Notiunea cercetarii la fata locului. Locul savarsirii infractiunii

Notiunea cercetarii la fata locului. Locul savarsirii infractiunii

Printre activitatile importante care contribuie la realizarea scopului procesului penal, in vederea aflarii adevarului, se numara si cercetarea la fata locului. Fara efectuarea la timp si in mod corespunzator a acestor activitati, exista oricand riscul ca in procesul penal ce se desfasoara, adevarul sa nu poata fi aflat si pe cale de consecinta, numeroase infractiuni sa nu fie descoperite sau sa ramana cu autori neidentificati.

Cercetarea acestor problematici este vasta si totodata deosebit de complexa, comportand in mod necesar abordarea pluridisciplinara privind elemente tangentiale, atat cu dreptul procesual penal cat si criminalistic.

Din punct de vedere al activitatii procedurale, cercetarea la fata locului, cu tot caracterul ei auxiliar, are o semnificatie deosebita, de ea depinzand inclusiv identificarea autorului infractiunii.

Potrivit concluziilor desprinse dintr-o vasta jurisprudenta, autorii de specialitate sunt unanimi in a aprecia ca acest act initial de urmarire penala, cu o larga rezonanta in ansamblul preocuparilor consacrate solutionarii unor cauze penale, el presupunand cunoasterea imediata, directa si completa a locului in care s-a comis infractiunea.

In conformitate cu prevederile cuprinse in titlul III, cap.I, sectiunea XII, art.129 al Codului de procedura penala, cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii de infractiuni, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care a fost comisa infractiunea.

Cercetarile se fac in limitele permise ale normelor procesual penale, dar criminalistica elaboreaza regulile tactice care dau eficienta activitatilor desfasurate, realizandu-se in final, cunoasterea nemijlocita a locului faptei, descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor precum si ascultarea martorilor, victimelor sau chiar a autorilor.

In literatura de specialitate s-a considerat necesara o distinctie neta intre cercetarea la fata locului (denumita in occident si scena infractiunii)[3], si locul savarsirii faptei, intrucat cercetarea la fata locului are o sfera mai larga, incluzand atat zonele apropiate locului propriu-zis al comiterii infractiunii, cat si alte locuri purtatoare de urme, care se refera la pregatirea si urmarile faptei, inclusiv caile de acces si de retragere a infractorilor.

Codul de procedura penala nu precizeaza intelesul expresiei ,,fata locului", dar la materia competentei teritoriale a organelor judiciare penale a definit notiunea de ,,locul savarsirii infractiunii" - care acopera aproximativ integral intelesul expresiei ,,fata locului". Astfel, art.30 din Codul de procedura penala prevede: ,,prin locul savarsirii infractiunii se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia".

Luand ca punct de plecare notiunea de ,,locul savarsirii infractiunii", art.30 Cod de procedura penala si tinand seama de diversitatea situatiilor legate de locul comiterii infractiunii se impune concluzia ca prin notiunea de ,,fata locului" trebuie sa se inteleaga nu numai o suprafata determinata in care s-a desfasurat activitatea infractionala, ci si locul unde s-au produs consecintele faptei savarsite, precum si acel loc ce conserva intr-un fel sau altul: date, informatii, urme in legatura cu fapta comisa. Prin locul faptei se intelege perimetrul in limitele caruia se afla probele materiale create cu ocazia savarsirii infractiunii. Exemplificativ, prezentam locul savarsirii faptei, respectiv locul de cercetare in cazul unor infractiuni.

Astfel, atunci cand se cerceteaza furturi sau talharii, in acceptiunea de loc al faptei trebuiesc avute in vedere:

-locuintele, unitatile de stat, organizatiile publice, mijloacele de transport din care s-a furat;

-caile de acces, precum si cele folosite de faptuitori pentru a parasi campul infractiunii;

-locul unde au fost ascunse bunurile si valorile sustrase ori s-a ascuns faptuitorul, urmarit de organele de urmarire penala, martorii sau persoana vatamata;

-locul unde persoana vatamata a fost amenintata, lovita, imobilizata si deposedata de bunuri;

-itinerariul folosit de faptuitori pentru a ajunge la locul savarsirii infractiunii, precum si cel pentru a parasi acest loc.

La distrugerile prin explozii, incendii sau alte asemenea mijloace, (elocvente fiind atacurile teroriste din 11.09.2001 din Statele Unite ale Americii), cercetarea la fata locului va cuprinde:

-locul unde s-a produs explozia;

-zona pana la care a actionat suflul exploziei - atat pe orizontala, cat si pe verticala;

-locul unde a izbucnit incendiul si suprafata pe care s-a extins;

-locul unde se gaseac bunurile distruse si imprejurimile acestora, inclusiv caile de acces si locurile unde au fost descoperite mijloacele folosite pentru organizarea si initierea focului sau producerii exploziei;

In ultimii ani ca urmare a dezvoltarii comertului electronic si, pe cale de consecinta a aparitiei infractiunilor in acest domeniu si totodata a diversificarii infractiunilor comise prin internet, aria locului faptei s-a extins la dimensiuni care anterior pareau inimaginabile. Exemplificativ, ca loc al faptei poate fi considerat atat sediul din care hakerul acceseaza calculatorul cat si locurile unde se produce rezultatul infectarii cu virus a calculatoarelor beneficiarilor, locuri care pot sa fie in orice tara sau in oricare dintre continente.

Asadar, notiunea de fata locului nu se identifica intodeauna cu locul savarsirii infractiunii, deoarece prima notiune ,,fata locului" are un sens mult mai larg.

In functie de natura faptei savarsite, cercetarea la fata locului se va extinde asupra acestor locuri, deoarece oriunde pot fi descoperite urme si mijloace materiale de proba a caror examinare poate contribui intr-o masura sau alta, la precizarea unor aspecte utile legate de comiterea infractiunii sau faptuitorul infractiunii.

In practica, insa, se intalnesc situatii cand paralel cu cercetarea la fata locului a faptelor principale, se efectueaza cercetari si la locul unor fapte care au doar o legatura probatorie cu fapta ce formeaza obiectul dosarului. Astfel exista situatii cand faptuitorul, in incercarea de a conduce cercetarile pe piste gresite, indica ca autori ai faptei alte persoane, care afirmativ, ar fi in dusmanie cu victima, indicand chiar argumente in confirmarea sustinerilor. Neverificarea acestor aspecte, si neefectuarea cercetarii locului faptelor probatorii, chiar daca nu au sanctiuni procedurale pot duce ulterior la tergiversarea terminarii urmaririi penale sau chiar la restituirea cauzei de la instanta la procuror. Asa s-a intamplat in luna mai 1996, cu ocazia cercetarii la fata locului, cand in orasul Ineu jud. Arad, victima PA a fost gasita decedata in propriul apartament, iar sotul PI, care in realitate era autorul faptei a lansat zvonul ca in vecini MN a fost gasit spanzurat si ca ar fi auzit ca in biletul scris inainte de sinucidere ar fi recunoscut implicarea in omorarea sotiei sale, imprejurare neconfirmata.

Printre activitatile importante care contribuie la realizarea scopului procesului penal, in vederea aflarii adevarului, se numara si cercetarea la fata locului. Fara efectuarea la timp si in mod corespunzator a acestor activitati, exista oricand riscul ca in procesul penal ce se desfasoara, adevarul sa nu poata fi aflat si pe cale de consecinta, numeroase infractiuni sa nu fie descoperite sau sa ramana cu autori neidentificati.

Cercetarea acestor problematici este vasta si totodata deosebit de complexa, comportand in mod necesar abordarea pluridisciplinara privind elemente tangentiale, atat cu dreptul procesual penal cat si criminalistic.

Din punct de vedere al activitatii procedurale, cercetarea la fata locului, cu tot caracterul ei auxiliar, are o semnificatie deosebita, de ea depinzand inclusiv identificarea autorului infractiunii.

Potrivit concluziilor desprinse dintr-o vasta jurisprudenta, autorii de specialitate sunt unanimi in a aprecia ca acest act initial de urmarire penala, cu o larga rezonanta in ansamblul preocuparilor consacrate solutionarii unor cauze penale, el presupunand cunoasterea imediata, directa si completa a locului in care s-a comis infractiunea.

In conformitate cu prevederile cuprinse in titlul III, cap.I, sectiunea XII, art.129 al Codului de procedura penala, cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii de infractiuni, sa se descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care a fost comisa infractiunea.

Cercetarile se fac in limitele permise ale normelor procesual penale, dar criminalistica elaboreaza regulile tactice care dau eficienta activitatilor desfasurate, realizandu-se in final, cunoasterea nemijlocita a locului faptei, descoperirea, fixarea si ridicarea urmelor precum si ascultarea martorilor, victimelor sau chiar a autorilor.

In literatura de specialitate s-a considerat necesara o distinctie neta intre cercetarea la fata locului (denumita in occident si scena infractiunii)[10], si locul savarsirii faptei, intrucat cercetarea la fata locului are o sfera mai larga, incluzand atat zonele apropiate locului propriu-zis al comiterii infractiunii, cat si alte locuri purtatoare de urme, care se refera la pregatirea si urmarile faptei, inclusiv caile de acces si de retragere a infractorilor.

Codul de procedura penala nu precizeaza intelesul expresiei ,,fata locului", dar la materia competentei teritoriale a organelor judiciare penale a definit notiunea de ,,locul savarsirii infractiunii" - care acopera aproximativ integral intelesul expresiei ,,fata locului". Astfel, art.30 din Codul de procedura penala prevede: ,,prin locul savarsirii infractiunii se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala in totul sau in parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia".

Luand ca punct de plecare notiunea de ,,locul savarsirii infractiunii", art.30 Cod de procedura penala si tinand seama de diversitatea situatiilor legate de locul comiterii infractiunii se impune concluzia ca prin notiunea de ,,fata locului" trebuie sa se inteleaga nu numai o suprafata determinata in care s-a desfasurat activitatea infractionala, ci si locul unde s-au produs consecintele faptei savarsite, precum si acel loc ce conserva intr-un fel sau altul: date, informatii, urme in legatura cu fapta comisa. Prin locul faptei se intelege perimetrul in limitele caruia se afla probele materiale create cu ocazia savarsirii infractiunii. Exemplificativ, prezentam locul savarsirii faptei, respectiv locul de cercetare in cazul unor infractiuni.

Astfel, atunci cand se cerceteaza furturi sau talharii, in acceptiunea de loc al faptei trebuiesc avute in vedere:

-locuintele, unitatile de stat, organizatiile publice, mijloacele de transport din care s-a furat;

-caile de acces, precum si cele folosite de faptuitori pentru a parasi campul infractiunii;

-locul unde au fost ascunse bunurile si valorile sustrase ori s-a ascuns faptuitorul, urmarit de organele de urmarire penala, martorii sau persoana vatamata;

-locul unde persoana vatamata a fost amenintata, lovita, imobilizata si deposedata de bunuri;

-itinerariul folosit de faptuitori pentru a ajunge la locul savarsirii infractiunii, precum si cel pentru a parasi acest loc.

La distrugerile prin explozii, incendii sau alte asemenea mijloace, (elocvente fiind atacurile teroriste din 11.09.2001 din Statele Unite ale Americii), cercetarea la fata locului va cuprinde:

-locul unde s-a produs explozia;

-zona pana la care a actionat suflul exploziei - atat pe orizontala, cat si pe verticala;

-locul unde a izbucnit incendiul si suprafata pe care s-a extins;

-locul unde se gaseac bunurile distruse si imprejurimile acestora, inclusiv caile de acces si locurile unde au fost descoperite mijloacele folosite pentru organizarea si initierea focului sau producerii exploziei;

In ultimii ani ca urmare a dezvoltarii comertului electronic si, pe cale de consecinta a aparitiei infractiunilor in acest domeniu si totodata a diversificarii infractiunilor comise prin internet, aria locului faptei s-a extins la dimensiuni care anterior pareau inimaginabile. Exemplificativ, ca loc al faptei poate fi considerat atat sediul din care hakerul acceseaza calculatorul cat si locurile unde se produce rezultatul infectarii cu virus a calculatoarelor beneficiarilor, locuri care pot sa fie in orice tara sau in oricare dintre continente.

Asadar, notiunea de fata locului nu se identifica intodeauna cu locul savarsirii infractiunii, deoarece prima notiune ,,fata locului" are un sens mult mai larg.

In functie de natura faptei savarsite, cercetarea la fata locului se va extinde asupra acestor locuri, deoarece oriunde pot fi descoperite urme si mijloace materiale de proba a caror examinare poate contribui intr-o masura sau alta, la precizarea unor aspecte utile legate de comiterea infractiunii sau faptuitorul infractiunii.

In practica, insa, se intalnesc situatii cand paralel cu cercetarea la fata locului a faptelor principale, se efectueaza cercetari si la locul unor fapte care au doar o legatura probatorie cu fapta ce formeaza obiectul dosarului. Astfel exista situatii cand faptuitorul, in incercarea de a conduce cercetarile pe piste gresite, indica ca autori ai faptei alte persoane, care afirmativ, ar fi in dusmanie cu victima, indicand chiar argumente in confirmarea sustinerilor. Neverificarea acestor aspecte, si neefectuarea cercetarii locului faptelor probatorii, chiar daca nu au sanctiuni procedurale pot duce ulterior la tergiversarea terminarii urmaririi penale sau chiar la restituirea cauzei de la instanta la procuror. Asa s-a intamplat in luna mai 1996, cu ocazia cercetarii la fata locului, cand in orasul Ineu jud. Arad, victima PA a fost gasita decedata in propriul apartament, iar sotul PI, care in realitate era autorul faptei a lansat zvonul ca in vecini MN a fost gasit spanzurat si ca ar fi auzit ca in biletul scris inainte de sinucidere ar fi recunoscut implicarea in omorarea sotiei sale, imprejurare neconfirmata.