EXPERTIZA GRAFICA A SEMNATURILOR

EXPERTIZA GRAFICA A SEMNATURILOR

SECTIUNEA 1

SEMNATURA, OBIECT AL CERCETARII CRIMINALISTICE

O componenta esentiala a grafismului unei persoane este semnatura, aparitia si folosirea acesteia este legata de cerintele bunei desfasurari a relatiilor sociale. Prin semnatura se intelege imaginea grafica a numelui, produsa in urma unei executii personale a titularului respectiv, prin care atesta ca este autorul unui act sau ca aproba continutul acestuia. Scopul principal al folosirii semnaturii nu este atat comunicarea identitatii persoanei (ceea ce se poate realiza prin scrierea in mod citet a numelui), ci acela de a face dovada manifestarii de vointa a unei persoane intr-un anumit sens. De aici si functia de veritabila "marca" pe care o are semnatura. Ca forma de manifestare a scrisului, semnatura poate face obiectul unei analize grafice.

SECTIUNEA 2

PROCESUL DE FORMARE SI PROPRIETATILE SEMNATURII

PROCESUL DE FORMARE A SEMNATURII

Momentul in care o persoana incepe sa semneza este ulterior invatarii primelor note grafice, respectiv dupa formarea deprinderii de a scrie. Pe langa faptul ca elevii de varsta mica nu sunt pusi in situatia de a semna, stadiul de evolutie al scrisului lor nu le permite sa execute o semnatura propriu-zisa. Tendinta serioasa de insusire a unei semnaturi se manifesta o data cu varsta de 14 ani, moment din care i se recunoaste minorului o capacitate de exercitiu restransa.

Unul din factorii care ajuta la formarea semnaturii este fara indoiala scrisul, insa nu la modul absolut necesar, existand persoane care semneaza fara a-si fi insusit in prealabil deprinderea de a scrie, cum ar fi analfabetii care sunt pusi in situatia de a semna (si o fac prin desenarea numelui a carui structura grafica au memorat-o) (fig.27, ANEXA 2). Spre deosebire de scris, a carui invatare porneste de la gesturi elementare, procesul de adoptare a unei semnaturi prezinta avantajul de a avea de la inceput o baza deja formata. Aceasta face ca inca de la inceput semnatura sa fie bine individualizata, spre deosebire de scrisurile corespondente acestei etape care sunt impersonale.

In faza incipienta semnatura va consta in scrierea completa si lizibila a numelui, ritmul fiind lent si greoi. La persoanele ce au un scris inferior evolutia semnaturii se opreste aici, toata viata aceste persoane semneaza prin scrierea numelui. La alte persoane scrisul evolueaza si o data cu acesta si semnatura, indepartandu-se treptat de simpla caligrafiere a numelui.

Alti factori care contribuie la procesul de formare a semnaturii sunt: dorinta autorului de a-si crea o semnatura distinctiva, influentele de ordin grafic la care poate fi supus si frecventa utilizarii semnaturii de catre persoana respectiva.

In cursul formarii semnaturii se constata la multe persoane intentia de a introduce in constructia grafica forme complicate, neliterale, din dorinta de a iesi in evidenta. Cu timpul, o mare parte a acestora sunt inlaturate si are loc etapa simplificarii semnaturii. Constructiile exagerat de complicate vor disparea, aproape in intregime. Cele mai expuse inlaturarii sunt trasaturile aflate in zonele mediane si finale ale semnaturii, cele de la inceput se mentin, de obicei, luand uneori forma unor monograme.

Printre teoreticieni s-a pus problema: in ce masura procesul de formare a semnaturii este influentat de gradul de evolutie a scrisului? O influenta exista dar nu este prea accentuata. In general persoanele ce poseda un scris de factura superioara au o semnatura evoluata, dar se intampla uneori ca persoanele ce prezinta un scris inferior sa ajunga sa-si insuseasca o semnatura superioara. In materie de semnaturi nu se poate pune semnul de egalitate intre gradul de evolutie a scrisului sub forma de text si gradul de evolutie a semnaturii. La unele persoane cu scris mediocru ,datorita faptului ca semneaza mult in virtutea atributiilor de serviciu (functionari postali, magazioneri, etc.) ,se inregistreaza o devansare a evolutiei semnaturii, intrucat prezinta o mai buna coordonare a miscarilor grafice decat scrisul (fig.28, ANEXA 2).

Uneori, in momentul constituirii semnaturii, scriptorul cauta sa se inspire dupa modelele pe care le gaseste in mediul ambiant, mai ales cel familial (fiul imita semnatura tatalui, unul din soti se inspira dupa semnatura celuilalt sot). Atunci cand semnatura model este imitata destul de reusit pot aparea probleme de identificare in cursul examinarilor comparative.

In componenta unei semnaturi pot intra anumite cuvinte prescurtate care preced corpul grafic propriu-zis al semnaturii. Aceste cuvinte au rolul de a desemna o functie, un grad militar sau un titlu stiintific. Iata in continuare un caz rezolvat pe baza unei asemenea observatii: vecinul unui farmacist prezinta in fata instantei o chitanta scrisa de el dar semnata de cel din urma, prin care farmacistul se angaja in schimbul unei sume sa-i procure medicamente straine (lucru dificil de realizat la momentul respectiv, inainte de 1989). Semnatura reprezenta o imitatie foarte reusita, ceea ce i-a indus in eroare pe primii doi experti care au examinat actul. In urma unei supraexpertize s-a constatat ca semnatura incriminata era precedata de particular "dr.", care nu a fost regasita la nici una din semnaturile de comparative provenite de la farmacist. Pornind de la acest indiciu si aprofundandu-se cercetarea s-au gasit si alte deosebiri. Totul pornise de la confuzia plastografului care nu realizase diferenta dintre profesia de medic si cea de farmacist, numindu-l si pe acesta tot "doctor".

PROPRIETATILE SEMNATURII

Individualitatea semnaturii. Reflecta calitatea semnaturii dea fi proprie unei anumite persoane si diferita de oricare alta. Inca de la inceputul formarii sale, semnatura este bine individualizata pentru ca reflecta caracterul individual al scrisului din care rezida. Acestor note grafice, pe care semnatura le mosteneste de la scris, li se vor adauga si altele o data cu evolutia semnaturii.

Materialul pe care il ofera o semnatura este redus cantitativ, spre deosebire de scrisul sub forma de text, insa pune in evidenta un grafism de o complexitate grafica net mai avansata, mult mai cristalizat si mai impregnat de personalitatea titularului, oglindind in cel mai inalt grad spontaneitatea si reflexele proprii.

Stabilitatea  relativa a semnaturii. Consta in mentinerea constanta a aceluiasi grup grafic de la o executie la alta. Datorita acestei proprietati, cat si datorita individualitatii, este posibila identificarea autorilor. Din cauza numerosilor factori ce influenteaza deopotriva scrisul si semnatura, aceasta stabilitate este numai una relativa, niciodata nu va conduce la executii identice. Stabilitatea relativa determina aparitia unor usoare diferente intre mai multe executii ale aceluiasi autor, aspect cunoscut in teorie sub denumirea "variabilitatii naturale a scrisului" (respective a semnaturii).

Variabilitatea poate fi, ca in situatia scrisului, de moment sau de durata ( fig.29, ANEXA 2). Sub aspectul variabilitatii de moment se disting: semnaturi cu grad mare, mic sau mediu de variabilitate. Diferentele de la o executie la alta sunt respective mari, mici sau medii. In cazul unei variabilitati mari sau medii sansele de depistare a contrafacerii sunt mai reduse, dar cu toate acestea diferentele se manifesta intre anumite limite. Procesul de scriere are la baza un automatism, de aceea aparitia unor diferente totale este imposibila. S-a constatat ca variabilitatea nu se manifesta in orice directie, devenind intr-un fel previzibila "luand cunostinta de orientarile sale, expertul va putea, intr-o anumita masura, sa anticipeze posibilele variatii".

SECTIUNEA 3

CARACTERISTICILE  IDENTIFICATOARE ALE SEMNATURII

Semnatura, ca parte componenta a scrisului unei persoane, prezinta aceleasi caracteristici generale, cu exceptia unora specifice doar acesteia: alcatuirea semnaturii, trasaturile liniei de baza. Alte elemente sunt proprii atat scrisului cat si semnaturii, doar ca pentru aceasta din urma cunoaste anumite distinctii - este cazul topografiei. Sub aspectul caracteristicilor speciale, acestea se prezinta in mod asemanator atat la scrisul sub forma de text cat si la semnatura.

3.1. TOPOGRAFIA

Reprezinta modul de amplasare a scrisului in pagina. Semnatura poate fi pozitionata diferit fata de text. In general topografia nu prezinta valoare identificatoare, in schimb in cazurile cand pozitionarea nu este comuna poate fi retinuta in cursul examinarilor comparative (de exemplu plasarea semnaturii peste ultimul rand din text sau la o distanta foarte mare de acesta).

ALCATUIREA SEMNATURII

Poate fi literala, neliterala sau mixta, dupa cum reproduce sau nu numele titularului. Unele persoane obisnuiesc sa adopte mai multe semnaturi cu aspect morfologic diferit, in cazul scrisului acest lucru nu este posibil, de aceea interpretarea diferentelor la semnaturi se face cu mai multa prudenta ca in cazul scrisului.

A.FRATILA,EXPERTIZA SEMNATURII, Ed.National,Bucuresti, 1997,pag.32.

TRASATURILE LINIEI DE BAZA

Reprezinta trasatura imaginara ce uneste partile inferioare ale tuturor elementelor ce alcatuiesc semnatura. Liniile de baza pot fi disociate dupa criteriul directiei si cel al formei. In functie de prima modalitate de departajare distingem: linii de baza orizontale, ascendente si descendente ( fig.30, ANEXA 2). Dupa forma liniile de baza pot fi impartite in: drepte, ondulate, unghiulare si crenelate ( fig.31, ANEXA 2).

In general aceasta caracteristica se pastreaza constanta, modificari pot surveni in urma actiunii acelorasi factori care influenteaza si scrisul: fiziologici, emotive, psihologici, etc.