CONDITII PREEXITENTE A INFRACTIUNII DE CONTRABANDA

CONDITII PREEXITENTE A INFRACTIUNII DE CONTRABANDA

1. Obiectul infractiunii de contrabanda.

Prin obiect a infractiunii se intelege valoarea sociala si relatiile sociale create in jurul acestei valori, care sunt periclitate ori vatamate prin fapta infractionala[1]. Orice infractiune este indreptata impotriva unui obiect direct si nemijlocit care poate fi un bun sau o valoare. Cu privire la acel bun sau acea valoare exista relatii sociale pentru a caror stabilitate si normala desfasurare se instituie o protectie prin intermediul normelor de drept penal. Aceste relatii sociale 'a caror formare, desfasurare si dezvoltare este legata de ocrotirea juridica a unor importante valori sociale' formeaza obiectul juridic al infractiunii.

In cazul contrabandei, obiectul juridic al infractiunii il constituie, desigur, regimul vamal ca valoare sociala majora si relatiile sociale ce apar si se desfasoara in raport cu acesta. In orice stat si in orice timp, regimul juridic vamal este o expresie a suveranitatii. In virtutea acestui atribut sunt emise reglementari, prescriptii referitoare la controlul vamal, vamuirea marfurilor, aplicarea tarifului vamal si se instituie prohibitii. Prin urmare, protectia acestei valori sociale prezinta o importanta deosebita pentru economia de piata, pentru drepturile si libertatile fundamentale ale persoanelor.

Infractiunea de contrabanda lezeaza in principal relatiile sociale referitoare la operatiunile vamale, formalitatile specifice si drepturile statului in legatura cu importul sau exportul de marfuri.

Datorita ariei intinse a acestor relatii, s-au emis pareri potrivit carora obiectul juridic al contrabandei ar fi unul complex. Complexitatea lui ar fi determinata intr-un prim plan, de fascicolul relatiilor sociale de natura economica 'ce apar in procesul formarii si realizarii in forma baneasca a resurselor necesare statului'. Intr-un alt plan ar fi situate relatiile sociale referitoare la sanatatea publica periclitate prin detinerea, circulatia, traficarea produselor si substantelor stupefiante si psihotrope, precum si a celor toxice. In fine intr-un al treilea rand se situeaza relatiile sociale care vizeaza ordinea publica, siguranta sociala, viata si integritatea fizica a persoanelor, relatii puse in pericol prin incalcarea normelor ce alcatuiesc regimul armelor, munitiilor, materiilor explozive si radioactive.

In legatura cu aceste opinii se impun unele observatii. Obiectul juridic complex este, in general, specific infractiunilor complexe fiind format dintr-un obiect juridic principal (relatia sociala careia i se aduce atingere in principal) si dintr-un obiect juridic adiacent, secundar (relatia sociala careia i se aduce atingere in subsidiar). Potrivit art. 41 alin. ultim. C. pen., infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element sau ca circumstanta agravanta, o actiune sau inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala. Infractiunea de contrabanda, asa cum este incriminata in art. 175 si 176 din L nr. 141/1997, nu indeplineste nici una din conditiile stabilite de lege pentru a fi considerata complexa. Totusi, atat prin contrabanda simpla cat si prin cea calificata se pot aduce atingeri si altor relatii sociale decat cele referitoare la regimul juridic vamal. Altfel spus, ambele forme ale infractiunii pot avea si cate un obiect juridic secundar sau adiacent, ceea ce nu este insa obligatoriu.

In asemenea conditii consideram mai intemeiata parerea dupa care obiectul juridic al contrabandei este multiplu fara ca infractiunea sa fie complexa. In cazul formei simple, prevazuta de art. 175 din L nr. 141/1997, respectiv trecerea peste frontiera a marfurilor sau bunurilor prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal, obiectul juridic adiacent i-l constituie regimul frontierei de stat a Romaniei reglementat prin O.U.G, nr. 105 din 27 iunie 2001 care incrimineaza la art. 70 intrarea sau iesirea din tara prin trecerea ilegala a frontierei de stat. Evident ca trecandu-se marfuri sau bunuri peste frontiera prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal se realizeaza si continutul infractiunii de trecere ilegala a frontierei de stat. Aceasta realizare este rezultatul unei singure actiuni care lezeaza doua categorii de valori sociale. Cu alte cuvinte, suntem in prezenta unui concurs ideal sau formal de infractiuni, sau concurs printr-o singura actiune. Infractorul care trece frontiera odata cu marfurile sau bunurile prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal va fi tras la raspundere si pentru infractiunea de trecere ilegala a frontierei de stat. Nu are nici o relevanta daca faptuitorul avea actele in regula si ar fi putut trece legal frontiera prin locurile stabilite pentru control.

Infractiunea de contrabanda calificata, prevazuta la art, 176 din L. nr. 141/1997 are ca obiect adiacent relatiile sociale privind regimul armelor, munitiilor, materiilor explozive sau radioactive, al produselor si substantelor toxice sau stupefiante. Ca si forma simpla, contrabanda

calificata nu este o infractiune complexa desi are un obiect juridic adiacent, din motivele aratate anterior. Daca persoanele care au trecut peste frontiera, fara autorizatie, arme, munitii, materii explozive sau radioactive, produse si substante stupefiante si psihotrope, produse si substante toxice, nu au avut dreptul de a le detine, se fac vinovate si de savarsirea infractiunilor privind incalcarea regimului armelor sau materiilor respective. Este vorba de infractiuni ca: nerespectarea regimului armelor si munitiilor (art. 279 C. pen), nerespectarea regimului materialelor nucleare sau al altor materii radioactive (art. 279¹ C. pen.), nerespectarea regimului materiilor explozive (art. 280 C. pen.) etc. Savarsirea acestor infractiuni incepe anterior savarsirii contrabandei, se prelungeste suprapunandu-se savarsirii contrabandei si se epuizeaza odata cu aceasta. Mai exact este vorba de unele infractiuni continue a caror savarsire au o durata mai mare in chip natural si de altele care se comit instantaneu. Desigur ca ele se afla in concurs real sau concurs prin mai multe actiuni.

Contrabanda si contrabanda calificata in variantele prevazute la art. 179 din L. nr. 141/1997. respectiv - savarsite de una sau mai multe persoane inarmate ori de persoane constituite in banda au ca obiect juridic adiacent relatii sociale privind regimul armelor precum si relatii sociale ce intereseaza ordinea publica, viata si integritatea fizica a persoanei. Este evident pericolul social al contrabandei savarsite de una sau mai multe persoane inarmate ori de persoane constituite in banda. Si in cazul acestor variante poate aparea un concurs de infractiuni cand persoanele inarmate nu au dreptul sa poarte arme.

La infractiunea de contrabanda se poate lua in discutie si existenta obiectului direct nemijlocit, material sau fizic reprezentat de lucrurile care incorporeaza valorile sociale ocrotite de norma de incriminare. In literatura de specialitate s-a exprimat opinia conform careia infractiunea, fapta socialmente periculoasa, se indreapta impotriva valorilor sociale ocrotite penal si nu impotriva aspectului material al obiectului infractiunii. Totusi s-a admis ca fapta incriminata de legea penala se indreapta nemijlocit asupra unor lucruri, iar efectele se rasfrang asupra relatiilor sociale pe care le ocroteste norma juridica penala.

Nu toate infractiunile au un obiect material ci numai acelea la care valoarea sociala are o expresie materiala, ele numindu-se chiar infractiuni materiale, de rezultat. Alte infractiuni care nu au un obiect material sunt formale sau de pericol, de punere in primejdie.

Din acest punct de vedere contrabanda poate fi considerata o infractiune de rezultat dar si de pericol. Este de rezultat atunci cand produce pagube bugetului de stat si de pericol cand provoaca dezechilibre economice prin excluderea concurentei legale, esenta economiei de piata, sau cand sunt incalcate prohibitii, ori cand sunt periclitate ordinea si siguranta publica.

Din aceasta perspectiva, obiect material al infractiunii de contrabanda il constituie bunul sustras controlului vamal si taxarii sale (marfuri indiferent de felul si natura acestora) ori bunul interzis trecerii frontierei fara autorizatie (arme, munitii, stupefiante,materiale toxice, etc). In varianta incriminata de art. 175 din L. nr. 141/1997, obiect material al infractiunii de contrabanda poate fi, in principiu, orice marfa sau obiect supus controlului vamal.

Asupra unor astfel de bunuri 'cade sau se rasfrange actiunea sau omisiunea care formeaza elementul material al infractiunii de Contrabanda'[3] comisa fie cu prilejul importului, fie cu ocazia exportului de marfuri.

Practica judiciara a relevat faptul ca infractorii sustrag de la vamuire orice marfa care intr-o perioada sau alta, intr-un loc sau altul prezinta un interes comercial ridicat, ori este supusa unor regimuri prohibitive (contingentari, interdictii, s.a.m.d). S-au consemnat cazuri de contrabanda cu sare, piei, alimente in diferite stadii de conservare sau prelucrare. In ultimii ani cele mai cautate marfuri de catre contrabandisti au fost: tigarile(de departe pe locul I), alcoolul, cafeaua, produsele petroliere, bustenii, produsele alimentare, metalele neferoase sub forma de lingouri sau granule, aparatura electronica si electrotehnica, CD-uri pirat etc.

Obiectul material al contrabandei calificate prevazuta de art. 176 din L. nr. 141/1997 este precis si limitativ indicat in text: armele, munitiile, materiile explozive sau radioactive, produsele si substantele stupefiante si psihotrope, precursorii si substantele chimice esentiale, produsele si substantelor toxice. Toate aceste bunuri sau obiecte sunt instrumente, piese, dispozitive, substante, produse, materii astfel definite prin dispozitii legale. De exemplu 'armele de foc' si 'munitiile' sunt definite de art. 3 si 4 din L. nr. 17 din 2 aprilie 1996 privind regimul armelor de foc si al munitiilor, produsele si substantele stupefiante, precursorii si substantele chimice esentiale - de L. nr. 143 din 26 iulie 2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.

S-au consemnat si cazuri de contrabanda cu obiecte asa-zise 'exotice': pasari si animale rare, apa potabila, datorii la buget.

Importanta cunoasterii obiectului infractiunii consta in aceea ca inexistenta lui duce la inexistenta infractiunii. Obiectul este un factor preexistent, propriu oricarei infractiuni. In cazul multor infractiuni textele de incriminare nu fac referiri directe la obiectul lor, acesta rezultand din descrierea faptei sau din indicarea scopului urmarit de faptuitor.

Cunoasterea obiectului contrabandei ajuta la caracterizarea temeinica si corecta a faptei, stabilirea riguroasa a normei de incriminare aplicabila intr-o situatie sau alta, la determinarea in concret a pericolului social si la individualizat.

2. Subiectii infractiunii de contrabanda

Doctrina penala desemneaza ca subiecti ai infractiunii persoanele implicate intr-un mod sau altul in savarsirea unei fapte penale. Prin implicare se intelege atat savarsirea faptei prevazuta de legea penala, cat si suportarea consecintelor acesteia. Prin urmare exista subiecti activi, anume aceia care desfasoara activitatea infractionala, comit fapta interzisa de lege si subiecti pasivi care suporta sau sufera urmarile ori efectele infractiunii.

Contrabanda este o infractiune ce reprezinta 'opera' unor subiecti activi si produce consecinte ce se rasfrang asupra subiectilor pasivi.

2.1. Subiectul activ

Subiectul activ al unei infractiuni este persoana fizica ce a savarsit fapta direct si nemijlocit in calitate de autor sau a participat la savarsirea ei ca instigator ori complice. Pentru a fi subiect activ al infractiunii persoana fizica trebuie sa indeplineasca anumite conditii generale si speciale. Conditiile generale au in vedere varsta, responsabilitatea, libertatea de vointa si actiune. Cele speciale se refera la anumite circumstante personale prevazute de lege pentru anumite infractiuni, cum ar fi: cetatean, strain, functionar public, gestionar, militar etc.

Subiectul activ nemijlocit al contrabandei este necircumstantiat. Orice persoana poate fi subiect activ al infractiunii de contrabanda in calitate de autor, complice sau instigator. Participarea este posibila chiar si in forma improprie prevazuta de art. 31 C. pen.

Pana la reglementarea din 1978 (Codul vamal al R. S. R. - L. nr. 30/1978) legile vamale anterioare prevedeau tratamente diferentiate pentru autorii contrabandelor, complici sau instigatori care aveau calitatea de functionari vamali, comisionari in vama, expeditori, intermediari, personalul vaselor, al cailor ferate, capitanii de vase, armatorii, capitanii de porturi, alti angajati cu atributii de control sau care inlesneau comiterea contrabandei.

Incepand cu reglementarea din 1978, calitatea de functionar vamal, comisionar, expeditor etc. a incetat sa mai atraga un tratament juridic diferentiat pentru subiectii activi ai infractiunii de contrabanda. Daca. ipotetic, infractiunea ar fi savarsita de un functionar public (agent vamal) abilitat sa efectueze controlul vamal sau cu alte atributii care i-ar inlesni comiterea faptei, o astfel de calitate a subiectului activ nemijlocit poate constitui o circumstanta personala agravanta stabilita pe cale judiciara potrivit art. 75 alin. ultim C. pen. care va atrage efectele prevazute la art. 78 C. pen.

In aceeasi ordine de idei se inscriu si alte persoane care isi desfasoara activitatea in punctele de trecere a frontierei ori, in general, la frontiera sau in zona de frontiera . Printre acestea se afla: functionarii politiei de frontiera (ofiteri, agenti, personal contractual), ai capitaniei porturilor, functionari cu atributii de control sanitar - uman, sanitar - veterinar, fitosanitar, privind protectia mediului s.a.m.d.

Toate aceste persoane pot fi subiecti activi ai infractiunii de contrabanda in calitate de autori, complici sau instigatori, functia lor din

momentul savarsirii faptei atragand doar stabilirea unor circumstante agravante judiciare cu consecintele de rigoare.

Intr-o situatie asemanatoare se gasesc si anumiti salariati particulari care isi desfasoara activitatea si au unele atributii in legatura cu indeplinirea formalitatilor vamale, cum ar fi: comisionarii in vama, agentii caselor de expeditii, agentii navelor, alti intermediari. Potrivit art. 180 din L. nr. 141/1997 cand faptuitorii infractiunii de contrabanda sunt angajati sau reprezentanti ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operatiuni de import - export se poate aplica si interdictia exercitarii ocupatiei, potrivit art. 64 C. pen.

Art 179 din L. nr. 141/1997 prevede forme agravate ale contrabandei, contrabandei calificate si ale celorlalte infractiuni vamale. Aceste forme constau in savarsirea infractiunilor respective de una sau mai multe persoane inarmate ori constituite in banda. Nici in acest caz nu se pune problema circumstantierii subiectului activ ci doar a conditiei 'inarmarii' ori 'constituirii in banda'. Mai exact este vorba de orice persoana care savarseste o infractiune de contrabanda fiind inarmata, adica purtand o 'arma' in intelesul art. 151 C. pen. Legea nu limiteaza notiunea de arma la vreo anumita categorie de asemenea instrumente, ceea ce inseamna ca poate fi o arma de foc, arma alba, arma ascunsa, chimica, nucleara, bacteriologica, ofensiva ori defensiva etc.

In ce priveste persoanele 'constituite in banda', doctrina penala a observat ca notiunea de 'banda' nefiind definita de textele legale in vigoare, a trebuit explicata pe cale stiintifica pornindu-se de la texte mai vechi. Astfel, art. 183 pct. 8 al Codului penal din 1936 definea teremenul de 'ceata' sau 'banda' ca fiind 'adunarea sau intrunirea a cel putin trei persoane'. De remarcat ca legile vamale vechi (de la 1874,1905 si 1933) foloseau termenul de 'trupa' sau 'banda' fara a furniza alte lamuriri.

Avand in vedere prevederile Codului penal de la 1936, doctrina a relevat ca 'banda' reprezinta o grupare de persoane cu o organizare interna, o ierarhie, dispunand de mijloacele necesare de actiune. Amploarea deosebita a criminalitatii din ultimele decenii, in mod special a crimei organizate a impus adoptarea unor reglementari adecvate si definirea clara a unor concepte. Astfel, prin L. nr. 39 din 21 ianuarie 2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate a fost definit termenul de grup infractional organizat Potrivit art. 2 lit a din lege, prin grup infractional organizat se intelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care exista pentru o perioada si actioneaza in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni grave, pentru a obtine direct sau indirect un beneficiu financiar sau un beneficiu material; nu constituie grup infractional organizat grupul format ocazional in scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infractiuni si care nu are continuitate sau o structura determinata ori roluri prestabilite pentru membrii sai in cadrul grupului, in continuare, acelasi articol la lit. b enumera infractiunile grave care pot forma scopul grupurilor infractionale organizate, la punctul 16 figurand contrabanda.

Art, 8 din aceeasi lege prevede ca initierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice forma a unui grup in vederea savarsirii de infractiuni, care nu este un grup infractional organizat, se pedepseste, dupa caz, potrivit art. 167 sau 323 din C. pen.[5]

Sintetizand cele expuse putem concluziona urmatoarele:banda este un grup structurat, format din mai multe persoane ( cel putin doua);

1. grupul infractional organizat astfel, cum este definit de art. 2 lit. a din L. nr. 39/2003 include notiunea de banda, primul fiind genul, iar a doua - specia;
2. grupul format ocazional in scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infractiuni de contrabanda care nu are continuitate, dar este structurat si membrii sai au roluri prestabilite pentru realizarea scopului propus poate constitui o 'banda' in intelesul art. 179 din L. nr. 141/1997.

Formele agravate ale infractiunilor de contrabanda si contrabanda calificata prevazute la art. 179 din L. nr. 141/1997 presupun, asadar, un subiect activ unic si unul plural. Este vorba de situatiile cand autorul actioneaza singur si inarmat, precum si de cele cand actioneaza mai multe persoane inarmate sau constituite in banda. Subiectul activ unic la aceste forme poate exista doar in cazul faptuitorului inarmat. Subiectul activ unic sau singular nu poate fi luat in discutie pentru a doua ipoteza a textului, respectiv a persoanelor constituite in banda. Este in afara logicii a se admite ca un individ s-ar putea 'constitui' in banda. Pe de alta parte, asa cum s-a vazut, doctrina si legislatia recenta considera banda ca fiind o grupare de mai multe persoane. Daca o persoana facand parte dintr-o banda actioneaza izolat, fara ca restul grupului sa o sprijine in vreun fel ori sa aiba cunostinta despre actiunea sa, suntem in prezenta unui subiect activ unic al infractiunii de contrabanda. Daca dimpotriva, acea persoana a fost ajutata, sprijinita, determinata, sustinuta de grup, atunci subiectul va fi plural. Vor exista, in raport de imprejurarile si conditiile in care s-a actionat, autori (coautori), complici si instigatori, dupa caz.

In legatura cu subiectul plural din prima ipoteza a art. 179 din L nr. 141/1997 (doua sau mai multe persoane inarmate) pot aparea mai multe situatii de interes pentru tratamentul juridic ce urmeaza a fi aplicat.

Unele dintre aceste situatii sunt urmatoarele:

persoanele inarmate au actionat impreuna in calitate de (co)autori;

dintre persoanele care au actionat impreuna in calitate de autori numai una sau unele au fost inarmate;

dintre persoanele inarmate, unele au avut calitatea de autori, altele de complici sau instigatori;

persoanele inarmate nu au folosit armele;

persoanele inarmate au folosit armele.

Pentru a gasi solutia acestor probleme trebuie pornit de la faptul ca circumstanta agravanta a persoanei sau persoanelor inarmate din teza I a art. 179 din L. nr. 141/1997 este o circumstanta reala deoarece legea o atribuie faptei. Ea insoteste activitatea ilicita de trecere a marfurilor sau bunurilor peste frontiera prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal. De asemenea, insoteste activitatea ilicita de trecere peste frontiera fara autorizatie a armelor, munitiilor si a celorlalte materii, materiale, substante sau produse supuse autorizarii. Potrivit art. 28 alin. 2 C. pen. circumstantele privitoare la fapta (reale) se rasfrang asupra participantilor numai in masura in care acestia le-au cunoscut ori le-au prevazut. Prin urmare, aceasta circumstanta agravanta se va rasfrange asupra coautorilor, complicilor si instigatorilor numai in masura in care au cunoscut ori au prevazut ca unul sau unii dintre participantii la infractiunea de contrabanda au fost inarmati si, eventual, au folosit armele. In situatia folosirii armelor, participantii la contrabanda devin, in raport de imprejurarile concrete, subiecti ai infractiunii de omor sau, dupa caz, omor calificat, omor deosebit

de grav, tentativa de omor, vatamare corporala grava, ultraj etc, infractiuni aflate in concurs real deoarece au fost savarsite prin doua actiuni.

In legatura cu acest aspect, in literatura de specialitate s-a sustinut ca prin folosirea armelor de catre faptuitorii inarmati ai contrabandei, 'in anumite conditii fapta se transforma in talharie'. Argumentul adus in sprijinul sustinerii era aceia ca pe durata cat bunurile sunt supuse operatiunilor de vamuire ele se afla sub puterea de dispozitie a autoritatilor vamale, singurele care pot lua masuri privind trecerea acestor bunuri peste frontiera si singurele indrituite sa stabileasca taxele vamale care constituie avut public in sensul art. 145 C. pen.

Nu putem accepta aceasta parere decat numai in situatia cand marfurile s-ar afla intr-un regim de antrepozit si faptuitorii inarmati le-ar sustrage prin folosirea armelor impotriva celor insarcinati cu paza depozitelor. In asemenea circumstante s-ar realiza continutul infractiunii de talharie care, potrivit art. 211 alin. 1 C. pen. este furt savarsit prin intrebuintarea de violente, amenintari etc. Pe de alta parte, potrivit art. 208 alin. 1 C. pen., furtul este luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a-l insusi pe nedrept.

Trecand marfuri sau bunuri peste frontiera prin alte locuri decat cele stabilite pentru controlul vamal sau marfuri prohibite fara autorizatie, contrabandistii inarmati care folosesc armele impotriva functionarilor vamali, a politistilor de frontiera etc, nu sustrag bunuri prin violenta din posesia sau detentia cuiva. Marfurile sau bunurile, obiecte materiale ale contrabandei, se gasesc chiar in posesia si detentia contrabandistilor.

S-a pus in discutie, de asemenea, situatia participantilor inarmati sau constituiti in banda care actioneaza concomitent (impreuna) avand astfel calitate de autori (coautori) sau succesiv, avand calitati diferite (autori, complici, instigatori), precum si a numarului de trei sau mai multi faptuitori. Unul dintre motivele acestor diferentieri a fost acela al aplicarii

prevederilor art. 75 alin. 1 lit. a C. pen. referitoare la circumstanta agravanta a savarsirii faptei de trei sau mai multe persoane impreuna. Apreciem ca asemenea dezbateri nu sunt utile si nu prezinta interes deoarece, asa cum s-a admis in doctrina, circumstanta agravanta prevazuta de art. 75 alin. 1 lit. a C. pen. se realizeaza indiferent daca toate trei persoanele sunt prezente ori nu la locul faptei, indiferent de contributia acestora la savarsirea infractiunii[6] si indiferent daca toti raspund penal. Aceasta circumstanta agravanta nu se aplica daca in continutul agravant al infractiunii intra ca element circumstantial, savarsirea faptei de doua sau mai multe persoane impreuna; imprejurare care se valorifica o singura data (ex.: furtul calificat comis de doua sau mai multe persoane impreuna).

Pluralitatea subiectului activ al contrabandei prevazuta la teza a ll-a a art. 179 din L. nr. 141/1997 (persoane constituite in banda), in anumite imprejurari, poate determina un concurs real cu infractiunea de asocierea pentru savarsirea de infractiuni (art. 323 C, pen.). Imprejurarile concrete care ar putea determina concursul sunt: preexistenta asocierii si a unor infractiuni, altele decat contrabanda, in antecedentele asocierii. Daca asocierea s-a constituit exclusiv in scopul savarsirii faptelor de contrabanda, am fi in prezenta unei 'bande^: in intelesul art. 179 teza a II-a din L. nr. 141/1997. Intr-o asemenea ipoteza, aplicarea regulilor concursului de infractiuni nu ar avea nici o justificare teoretica sau practica.

2.2. Subiectul pasiv

Subiectul pasiv a fost definit in literatura de specialitate ca fiind persoana fizica sau persoana juridica titulara a valorii sociale ocrotite de lege si care este vatamata ori periclitata prin infractiune. Pe langa conditia generala evocata in definitie (aceea de a fi titular al valorii sociale ocrotite) in unele cazuri subiectul pasiv trebuie sa indeplineasca anumite conditii speciale cum ar fi calitatea de functionar care indeplineste o functie ce implica exercitiul autoritatii de stat (ex.: in cazul infractiunii de ultraj),

Subiectul pasiv al contrabandei este intotdeauna statul ale carui interese sunt afectate prin savarsirea infractiunii. Interesele statului afectate de contrabanda pot fi de natura economica, altele se refera la sanatatea publica primejduita prin traficarea produselor si substantelor periculoase ori daunatoare sanatatii (toxice, stupefiante, psihotrope, radioactive eic), iar o a treia categorie priveste ordinea si siguranta publica, viata si integritatea fizica a persoanelor.

Uneori statul, ca subiect pasiv al infractiunii de contrabanda, inregistreaza o dubla vatamare a intereselor sale. Este vorba de situatiile cand printr-o singura actiune se pericliteaza atat regimul juridic vamal cat si regimul juridic al frontierei de stat.

Daca anterior savarsirii contrabandei, concomitent cu aceasta sau ulterior se comit alte infractiuni in legatura cu ea, acestea isi vor avea proprii subiecti pasivi. Spre ilustrare prezentam situatia ipotetica a unor bunuri de patrimoniu sustrase din colectii particulare si trecute ilegal frontiera eludandu-se regimul vamal; pe timpul trecerii frontierei, spre a-si asigura scaparea, faptuitorii surprinsi ataca agentii vamali ori ai politiei de frontiera. Subiectii pasivi intr-o asemenea speta vor fi proprietarii bunurilor de patrimoniu sustrase, statul ca titular al regimurilor juridice vamale si al frontierei de stat. agentii vamali sau ai politiei de frontiera atacati.