Principalele cauze ale relativitatii marturiei

Principalele cauze ale relativitatii marturiei

1. Imperfectiunea organelor de simt - impreuna cu o serie de factori obiectivi sau subiectivi influenteaza nu numai perceptia, dar si procesul de memorare sau redare a celor percepute;

2. Procese psihice distorsionate - predominante: subiectivismul, selectivitatea psihica si constructivismul psihic;

3. Convingerea cvasi-generala - ca declaratia martorului trebuie sa fie o reproducere absolut fidela, lucru greu de realizat in practica;

4. Particularitatile psihologiei organului judiciar - atat in luarea declaratiilor, cat si in evaluarea lor.

Marturia reprezinta o trecerea a realitatii prin filtrul subiectivitatii martorului, dar si prin cel al organului judiciar care apreciaza valoarea probanta a declaratiei martorului. Organele judiciare trebuie sa stapanesca, pe langa o bogata cultura juridica, cele mai adecvate reguli tactice criminalistice de ascultare prin care proba testimoniala sa fie apropiata cat mai mult de realitate, de adevar. Se rezolva in acest mod doua probleme esentiale:

- stabilirea sinceritati martorului, a bunei sale credinte;

- determinarea veridicitatii marturiei, respectiv a masurii in care depozitiile corespund realitatii obiective.

Astfel, magistratul are posibilitatea sa se intemeieze motivat pe o declaratie confirmata si de alte probe existente in cauza chiar daca aceasta contrazice o depozitie anterioara.