SCOALA POZITIVISTA ITALIANA

Sectiunea I - Consideratii generale

Progresele facute in multiple domenii ale stiintei au influentat si evolutia criminologiei. Dupa aproape o suta de ani de la intemeierea scolii clasice, au aparut lucrari precum Despre originea speciilor a lui Charles Darwin, care au marcat puternice schimbari ale gandirii. De la consideratii abstracte, s-a trecut la orientari concrete. De aceea, noul curent criminologic este cunoscut sub denumirea de scoala pozitivista.

Acumularile stiintifice ale vremii care au premers scolii pozitiviste sunt remarcabile in anatomia si fiziologia omului.

Astfel, Franz Joseph Gall, cercetand anatomia creierului, sustine ca, daca cunoastem structura cutiei craniene, putem determina si comportamentul unui individ. El este considerat autorul Frenologiei.

De asemenea, Benedict Morell sustine ca exista indivizi care prezinta unele degenerescente (fizice, intelectuale, morale), care ii deosebesc de indivizii de tip normal si care stau la baza comportamentului criminal. Adept al curentului alienistilor, pretindea ca infractorul este un bolnav, ceea ce implica necesitatea si posibilitatea tratarii acestuia.

Un loc important il ocupa medicul francez Paul Broca, considerat initiatorul antropologiei generale, care a deschis calea cercetarilor spre antropologia criminala.

Principalii intemeietori ai scolii pozitiviste sunt italienii Cesare Lombroso, Enrico Ferri si Raffaele Garofalo. De aceea, acest curent criminologic mai este denumit scoala pozitivista italiana.

Sectiunea a II-a - Cesare Lombroso (1835-1909)

§1. Date biografice

Nascut la Viena, intr-o familie de evrei foarte numeroasa. Absolvind cursurile Facultatii de Medicina, a fost numit medic militar, apoi a devenit profesor de psihiatrie la Universitatea din Pavia, apoi preda si cursul de psihologie si pe cel de antropologie bazat pe studii experimentale. Ajunge profesor de medicina legala la Universitatea din Torino si medic al unei inchisori.

Cea mai importanta dintre lucrarile sale este L'uomo delinquente (Omul delincvent), publicata in 1876.

§2. Principalele idei ale lucrarii L'uomo delinquente

A. Crima in regnul vegetal si animal

Pentru a stabili originea crimei, incepe studiul embrionului, pornind de la plante, trecand apoi la animale si continuand cu omul primitiv, salbatic, apoi cu copilul, ajungand la omul civilizat din acei ani. Astfel, retine ca exista plante insectivore, carnivore.

B. Crima la omul salbatic

La salbatici, uciderea batranilor sau a copiilor handicapati erau socotite lucruri normale. De asemenea, prostitutia la primitivi nu era o fapta imorala.

C. Nebunia morala si crima la copii

Lombroso sustine ca germenii crimei se regasesc in primii ani de viata ai copilului.

D. Inferioritatea criminalului fata de omul normal

Criminalul mosteneste anormalitati biologice si, din acest motiv, este inferior biologic fata de omul onest.

E. Stigmatele

Stigmatele sunt anomalii caracteristice, distructive, ale criminalului si se clasifica in:

- anatomice: asimetria craniului si a fetei, anormalitatea capacitatii craniene, lungimea si forma mainilor, fruntea ingusta etc.;

- fiziologice: tatuajul, ca dovada a analgeziei, a insensibilitatii fizice, dar si morale;

- psihologice: privesc inteligenta redusa, lenevia, viata desfranata, obscenitati, minciuna, pasiune pentru bauturi etc.

Sectiunea a III-a - Enrico Ferri (1856-1929)

Este principalul adept si continuator al lui Lombroso. Dintre lucrarile sale cel mai importante, sunt: Teoria imputabilitatii si negarea liberului arbitru, Sociologia criminala, Homicidul.

A studiat mai intai in Franta, timp de un an, apoi a ajuns student al lui Lombroso. A devenit om cu pregatire multilaterala, fiind jurist, sociolog, profesor universitar si avocat celebru.

Opera lui Enrico Ferri poate fi sintetizata in cateva idei:

1. Multitudinea factorilor criminogeni, impartiti in:

- Factori endogeni (antropologici);

- Factori exogeni, in care include factori fizici (climatul, anotimpurile etc.) si factori de mediu social (familia, alcoolismul, organizarea sociala).

2. Varietatea criminalilor, pe care ii imparte in cinci categorii: criminali de ocazie, din obisnuinta, innascuti, din pasiune, nebuni.

3. Oscilatia criminalitatii: se inregistreaza cresteri, stagnari sau descresteri, ceea ce confirma o lege a saturatiei, care face ca criminalitatea sa nu poata depasi anumite limite.

4. Varietatea infractiunilor. Infractiunile imbraca o paleta foarte larga, ceea ce impune si o varietate a pedepselor.

5. Ideea de substitutive penale. Considera ca pedeapsa cu inchisoarea nu este eficienta si propune sa fie inlocuita cu aceea ce el numea substitutive penale cu caracter economic: libertatea comertului si a emigratiei, retributie corespunzatoare, conditii de locuit si de viata demne etc.

Sectiunea a IV-a - Raffaele Garofalo (1857-1934)

A fost profesor de drept penal, apoi procuror general si prim-vicepresedinte al Curtii de Casatie si Justitie din Roma.

Intre lucrarile sale, mentionam: Identificarea persoanelor acuzate de crima, precum si Criminologia (1885), care este prima lucrare cu acest titlu.

Garofalo imparte delictele in doua grupe:

- naturale, care incalca simtul moral al comunitatii umane si se pedepsesc din toate timpurile si in toate tarile;

- juridice, se pedepsesc in mod variabil si diferit de la o tara la alta, fiind rezultatul incalcarii unor norme de conduita sociala conventionala.

Garofalo se preocupa si de latura psihologica a crimei si chiar de o definitie psihologica a crimei. Criminalul este un om care decade din specia umana in cea animala.

Data fiind orientarea sa politica in calitate de membru al Partidului Socialist, a avut o viziune originala privind natura pedepsei. El spunea ca societatea este ca un organism viu, ca un corp natural, care trebuie sa-i elimine pe cei incapabili sa se adapteze.

Mijloacele de eliminare erau de trei categorii:

- totala: moartea;

- partiala: inchisoarea pe timp limitat;

- repararea fortata pentru cei care au comis crime in circumstante exceptionale.

BIBLIOGRAFIE

1. Tudor Amza, Criminologie, Bucuresti, 1998.

2. Valerian Cioclei, Manual de criminologie, Bucuresti, 1998.

3. I. Iacobuta, Criminologie, Iasi, 2002.

4. Cesare Lombroso, Omul delincvent, vol. I, Bucuresti, 1992.

5. I. Iacobuta, Oscilatia criminalitatii, Iasi, 2007.

6. I. Iacobuta si colaboratorii, Criminologie, Iasi, 2007.

Subiecte pentru teme de control

1. Precursorii scolii pozitiviste.

2. Principalele idei din lucrarea Omul delincvent de Cesare Lombroso.

3. Importanta factorului sociologic in opera lui Enrico Ferri.