judiciare constituie insasi raportul dedus judecatii; in dreptul procesual penal faptul principal il constituie infractiunea pentru care este judecat inculpatul. Probarea faptelor principale permite solutionarea litigiului chiar daca nu au fost dovedite si alte aspecte de fapt. Mai sunt numite si facta probanda.

Res probantes - "Fapte probatorii"

In domeniul probatiunii judiciare, faptele probatorii sunt fapte care, fara a fi cuprinse in faptele principale, deci fara a constitui raportul juridic dedus judecatii, permit, prin dovedirea lor, sa se traga anumite concluzii in legatura cu raportul litigios. Mai sunt numite si facta probantia.

Scire leges non est verba legum tenere, sed vim ac protestatem - "A cunoaste legile nu inseamna a retine cuvintele legii, ci forta si puterea lor".

Secundum leges, non de legibus iudicatum est - "Judecatorul trebuie sa judece dupa legi, iar nu sa judece insesi legile"

Adagiul exprima ideea ca instantele trebuie sa se limiteze numai la aplicarea legii in situatii de speta si sa nu puna in discutie insasi legea. Acest punct de vedere se intemeieaza pe opinia potrivit careia legiuitorul este reprezentantul natiunii si deci exprima vointa acesteia, astfel ca legile, ca acte ce incorporeaza vointa nationala, nu pot fi cenzurate de catre instante, cu atat mai putin cu cat acestea din urma nici macar nu sunt organe reprezentative.

Ubi te invenero, ibi te iudicabo - "Unde te voi gasi, acolo te voi judeca"

Conform principiului universalitatii legii penale sau al represiunii universale, se aplica legea locului unde infractorul este prins, adica legea penala a unui stat se aplica tuturor infractorilor prinsi in acel stat, indiferent de cetatenie, de domiciliu sau de locul savarsirii infractiunii. Acest principiu constituie o derogare de la principiul teritorialitatii legii penale si a fost afirmat in cadrul dreptului international penal intrucat asigura o represiune eficace, iar infractiunile sunt considerate ca ating valorile supreme ale tuturor statelor.

SUPORT CURS 2

ANSAMBLUL PSIHOCRIMINALISTICII

Moto: "Sa stii, sa presupui, sa cauti si

daca ai noroc - sa confirmi". (Machiavelli)

O disciplina nu este niciodata autonoma, ci depinde de una sau mai multe stiinte. Psihocriminalistica depinde de ansamblul celor sapte stiinte, a caror prezentare o vom face, folosindu-ne de imaginea carteziana, astfel: psihocriminalistica este asemenea unui copac, ale carui radacini sunt logica si filosofia, trunchiul este biocriminalistica si tehnica criminalistica, iar ramurile sociologia, psihologia si psihiatria.

In esenta, psihocriminalistica este arta definirii actiunii informationale si a faptuitorului neidentificat, precum si a celui cunoscut, in incercarea notificarii stiintifice a individualitatii acestora.

La intrebarea "ce poate gasi psihocriminalistica in rafturile filosofiei si logicii", se poate putem raspunde firesc: posibilitatea familiarizarii cu operele ce au jalonat cele douazeci si cinci de secole de istorie a gandirii.

Filosofia - sistemul editorial al acesteia, ca sistem de referinta si ca instrument de

lucru incomparabil - permite tuturor, inclusiv celor care nu au beneficiat de o pregatire de specialitate, sa se orienteze in jungla ideilor care, pe drept sau pe nedrept, se revendica din filosofie.

Vom trece peste argumentul necesitatii gandirii logice si vom releva cateva dintre posibilitatile de inraurire stiintifica a psihocriminalisticii.

Rene Descartes, in "Principii de filozofie" (1644), incearca sa ofere o prezentare sistematica a filosofiei sale. In scrisoarea prefata gasim celebra imagine a copacului: "Intreaga filozofie este asemenea unui copac ale carui radacini sunt metafizica, trunchiul este fizica, ramurile ce ies din acest trunchi sunt toate celelalte stiinte, care se reduc la trei mai importante, si anume medicina, mecanica si morala".

Principiul principiilor il gasim in ultimele randuri ale lucrarii si il apreciem ca fiind principiul prudentei in psihocriminalistica:

"Si rog pe cititori sa nu dea catusi de putin crezare celor pe care le vor gasi scrise aici, ci numai sa examineze si sa nu admita decat ceea ce forta evidentei ratiunii ii va sili sa creada".

Discursul asupra metodei de a ne conduce singuri ratiunea si de a cauta adevarul in stiinte (1637) va aduce in prim plan hotararea carteziana: "Sa studiez si in mine insumi".

Consecintele acestei hotarari sunt legate de patru precepte:

"Sa nu accept niciodata un lucru ca adevarat fara sa stiu cu certitudine ca este asa".

"Sa impart fiecare dintre dificultatile pe care le examinez intre atatea parti cate se poate si este necesar sa fie rezolvate mai bine".

"Sa-mi conduc gandirea ordonat, incepand cu obiectele cele mai simple si cele mai usor de cunoscut, pentru a ma usura putin cate putin si treptat, pana la cunoasterea celor mai complexe"

"Sa fac peste tot enumerari asa de complete si revederi asa de generale, incat sa fiu incredintat ca nu am lasat nimic deoparte".

Daca aceasta opera inaugureaza filosofia stiintei moderne - si ne apare ca

reformatoarea spiritelor, este neindoielnic ca acesta reprezinta un punct de referinta, in ceea ce ne priveste.

TRIADA HEGELIANA

TÉZA s.f. 1. Afirmatie, propozitie care trebuie demonstrata. ♦ Sustinere; idee principala dezvoltata intr-o scriere oarecare, intr-o cuvantare. 2. (In filozofia lui Hegel) Prima etapa a triadei, care este negata de antiteza

Afirmátie, afirmatii, s.f. Declaratie, sustinere a unei pareri (exprimta cu tarie).

Pozítie, pozitii, s.f. 1. Loc pe care il ocupa cineva sau ceva (in raport cu altcineva sau cu altceva

ANTITÉZA s. f. 1. opozitie dialectica intre doua fenomene, idei, judecati. 2. figura de stil care exprima opozitia dintre doua idei, fenomene, situatii, personaje etc. puse reciproc in lumina. 3. (fil.; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusa tezei. (< fr. antithčse, gr. antithesis)

Negátie, negatii, s.f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvant, gest, fapt etc. care neaga, contrazice, contesta (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza caruia se contesta valoarea de adevar sustinuta intr-o afirmatie

Opozítie, opozitii, s.f. I. 1. Raportul dintre doua lucruri sau doua situatii opuse, contradictorii; deosebire izbitoare, contrast. Loc. adv. In opozitie cu = in contrast cu, spre deosebire de

SINTÉZA, sinteze, s.f. 1. Metoda stiintifica de cercetare a fenomenelor, bazata pe trecerea de la particular la general, de la simplu la compus, pentru a se ajunge la generalizare; imbinare a doua sau a mai multor elemente care pot forma un tot..

Negare a negátiei,

Compozítie, compozitii, s.f. 1. Totalitatea elementelor care alcatuiesc o unitate; structura, compunere, alcatuire

RECONSTRUCTIA SCENEI UNEI CRIME (EVENIMENT, INSCENARI)

ACTIUNEA INFRACTIONALA CU FAPTUITORI NECUNOSCUTI

PROFILUL FAPTEI SI FAPTORULUI

Profilul faptei

Elementele constitutive din perspectiva penala

verbum regens - actiunea propriuzisa

urmarea imediata

raportul de cauzalitate

conditii de loc, timp si mod

elemental intentional ( intentie directa, indirecta, culpa cu prevedere, fara)

Fapte si imprejurari exterioare

- elemente privind locul si timpul comiterii (criminologice, sociologice)

Prime elemente investigative

ordinea preexistenta si ordinea existenta a zonei si locului faptei

date despre victima si ambiantul socio-sufletesc

stabilirea marturiilor si a raporturilor marturie - eveniment

Elementele modului de operare

Ce fapta sa comis (grupa modului de operare)

Unde sa comis (iter criminis)

Cand a fost comisa

Cine este autorul (punctum saliens)

Cum, in ce mod a fost comisa ( modus operandii )

Cu ajutorul cui (coautori)

In ce scop ( scop - mobil)

Reconstructii scenei actiunii infractionale

constructia si verificarea ipotetica (teza - antiteza - sinteza)

o      realizarea modelului ipotetico deductiv

o      realizarea individualitatii ipotetice a faptuitorului

Codificare pentru implementare in sistem informatic

Profilul faptuitorului - individualitatea ipotetica

a) Elementele profilului fizic

Semnalmente statice

Semnalmente dinamice

Semne particulare

Vestimentatie

Caracteristici indentificatoare

b) Elementele profilului sociologic

Virsta

Rasa

Ocupatie

Vehicul

Stare civila

Sociabilitate

Emotional

Sexual

Cazier

Sinteza indentificatoare

c) Elementele profilului psihologic

Conditie biologica

Temperament

Caracter

Ereditate

Inteligenta

Educatie

Cultura

Pasiuni

Sinteza indentificatoare

VARIANTA PSIHANALITICA

Supra Eul

Coordonatele de baza ale caracterului ( faptuitorului necunoscut)

Eul

Felul de a trai, exprima, simti (pozitionare in spatiul psihic anterior savarsirii faptei)

Constientul ( experienta personala - incepator, . )

Trairea de o clipa a subconstientului

Preconstientul

Tendintele si pulsiunile nerefulate

Subconstientul, (conditie biologica dezvoltata)

Experientele interiorizate, achizitiile stocate, concluziile personale, complexele emotionale; cerintele individului

Inconstientul conditia biologica

Instinctul sexual, alimentar (hrana),

Securizare (adapost, protectie), agresivitate - defensa

Tendinta

Pornirea instinctuala.

Refularea ( elementul material; urmarea imediata; raportul de cauzalitate)

Efectele refularii

boala psihica: - psihoze

- nevroze

- obsesii

impulsiuni criminale - actiuni

nelinisti anxioase - asteptari

fobii

ascetism

lapsusuri (uitari)

erori

gesturi simptomatice

ticur

Caracteristici indentificatoare

CONTRIBUTII PRIVIND REFORMA SISTEMULUI

EXPERTIZELOR CRIMINALISTICE

Extras din studiul propus dezbaterii masterale

EXPERTIZA CRIMINALISTICA ASPECTE NOTIONALE SI DE PROCEDURA

De lege ferenda

INSTITUTIA EXPERTULUI (SPECIALISTULUI )CONSULTANT

Domeniul stiintei fiind destul de vast, iar problemele sale implicand multiple specialitati, e greu ca cineva sa posede cunostinte complete si desavarsite asupra tuturor disciplinelor ce o alcatuiesc. De aceea nimeni nu va pretinde ca un jurist, sa fie in acelasi timp si un perfect antropolog, un desavarsit sociolog, etc; ceea ce insa i se va cere va fi de a pastra continuu contactul cu toate disciplinele ce compun stiinta criminala si de a folosi rezultatele lor definitive dobandite.

In acest sens Legea 1/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, respectiv art. 6 notifica: "Orice avocat, indiferent de forma de exercitare a profesiei, poate sa incheie conventii de colaborare cu experti sau cu alti specialisti. . . "Rationamentul "a pari" permite deducerea unor consecinte in urma analogiei care se face intre doua situatii asemanatoare.

Dat fiind obligatiile instituite de art. 202 C.proc. pen. apreciem ca sub argumentul asigurarii calitatii actelor premergatoare si al unor activitati de urmarire penala in conditiile neapelarii la institutia expertizei care presupune o unitate de timp si cheltuieli determinate, organele de urmarire penala pot apela la determinari stiintifice de imediata executie printr-o noua institutie juridica, respectiv institutia expertului / specialistului consultant.

In acest sens de lege ferenda propunem ca la art. 202 C.proc.pen. sa fie adaugat punctul (5) sub urmatoarea formulare:

Rolul activ al organului de urmarire penala
(1) Organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea justei solutionari a acesteia. Organul de urmarire aduna probele atat in favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului.
(2) Indatoririle prevazute in alineatul precedent se indeplinesc chiar daca invinuitul sau inculpatul recunoaste fapta.
(3) Organul de urmarire penala este obligat sa explice invinuitului sau inculpatului, precum si celorlalte parti drepturile lor procesuale.
(4) Organul de urmarire penala este de asemenea obligat sa stranga date cu privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea infractiunii, precum si orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea cauzei.

(5) Pentru indeplinirea obligatiilor prevazute la punctul (1) si (4) in domeniile de stricta specializare, organul de urmarire penala poate solicita punctul de vedere al unui expert / specialist consultant. Punctul de vedere va fi notificat intr-un raport de specialitate.

Corespunzator art. 287 C.proc.pen. se completeaza de lege ferenda cu punctul (3).

(1) Instanta de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii.
(2) Instanta isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza.

(3) In domeniile de specialitate instanta poate solicita punctul de vedere al unui expert/specialist consultant.

Exemplificare Raport de Specialitae

Rationamentul[36] coroborarii datelor

Calculele matematice care stau la baza argumentarii au fost realizate prin folosirea unor expresii de calcul folosite in fizica teoretica, nivel liceal. Acest fapt ne conduce la concluzia ca verificarea rezultatelor invocate poate fi facuta de catre organul judiciar printr-un specialist consultant, fara a se recurge la dispunerea unei expertize care presupune amanarea cu cel putin 30 de zile a obtinerii informatiei necerare.

Declaratia motociclistului, respectiv confirmarea opririi la intersectie a autoturismului Skoda.(declaratie la dosarul cauzei) se coroboreaza cu depozitia conducatorului autoturismului Skoda, "m-am asigurat din partea stanga si partea dreapta.." (depozitie consemnata in procesul verbal de cercetare la fata locului) 

Valorile stabilite ulterior pe cale logico matematica: "Pentru ca masina Skoda sa traverseze intersectia ii trebuiau aproximativ 2 sec, deduse din relatia matematica V de aproximativ 19 km/h (5,4 m/s). Distanta la care se gasea autoturismul semicarosat si respectiv fata de locul impactului in momentul in care masina Skoda pleaca de la STOP era de 56 m. Un autovehicol care se afla la distanta de 56 m fata de intersectie si se deplaseaza cu o viteza de 50 Km/h ajunge in intersectie in patru sec. In patru sec, masina Skoda s-ar fi gasit la o distanta de aproximativ 20 m fata de STOP si respectiv 13 m fata de iesirea din intersectie" se coroboreaza cu afirmatia conducatorului autoturismului Skoda "m-am asigurat dreapta si am constatat ca la o distanta de aproximativ 60 m se afla in deplasare cu viteza redusa 40 -50 Km/h un autoturism semicarosat" (depozitie Parchet)

Valoarea vitezei maxime constructive a motocicletei (valoare notificata in certificatul de inmatriculare 105 Km/h) se coroboreaza cu valoarea vitezei motocicletei inainte de producerea impactului, (101 Km./h) viteza calculata pe baza marimilor reflectate de schita locului faptei si procesul verbal de cercetare la fata locului.

Pentru a deduce viteza motocicletei care se afla in miscare consideram urmatoarea relatie:

Ecin = Lrot + Ldef + Lrez unde:

Ecin - energia cinetica a motocicletei din momentele premergatoare accidentului

Ecin=mt*V²/2

Lrot - lucrul mecanic pentru invingerea rezistentei la deplasarea laterala a motocicletei

Lrot=mt*g*Srot

Ldef - lucrul mecanic consumat prin deformarea caroseriei autoturismului SKODA

Ldef = 0,5*Fmax*S

Lrez - lucrul mecanic consumat prin frecarea caroseriei motocicletei de masina SKODA (momentul impactului, deplasarea catre dreapta a motocicletei)

Lrez = 5%(Lrot + Ldef)

Unde:

mt - masa motocicletei cu cei doi ocupanti

mt = 290kg

g - acceleratia gravitationala

g = 9,8m/s²

Srot - lungimea spatiului de rotatie (deplasare catre dreapta a motocicletei) = 18m

Fmax - forta maxima de deformare

Fmax = C*S

C = rigiditatea totala a deformatiei

C = 80000 N/m

S = deplasarea masinii SKODA de la directia de mers = 1,2m

Inlocuim obtinem:

290*V²/2 = 1,05(290*9,8*18 + 0,5*80000*1,2*1,2)

V = 28 m/s = 101 Km/h

Deducem astfel ca viteza motocicletei premergatoare impactului este de 101Km/h

4) Realitatea (situatia) de fapt privind circulatia intr-o zona comerciala unde este "permisa" parcarea autovehiculelor pe ambele sensuri de mers iar traficul se desfasoara pe axul carosabilului prin acordarea "prioritatii de intelegere" se coroboreaza cu aspectele deduse din datele modelului logico matematic "motocicleta s-a aflat in depasiri succesive, (dat fiind diferenta vitezei fata de celelalte autovehicule) nu a avut posibilitatea depasirii pe partea stanga a autoturismului semicarosat, s-a pozitionat pentru depasire pe partea dreapta fiind astfel ecranata de acesta in momentul coincident cu momentul asigurarii spre dreapta a conducatorului autoturismului Skoda.

Firul rosu al calcului matematic, raportat la relatia spatiu / timp (28m/sec) confirma coincidenta urmatoarelor momente[39]:

Secunda 1 - motocicleta se afla la distanta de 84 m fata de intersectie. Momentul in care motociclistul remarca oprirea autoturismului Skoda la STOP este coincident cu momentul asigurarii spre stanga a conducatorului autoturismului Skoda.

Secunda 2 - motocicleta se afla la distanta de 56 m fata de intersectie, in spatele lateral dreapta al autoturismului semicarosat. Momentul este coincident cu momentul in care conducatorul autoturismului Skoda se asigura spre dreapta fara sa remarce prezenta motocicletei in trafic datorita pozitionarii acesteia. Rationamentul firului rosu se coroboreaza cu valorile stabilite pe cale logico matematica (vezi punctul 2)

Secunda 3 - motocicleta se afla la distanta de 28 m fata de intersectie - motociclistul incearca evitarea impactului prin viraj dreapta, viraj confirmat de avariile morocicletei si pozitionarea acesteia dupa impact. Per a contrario, respectiv in ipoteza in care motocicleta depasea pe partea stanga se pozitiona in spatiul de 5,5 m al carosabilului ramas liber in spatele autoturismului Skoda (3,5m in stanga axului si 2 m in dreapta) spatiu care ii permitea traversarea intersectiei fara sa fie obligat sa modifice directia, viteza sau sa opreasca. In finalul secundei 3 - se produce impactul.

Expert consultant

De lege ferenda

INSTITUTIA EXPERTULUI INDEPENDENT / PRIVAT

Reactii media privind monopolul de stat al expertizei

"Statul roman detine in prezent monopolul pe piata expertizelor criminalistice. Romania este singurul stat membru UE in care nu exista institutia expertului independent."

Daca supunem interpretarii normele juridice din cuprinsul Titlului III Cap. I C.proc.pen. constatam ca notiunea de expert independent este reflectata chiar de cuprinsul acestor norme.

Art. 66 Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor
(2) In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.
Deci, cand expertiza este un mijloc de proba ce indica vinovatia, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa de temeinicie a afirmatiilor expertale, fara a fi tinut sa se adreseze pentru aceasta organelor de urmarire penala, instantei de judecata sau expertilor oficiali.

Art. 67 Concludenta si utilitatea probei
(1) In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea lor.
(2) Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba este concludenta si utila

Remarcam ca nu se are in vedere sursa probei, ci concludenta si utilitatea acesteia.

Avand in vedere cele de mai sus apreciem ca alaturi de institutia expertului oficial C.proc.pen. trebuie sa prevada si institutia expertului independent.

Cu privire la procedura expertizei - art. 118 propunem de lege ferenda abrogarea puctului (3) si adoptarea formularii care indica institutia expertului independent alaturi de institutia expertului oficial, respectiv:

Art. 118
(1) Expertiza se efectueaza potrivit dispozitiilor din prezentul cod, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplica in mod corespunzator.
(2) Expertul este numit de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata, cu exceptia expertizei prevazute in art. 119 alin. 2.
(3) Fiecare dintre parti are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa participe la efectuarea expertizei. Se abroga

(4) In conditiile invocarii art.66 (2) si art. 67(1) invinuitul sau inculpatul, dupa caz partile se pot adresa unui expert oficial sau independent. Administrarea probelor se face in conditiile art.67 (2)

Corespunzator, C.pen. in Titlul VIII va defini calitatea de expert; expert oficial; expert independent si expert consultant.

De lege ferenda

NOTIUNEA DE OPERATIUNI EXPERTALE

Capacitate castigata printr-o practica indelungata, obisnuinta de a actiona sau de a gandi totdeauna in acelasi fel constituie un obstacol in calea noului, a creatiei sau a progresului.

Abilitatea obtinuta printr-o practica indelungata ne conduce la obisnuinta de a gandi si a actiona in mod mecanic, moment in care actiunea noastra se numeste rutina

In opozitie cu operatiunile de rutina, operatiunile expertale presupun verificarea cunostintelor pe cale practica, intelegerea, aprecierea, judecata, posibilitatea de a deduce, a conchide, a observa, a remarca, a identifica, a recunoaste, a gasi, a admite, a socoti, a sti, gandi si judeca.

Operatiunile expertale se realizeaza prin cercetare, respectiv prin studiu amanuntit, bazat pe un anumit sistem sau au in vedere constituirea unui sistem. Acestea se realizeaza prin impartire, sistematizare, dupa un plan, dupa o metoda dinainte gandita; metodic, organizat, cu staruinta si cu perseverenta.

Operatiunile expertale se organizata intr‑o maniera care nu separa cunostintele despre domeniul problemei de alte tipuri de cunostinte.

Activitati ca: cercetarea la fata locului si reconstructia scenei actiunii infractionale, stabilirea profilului faptuitorului; determinarea actelor si imprejurarile exterioare unui fapt / act juridic, interpretarea fenomenologica a urmelor; verificarea raportul marturie eveniment; verificarea alibiului aparent; aplicarea metodei ghidul de observatii privind comportarea generala a suspectului; determinarea erorile, ecunoscutele si subiectivismul in ancheta; reconstituirea si experimental judiciar; tehnicile de control al comportamentului simulat sunt dupa parerea nostra activitati care comporta o abordare expertala. Aceste activitati la vom numi oreratiuni expertale,definindule dupa cum urmeaza:

Operatiuni expertale - activitati bazate pe un ansamblu de cunostinte dintr-un anumit domeniu al cunoasterii efectuate prin cercetarea fenomenelor din realitatea inconjuratoare de una sau de mai multe personae cu calificare, experienta profesionala si pasiune in vederea cunoasterii si interpretarii situatiilor de fapt deduse investigatiei judiciare.

PROCEDURI SPECIALE PRIVIND OPERATIUNILE EXPERTALE

Codul de procedura penala -Titlul IV - Proceduri speciale

Cap. I/1 PROCEDURA IN CAZ DE CRIME SAU DELICTE GRAVE AI CAROR FAPTUITORI NU SUNT CUNOSCUTI 

In caz de crime sau delicte grave ai caror faptuitori nu sunt cunoscuti, primele cercetari se fac potrivit procedurii obisnuite, cu completarile si derogarile din prezentul capitol.

Operatiuni expertale privind cercetarea la fata locului

Constatarile cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, descoperirea si fixarea urmelor, stabilirea pozitiei si starii mijloacelor materiale de proba, interpretarea urmelor si fixarea rezultatelor cercetarii la fata locului, se realizeaza de specialisti (experti) criminalisti. Indicii si prezumtiile se consemneaza in rapoarte de specialitate. Operatiunile se finalizeaza dupa punerea in acord a datelor, dispunerea expertizelor si intocmirea dosarului privind cercetarea la fata locului.

Operatiuni expertale privind investigarea faptei si a faptuitorului necunoscut

Identificarea, cunoasterea, ascultarea si verificarea marturiilor persoanelor, stabilirea modului de operare, reconstructia scenei actiunii/actiunilor infractionale, stabilirea profilului faptuitorului/faptuitorilor se realizeaza de specialisti (experti) din cadrul politiei criminale. Acestia efectueaza sau dispun activitati expertale, intocmesc dosarul privind identificarea faptuitorului/faptuitorilor, implementeaza datele in sistemul identificarii judiciare, si finalizeaza operatiunile de descoperire si invinuire.

Evaluarea situatiilor de drept si a administrarii probatoriului se realizeza de specialisti din cadrul politiei judiciare

De lege ferenda

NOTIUNEA DE EXPERTIZA SI EXPERT

Reforma reala, de substanta a sistemului se poate face prin masura adoptarii in legislatia penala a definirii notiunii de expert si corespunzator notiunilor de expert; expert oficial, expert consultant si expert independent.

Acte normative cu continut organizatoric al profesiilor de expert oficial, si expert autorizat profileaza anume definiri fara insa a le preciza. Retinem faptul ca expertul oficial este un functionar public prin chiar incadrarea sa in cadrul Ministerului Justitiei sau Ministerului Administratiei si Internelor

Doctrina prin opinia lui Radu Constantin, apreciaza ca termenul de « expert »  se foloseste in vorbirea curenta pentru a desemna o persoana care prin pregatirea si experienta sa intr-un anumit domeniu poate intelege si rezolva cele mai complexe si dificile probleme din domeniul respectiv.

In acest sens se apreciaza ca expertul este persoana care are cunostinte de specialitate intr-un anumit domeniu al stiintei, tehnicii, artei si care este abilitata oficial in calitate de expert de a lamuri chestiuni care in procesul judiciar necesita asemenea cunostinte.

Apreciem ca sintagma «  abilitate oficial » imprima definirii conotatia de monopol asupra recunoasterii calitatii de expert, de monopol al statului prin intermediul unor persoane, unor supra experti.

Revenind la ideea formularii unei definitii privind expertul independent aducem in discutie parte din continutul art. 164 C.proc.pen 1936 care face o definire justificata a persoanei care poate avea calitatea de expert, respectiv: « persoana care prin arta, profesia si cunostintele sale este in masura sa indeplineasca insarcinarile ce justitia ii incredinteaza ».

De remarcat ca litera, conceptul vechiului nostru cod de procedura se regaseste in chiar continutul actualelor definiri a expertului din legislatia unor state europene[45], respectiv:

Estonia "Expertul este o persoana care-si utilizeaza cunostintele extrajudiciare pentru a efectua expertize in cazuri si in conformitate cu procedura prevazuta in prezentul cod".

Franta "In calitate de expert poate fi numita orice persoana care poseda cunostinte necesare pentru a prezenta concluzii referitoare la circumstantele aparute in legatura cu cauza penala si pot avea importanta probatorie pentru cauza penala"

Lituania "In calitate de expert poate fi numita orice persoana care poseda cunostinte necesare pentru a prezenta concluzii referitoare la circumstantele aparute in legatura cu cauza penala si pot avea importanta probatorie pentru cauza penala"

Polonia "O persoana ce poseda cunostintele necesare a exprima o concluzie va fi numita expert. Daca este necesar, pot fi numiti mai multi experti"

Apreciem ca definirea notiunii de expert trebuie legata strans de misiunea expertizei respectiv de misiunea sa stiintifica.

Sistemul national de cercetare-dezvoltare este constituit din ansamblul unitatilor si institutiilor de drept public si de drept privat care au in obiectul de activitate cercetarea-dezvoltarea[46].

Din sistemul national de cercetare-dezvoltare face parte: Sistemul de cercetare-dezvoltare de interes national, ex. - INEC; Unitatile si institutiile de drept public, ex. - Institutul de criminalistica al IGPR; Unitatile si institutiile de drept privat, ex.- Centrul de cercetari Rm.Sarat

LEGEA nr.319 din 8 iulie 2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare defineste "Resursele umane ale cercetarii-dezvoltarii cuprind persoanele din sistemul de cercetare-dezvoltare care indeplinesc conditiile de studii prevazute de lege, care au capacitatea si competenta de exercitare deplina a atributiilor si a drepturilor incredintate si asumate si respecta etica si deontologia profesionala."

Iata deci o definitie a personalului Institutului National de Expertize Criminalistice si al Institutului de Criminalistica din cadrul IGPR personal care in fapt si in drept prin faptul atestarii este denumit prin expresia experti.

Deci experti criminalisti oficiali sunt persoane angajate de cele doua unitati de cercetare stiintifica ca urmare a indeplinirii conditiilor de studii prevazute de lege, a capacitatii si competentei de exercitare deplina a atributiilor si a drepturilor incredintate si asumate.

Pe cale de consecinta, experti criminalisti independenti pot fi persoane implicate individual sau asociativ[47] in activitatile unitatilor si institutiilor de drept privat care au ca obiect de activitate cercetarea stiintifica in domeniul criminalisticii.

Conditiile de eligibilitate privesc unitatile si institutiile de cercetare stiintifica private in sensul evaluarii, atestarii, acreditarii si al dotarilor necesare efectuarii expertizelor, cat si personalul implicat sub raportul pregatirii si experientei necesare, sub raportul recunoasterii lucrarilor si implicit al obtinerii unui grad academic[48].

CODUL PENAL Titlul VIII.

Intelesul unor termeni sau expresii in legea penala

De lege ferenda[49]

Art. 155 - Expertiza

Prin "expertiza" se intelege cercetare cu caracter stiintific facuta la cererea organelor de urmarire penala, a instantei de judecata sau a partilor, pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea aflarii adevarului.

Art. 155/1 - Expert

Prin "expert" se intelege orice persoana cu pregatire si experienta stiintifica dovedita in domeniul/domenii ale stiintei numita de organele judiciare sau solicitata de parti pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari necesare aflarii adevarului in cauze deduse procedurilor judiciare. Pregatirea se dovedeste prin actele de studii iar experienta stiintifica prin notorietate, publicatii de specialitate, grade academice.

Art. 155/2 - Expert oficial

Prin "expert oficial" se intelege orice persoana cu pregatire si experienta profesionala dovedita in domeniul/domenii ale stiintei . . si angajata in unitati de cercetare stiintifica de drept public ca urmare a indeplinirii conditiilor de studii prevazute de lege, a capacitatii si competentei de exercitare deplina a atributiilor si a drepturilor incredintate si asumate.

Art. 155/3 - Expert consultant

Prin "expert consultant" se intelege orice persoana cu pregatire si experienta profesionala dovedita in domeniul/domenii ale stiintei . ..angajata sau colaboratoare a organelor de urmarire penala, instantei de judecata sau aparatorilor in vederea lamuririi, verificarii, explicarii . unor fapte sau imprejurari de stricta specialitate.

Art. 155/4 - Expert independent / privat

Prin "expert independent / privat" se intelege orice persoana cu pregatire si experienta profesionala dovedita in domeniul/domenii ale stiintei . si implicata individual

sau asociativ in activitatile unitatilor sau institutiilor de drept privat care au ca obiect sau in obiectul de activitate cercetarea stiintifica.

Art. 155/5 - Operatiuni expertale

Activitati bazate pe un ansamblu de cunostinte dintr-un anumit domeniu al cunoasterii efectuate prin cercetarea fenomenelor din realitatea inconjuratoare de una sau de mai multe persoane cu calificare, experienta profesionala si pasiune in vederea cunoasterii si interpretarii situatiilor de fapt deduse investigatiei judiciare.

RAPORT DE CERCETARE

CERCETATOR: Conf. univ. dr. , doctor in drept - specializarea criminalistica, atestat de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare, titular disciplinele "Criminalistica" si "Expertiza criminalistica" - Ordinul M.E.C.T. 4693/2008.

SOLICITANT: Cabinet de avocatura "", Baroul ..[51].

OBIECTUL CERCETARII: raportarea concluziilor expertale la argumentele si demonstratiile continutului. Verificarea existentei unor eventuale erori, necunoscute ori orientari subiective[52].

DOCUMENTE PUSE LA DISPOZITIE: Raportul de expertiza nr. .. a Inspectoratului General al Politiei Romane - Institutul de Criminalistica, privind pe .. - expertiza grafica dosar .

CONSTATARI: concluziile raportului de expertiza au in vedere doua puncte, respectiv:

1. semnaturile de la rubrica "Data, Gradul, Numele, Pronumele si semnatura persoanei care primeste documentul" - indicativul 12 din:

registrul A.., fila 200 verso, pozitia A..;

registrul A.., fila 247 verso, pozitia A..;

registrul A.., fila 148 verso, pozitia A..;

registrul A.., fila 147 verso, pozitia A..;

registrul A.., fila 231 verso, pozitia A..;

au fost executate de numita

Examinand argumentele si demonstratiile continutului constatam ca acestea sustin in mod stiintific concluzia.

Semnatura de la rubrica "Data, Gradul, Numele, Pronumele si semnatura persoanei care primeste documentul" - indicativul 12, din registrul A.., fila 173 verso, pozitia A.., nu a fost executata de ...

Examinand argumentele si demonstratiile continutului constatam ca acestea nu sustin stiintific concluzia, intrucat:

a) Examinarea semnaturii in litigiu si a semnaturii model de comparatie - foto 17, pagina 7 din 8, sa facut din perspectiva unei situatii de fapt ipotetice , ignorindu-se situatia de fapt indicata de uzanta , Situatia de fapt ipotetica a schimbat raportul de examinare, astfel ca finalurile semnaturilor au fost apreciate drept atacuri, iar atacurile drept finaluri. Per a contrario in cazul demonstratiilor privind prima concluzie examinarea a plecat de la atacul real spre finalul real. Concluziile formulate stiintific- deci cu obiectivitate au fost grevate de subiectivism pe parcursul celei de a doua examinari.

Imaginea intoarsa a semnaturilor Pozitia in care trebuiau

asa cum o prezinta foto 17 examinate semnaturile

b) Apeland la metoda figurilor geometrice aplicata semnaturii in litigiu si semnaturii model de comparatie - Foto 17 - remarcam asemanarea elementelor pozitionate in interiorul si exteriorul figurilor geometrice.

CONCLUZII[55]: (se bazeaza numai pe examinarea argumentelor si demonstratiilor referctate de copia xerox a raportului de expertiza nr. ..)[56]

Concluzia potrivit careia semnaturile de la filele 200; 247; 148; 147; 231 au fost executate de numita .. sunt sustinute stiintific de argumentele si demonstratiile raportului de expertiza. ( proba concludenta si utila)

Concluzia potrivit careia semnatura de la fila 173 nu a fost executate de numita .. nu este sustinuta stintific de argumentele si demonstratiile raportului de expertiza, care au ca premisa reprezentarea ipotetica a situatiei de fapt - eroare in examinare.

Metoda comparativa a figurilor geometrice aplicata semnaturii in litigiu si semnaturii model de comparatie indica concluzia de probabilitate " semnatura in litigiu putea fi executata de ...

Un eventual duel expertal, pro si contra, se inscrie in cercul vicios al probei alternative lipsite de utilitate si guvernata de principiul in dubio pro reo.

Conf.univ.dr. N.

RAPORT DE CERCETARE

CERCETATOR: Conf. univ. dr. , doctor in drept - specializarea criminalistica, atestat de Consiliul National de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare titular disciplinele "Criminalistica" si "Expertiza criminalistica" - Ordinul M.E.C.T. 4693/2008.

SOLICITANT: Cabinet de avocatura "..", Baroul ..[58].

OBIECTUL CERCETARII[59]: Examinarea intrinseca si interpretarea logico-juridica a continutului documentelor puse la dispozitie. Verificarea existentei unor eventuale erori, necunoscute ori orientari subiective. Stabilirea cauzei evenimentului. (necesare formularii apararii din perspectiva art. 66(2) si 67.c.pr.pen. si art. 235 c.pr.civ)

DOCUMENTE PUSE LA DISPOZITIE

• Proces verbal de cercetare la fata locului si schita locului faptei in cauza privind accidentul de circulatie intervenit la data de 13.02.2008.
• Raportul de expertiza tehnico-judiciara, raspunsul la obiectiuni si procesul verbal privind examinarea locului faptei in dosarul nr.
• Memoriu privind obiectiile la concluzia expertala.
• Declaratiile invinuitului .. si a martorului

CONSTATARI

Cu privire la: situatia premisa, momentele spatiului cauza-efect, probatoriu testimonial si probatoriu expertal.

Situatia premisa dedusa din studiul spatiului critic si pozitionarea urmelor de franare

Autoturismul a rulat pe aliniamentul drept (1) urmat de curba la stanga (2) si a iesit din curba in punctul (3) fara ca pe acest parcurs sa apara o stare de pericol determinata de viteza autoturismului. Manevra brusca de franare este executata de conducatorul auto pe un aliniament drept la o distanta de 50 m de la iesirea din curba (4), iar impactul are loc in punctul (5).

Din punct de vedere teoretic, posibilitatea ca un vehicul in deplasare sa poata pastra in curba aceeasi banda de circulatie, acesta trebuie sa se inscrie intr-o viteza de siguranta de maxim 40 Km/h. (aceasta este ratiunea montarii indicatorului de limitare a vitezei in curba).

Practic viteza de siguranta in curba are valori diferite dupa cum autovehiculul este sau nu echipat cu un sistem de siguranta activa (Electronic Stability Program - mai performant sau mai putin performant)

In conditia in care un autovehicul intra si pastreaza in curba banda de circulatie, viteza sa a fost o viteza incadrata in limitele de siguranta, viteza ce nu creaza o stare de pericol care sa determine o manevra de franare. In aceasta conditie o manevra brusca de franare se justifica numai in situatia aparitiei unei stari de pericol obiective, exterioare actiunii / inactiunii conducatorului auto.

Impact Urmele de franare Iesirea din curba Curba la stanga Aliniament drept

Momentele spatiului cauza - efect

• M1 - reactia conducatorului auto la aparitia unei stari de pericol prin actionarea brusca a sistemului de franare (si mentinere pe un parcurs de circa 20 m) cu consecinta deplasarii centrului de greutate al autoturismului spre dreapta (apare si continua urma de franare din partea dreapta)

• M2 - lovirea rotii dreapta fata de coltul bordurii, restabilirea momentana a centrului de greutate al autoturismului (apare si continua urma stanga de franare) - urmat de:

• M3 - deplasarea centrului de greutate spre stanga intr-o deplasare de 6 m (urma de franare din dreapta se intrerupe)

• M4 - intervine momentul eliberarii pedalei de franare cu consecinta balans spre dreapta si orientarea rularii autoturismului catre spatiul verde,

• M5 - Impact frontal stanga cu trunchiul copacului, rotirea laterala a autoturismului in jurul tulpinii copacului cu punct sprijin aripa fata stanga, decesul victimei, ranirea conducatorului auto si a martorului

Probatoriu testimonial

Declaratiile martorului .. (pag. .) au fost supuse sugestiei si captatiei:

Sugestiei in sensul ca desi martorul precizeaza olograf "inainte de impact eu ma uitam la. de pe telefonul mobil si nu am fost atent la trafic", in declaratia consemnata de organul de urmarire penala sunt cuprinse elemente de tehnica juridica care sustin proba in devavoare. (circumstantierea vinovatiei prin precizari si coroborarea afirmatiilor). Formularile de mai jos sunt edificatoare in acast sens:

".Nelu conducea cu viteza mare iar Peter i-a spus sa reduca viteza ca e prea mare"

"Eu nu eram atent la trafic pentru ca ma uitam la telefonul mobil"

..a tras brusc de volan dreapta, pentru a ne speria (deoarece in trafic nu avea nimic ca sa-l determine sa faca aceasta manevra). a calcat cu roata din dreapta bordura, simtind zguduitura"

Remarcam, pozitionarea frazei prin care martorul isi motiveaza imposibilitatea de a da relatii, intre frazele cu continut de circumstantiere a vinovatiei. Acest aspect indica izvorul sugestiei si lamureste cronologia momentelor sugestive (martorul rermarca sugestia si reprecizeaza imposibilitatea de relatare obiectiva, anchetatorul este nevoit sa o consemneze, dar.circumstantierea vinovatiei prin sugestie este reluata in fraza urmatoare.)

Captatiei in sensul ca declaratia notificata de anchetator copiaza continutul declaratiei olograf cuvant cu cuvant, adaugand elementele sugestionate martorului.

Declaratiile conducatorului auto

Declaratia consemnata in procesul verbal din 16.02.2008 ".. a declarat verbal ca nu isi mai amnteste ce s-a intamplat datorita socului suferit Alte date care sa duca la lamurirea cauzelor producerii accidentului rutier nu isi aminteste."

Declaratia olograf si declaratia notificata de anchetator relateaza prin acelasi continut momentele premergatoare producerii evenimentului, "circulam cu 50-60 km/h cand am intrat in curba" si indica motivul actionarii violente a sistemului de franare "in portiunea de drum drept (N.N. dupa iesirea din curba) am fost orbit de farurile unui autoturism care avea proiectoare".

Probatoriu expertal

• Raportul de expertiza tehnico-judiciara (pag. ..) pe fondul unor erori in examinare concluzioneaza:

a)          in momentele premergatoare accidentului autoturimul a circulat cu o viteza de cca. 140 km/h

b)          starea de pericol a fost creata de conducatorul auto atunci cand a patruns cu viteza foarte mare, neadecvata, in curba la stanga. Remarcam ca pozitionarea este inspirata din declaratia martorului "intr-o curba soferul a pierdut datorita vitezei controlul volanului"

Ca si martorul expertul indica cauza accidentului viteza si locul intrarea in curba.

Locul producerii accidentului Locul indicat de martori si expert

In ipoteza unei viteze mari

aici s-ar fi produs accidentul

Memoriul expertal (pag. ) precizeaza si demonstreaza erorile in efectuarea expertizei si indica organelor de urmarire penala modalitatile ce pot restabili relatia cauzala, respectiv redimensionarea mijloacelor de fixare a rezultatelor cercetarii la fata locului in vederea posibilitatii examinarii de ansamblu a situatiei de fapt. Aceste modalitati nu au fost luate in considerare de organele de urmarire penala, evitarea lor facandu-se prin simularea unei recercetari la fata locului, motivata prin faptul ca memoriul invoca inexistenta semnului de restrictionare a vitezei, dar dimpotriva memoriul consemneaza: "rezultatul relatiei matematice se coroboreaza cu faptul ca zona se afla sub incidenta indicatorului rutier de limitare a vitezei maxime de 40 Km/h" (a se vedea rechizitoriul, pag. 5 si procesul verbal, pag./dosar .)

Raspunsul la obiectiile formulate la raportul de expertiza cuprinde recunoasterea indirecta de catre expert a erorilor in examinare prin formularea "indiferent ce ar fi gresit in calculul vitezei autoturismului, cert este ca acesta nu a circulat cu o viteza de 40 km/h".

Renuntarea la concluzia expertala (viteza de 140 Km/h) este facuta si de procuror in cuprinsul rechizitoriului prin formularea: ".viteza anterioara impactului era mai mare de 100 Km/h., cat indica acul vitezometrului"- DAR - valoarea indicata de acul vitezometrului blocat ca urmare a impactului nu poate elucida problemele privind viteza de deplasare a unui autovehicul[61].

SINTEZA RATIONAMENT DEDUCTIV

Situatia premisa

Autoturismul a intrat in curba cu o viteza incadrata in limitele de siguranta, viteza care nu a creeat o stare de pericol care sa determine o manevra violenta de franare.

Circumstante analizate

Probatoriu expertal

Concluzia expertala privind viteza autoturismului (140 km/h) este viciata de erori in examinare. (erori remarcate si acceptate tacit de expert si organele de urmarire penala)

Aprecierea din cuprinsul rechizitoriului privind viteza de peste 100 Km/h indicata de acul blocat al vitezometrului nu este un indiciu care poate elucida problemele privind viteza de deplasare a unui autovehicul

Probatoriu testimonial

Martorul - ..poate relata obiectiv senzatiile traite intre M2 si M5 al spatiului cauza - efect. Acesta nu a perceput starea de pericol care a determinat manevra violenta de franare.

Conducatorul auto - .. poate relata obiectiv situatia de fapt premisa si aparitia starii de pericol (M1) pe care insa a perceput-o si conservat-o in memorie intr-o dimensiune solar / fatala care momentan ascunde elementul care a determinat senzatia de impact iminent traita.

Concluzie

Cauza accidentului a fost manevra violenta de franare asociata momentelor spatiului cauza - efect, aceasta nu a fost deterninata de elementul subiectiv al dezvoltarii vitezei autoturismului de catre conducatorul auto, ci de un element obiectiv exterior actiunii / inactiunii conducatorului auto, respectiv aparitiei unei stari iminente de pericol perceputa de acesta dupa parcurgerea a 50 m de la iesirea din curba..

Conf.univ.dr. N.

ANEXA nr. 1 la DECIZIA ANCS nr. 9757 / 2009

UNITATILE SI INSTITUTIILE DE CERCETARE-DEZVOLTARE ATESTATE,

CONFORM HG NR. 551/2007

I. ORGANISM DE EVALUARE:COLEGIUL CONSULTATIV PENTRU CERCETARE DEZVOLTARE SI INOVARE

---